Nemuritorul

*

M-am ridicat, încet, în picioare.

Hasan stătea lângă rugul arzând, ţinând încă — în poziţie de aruncare — un par aprins.

Bortan mirosea un munte de carne tremurândă.

Sub chiparos, lângă un măgar mort, se afla Cassandra, cu spatele rezemat de trunchiul copacului; era îmbrăcată în pantaloni de piele şi cămaşă albastră de lână; zâmbea uşor şi ţinea în mână puşca mea de mare calibru, încă fumegând.

— Cassandra!

Ea scăpă arma şi păru foarte palidă. Dar eu o ţineam deja în braţe, în clipa când arma atinse pământul.

— Am o grămadă de lucruri să te-ntreb, i-am spus. Dar nu acum. Mai târziu. Acum, nimic. Doar să stăm aici, sub ăst pom, şi să ne uităm cum arde focul.

Şi-aşa am făcut…