Orson Scott Card Vorbitor în numele Morţilor

Prolog

În anul 1830 după întemeierea Congresului Stelar, o navă-robot de cercetare a transmis un raport prin ansiblu: planeta pe care o studiase prezenta parametri normali, permiţând dezvoltarea vieţii umane. Cea mai apropiată planetă pe care se înregistrase o presiune demografică era Baía; Congresul Stelar le-a acordat celor de acolo aprobarea pentru a continua explorarea.

Aşa se face că primii oameni care au văzut noua lume erau portughezi prin limbă, brazilieni prin cultură şi catolici prin credinţă. În anul 1886 au debarcat de pe naveta spaţială, şi-au făcut cruce şi au numit planeta Lusitania — vechea denumire a Portugaliei. S-au apucat apoi să catalogheze flora şi fauna. Cinci zile mai târziu, au înţeles că micile vietăţi care trăiau în pădure şi pe care le denumiseră porquinhos — purceluşi — nu erau câtuşi de puţin animale. Era pentru prima oară de la Xenocidul Gândacilor comis de monstrul Ender când oamenii descoperiseră o formă inteligentă de viaţă extraterestră. Din punct de vedere tehnologic, purceluşii erau primitivi însă foloseau unelte, îşi construiau case şi vorbeau o limbă.

Aceasta este o nouă şansă pe care ne-a oferit-o Dumnezeu, a declarat Cardinalul Primat de Baía. Putem fi mântuiţi pentru distrugerea Gândacilor.

Membrii Congresului Stelar venerau mulţi zei sau nici unul, dar au aprobat spusele Cardinalului Primat. Lusitania va fi colonizată cu oameni de pe Baía, sub patentă catolică, aşa cum cerea tradiţia. Dar colonia nu avea voie să se extindă dincolo de o anumită suprafaţă sau să depăşească un anumit număr de locuitori. Şi, mai presus de toate, era obligată să respecte cu orice preţ o singură lege:

Purceluşii nu trebuiau să fie tulburaţi.

Загрузка...