Evanghelia eseniană

Prefaţa

Această a treia carte a Evangheliei eseniene este o culegere de texte de mare valoare spirituală, literară, filosofică şi poetică care rezultă din întrepătrunderea a doua tradiţii.

Cronologic, prima este tributară acelor tradiţii impuse poporului evreu în Babilon, de la Epopeea lui Ghilgameş la Zend-Avesta zoroastriană. A doua conţine tradiţiile Vechiului şi Noului Testament, începând cu epoca lui Enoch şi a patriarhilor, trecând până la Profeţi şi misterioasa Fraternitate eseniană.

În uitata bibliotecă a Fraternităţii eseniene de la Marea Moartă, acolo unde au fost găsite cele mai multe manuscrise, textele celor două tradiţii erau amestecate. Ele se urmăreau într-o stranie succesiune: extraordinara simplitate cubistă a primei cu majestoasa poezie expresionistă a celei de-a doua.

Textele originale ale acestei colecţii pot fi clasificate în aproximativ trei grupe: circa şaptezeci la sută din ele sunt diferite atât de vechile cărţi sacre ale Avestei cât şi de Vechiul şi Noul Testament, douăzeci la sută sunt similare, iar zece la sută sunt identice.

Prezentându-le, scopul meu nu a fost nici filologic, nici estetic. M-a interesat mai mult valoarea lor poetică şi spirituală, mai atractivă pentru omul secolului nostru.

Sper că această a treia carte să aibă tot atâta succes ca prima şi să aducă, la rândul ei, lumină eternă secolului nostru dezorientat.

EDMOND BORDEAUX SZEKELY

Introducere

Din cele mai îndepărtate perioade ale antichităţii există o învăţătură universală plină de o înţelepciune eternă. Ea ne-a parvenit atât prin fragmentele hieroglifelor sumeriene, cât şi prin vestigii vechi de opt sau zece mii de ani. Unele simboluri precum soarele, luna, aerul, apa şi celelalte forţe ale naturii provin chiar dintr-o epocă mai veche, anterioară cataclismului care marchează limita Pleistocenului. Nimeni nu ştie de câte mii de ani datează această învăţătură.

A studia această învăţătură şi a o pune în practică înseamnă a face să renască în inima fiecărui om cunoaşterea intuitivă capabilă să rezolve atât problemele sale individuale cât şi pe cele ale lumii întregi.

Se găsesc urme ale acestei învăţături în aproape toate religiile. Principiile sale fundamentale se învăţau în vechea Persie, în Egipt, India, Tibet, China, Palestina, Grecia şi în alte părţi. Dar, sub forma sa cea mai pură, ea a fost transmisă de către esenieni, această Fraternitate misterioasă care a trăit pe ţărmul Mării Moarte în Palestina şi pe malul lacului Mareotis în Egipt, în perioada secolelor III-II î.Hr. şi a secolului I d.Hr. În Palestina şi în Siria membrii Fraternităţii erau cunoscuţi sub numele de esenieni, în timp ce în Egipt, ei erau numiţi terapeuţi sau vindecători.

Partea ezoterică a învăţăturii lor este dată în Arborele Vieţii, Comuniunile eseniene cu îngerii şi Cele şapte căi ale păcii. Învăţătura exoterică se găseşte în „Cartea întâi” a Evangheliei eseniene şi în recent descoperitele Manuscrise eseniene de la Marea Moartă.

Se ignoră originea Fraternităţii şi nu se cunoaşte cu certitudine numele ei. După unii, ea ar proveni de la Enoh, care ar fi fost fondatorul, căci el a fost primul care a primit comuniunile cu lumea îngerească.

Alţii consideră că numele vine de la Israel, aleşii poporului, cărora Moise le-a adus comuniunile pe care lumea îngerească i le-a revelat pe muntele Sinai. Dar oricare ar fi fost originea sa, este sigur că Fraternitatea eseniană s-a perpetuat timp îndelungat, poate sub alte denumiri, şi în alte ţări.

Învăţătura a apărut în Zend-Avesta zoroastriană. Zarathustra a expus un mod de viaţă care a fost urmat timp de mii de ani. Aceasta conţine, printre altele, conceptele fundamentale ale brahmanismului, ale Vedelor şi Upanisadelor; sistemele yoga din India provin din aceeaşi sursă. Mai târziu, Buddha exprimă aceleaşi idei de bază şi arborele său sacru evocă Arborele Vieţii esenian. În Tibet se regăseşte, de asemenea, această învăţătură în Roata tibetană a Vieţii.

De asemenea, pitagoreicii şi stoicii Greciei antice au urmat principiile şi o bună parte din modul de viaţă esenian. Aceeaşi învăţătură a constituit şi un element al culturii adonice a fenicienilor, a Şcolii de filosofie din Alexandria, în Egipt, şi a influenţat mai multe ramuri ale culturii occidentale precum francmasoneria, gnosticismul, cabala şi creştinismul. Iisus i-a dat expresia cea mai sublimă în cele Şapte Fericiri din „Predica de pe Munte”.

Esenienii trăiau pe malurile lacurilor şi râurilor, departe de oraşe şi sate şi împărţeau totul. Ei erau în esenţă agricultori şi arboricultori, marea lor cunoaştere a solului şi a condiţiilor climaterice permiţându-le să cultive, cu un minimum de efort, o varietate remarcabilă de fructe şi legume pe pământuri aproape deşertice.

Ei nu aveau servitori sau sclavi şi au fost primii care au condamnat sclavia atât în teorie cât şi în practică. Ei nu aveau, printre ei, nici bogaţi şi nici săraci, considerând aceste două condiţii ca devieri faţă de Lege. Propriul lor sistem economic se baza în întregime pe Lege, şi ei au demonstrat că toate nevoile materiale ale omului pot fi satisfăcute fără probleme şi fără lupte prin cunoaşterea acestei Legi.

Esenienii consacrau mult timp studiului textelor vechi şi anumitor domenii ale cunoaşterii cum ar fi educaţia, tehnicile vindecării şi astronomia. Li se spunea moştenitori ai caldeenilor şi perşilor pentru astronomie şi ai egiptenilor pentru arta vindecării. Ei se pregăteau pentru profeţii prin ajunări îndelungate. Erau, de asemenea, experţi în utilizarea plantelor pentru îngrijirea oamenilor şi animalelor.

Esenienii duceau o viaţă simplă şi regulată, sculându-se în fiecare zi înaintea zorilor pentru a studia şi a face comuniuni cu forţele naturii, se îmbăiau în apă rece în mod ritualic şi purtau îmbrăcăminte albă. După munca zilnică pe câmp sau în vii, luau mesele în comun şi în tăcere. Ei aveau un profund respect pentru tot ce este viu: nu mâncau niciodată carne şi nu beau băuturi fermentate. Rugăciunile deschideau şi terminau aceste mese, iar serile erau consacrate studiului şi comuniunilor cu forţele cereşti.

Seara era începutul zilei, iar Sabatul, sau ziua sfântă, începea de vineri seara, prima zi a săptămânii pentru esenieni. Această zi era rezervată studiului, dialogului, primirii vizitatorilor şi muzicii. Au fost descoperite vestigii ale instrumentelor lor muzicale.

Modul lor de viaţă le permitea să atingă o sută douăzeci de ani, chiar şi mai mult, şi li se atribuie o uimitoare forţă şi rezistenţă. În toate activităţile lor ei exprimau iubirea creatoare.

Ei au trimis în lume vindecători şi învăţători precum Sfântul Ilie, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Ioan şi marele Învăţător esenian, Iisus.

Apartenenţa la Fraternitate nu era dobândită decât după o perioadă de încercare de un an şi o perioadă de iniţiere de trei ani. Mai erau necesari încă şapte ani înainte de a avea acces la învăţătura integrală.

Noi ştim despre esenieni graţie scrierilor contemporanilor lor, naturalistul latin Pliniu, filosoful Filon din Alexandria, istoricul latin Flavius Josephus, şi mulţi alţii.

O parte a învăţăturii exoterice este conservată la Vatican în textul aramaic, un alt text în slavona veche fiind descoperit în biblioteca Habsburgilor, în Austria. Acesta ar fi fost adus din Asia în secolul al XIII-lea de către preoţii nestorieni care au fugit din calea hoardelor lui Ghingis-han.

Ecouri ale acestei învăţături există şi astăzi sub diferite forme, în anumite ritualuri ale ordinului masonic, în simbolul candelabrului cu şapte braţe, în salutul „Pace vouă” utilizat din epoca lui Moise şi chiar în cele şapte zile ale săptămânii care şi-au pierdut de mult semnificaţia lor spirituală.

O învăţătură atât de veche şi de persistentă de-a lungul veacurilor nu putea fi opera unei singure persoane sau a unui grup, ci interpretarea, printr-o succesiune de mari învăţători, a Legii universului, Lege fundamentală, tot atât de eternă şi imuabilă ca şi cursul stelelor, identice astăzi cu cele de acum două sau zece mii de ani.

Învăţătura expune Legea, arată că devierile omului sunt cauza tulburărilor sale şi îi indică calea prin care acesta poate ieşi din dificultăţile sale.

Cele şapte legăminte

Doresc şi mă voi strădui

Să trăiesc asemenea Arborelui Vieţii

Plantat de către marii maeştri ai Fraternităţii,

Cu Tatăl meu Ceresc,

Care a plantat Grădina Eternă a Universului

Şi mi-a dat spiritul,

Cu Maica mea Pământească

Care a plantat Marea Grădină a Pământului

Şi mi-a dat corpul,

Cu fraţii mei

Care lucrează în grădina Fraternităţii noastre.

Doresc şi mă voi strădui

Să păstrez în fiecare dimineaţă Comuniunea

Cu îngerii Maicii Pământeşti,

Şi în fiecare seară

Cu îngerii Tatălui Ceresc,

Aşa cum au stabilit

Marii maeştri ai Fraternităţii noastre.

Doresc şi mă voi strădui

Să urmez Calea Păcii înşeptite.

Doresc şi mă voi strădui

Să-mi perfecţionez corpul care acţionează,

Corpul meu care simte,

Şi corpul meu care gândeşte,

Potrivit Învăţăturilor Marilor maeştri ai Fraternităţii noastre.

Întotdeauna şi oriunde voi asculta cu respect

Pe Domnul meu,

Care îmi aduce Lumina Marilor maeştri din toate timpurile.

Eu mă voi supune Domnului meu

Şi voi accepta hotărârea Sa

Privind orice nemulţumiri sau plângeri aş putea avea

Împotriva oricăruia dintre fraţii mei

Care muncesc în Grădina Fraternităţii;

Şi nu mă voi plânge de nici un frate

Lumii din afară.

Eu voi păstra totdeauna şi oriunde secretul

Tuturor tradiţiilor Fraternităţii noastre

Pe care Domnul mi le va spune

Şi nu voi dezvălui nimănui aceste secrete

Fără permisiunea Domnului meu.

Eu nu voi pretinde niciodată ca fiind a mea

Cunoaşterea primită de la Domnul meu

Şi voi crede întotdeauna în El.

Pentru toată această cunoaştere

Eu nu voi utiliza niciodată învăţătura şi puterea pe care le-am dobândit

Prin iniţierea primită de la Domnul meu

Pentru scopuri materiale sau egoiste.

Eu intru în Grădina Eternă şi Infinită

Cu veneraţie faţă de Tatăl meu Ceresc,

Maica Pământească şi,

Marii maeştri,

Veneraţie faţă de Învăţătura Sfântă,

Pură şi Salvatoare,

Veneraţie faţă de Fraternitatea Celui Ales.

Rugăciune eseniană

Îngerul Soarelui

Înger al Soarelui, tu eşti Izvorul Luminii;

Tu destrami întunericul.

Deschide porţile orizontului!

Înger al Soarelui, tu sălăşluieşti departe de Pământ,

Dar razele tale dau căldură şi viaţă zilelor noastre.

Carul dimineţii ne aduce lumina

Soarelui care răsare

Pentru a bucura inimile oamenilor.

Înger al Soarelui, luminează drumul nostru

Cu razele splendorii tale.

Înger al Soarelui,

Trimite-mi razele tale!

Fie ca ele să mă atingă şi să mă pătrundă!

Eu mă abandonez ţie şi îmbrăţişării tale

Binecuvântată de focul vieţii!

Un flux de bucurie sacră

Se scurge către mine

În faţa ta, Înger al Soarelui!

Nimeni nu poate fixa

Soarele cu ochii liberi

După cum nimeni nu poate privi pe Dumnezeu în faţă

Fără a fi mistuit de flăcările

Care protejează Arborele Vieţii.

Studiază, deci, Legea Sfântă,

Căci faţa Soarelui şi faţa lui Dumnezeu

Pot fi văzute numai de acela

Căruia i s-a revelat Legea.

Gândeşti tu că moartea este sfârşitul?

Tu eşti tot atât de neştiutor ca un copil

Care, în faţa unui cer întunecat

Se plânge de dispariţia Soarelui.

Vrei tu să te întăreşti în Lege?

Fii, deci, ca Soarele la prânz

Care străluceşte cu lumină şi căldură pentru toţi

Şi răspândeşte cu generozitate gloria sa aurie.

Atunci Fântâna Luminii nu te va abandona niciodată,

La fel cum Soarele care este mereu luminos

Împrăştie fără oprire razele sale.

Şi, când Soarele răsare,

Pământul făcut de Creator

Este purificat,

Apele curgătoare devin pure,

Apele fântânilor devin pure,

Apele mării devin pure,

Apele stătătoare devin pure,

Şi toate Fiinţele Sfinte devin pure.

Strălucirea şi gloria luminii a trezit

Pe omul născut să asculte

Sfintele Cuvinte ale Legii

A căror Înţelepciune este infinită.

Prin strălucirea şi gloria lor

Determină cursul Soarelui pe cer;

Prin strălucirea şi gloria lor

Determină cursul Lunii pe cer;

Prin strălucirea şi gloria lor

Determină cursul stelelor pe cer.

Să invocăm cu jertfă şi rugăciune

Soarele, nemuritor şi strălucitor armăsar.

Când Lumina Soarelui devine mai intensă,

Şi strălucirea lui mai fierbinte,

Atunci forţele cereşti se ivesc.

Ele-şi revarsă Gloria asupra Pământului,

Creat de Tatăl Ceresc,

Pentru dezvoltarea Copiilor Luminii

Pentru dezvoltarea Soarelui

Nemuritor, strălucitor armăsar.

Cel care oferă un sacrificiu

Soarelui nemuritor, strălucitor armăsar,

Pentru a rezista întunericului,

Pentru a rezista morţii care pândeşte din nevăzut

L-a oferit Tatălui Ceresc,

L-a oferit îngerilor,

L-a oferit propriului suflet.

Cel care oferă un sacrificiu

Soarelui nemuritor, strălucitor armăsar,

Se bucură de toate forţele cereşti şi pământeşti.

Eu voi aduce ofrande acestei prietenii

Cea mai puternică dintre toate,

Cea care domneşte între Îngerul Soarelui

Şi fiii Maicii Pământeşti.

Eu binecuvântez Gloria şi Lumina,

Puterea şi Tăria,

Îngerului Soarelui nemuritor, strălucitor armăsar!

Îngerul Apei

Fraţii l-au dus pe Îngerul Apei

În deşertul arid şi sterp

Ca el să poată da viaţă acolo unei grădini înverzite,

Plină de arbori şi flori parfumate.

Aruncă-te în braţele Îngerului Apei,

Lasă-l să te înlănţuie,

Să te purifice şi să gonească răul din tine.

Fie ca iubirea mea să urce spre Tine, Tată Ceresc,

După cum râurile curg către mare,

Şi fie ca iubirea Ta să vină la mine, Tată Ceresc,

Ca ploaia blândă care sărută pământul.

Legea Sfântă

Este ca un râu care şerpuieşte prin pădure.

Toate fiinţele depind de el,

Şi el nu se refuză nimănui.

Legea este în lumea oamenilor

Ceea ce fluviul este pentru râuri şi pârâuri.

Fraţii care învaţă Legea Sfântă pe semenii lor

Sunt asemănători apei în deşert.

Tu poţi să-ţi potoleşti setea cu ajutorul apei,

Dar poţi să te îneci, de asemenea, cu ea.

La fel, Legea Sfântă este o sabie cu două tăişuri.

Prin Ea poţi fi distrus,

Sau poţi să-L vezi pe Dumnezeu.

Tată Ceresc!

Toate apele care parcurg cele şapte împărăţii,

Se nasc din Marea Ta Cerească

Şi alimentează continuu pământul cu apă,

Din vară până în iarnă şi din iarnă până în vară.

Marea Ta purifică seminţele masculine,

Organele reproducătoare feminine

Precum şi laptele matern.

Marea Ta Cerească se revarsă

Peste câmpurile de grâu cu spicele ridicate,

Peste păşunile cu iarba cosită

Şi peste întreaga Lume Pământească.

Mii de Izvoare pure curg spre câmpiile

Care hrănesc copiii Luminii.

Dacă cineva îţi face o ofrandă Sfânt Înger al Apei,

Tu vei aduce frumuseţe şi glorie,

Sănătate şi vigoare corpului său.

Şi, în consecinţă,

Marea Cerească îi va prelungi viaţa.

Să venerăm apele sfinte

Care potolesc setea pământului,

Şi toate apele sfinte pe care Creatorul le-a făcut,

Şi toate plantele pe care Creatorul le-a făcut,

Tot ceea ce este sfânt.

Să venerăm Apa Vieţii

Şi toate apele pământului

Care băltesc, sau care curg, sau apele fântânilor,

Şi cele ale torentelor de primăvară,

Sau ale picăturilor binecuvântate ale ploii.

Aducem ofrande bunelor şi sfintelor ape,

Daruri ale Legii Sfinte.

Lasă marea să mugească, şi toate apele,

Şi lumea, şi cei care sălăşluiesc în ea.

Lasă torentele să se izbească de maluri,

Şi dealurile să se bucure împreună.

Vocea Domnului răsună deasupra apelor

Şi Gloria Divină izbucneşte ca un tunet.

Tată Ceresc! şi tu, Înger al Apei!

Îţi mulţumim şi binecuvântăm Numele Tău.

Un torent de iubire ţâşneşte

Dintr-un izvor ascuns sub pământ

Fraternitatea este binecuvântată

Pentru totdeauna de Apa Sfântă a Vieţii.

Îngerul Aerului

Tu vei găsi Îngerul Aerului

În aerul proaspăt al pădurilor şi câmpiilor

Unde ei aşteaptă cu răbdare ca tu să părăseşti

Oraşele jilave şi suprapopulate.

Caută-l atunci şi aspiră adânc

Suflul său vindecător pe care ţi-l oferă.

Respiră îndelung şi profund

Ca Îngerul Aerului să te poată pătrunde,

Căci ritmul respiraţiei este cheia cunoaşterii

Care îţi va revela Legea Sfântă.

Îngerul Aerului

Planează pe aripi invizibile.

Urmează calea sa nevăzută

Dacă vrei să vezi faţa lui Dumnezeu.

Mai dulce decât nectarul fin

Al unei rodii cu gust de miere

Este parfumul vântului dintr-un crâng de chiparoşi.

Mai dulce încă este parfumul celor cucernici

Care venerează şi învaţă Legea Sfântă.

Sfânt este Îngerul Aerului,

Care purifică orice murdărie

Şi transformă orice lucru rău mirositor

Într-o mireasmă plăcută.

Apropiaţi-vă nori, apropiaţi-vă!

Prin mii de picături,

Prin glorie şi strălucire, vânturile suflă,

Conducând norii, de sus în jos,

Spre izvoarele inepuizabile ale pământului.

Vapori se înalţă din văile munţilor,

Purtaţi de vânt pe calea Legii

Care măreşte împărăţia Luminii.

Prin puterea Sa, Tatăl Ceresc a creat pământul;

Lumea este născută din înţelepciunea Sa.

Cerurile s-au desfăşurat prin voinţa Sa.

Când El ridică glasul,

O multitudine de ape apar în ceruri

Şi din adâncurile pământului El atrage ceţurile;

Şi Suflul Său devine vânt.

După cum marea adună apele

Care urcă spre cer şi coboară pe pământ,

Şi urcă din nou spre cer,

Tot aşa, ridică-te şi urmează mişcarea lor!

Căci pentru a te ridica şi dezvolta,

Tatăl Ceresc a creat

Spaţiul etern şi luminos.

Nimeni nu se poate prezenta în faţa lui Dumnezeu

Dacă Îngerul Aerului nu-l lasă să treacă.

Corpul tău trebuie să respire aerul Maicii Pământeşti

Şi spiritul tău – Legea Sfântă

A Tatălui Ceresc.

Îngerul Pământului

Să aducem omagiu acestui întins Pământ,

Căilor care duc departe,

Câmpurilor fertile

Care sunt mama ta, plantă sfântă!

Să lăudăm pământul pe care creşti tu, înmiresmată,

Care creşti repede,

Produs al Maicii Pământeşti.

Să lăudăm bunul, puternicul şi binefăcătorul

Înger al Pământului

Care se bucură de rouă cerului,

Fertilitatea pământului,

Şi de recolte abundente de grâu şi struguri.

Să lăudăm munţii înalţi,

Bogaţi în ape şi păşuni,

Leagăne ale râurilor şi torenţilor.

Să lăudăm plantele sfinte ale Îngerului Pământului

Care cresc pe pământ,

Pentru a hrăni animalele, şi oamenii,

Şi Copiii Luminii.

Pământul este Apărătorul puternic,

Apărătorul sfânt, Susţinătorul!

Să lăudăm forţa şi vigoarea

Puternicului Apărător, pământul,

Creat de Tatăl Ceresc!

Să lăudăm vindecătorii de pe Pământ,

Care cunosc secretele ierburilor şi plantelor

Şi cărora Îngerul Pământului

Le-a revelat vechile sale învăţături.

Înţeleptul ştie să utilizeze remediile

Pe care Domnul le-a răspândit pe pământ.

Şi El a dat unora dintre fraţi darul tămăduirii

Ca Legea să poată fi onorată şi împlinită.

Astfel ei pot vindeca oamenii,

Şi le pot alina durerile,

Şi munca lor este fără de sfârşit,

Şi ei aduc pacea pe Pământ.

Faceţi, deci, loc vindecătorilor şi respectaţi-i,

Deoarece Tatăl Ceresc i-a creat!

Păstraţi-i pe lângă voi, aveţi nevoie de ei.

Să lăudăm, pe aceia care lucrează solul

Împreună în Grădina Fraternităţii,

Pe terenurile cu care i-a binecuvântat Domnul.

Acela care lucrează pământul cu mâinile sale

Va recolta din belşug fructe,

Plante şi grăunţe aurii hrănitoare.

Dulceaţa şi abundenţa se vor revărsa pe pământ

Şi acele câmpuri îmbelşugate

Vor aduce sănătatea şi vindecarea.

Acela care seamănă grâul, iarba şi fructele

Seamănă Legea Sfântă şi o face cunoscută.

Când Pământul va fi o mare grădină,

Atunci toată lumea nu va mai cunoaşte

Bătrâneţea şi moartea, corupţia şi degenerarea

Niciodată!

Mila şi încrederea vor fi mână în mână,

Dreptatea şi pacea braţ la braţ,

Adevărul va izvorî din pământ,

Şi gloria va sălăşlui pe pământul nostru.

Îngerul Vieţii

Nu căuta Legea în cărţi, pentru că Legea este viaţa,

Iar Scripturile – numai cuvinte.

Adevăr spun ţie:

Moise n-a primit Legile sale de la Dumnezeu în scris,

Ci prin cuvântul viu.

Legea este cuvântul viu al lui Dumnezeu cel Viu

Adresat profeţilor vii pentru oameni vii.

Legea este înscrisă în orice lucru în care există viaţă.

Ea se găseşte în iarbă şi copaci,

În râuri, în munţi, în păsările cerului,

În creaturile pădurii şi peştii mărilor,

Dar, mai ales, ea se găseşte în tine însuţi.

Tot ce este viu este mai aproape de Dumnezeu

Decât Scripturile care sunt fără viaţă.

Dumnezeu a făcut viaţa şi tot ce este viu

Astfel încât cuvântul nemuritor

Să înveţe pe fiii omului Legile Tatălui Ceresc

Şi ale Maicii Pământeşti.

Dumnezeu n-a scris Legile Sale în pagini de carte,

Ci în inima ta şi în spiritul tău.

Ele se află în respiraţia ta, în sângele tău, în oasele tale,

În fiecare părticică vie a corpului tău.

Ele sunt prezente în aer, în apă,

În pământ, în plante, în razele soarelui.

În adâncuri şi pe înălţimi.

Ele toate îţi vorbesc

Ca tu să poţi înţelege vorbirea şi voinţa

Lui Dumnezeu cel Viu.

Scripturile sunt operele omului

Dar viaţa şi toate gazdele sale sunt

Opera lui Dumnezeu.

La început, O, Mare Creator,

Tu ai creat Forţele Cereşti

Şi Le-ai revelat Legile Cereşti!

Apoi ne-ai dat gândirea,

Izvorâtă din propriul Tău Spirit

Şi apoi ne-ai dat un corp fizic.

Noi Îţi suntem recunoscători, Tată Ceresc,

Pentru toate darurile Tale ale vieţii:

Pentru darurile preţioase ale Cerului, pentru rouă,

Pentru preţioasele fructe coapte de soare,

Pentru darurile datorate lunii,

Pentru munţii milenari şi comorile lor,

Pentru comorile colinelor cu existenţă îndelungată,

Şi pentru comorile pământului.

Noi Îţi suntem recunoscători, Tată Ceresc,

Pentru vigoarea sănătăţii, sănătatea corpului,

Înţelepciunea luminată şi clară, iuţeala piciorului,

Auzul fin, braţele puternice

Şi vederea de vultur.

Pentru toate darurile Vieţii

Noi venerăm Focul Vieţii

Şi Lumina Sfântă a Ordinii Cereşti.

Noi venerăm Focul,

Bun şi prietenos,

Focul Vieţii!

Binefăcător şi de ajutor,

Focul Vieţii!

Cel mai mare sprijin, cel mai generos,

Focul care este Casa Domnului!

Priviţi acum Copilul Luminii

Care este în comuniune cu Îngerul Vieţii:

Priviţi puterea spatelui său,

Şi forţa pieptului său.

El avansează în pas de gigant.

Pulpele sale sunt solide,

Oasele sale sunt ca de bronz,

Membrele sale sunt ca de fier.

El se hrăneşte la masa Maicii Pământeşti

Cu ierburile câmpului şi apele râului,

Căci munţii îi aduc hrană bogată.

Binecuvântată este puterea sa şi frumuseţea sa.

Pentru că el serveşte Legea.

Corpul în care Focul Vieţii

Arde cu Lumina eternă,

Este un sanctuar al Spiritului Sfânt,

Îţi mulţumim Tată Ceresc

Că ne-ai condus la izvoarele dătătoare de viaţă,

Într-un ţinut al uscăciunii,

Alimentând cu apă o grădină a minunilor, eternă,

Copacul Vieţii, mister al misterelor,

Care îşi înalţă ramurile nemuritoare

Iar rădăcinile se afundă în Fluxul Vieţii

Care provin dintr-un izvor etern.

Îngerul Bucuriei

Să cântăm Tatălui Ceresc un nou cântec.

Să cântăm pentru Maica noastră Pământească, întreg pământul.

Fie ca cerurile să se bucure, pământul să se înveselească,

Fie ca valurile să mugească şi să izbucnească plenitudinea Vieţii Eterne!

Fie ca lanurile şi tot ceea ce este în ele să se bucure

Şi ca toţi pomii pădurii

Să se bucure în faţa Legii Sfinte.

Cântaţi Tatălui Ceresc,

Voi ceruri ale cerurilor,

Şi voi ape care sunteţi dincolo de ceruri,

Toţi munţii şi toate colinele,

Vânturi ale furtunii care ascultaţi Cuvântul Său,

Voi pomi fructiferi şi toţi cedrii,

Animale sălbatice şi toate vitele,

Fiinţe târâtoare şi zburătoare,

Regi ai pământului şi toate popoarele,

Prinţi şi toţi judecătorii pământului,

Băieţi şi fete, bătrâni şi copii,

Să cântăm Tatălui Ceresc cu Bucurie.

Cântaţi pentru Domnul cu harpa, şi vocea unui psalm,

Cu trâmbiţe şi flaute

Cântaţi un cântec vesel Îngerilor.

Fie ca şi câmpiile să aplaude,

Şi colinele să se bucure în faţa Domnului.

Cântaţi un cântec vesel în faţa Domnului, voi toate ţinuturile.

Slujiţi pe Tatăl Ceresc şi Maica Pământească

Cu veselie şi bucurie.

Veniţi în faţa Lor cântând.

Spiritul Legii Sfinte este deasupra mea

Deoarece Bătrânii m-au uns

Să duc veşti bune celui umil.

Ei mă trimit să alin inimile zdrobite,

Să aduc libertatea captivilor

Şi eliberarea lor din închisorile în care sunt închişi,

Să alin toate plânsetele,

Să le trimit sfântul Înger al Bucuriei

Să le ofere frumuseţe din cenuşă,

Balsamul bucuriei pentru tristeţe,

Veşmântul de Lumină pentru greutatea spiritului;

Chinul să dureze o noapte

Dar bucuria să apară dimineaţa.

Aceia care înaintează în întuneric

Vor vedea o mare lumină,

Iar deasupra celor care sălăşluiesc în ţinuturile umbrelor morţii,

Va străluci lumina Legii Sfinte.

Deschideţi-vă voi ceruri,

Lăsaţi să se reverse fericirea

Asupra oamenilor tristeţii,

Ca ei să-şi urmeze drumul lor

În bucurie şi pace.

Fie ca munţii şi colinele

Să izbucnească în cântece către ei

Şi ca ei să ia parte la Sfânta Sărbătoare,

Şi să mănânce fructul Arborelui Vieţii

Care se înalţă în Marea Eternităţii.

Lumina eternă a Legii îi va lumina mai viu

Decât au făcut-o vreodată soarele şi luna

Şi vor cunoaşte gloria veşnică

A Tatălui Ceresc şi a Maicii Pământeşti.

Pentru ei, soarele nu va mai apune,

Luna nu va mai părăsi cerul,

Legea va fi lumina lor eternă

Şi zilele lor de doliu vor fi terminate.

Mă voi bucura mult în Legea Sfântă.

Sufletul meu va fi vesel printre îngeri

Pentru că ei m-au îmbrăcat în haine de lumină

Şi m-au învăluit în hainele bucuriei.

După cum Pământul produce muguri,

Şi grădina face seminţele să răsară,

Tatăl Ceresc va face Legea Sfântă

Să izvorască cu bucurie şi veselie

În faţa tuturor Copiilor Luminii.

În Grădina Fraternităţii

Întreg Pământul sfânt exaltă,

Căci grăunţele Legii Sfinte au fost semănate în el.

Legea este cel mai mare bun

Al Copiilor Luminii.

Ea le dă strălucire şi glorie,

Sănătatea şi vigoarea corpului,

O viaţă lungă în comuniune cu îngerii

Şi o bucurie infinită şi eternă.

Noi vom cânta laude Tatălui Ceresc,

Şi Maicii Pământeşti,

Şi tuturor îngerilor,

Atât cât vom trăi în Grădina Fraternităţii.

Aducem omagiu Legii Sfinte

Tot timpul în vecii vecilor.

Maica Pământească

Maica Pământească este în tine şi tu eşti în Ea.

Ea te-a născut, Ea ţi-a dat viaţa,

Ea este Aceea care ţi-a dat trupul

Şi Ei Îi vei reda acest trup într-o zi.

Fericit vei fi dacă O vei cunoaşte pe Ea

Şi împărăţia Ei.

Dacă tu primeşti îngerii Maicii tale Pământeşti

Şi urmezi Legile Ei

Nu vei cunoaşte niciodată boala

Pentru că puterea Maicii noastre nu are egal.

Ea domneşte asupra trupurilor tuturor oamenilor

Şi ale tuturor fiinţelor vii.

Sângele care curge în noi

Este născut din sângele Maicii noastre Pământeşti.

Sângele Ei cade din nori,

Ia naştere din matricea pământului,

Murmură în pârâurile munţilor,

Se scurge abundent în râurile câmpiilor,

Dormitează în lacuri,

Şi mugeşte cu putere în mările furtunoase.

Aerul pe care îl respirăm,

Ia naştere din respiraţia Maicii noastre Pământeşti.

Respiraţia Ei este azurul din înălţimile cerurilor,

Ea suspină pe înălţimile munţilor,

Freamătă printre frunzele copacilor,

Unduie lanurile de cereale,

Se linişteşte în adâncurile văilor,

Şi se încălzeşte în deşert.

Tăria oaselor noastre

Provine din oasele Maicii noastre Pământeşti,

Din stânci şi din pietre.

Ele se înalţă spre ceruri

Pe vârfurile munţilor

Şi sunt ca nişte uriaşi care dorm

Pe pantele munţilor,

Ca nişte idoli în deşerturi

Şi ascunse în adâncimile pământului.

Delicateţea cărnii noastre

Ia naştere din carnea Maicii noastre Pământeşti

Care devine galbenă şi roşie

În fructele pomilor

Şi ne hrăneşte cu brazdele câmpurilor.

Lumina ochilor noştri

Şi auzul urechilor noastre,

Iau naştere din culorile şi sunetele Maicii noastre Pământeşti

Care ne învăluie

Ca apa mării peştele,

Şi vârtejul aerului pasărea.

Omul este fiul Maicii Pământeşti

Şi de la Ea şi-a primit Fiul Omului trupul,

Chiar dacă corpul nou-născutului

Este născut din pântecul mamei sale.

Tu eşti una cu Maica ta Pământească.

Tu eşti în Ea şi Ea este în tine.

Din Ea te-ai născut, în Ea trăieşti

Şi în Ea te vei întoarce.

Urmează deci Legile Ei

Pentru că viaţă lungă şi fericită, poate avea numai acela,

Care respectă pe Maica sa Pământească

Şi urmează Legile Ei.

Pentru că respiraţia ta este respiraţia Ei,

Sângele tău sângele Ei,

Oasele tale oasele Ei,

Carnea ta carnea Ei,

Ochii şi urechile tale

Ochii şi urechile Ei.

Maică Pământească!

Fie ca întotdeauna să fim îmbrăţişaţi de Tine,

Întotdeauna să fim înconjuraţi de frumuseţea Ta.

Noi nu putem trăi departe de Ea,

Nici nu putem să sondăm misterele

Veşnic reînnoite ale creaţiei Sale.

Ceea ce există nu exista,

Ceea ce exista nu mai există.

În împărăţia Ei,

Totul este întotdeauna nou, întotdeauna vechi.

Noi trăim în Ea fără să O cunoaştem.

Ea ne vorbeşte continuu,

Fără ca vreodată să-şi dezvăluie secretele Ei.

Oricât pregătim pământul şi recoltele,

Noi nu avem nici o putere asupra Ei.

Fără încetare Ea construieşte şi distruge

În locuri ascunse ochilor oamenilor.

Îngerul Puterii

Ce înseamnă Fapta bine făcuta?

Este aceea făcută de Copilul Luminii

Care respectă Legea mai mult ca orice.

Cel mai preţios dintre toate darurile

Pe care Ţi-l cer Ţie,

Cel mai bun dintre toate Făpturile,

Tată Ceresc,

Este ca Legea Sfântă să se împlinească în noi

Prin al Tău Înger al Puterii!

Îţi adresez Ţie invocaţiile mele

Ca marele Tău dar al puterii

Să protejeze Ordinea Ta Cerească,

Şi conştiinţa Ta creatoare din noi, pentru totdeauna.

Noi Te preamărim, O, Tată Ceresc,

Împărate Atotputernic!

Şi binecuvântăm mereu puterea Ta.

Cât timp vom fi în stare şi vom avea putere,

Vom învăţa mereu pe oameni

Despre Acţiunile pe care trebuie să le facă,

Cu credinţă către Tatăl Ceresc,

Maica Pământească, sfinţii îngeri

Şi toţi Copiii Luminii

Care lucrează pământul Grădinii Fraternităţii,

Şi cu dorinţa viitoarei Ordini Cereşti

În sufletele şi corpurile lor.

Căci a Ta a fost puterea, O, Tată Ceresc,

Cu adevărat a Ta, Creator al iubirii!

Cu înţelegere şi cu Spirit

Ne-ai trasat o cale pentru fiecare dintre noi.

Prin Puterea Ta vom merge la oameni

Şi-i vom învăţa, spunându-le, să creadă în Lege,

Şi să meargă pe căile sfinţilor îngeri,

Şi veţi trăi pe pământ,

Hrăniţi într-adevăr la masa Maicii Pământeşti.

Desfată-te cu Puterea Tatălui Ceresc,

Şi El va îndeplini dorinţele inimii tale.

Nu permite aroganţei să ajungă pe buzele tale

Căci Tatăl Ceresc ţi-a dat ca regulă Legea Sfântă,

Şi El îţi va cântări acţiunile tale.

El te coboară în mormânt sau te înalţă.

Puterea Legii te face sărac sau bogat.

Puterea Sa coboară sau înalţă.

El îl înalţă pe sărac din praf

Şi îl poate face pe cerşetorul aşezat pe un morman de gunoi

Moştenitorul tronului Său de glorie.

Din înaltul cerului El trimite trăsnetul

Asupra copiilor întunericului.

Domnul va judeca prin Puterea Sa sfârşitul lumii.

Ascultaţi vocea Fraţilor

Care strigă în sălbăticie şi pustiu:

Pregătiţi calea Legii,

Neteziţi căile Tatălui Ceresc,

Şi ale Maicii Pământeşti,

Şi ale tuturor sfinţilor îngeri ai zilei şi ai nopţii.

Văile vor fi umplute,

Munţii şi dealurile rase,

Sinuozităţile îndreptate,

Drumurile netezite,

Şi toate făpturile vor vedea Puterea Legii.

Noi te preamărim Tată Ceresc

Pentru că Tu ne-ai înălţat.

O, Doamne, Tatăl nostru Atotputernic,

Noi Te-am invocat şi Tu ne-ai vindecat.

Tu ai eliberat din morminte sufletele oamenilor,

Tu i-ai păstrat în viaţă Ca să nu cadă în groapă.

O, Tată Ceresc, Tu eşti Legea.

Mai devreme sau mai târziu noi vom căuta îngerii Tăi.

Sufletele noastre sunt însetate de Lege,

Carnea noastră tânjeşte după Lege.

Legea este un râu de Putere sfântă

Într-un ţinut uscat şi însetat unde nu există apă.

Buzele noastre vor lăuda Puterea Ta cât vom trăi

Şi ne vom ridica mâinile în numele Tău.

Noi vom păstra, vom hrăni Ordinea Ta Cerească

Prin împlinirea Acţiunilor.

Noi vom invoca şi vom pronunţa zi şi noapte Puterea Ta sfântă,

Şi fie ca Ea să vină să ne ajute;

Va fi ca şi cum o mie de îngeri

Ar veghea asupra fiecărui om.

Ţie, Tată Ceresc, îţi aparţine toată Puterea,

Şi, de asemenea, iertarea.

Fie ca Legea Ta să recompenseze pe fiecare om

Potrivit lucrărilor sale.

Îngerul Iubirii

Să ne iubim unul pe altul

Pentru că iubirea provine de la Tatăl Ceresc

Şi oricine iubeşte este născut

De Tatăl Ceresc şi Maica Pământească

Şi cunoaşte îngerii.

Să vă iubiţi unul pe altul

Aşa cum vă iubeşte Tatăl Ceresc,

Pentru că Tatăl Ceresc este Iubire

Şi cine sălăşluieşte în iubire

Sălăşluieşte în Tatăl Ceresc

Şi Tatăl Ceresc este în el.

Acela care iubeşte este asemănător soarelui

Când străluceşte cel mai puternic.

Fraţilor, să fim toţi într-un cuget

Şi să avem iubire nesfârşită şi compasiune unul pentru altul.

Să uiţi răzbunarea şi ranchiuna

Faţă de fiii poporului tău

Şi să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi.

Dacă un om spune:

Iubesc pe Tatăl Ceresc, dar urăsc pe fratele meu,

El minte.

Pentru că dacă el nu iubeşte pe fratele său pe care îl vede,

Cum ar putea el să iubească pe Tatăl Ceresc

Pe Care nu-L vede?

Acela care iubeşte pe Tatăl Ceresc,

Iubeşte, de asemenea, pe fratele său.

Să iubiţi, de asemenea, pe străini

Pentru că şi voi aţi fost străini în Egipt.

Se spune de către lume

Că mai bună este o masă de ierburi oferită cu iubire

Decât o masă îmbelşugată cu carne oferită cu indiferenţă.

Cuvintele de iubire sunt ca mierea,

Dulci sufletului şi sănătoase oaselor.

Cuvintele sunt în gura omului ca apele de adâncime

Şi izvorul iubirii este ca o fântână arteziană.

Legea Sfântă îţi cere

Să acţionezi cu dreptate, şi să iubeşti cu compasiune,

Şi să mergi umil împreună cu îngerii.

Astfel, noi vom şti că Îngerul Iubirii

Sălăşluieşte în noi

Când iubim pe Tatăl Ceresc

Şi-I respectăm Legea.

O, Iubire Graţioasă!

O, Creator al Iubirii!

Revelează-ne cele mai minunate cuvinte

Prin conştiinţa Ta Divină care trăieşte în noi!

Spune Copiilor Luminii

Care cultivă pământul în Grădina Fraternităţii:

Să respecte pe toată lumea.

Iubeşte întreaga Fraternitate.

Supune-te Legii.

Îngerul Înţelepciunii

Întreaga Înţelepciune vine de la Tatăl Ceresc

Şi este cu El pentru eternitate.

Prin Legea Sfântă Îngerul Înţelepciunii

Călăuzeşte pe Copiii Luminii.

Cine poate număra firele de nisip ale mării,

Picăturile ploilor şi zilele eternităţii?

Cine poate afla înălţimile cerului,

Întinderile şi adâncimile pământului,

Şi înţelepciunea?

Înţelepciunea a fost creată înaintea tuturor lucrurilor.

Te poţi vindeca prin bunătate,

Te poţi vindeca prin dreptate,

Te poţi vindeca cu ajutorul plantelor,

Te poţi vindeca prin Cuvântul Înţelept.

Dintre toate remediile,

Cel mai important este acela

Care vindecă prin Cuvântul Înţelept.

Acesta înlătură cel mai bine boala

Din corpurile celor credincioşi,

Pentru că înţelepciunea este cel mai bun dintre toate remediile.

Să urmezi Legea Sfântă este încununarea înţelepciunii,

Aducând pacea şi făcând să înflorească sănătatea,

Amândouă daruri ale îngerilor.

Noi ne vom apropia de Tine, O, Tată Ceresc!

Cu ajutorul îngerului Tău al Înţelepciunii,

Care ne călăuzeşte prin Ordinea Ta Cerească,

Şi prin acţiunile şi cuvintele

Inspirate de Sfânta Ta înţelepciune!

Vino la noi, Tată Ceresc, cu Mintea Ta creatoare

Şi dă-ne, Tu care eşti deţinătorul darurilor,

Prin Ordinea Ta Cerească,

Daruri ca Înţelepciunea eternă Copiilor Luminii

Ca această viaţă să poată fi trăită în serviciul sfânt

În Grădina Fraternităţii.

Prin bunătatea infinită a Minţii Tale,

Încorporează în minţile noastre

Calea Înţelepciunii care izvorăşte

Din Ordinea Cerească

Unde sălăşluieşte Arborele Sfânt al Vieţii.

Spune-ne nouă, O, Tată Ceresc,

În ce mod se manifestă Legea Ta

O, Tată Ceresc!

Tatăl Ceresc a răspuns:

Prin gândul bun

În perfectă unitate cu Înţelepciunea,

O, Copil al Luminii!

Ce este cuvântul bun?

Este binecuvântarea cuvântului Înţelepciunii.

Ce este gândul bun?

Este acela pe care îl gândeşte Copilul Luminii,

Acela care poartă Gândirea Sfântă

Cel mai valoros lucru din câte există.

Astfel, Copilul Luminii îşi va dezvolta

Concentrarea şi comuniunea,

Prin care îşi va spori Înţelepciunea.

Continuând astfel

Până ce îi vor fi revelate toate

Misterele Grădinii Infinite

În care se înalţă Arborele Vieţii.

Atunci el va spune aceste cuvinte victorioase:

O, Tată Ceresc,

Dă-mi sarcina mea

Pentru construirea

Împărăţiei tale pe pământ,

Prin gânduri bune, cuvinte bune, acţiuni bune,

Care sunt pentru Copilul Luminii

Cel mai preţios dar al său!

O, tu, Ordine Cerească,

Şi Tu, Minte Universală,

Te venerăm pe Tine şi Tatăl Ceresc

Deoarece a lor este mintea creatoare din noi

Care face împărăţia nepieritoare să progreseze!

Sfânta Înţelepciune eliberează toţi oamenii de teamă,

Linişteşte inimile şi le uşurează conştiinţa.

Înţelepciune Sfântă, înţelegere infinită, care te

Dezvolţi continuu,

Tu nu eşti dobândită din textele sfinte.

Ignoranţa este aceea care ruinează majoritatea oamenilor,

Atât aceia care au murit

Cât şi aceia care vor muri.

Când ignoranţa va fi înlocuită de Sfânta Înţelepciune

Blândeţea şi fertilitatea vor reveni

Pe câmpurile noastre,

Cu sănătatea şi vindecarea,

Cu abundenţa şi creşterea,

Şi noi vom recolta legume şi grâne din belşug,

Şi fluvii ale Păcii vor curge în deşerturi.

Îngerul Vieţii Eterne

Nici un om de pe pământ n-a fost asemenea lui Enoh,

Pentru că el a fost luat de pe pământ.

El a fost ca steaua dimineţii în mijlocul unui nor,

Şi ca luna plină,

Ca soarele strălucind deasupra templului Celui Preaînalt

Şi curcubeul luminând norii,

Ca floarea de trandafir primăvara,

Ca floarea de crin pe malurile râurilor,

Ca ramurile pinului

În timpul verii,

Ca frumosul măslin căruia îi cresc măslinele

Asemenea chiparosului care se înalţă până la nori.

Enoh a fost primul care a urmat Legea,

Primul dintre vindecători, dintre înţelepţi,

Fericitul, gloriosul, puternicul,

Care a ştiut să învingă boala şi moartea.

El a obţinut o sursă de remedii

Pentru a rezista bolilor şi morţii,

Pentru a rezista durerii şi febrei,

Pentru a rezista răului şi infecţiei

Pe care ignorarea Legii

Le-a creat împotriva corpurilor muritorilor.

Noi invocăm pe Enoh,

Stăpân al vieţii,

Fondatorul Fraternităţii noastre Omul Legii,

Cel mai înţelept dintre toate fiinţele,

Cel mai bun judecător dintre toate fiinţele,

Cel mai strălucit dintre toate fiinţele,

Cel mai glorios dintre toate fiinţele,

Cel mai demn de a fi invocat dintre toate fiinţele,

Cel mai demn de a fi glorificat dintre toate fiinţele,

Primul care a gândit ce este bine,

Primul care a spus ce este bine,

Primul care a făcut ce este bine.

El a fost primul Preot,

Primul Plugar al Pământului,

Primul care a cunoscut şi învăţat Cuvântul,

Şi s-a supus Legii Sfinte.

El a dezvăluit Copiilor Luminii

Toate secretele vieţii.

El a fost primul purtător al Legii.

Iată cuvintele părintelui nostru Enoh

Aşa cum au fost ele scrise:

Noi slăvim pe Creator,

Tatăl Ceresc,

Îngerii luminoşi şi glorioşi.

Noi slăvim cerurile strălucitoare,

Noi slăvim înţelepciunea binecuvântată, strălucitoare, prea fericită,

A sfinţilor Îngeri ai Eternităţii.

Dă-ne nouă, Tată Ceresc,

Dorinţa şi cunoaşterea celei mai corecte căi,

Celei mai corecte deoarece ea aparţine

Ordinii Cereşti a Vieţii,

Cea mai bună Viaţă a îngerilor,

Strălucitoare, mereu glorioasă[7]!

Dacă sănătatea este perfectă, la fel este şi Viaţa Eternă,

Amândouă provenind din Ordinea Cerească,

Cea care a creat virtutea minţii

Şi acţiunile vieţii trebuie împlinite cu devoţiune

Faţă de Creatorul Vieţii Eterne.

Noi slăvim Cerul Suveran,

Noi slăvim timpul infinit,

Noi slăvim oceanul infinit al Vieţii Eterne.

Noi invocăm cea mai glorioasă dintre Legi.

Noi invocăm împărăţia Cerurilor,

Timpul infinit şi îngerii.

Noi invocăm Legea Sfântă eternă.

Noi urmăm căile Stelelor,

Lunii, Soarelui şi Luminii nesfârşite,

Mişcându-se mereu pe căile lor circulare.

Şi adevărul deplin în Gând, Cuvânt şi Faptă

Va plasa sufletul omului credincios

În lumina infinită a Vieţii Eterne.

Eu aparţin Tatălui Ceresc

De la începutul drumului Său, înainte să fi terminat vechea Sa lucrare.

Eu am fost creat din eternitate, de la început,

Chiar înainte să fi existat pământul.

Am fost creat înainte de a exista orice fel de abisuri:

Înainte ca El să fi făcut Pământul sau câmpiile,

Înainte să fi existat praful lumii.

Când El a creat cerurile, eu eram acolo,

Când El a delimitat abisurile,

Când El a făcut bolta înstelată cerului,

Când fântâna adâncului a devenit puternică,

Când El a dat contur mărilor

Ca apa să nu încalce Legea Lui,

Când El a marcat fundaţiile Pământului

Atunci am fost pe lângă El ca supraveghetor.

Şi eu eram zilnic plăcerea Lui

Bucurându-mă totdeauna înaintea Sa,

Bucurându-mă pe pământul său ospitalier,

Iar bucuria meu fiind compania fiilor oamenilor.

Tatăl Ceresc domneşte pentru eternitate,

El este învăluit în majestate şi putere.

El este din totdeauna!

Mulţimile se înalţă ca valurile, O, Doamne,

Şi-şi ridică vocile lor,

Ca valurile mari ale apelor.

Tatăl Ceresc din înălţimi

Este mai puternic decât zgomotul numeroaselor ape,

Şi chiar decât cele mai puternice valuri ale mării.

Numele Lui va dăinui în veci,

Numele Lui va fi de-a pururi,

Şi toţi Copiii Luminii vor fi binecuvântaţi în El,

Şi toţi oamenii vor chema binecuvântarea Lui.

Fie ca întreg Pământul să fie saturat

Cu gloria Tatălui Ceresc,

A Maicii Pământeşti,

Şi a tuturor sfinţilor îngeri.

Eu am căpătat vederea interioară

Şi prin Spiritul Tău din mine

Am aflat secretul Tău minunat.

Prin pătrunderea Ta mistică

Mi-ai făcut un izvor de cunoaştere

Să se dezvolte în mine,

O fântâna de putere, revărsând ape vii,

Un torent de iubire şi înţelepciune atotcuprinzătoare

Asemănătoare splendorii Luminii Eterne.

Îngerul Creaţiei

Soarele se înalţă şi Fraţii se adună împreună;

Ei pleacă să lucreze câmpurile.

Cu spatele lor solid şi inimile lor vesele

Ei lucrează împreună în Grădina Fraternităţii.

Ei sunt Făuritorii Binelui,

Deoarece ei realizează binele Tatălui Ceresc.

Ei sunt spiritul, conştiinţa şi sufletul celor

Care învaţă Legea şi luptă pentru Ea.

Ei lucrează pământul cu ambele mâini,

Ca deşerturile să se coloreze în verde şi auriu.

Cu mâinile lor ei aşază temelia

Pe care se va construi împărăţia Cerurilor pe pământ.

Ei sunt mesagerii Îngerului Creaţiei:

În ei este revelată Legea Sfântă.

O, Tată Ceresc, cât de diverse sunt operele Tale!

Tu le-ai făcut toate cu înţelepciune;

Pământul este plin de bogăţiile Tale.

Tu ai creat izvoarele în văi

Care curg printre coline.

Tu potoleşti setea tuturor animalelor pe câmpuri

Şi faci să crească iarba pentru vite.

Tu fixezi copacii puternici în locurile lor,

Ca păsările cerului să-şi facă în ei cuiburile

Şi să cânte frumos printre ramuri.

Tu ai pus ierburile în serviciul omului

Ca el să-şi poată obţine hrana din pământ.

În mâinile Fraţilor toate darurile Tale dau roade,

Pentru că ei construiesc împărăţia Cerurilor pe Pământ.

Tu Ţi-ai deschis mâinile Tale pline cu bunuri,

Tu le-ai trimis Spiritul Tău, prin care ei au fost creaţi

Şi, împreună cu sfinţii Tăi îngeri,

Ei vor reînnoi faţa Pământului.

O, Tu, Tată Ceresc,

Unicule!

Revelează Copiilor Luminii:

Care este locul de pe Pământ

Unde se află fericirea supremă?

Tatăl Ceresc a răspuns:

Este locul pe care unul din Fraţi

Care urmează Legea Sfântă păşeşte

Cu gândurile sale bune, cuvintele sale bune şi actele sale bune

Al cărui spate este solid la lucru,

Ale cărui mâini nu sunt leneşe,

Care îşi înalţă vocea în deplin acord cu Legea.

Este sfânt locul în care unul din Fraţi

Recoltează din abundenţă grâu, iarbă sau fructe,

Unde udă solul uscat,

Sau seacă pe cel prea umed.

Pentru că pământul a fost dat în grija Copiilor Luminii

Care îl păstrează ca pe o comoară şi îl îngrijesc,

Şi aduc din adâncimile lui numai

Ce este necesar pentru hrana corpului.

Binecuvântaţi sunt Copiii Luminii

A căror bucurie este împlinirea Legii

Care lucrează în Grădina Fraternităţii ziua,

Şi se unesc cu îngerii Tatălui Ceresc noaptea.

Din buzele lor s-a povestit istoria

Care serveşte ca învăţătură fiilor oamenilor.

Se spune că pomii se adunară cândva

Să-şi aleagă un rege peste ei

Şi ei îi cerură măslinului:

„Domneşte asupra noastră.”

Dar măslinul le-a răspuns:

„Trebuie să renunţ la fertilitatea mea

Demnă de Dumnezeu şi de oameni

Pentru a deveni regele pomilor?”

Şi pomii se adresară smochinului:

„Vino tu şi domneşte asupra noastră.”

Dar smochinul le-a răspuns:

„Trebuie să renunţ la dulceaţa şi bunătatea fructului meu

Pentru a deveni regele pomilor?”

Atunci pomii s-au adresat viţei de vie:

„Vino şi domneşte asupra noastră.”

Dar viţa de vie le-a răspuns:

„Trebuie să renunţ la vinul meu,

Plăcerea lui Dumnezeu şi a oamenilor

Pentru a vă deveni conducător?”

Omul Legii care îşi îndeplineşte sarcina

Nu are nevoie de alte binecuvântări.

Îngerul Păcii

Voi invoca Îngerul Păcii

Al cărui suflu este prietenos

Şi a cărui mână poartă puterea.

În împărăţia Păcii nu există nici foame, şi nici sete,

Nici vânt rece, şi nici vânt cald,

Nici bătrâneţe, şi nici moarte.

În împărăţia Păcii

Atât animalele cât şi oamenii vor fi nemuritori,

Plantele vor fi eterne, apele nu vor seca,

Hrana vieţii nu vor lipsi niciodată.

S-a spus că munţii vor aduce Pacea lumii,

Iar colinele joase – dreptatea.

Va fi pace cât timp vor dăinui soarele şi luna

De-a lungul tuturor generaţiilor.

Pacea va cădea ca ploaia peste iarba cosită,

Ca aversa ce udă pământul.

Sub domnia Păcii, Legea va creşte puternic

Şi Copiii Luminii vor stăpâni pământul

De la un ţărm la altul, până la sfârşitul lui.

Împărăţia Păcii îşi are izvorul

În Tatăl Ceresc.

Prin forţa Lui a fixat trainic munţii

Şi a făcut zorile şi apusul

Să se bucure în Lumină.

El face să curgă spre pământ râul Legii,

Pentru a-l uda şi îmbogăţi.

El împrospătează pământul cu ploi bogate.

Ele stropesc păşunile deşertului

Şi bucură ambele pante ale colinelor joase.

Păşunile sunt populate cu turme;

Văile, de asemenea, sunt acoperite de grâu;

Ele strigă de bucurie şi, de asemenea, cântă.

O, Tată Ceresc,

Adu, pe pământul Tău domnia Păcii!

Atunci ne vom aminti cuvintele

Aceluia care i-a învăţat pe vechii Copii ai Luminii:

Eu dau pacea Maicii tale Pământeşti -

Corpului tău

Şi pacea Tatălui tău Ceresc -

Spiritului tău.

Şi fie ca pacea lor

Să domnească printre Fiii Oamenilor.

Veniţi la Mine toţi cei care sunteţi obosiţi

Şi care suferiţi în luptă şi chin!

Pentru că pacea Mea vă va întări şi reface.

Pentru că pacea Mea este mai mult decât plină de bucurie.

De aceea Eu te salut totdeauna astfel:

Pace ţie!

Aşa să faci şi tu, mereu, când vă salutaţi unul pe altul

Pentru ca pacea Maicii tale Pământeşti

Să coboare în corpul tău,

Iar în spiritul tău,

Pacea Tatălui Ceresc.

Şi atunci vei afla pacea cu tine însuţi

Pentru că împărăţia Legii este în tine.

Întoarce-te la fraţii tăi şi dă-le şi lor pacea

Pentru că fericiţi sunt aceia care luptă pentru pace,

Pentru că ei vor găsi pacea Tatălui Ceresc.

Şi dă pacea ta fiecăruia,

Aşa cum Eu ţi-am dat ţie pacea Mea.

Pentru că pacea Mea este de la Dumnezeu.

Pace ţie!

Tatăl Ceresc

Frumuseţea cerului, gloria stelelor,

Luminează locurile cele mai înalte ale Mării Cereşti.

Santinele ale Celui Preaînalt, ele păzesc ordinea lor

Şi nu slăbesc supravegherea niciodată.

Priviţi curcubeul şi lăudaţi pe Acela care l-a făcut;

El este foarte frumos în strălucirea sa.

El înconjoară cerul cu un cerc glorios

Şi a fost făcut de mâinile Celui Preaînalt.

Prin Legea Sa, El face să cadă zăpada

Şi trimite rapid fulgerele judecăţii Sale.

Toate comorile sunt deschise

Şi norii zboară ca nişte păsări.

Prin marea Sa putere, El face să încremenească norii

Şi împrăştie grindina.

La privirea Sa, munţii se cutremură

Şi la dorinţa Sa bate vântul din sud.

Zgomotul tunetului face pământul să tremure:

El face furtunile din nord şi viforul

Şi împrăştie zăpada ca păsările-n zbor,

Iar ochiul se minunează

De frumuseaţea albului din ea,

Iar inima este uimită în faţa ploii.

Astfel cerurile proclamă gloria lui Dumnezeu

Şi bolta înstelată arată lucrările Sale.

Cine a creat apele

Şi cine a creat plantele?

Cine a supus vântului norii furtunii,

Cursurile de apă şi chiar cele mai mici ape?

Cine, O, Tată Ceresc,

Este Creatorul Legii Sfinte în sufletele noastre?

Cine a creat lumina şi întunericul?

Cine a creat somnul şi orele animate ale zilei?

Cine face ca soarele şi stelele

Să-şi urmeze neabătute drumul lor?

Cine a stabilit cum va creşte luna

Şi cum va descreşte?

Cine, dacă nu Tu, Tată Ceresc,

A creat aceste lucruri glorioase?

Doamne, Tu ai fost sălaşul nostru

În toate generaţiile.

Înainte de formarea munţilor,

Chiar înainte de crearea pământului şi a lumii

Din eternitate, Tu ai fost Legea.

Numele Tău este înţelegerea,

Numele Tău este înţelepciunea,

Numele Tău este Binefăcătorul,

Numele Tău este Inaccesibilul,

Numele Tău este cel care a făcut Adevărul,

Numele Tău este Atotvăzătorul,

Numele Tău este Vindecătorul,

Numele Tău este Creatorul.

Tu eşti Păzitorul nostru,

Tu eşti Creatorul şi Sprijinitorul,

Tu eşti Cunoscătorul şi Spiritul.

Tu eşti Legea Sfântă.

Aceste nume au fost ale Tale

Înainte de Creaţia Cerului,

Înainte de facerea apelor şi plantelor,

Înainte de naşterea sfântului nostru părinte Enoh.

Înainte de începerea timpului,

Tatăl Ceresc a plantat Sfântul Arbore al Vieţii,

Care se înalţă pentru veşnicie în mijlocul Mării Eterne.

Sus pe ramurile sale cântă o pasăre

Şi numai aceia care au ajuns acolo

Şi au auzit cântecul misterios al păsării

Vor vedea pe Tatăl Ceresc.

Ei îl vor întreba numele Său.

Şi El le va răspunde: Eu sunt Cel ce Sunt,

Eu sunt Eternul acum şi întotdeauna.

O, Tu, Tată Ceresc,

Ce minunat este numele Tău pe tot pământul!

Gloria Ta este deasupra cerurilor.

Când vedem cerurile Tale, lucrarea mâinilor Tale,

Luna şi stelele care s-au făcut din porunca Ta,

Ne întrebăm ce este omul pentru care Te îngrijeşti?

Dar Tu ai făcut o înţelegere

Cu Copiii Luminii

Şi ei merg împreună cu sfinţii Tăi îngeri;

Tu i-ai încoronat cu glorie şi cu onoare,

Tu i-ai făcut stăpâni

Peste lucrările mâinilor Tale

Şi i-ai însărcinat

Cu hrănirea şi protejarea

Tuturor celor ce trăiesc şi cresc pe pământul Tău verde.

O, Tată Ceresc,

Ce minunat este numele Tău pe tot pământul!

Ascultă vocea care Te imploră:

Unde să fug de Spiritul Tău?

Sau unde să mă feresc de prezenţa Ta?

Dacă mă înalţ la cer, Tu eşti acolo;

Dacă mă afund în iad, Tu eşti acolo;

Dacă eu iau vântul dimineţii

Şi zbor la capătul mării,

Chiar şi acolo mâna Ta mă călăuzeşte,

Şi mâna Ta dreaptă mă susţine.

Dacă eu spun: „Desigur că întunericul mă va ascunde”,

Lumina se va aprinde deasupra mea chiar noaptea;

Şi întunericul nu m-a ascuns de Tine,

Căci noaptea luminează ca ziua.

Pentru Tine întunericul şi lumina sunt tot una,

Căci Tu le eşti Stăpânul.

După cum cerbul tânjeşte după apa pârâului

Tot aşa sufletul meu tânjeşte după Tine, O, Doamne!

Sufletul meu este însetat de Tatăl Ceresc cel Viu.

Legea este lumina şi salvarea mea.

De ce mi-ar fi frică?

Legea este sprijinul şi puterea vieţii mele.

De ce ar trebui să mă tem?

Un singur lucru doresc de la Lege

Pe care îl doresc tot timpul:

Acela de a sălăşlui în casa Legii Toate zilele vieţii mele

Pentru a putea privi frumuseţea Tatălui Ceresc.

Aceia care sălăşluiesc în locul secret al Celui Preaînalt

Vor fi adăpostiţi în umbra Celui Atotputernic.

Noi vom spune Legii:

„Tu eşti refugiul nostru, fortăreaţa noastră;

Noi avem credinţă în Legea Sfântă.”

Şi Tatăl Ceresc

Ne va acoperi cu penele Sale

Şi noi credem în adăpostul Său.

Adevărul Său va fi scutul nostru, pavăza noastră.

Nu ne vom teme de tenebrele nopţii,

Nici de pericolele care ne pândesc ziua,

Nici de ciuma care ameninţă în noapte,

Nici de distrugerea care loveşte la prânz

Pentru că ziua vom merge

Cu îngerii Maicii Pământeşti,

Iar noaptea vom face comuniuni

Cu îngerii Tatălui Ceresc.

Iar când soarele va ajunge la zenit,

Noi vom contempla tăcuţi cele şapte căi ale Păcii

Şi nici un râu nu ne va mai atinge,

Nici o nenorocire nu se va apropia de sălaşul nostru

Pentru că El a dat îngerilor Săi sarcina

De a ne purta pe calea lor.

Tatăl Ceresc este refugiul şi puterea noastră.

De aceea nu ne vom teme

Dacă pământul s-a mişcat,

Daca munţii s-au prăbuşit

În mijlocul mării,

Dacă apele sunt tumultoase,

Munţii se cutremură şi se înalţă.

Există un râu care curge spre Marea Eternă.

Pe malul râului se înalţă Arborele Sfânt al Vieţii.

Acolo locuieşte Tatăl meu Ceresc şi locuinţa mea este în El.

Tatăl Ceresc şi cu mine suntem una.

Legea Sfântă

Aţi cunoscut-O? Aţi auzit de Ea?

Ţi s-a povestit despre Ea de la începuturi?

Ridică-ţi ochii în sus şi priveşte Legea Sfântă,

Care a fost stabilită mai înainte de eternitatea

Spaţiului suveran şi luminos,

Care a creat fundaţiile pământului,

Care este prima şi cea din urmă,

Care trăieşte în inimile Copiilor Luminii.

Pentru că Legea este mare

După cum Tatăl Ceresc este mare, deasupra îngerilor Săi:

El este Acela care ne-a dat Legea, El este Legea.

În mâinile Sale se află locurile adânci ale pământului,

A Sa este şi puterea colinelor

Şi mările sunt ale Sale, El le-a creat.

Şi tot mâinile Sale au făcut uscatul.

Vino, să-L preamărim şi să ne plecăm Lui,

Să îngenunchem în faţa Tatălui Ceresc,

Pentru că El este Legea,

Şi noi suntem popoarele păşunii Sale

Şi enoriaşii turmei Sale.

Copiii Luminii invocă Legea Sfântă

Cu cântece de bucurie.

Boala dispare în faţa Ei,

Moartea este înlăturată,

Ignoranţa este îndepărtată.

Trufia, ura şi furia,

Bârfa, discordia şi răul,

Toate neliniştile şi violenţele,

Şi cuvintele mincinoase ale falsităţii,

Toate sunt îndepărtate de puterea Legii Sfinte.

Aici este Legea Care va nimici boala,

Care va nimici moartea,

Care va nimici persecutorii omului,

Care va nimici trufia,

Care va nimici ura,

Care va nimici furia,

Care va nimici toate bârfele,

Care va nimici toate discordiile,

Care va nimici cele mai mari rele,

Care va îndepărta ignoranţa de pe pământ.

Noi binecuvântăm invocarea şi rugăciunea,

Puterea şi vigoarea Legii Sfinte.

Noi invocăm spiritul, conştiinţa şi sufletul

Copiilor Luminii care învaţă Legea,

Care lupta cu împărăţia întunericului

Pentru a aduce Lumina Legii fiilor oamenilor.

Noi binecuvântăm victoria

Gândurilor bune, cuvintelor bune şi acţiunilor bune

Care pun baze puternice Împărăţiei Luminii.

Fie ca fiii omului care gândesc, vorbesc şi fac

Gânduri bune, cuvinte bune şi fapte bune

Să moştenească cerurile drept casă a lor.

Şi fie ca aceia care gândesc, vorbesc şi fac

Gânduri rele, cuvinte rele şi fapte rele

Să locuiască în haos.

Puritatea este, imediat după viaţă,

Cel mai mare bun pentru om.

Puritatea se află în Legea Sfântă

Care face iarba să crească în munţi

Şi limpezeşte inimile oamenilor

Cu gânduri bune, cuvinte bune şi fapte bune.

Curat va fi focul,

Curată apa,

Curat pământul,

Curate stelele, luna şi curat soarele,

Curaţi vor fi bărbatul credincios şi femeia credincioasă

Curată Lumina eternă, infinită,

Curată împărăţia Maicii Pământeşti,

Şi împărăţia Tatălui Ceresc,

Curate lucrurile bune făcute de Lege

Al căror produs este Creaţia Sfântă.

Pentru a obţine comorile lumii materiale,

O, fii ai oamenilor,

Nu încălcaţi lumea Legii.

Pentru că acela care, pentru a obţine comorile Lumii materiale,

Distruge în el lumea Legii

Nu va avea în el forţa vieţii,

Nici Legea,

Şi nici Lumina Cerească.

Dar acela care merge cu îngerii

Şi care urmează Legea Sfântă

Va obţine orice bun.

El va intra în Marea Eternă

Unde se înalţă Arborele Vieţii.

Comuniunile cu Legea sunt perfecte,

Ducând sufletul din întuneric la lumină.

Mărturisirea Legii este sigură,

Aducând înţelepciune celui simplu.

Regulile Legii sunt drepte, bucurând inima.

Porunca Legii este pură Luminând privirea.

Adevărul Legii este limpede pentru totdeauna.

Fie să triumfe Copiii Luminii pretutindeni

Între Ceruri şi Pământ!

Să respirăm Legea Sfântă în rugăciunea noastră!

Cât de frumoase sunt lăcaşurile Tale sfinte

O, Tată Ceresc!

Sufletul meu tânjeşte, chiar dacă e slăbit,

După Arborele Vieţii

Care se înalţă în mijlocul Mării Eterne.

Inima mea şi carnea mea cheamă pe Dumnezeu cel Viu.

Da, vrabia şi-a găsit o casă,

Şi rândunica un cuib al ei

Unde îşi poate adăposti puii.

Copiii Luminii

Care lucrează în Grădina Fraternităţii

Se adăpostesc în Legea Sfântă.

Binecuvântaţi sunt aceia care sălăşluiesc în Ea!

Îngerii

Pentru înţelepciunea Legii,

Pentru puterea de necucerit a Legii,

Şi pentru vigoarea sănătăţii,

Pentru gloria Tatălui Ceresc

Şi a Maicii Pământeşti,

Şi pentru toate binecuvântările şi remediile

Păcii înşeptite,

Să lăudăm sfinţii îngeri.

Eforturile noastre de a-i întâlni

Şi comuniunile noastre cu ei

Ne fac plăcuţi în ochii Tatălui Ceresc.

Legea este împlinită de îngerii

Luminoşi şi sfinţi,

Puternici şi magnifici

A căror privire le îndeplineşte dorinţele,

Care sunt nemuritori şi sfinţi

Care sunt şapte şi toţi şapte, toţi într-un Gând,

Care sunt şapte şi toţi şapte, toţi într-o Vorbire,

Care sunt şapte şi toţi şapte, toţi într-o Acţiune.

Gândul lor este acelaşi,

Cuvântul lor este acelaşi,

Acţiunea lor este aceeaşi.

Tatăl lor este Acelaşi,

Şi anume Tatăl Ceresc!

Îngerii care îşi văd sufletele unii altora,

Aduc împărăţia Maicii Pământeşti

Şi împărăţia Tatălui Ceresc Copiilor Luminii

Care lucrează în Grădina Fraternităţii.

Îngerii sunt Făuritorii şi Conducătorii

Modelatorii şi Supraveghetorii,

Păzitorii şi Păstrătorii Pământului îmbelşugat

Şi al tuturor creaţiilor Tatălui Ceresc.

Noi invocăm bunii, puternicii, binefăcătorii

Îngeri ai Tatălui Ceresc şi ai Maicii Pământeşti:

Acela al Luminii!

Acela al Cerului!

Acela al Apelor!

Acela al Pământului!

Acela al Plantelor!

Acela al Copiilor Luminii!

Acela al Sfintei Creaţii Eterne!

Noi lăudăm îngerii

Care, în primul rând, ascultă gândul şi învăţătura

Tatălui Ceresc

Ai cărui îngeri au format sămânţa noroadelor.

Noi lăudăm îngerii

Care au atins sprânceana

Părintelui nostru Enoh

Şi au călăuzit Copiii Luminii

Pe şapte plus şapte căi

Care duc la Arborele Vieţii

Care se înalţă pentru veşnicie în mijlocul Mării Eterne.

Noi venerăm toţi îngerii

Buni, eroici şi generoşi,

Ai lumii fizice a Maicii Pământeşti

Şi aceia ai Tărâmurilor Invizibile,

Ale Lumilor Cereşti ale Tatălui Ceresc.

Noi lăudăm binecuvântaţii îngeri nemuritori

Cu înfăţişare splendidă strălucitoare,

Creaturi măreţe şi devotate Tatălui Ceresc,

Ei care sunt nepieritori şi sfinţi.

Noi venerăm strălucitorii, glorioşii,

Generoşii îngeri sfinţi,

Aceia care conduc drept şi care rezolvă toate lucrurile cu dreptate.

Auziţi vocile vesele ale Copiilor Luminii

Care laudă sfinţii îngeri

Când lucrează în Grădina Fraternităţii:

Noi cântăm cu bucurie apelor, pământului şi plantelor,

Acestui Pământ şi acestor Ceruri,

Vântului sfânt, soarelui sfânt şi lumii sfinte,

Eternelor stele, fără de început,

Şi tuturor creaturilor sfinte ale Tatălui Ceresc.

Noi cântăm cu bucurie Legii Sfinte,

Care este Ordinea Cerească,

Zilelor şi nopţilor,

Anilor şi anotimpurilor,

Care sunt stâlpii Ordinei Cereşti.

Noi venerăm Îngerii Zilei,

Şi Îngerii Lunilor,

Precum şi pe aceia ai Anilor şi Anotimpurilor.

Toţi buni şi eroici,

Îngeri nemuritori, binecuvântaţi

Care sprijină şi păstrează Ordinea Cerească.

Noi dorim să ne apropiem îngerii puternici,

Toţi îngerii Ordinei Cereşti,

Deoarece Legea Sfântă

Este cel mai mare bun dintre toate.

Noi dăruim aceste gânduri bine gândite,

Aceste cuvinte bine vorbite

Şi aceste acţiuni bine făcute

Generoşilor îngeri nemuritori

Care îşi exercită conducerea lor dreaptă.

Noi dăruim aceste daruri Îngerilor Zilei

Şi Îngerilor Nopţii Nemuritori şi care ajută mereu,

Care rămân etern cu Mintea Divină.

Fie ca bunii, şi eroicii, şi generoşii

Îngeri ai Tatălui Ceresc

Şi ai Maicii Pământeşti

Să meargă cu sfintele lor picioare

În Grădina Fraternităţii.

Şi fie ca ei să meargă mână în mână cu noi

Cu virtuţile vindecătoare ale binecuvântatelor lor haruri,

Pe toată întinderea pământului,

Pe tot cursul râurilor,

Peste tot unde luminează soarele

Pentru încurajarea avansării omului

Şi pentru ampla sa dezvoltare.

Ei sunt sfinţii îngeri

Care vor restaura Lumea!

Ca niciodată de acum înainte să nu mai existe bătrâneţe şi moarte!

Niciodată să nu mai existe putreziciune, ci viaţă veşnică şi dezvoltare veşnică.

Atunci Viaţa şi Nemurirea vor veni

Şi Lumea va fi refăcută!

Creaţia se va dezvolta veşnic,

Împărăţia Tatălui Ceresc va prospera

Şi răul va fi distrus!

Fraternitatea

Legea a fost plantată în Grădina Fraternităţii

Pentru a lumina inimile Copiilor Luminii,

Pentru a netezi drumul în faţa lor

La cele şapte plus şapte căi care duc la Arborele Vieţii

Ce se înalţă în mijlocul Mării Eterne.

Legea a fost plantată în Grădina Fraternităţii

Ca ei să poată recunoaşte

Spiritul adevărului şi minciuna,

Adevărul născut din izvorul Luminii,

Minciuna născută din adâncimile întunericului.

Domeniul tuturor Copiilor Adevărului

Se află în mâinile puternicilor Îngeri ai Luminii,

Astfel încât ei merg pe căile Luminii.

Copiii Luminii sunt servitorii Legii

Şi Tatăl Ceresc nu-i va uita.

El le-a şters păcatele lor ca un nor gros

El a aprins candela Adevărului în inimile lor.

Cântaţi voi, ceruri,

Cântaţi umile fragmente ale pământului,

Izbucniţi în cântece voi, munţilor,

Voi, păduri cu fiecare copac al vostru

Pentru că Tatăl Ceresc a aprins flacăra Sa

În inimile Copiilor Luminii

Şi glorificaţi-L în ei.

Legea Sfântă a Creatorului

Purifică pe aceia care urmează Lumina

De toate gândurile, cuvintele şi faptele rele,

Aşa cum un vânt puternic şi repede

Curăţă câmpia.

Lăsaţi Copilul Luminii să înveţe, aşa cum doreşte,

Cuvântul Sfânt,

De la primul până la ultimul ceas al zilei,

De la primul la ultimul ceas al nopţii.

Mintea lui trebuie să-şi dezvolte inteligenţa,

Iar sufletul lui să crească puternic în Legea Sfântă.

Când mijeşte de ziuă

El va privi cu insistenţă soarele care răsare

Şi va întâmpina cu bucurie pe Maica sa Pământească.

Când mijeşte de ziuă

Îşi va spăla corpul în apă rece

Şi va întâmpina cu bucurie pe Maica sa Pământească.

Când mijeşte de ziuă

El va respira aerul înmiresmat

Şi va întâmpina cu bucurie pe Maica sa Pământească.

În timpul zilei

El va lucra cu fraţii săi

În Grădina Fraternităţii.

La vremea amurgului

El se va aduna cu fraţii săi

Şi împreună vor studia cuvintele sfinte

Ale taţilor lor şi ale taţilor taţilor lor,

Chiar până la cuvintele Părintelui nostru Enoh.

Şi când stelele se vor înălţa pe cer,

El va face comuniuni

Cu sfinţii îngeri ai Tatălui Ceresc.

Şi vocea sa se va înălţa cu bucurie

Către cel Preaînalt, zicând:

Noi Te slăvim Creatorule,

Făcătorul tuturor lucrurilor bune

Mintea Bună

Şi Legea,

Nemurirea

Şi Focul Sfânt ai Vieţii.

Noi vom oferii Legii Înţelepciunea Limbii

Vorbirea Sfântă, Faptele şi Cuvintele drepte.

Binecuvântează-ne Tată Ceresc,

Ca noi să putem aduce abundenţă

Lumii pe care Tu ai creat-o,

Ca noi să putem înlătura foamea şi setea

Din lumea pe care ai creat-o,

Ca noi să putem înlătura bătrâneţea şi moartea

Din lumea pe care ai creat-o.

O, bunule, cel mai binecuvântat Tată Ceresc,

Binecuvântează-ne ca să putem gândi

Potrivit Legii,

Ca să putem vorbi

Potrivit Legii,

Ca să ne putem comporta

Potrivit Legii!

„O, Tată Ceresc,

Care este invocarea cea mai importantă

În măreţie şi binecuvântare?”

Este aceea, O, Copil al Luminii,

Care te face,

De când te scoli şi până mergi la culcare,

Tot timpul cât lucrezi,

Să ai gânduri bune, să spui cuvinte bune şi să faci fapte bune

Şi să respingi gândurile rele, cuvintele rele şi faptele rele.

Primul pas

Pe care sufletul Copilului Luminii l-a făcut

Îi aşază în Paradisul Gândului Bun,

Împărăţia Sfântă a înţelepciunii.

Al doilea pas

Pe care sufletul Copilului Luminii l-a făcut

Îl aşază în Paradisul Cuvântului Bun,

Împărăţia Sfântă a Iubirii.

Al treilea pas

Pe care sufletul Copilului Luminii l-a făcut

Îl aşază în Paradisul Faptei Bune,

Împărăţia Sfântă a Puterii.

Al patrulea pas

Pe care sufletul Copilului Luminii l-a făcut

Îl aşază în Lumina Infinită.

Tatăl Ceresc cunoaşte inimile Copiilor Luminii

Şi moştenirea lor va fi în veci.

Pe ei nu-i vor speria vremurile rele

Şi vor face faţă cu succes zilelor de foamete.

Cu ei este Fântâna Vieţii,

Iar Tatăl Ceresc nu-şi abandonează copiii Săi.

Sufletele lor vor respira tot timpul şi totdeauna,

Iar formele lor vor fi înzestrate cu Viaţa Eternă.

Binecuvântaţi fie Copiii Luminii

Care şi-au împletit destinele cu Legea

Şi merg cu Adevărul pe toate căile lor.

Fie ca Legea să-i binecuvinteze cu toate bunurile

Şi să-i ferească de toate relele,

Şi să le lumineze inimile

Cu vederea în interiorul viului

Şi, graţie acesteia, cu cunoaşterea lucrurilor eterne.

Arborii

În zilele de demult, când Creaţia era tânără,

Pământul era plin de arbori uriaşi

Ale căror ramuri ajungeau deasupra norilor

Şi în care sălăşluiau Vechii noştri Părinţi

Care au umblat cu îngerii

Şi au trăit în Legea Sfântă.

În umbra ramurilor lor toţi oamenii trăiau în pace

Înţelepciunea şi cunoaşterea erau cu ei

Precum şi revelaţia Luminii Infinite.

Prin pădurile lor curgea Râul Etern,

Iar în centru se înălţa Arborele Vieţii,

Iar Acesta nu le era ascuns.

Ei mâncau la masa Maicii Pământeşti

Şi dormeau în braţele Tatălui Ceresc,

Şi au făcut un legământ etern cu Legea Sfântă.

Atunci, arborii erau fraţii oamenilor

Şi viaţa lor era îndelungată

Tot atât cât cea a Râului Etern

Care curgea fără încetare

Din Izvorul Necunoscut.

Acum deşertul acoperă pământul cu nisip arzător,

Arborii uriaşi sunt praf şi cenuşă,

Iar râul larg – o grămadă de mâl.

Deoarece legământul sacru cu Creatorul

A fost încălcat de Fiii Oamenilor,

Ei au fost izgoniţi din casele lor din arbori.

Acum drumul ducând la Arborele Vieţii

Este ascuns ochilor oamenilor

Şi tristeţea umple cerul

Unde cândva se înălţau ramurile semeţe.

Acum în deşertul arzător

Vin Copiii Luminii

Să lucreze în Grădina Fraternităţii.

Sămânţa pe care ei o plantează în pământul sterp

Va deveni o pădure puternică,

Iar arborii se vor înmulţi

Şi-şi vor întinde ramurile lor verzi

Până ce pământul va fi acoperit din nou.

Întreg pământul va fi o grădină

Şi copacii înalţi vor acoperi pământul.

În acea zi Copiii Luminii vor cânta un nou cântec:

Fratele meu, Arbore,

Lasă-mă să nu mă ascund de tine,

Ci să împărtăşim împreună respiraţia vieţii,

Pe care ne-a dat-o Maica Pământească!

Mai frumos decât cea mai fină bijuterie

A artei covoarelor

Este covorul de frunze verzi sub piciorul meu gol.

Mai maiestuos decât baldachinul de mătase

Al unui negustor bogat

Este coloritul ramurilor deasupra capului meu

Prin care ajunge la mine lumina strălucitoare a stelelor.

Vântul, printre frunzele chiparoşilor,

Produce un sunet asemănător unui cor de îngeri.

Prin stejarul masiv şi cedrul regal

Maica Pământească a trimis un mesaj de Viaţă Eternă

Tatălui Ceresc.

Rugăciunea mea porneşte de pe arborii înalţi:

Ramurile lor care se îndreaptă către cer

Vor duce vocea mea la Tatăl Ceresc.

Pentru fiecare copil, tu vei planta un arbore

Pentru ca pântecul Maicii tale Pământeşti

Să-şi aducă viaţă puternică,

După cum pântecul femeii aduce viaţă.

Acela care distruge un arbore

Şi-a tăiat propriile sale mădulare.

Aşa vor cânta Copiii Luminii

Când pământul va deveni din nou o grădină:

Arbore sfânt, dar divin al Legii,

Maiestatea ta reuneşte pe toţi aceia

Care şi-au pierdut adevărata lor casă,

Care este Grădina Fraternităţii!

Toţi oamenii vor deveni din nou fraţi

Sub ramurile tale întinse.

După cum Tatăl Ceresc îi iubeşte pe toţi copiii Săi,

Tot aşa noi iubim şi îngrijim toţi copacii

Care cresc pe pământul nostru.

Să-i păstrăm şi să-i îngrijim,

Ca ei să poată creşte înalţi şi puternici

Şi să umple din nou pământul cu frumuseţea lor,

Pentru că arborii sunt fraţii noştri,

Şi ca fraţi ne vom păzi şi iubi unii pe alţii.

Stelele

Pe faţa Cerului

Tatăl Ceresc şi-a arătat puterea:

Şi iată! El a răspândit un Râu de Stele în urma Sa!

Noi invocăm strălucitoarele şi glorioasele Stele

Care înlătură toate temerile fiinţelor

Şi aduc sănătate şi viaţa întregii Creaţii.

Noi invocăm strălucitoarele şi glorioasele Stele

Cărora Tatăl Ceresc le-a dat

O mie de simţuri,

Glorioasele Stele care poartă în ele

Sămânţa Vieţii şi a Apei.

Strălucitoarelor şi glorioaselor Stele

Noi le facem o Invocare:

Cu înţelepciune, putere şi iubire,

Cu vorbe, fapte şi cuvinte potrivite,

Ne sacrificăm strălucitoarelor şi glorioaselor Stele

Care zboară către Marea Cerească

Asemenea săgeţii Aruncate spre Spaţiul Ceresc.

Invocăm strălucitoarele şi glorioasele Stele

Care îşi arată frumuseţea

Şi răspândesc alinare şi bucurie

Când se împărtăşesc între ele.

Lucrurile Sfinte,

Stelele, Sorii, şi coloratele Aurore

Care aduc Lumina Zilelor,

Toate sunt, prin Ordinea Cerească,

Grăitorii slavei Tale,

O, Tu, mare ctitor, Lege Sfântă!

Invocăm Domnul Stelelor,

Înger al Luminii,

Veşnic-treazul!

Care este în posesia

Frumoasei, necuprinsei Legi,

Cu măreţie şi putere

Şi a cărui faţă priveşte

Cele şapte plus şapte împărăţii ale Pământului.

El este iute printre cei iuţi,

Generos printre cei generoşi,

Puternic printre puternici,

Dăruitor al Roadelor Pământului,

Dăruitor al Suveranităţii,

Dăruitor al Bucuriei şi Fericirii.

Noi invocăm Domnul Stelelor,

Îngerul Luminii,

Care este grăitor al adevărului,

Cel cu o mie de urechi şi zece mii de ochi,

Cel cu o cunoaştere deplină, puternic, veşnic-treaz.

Ordinea Cerească străbate toate lucrurile pure,

Care sunt Stelele,

În a căror lumină sunt îmbrăcaţi

Îngerii glorioşi.

Mare este Tatăl nostru

Ceresc şi mare este puterea Sa!

Înţelegerea Sa este infinită.

El spune numărul stelelor,

El le cheamă după nume.

Priviţi la înălţimea stelelor!

Cât de sus sunt ele!

Şi totuşi, Tatăl Ceresc le ţine în palmele Sale

Aşa cum cernem noi nisipul într-ale noastre.

Cel care nu cunoaşte Legea Sfântă

Este ca o stea rătăcitoare

În întunecimea unui cer necunoscut.

Ştii că există doar o cale

De a vedea bolta înstelată?

Închipuieşte-ţi stelele ca nişte găuri în cer

Prin care gloria cerească este revelată

În fragmente de lumină înflăcărată!

În noaptea purpurie,

Străbătută de Stelele eterne,

Sufletele Copiilor Luminii

Se vor înaripa şi se vor alătura îngerilor Tatălui Ceresc.

Apoi, Marea Eternă

Va reflecta gloria strălucitoare a cerurilor

Şi ramurile Arborelui Vieţii vor atinge stelele.

Atunci împărăţia Cerurilor

Va umple pământul cu glorie

Şi stelele strălucitoare ale Celui Preaînalt

Vor înveseli inimile Copiilor Luminii

Şi vor încălzi şi alina fiii cercetători ai oamenilor.

Luna

Când Lumina Lunii creşte devenind mai prietenoasă,

Plantele colorate în auriu cresc pe pământ.

În timpul primăverii,

Noi o lăudăm de la Luna Nouă

Până la Luna Plină.

Secera Lunii Noi este plină de Pacea Sfântă:

Noi lăudăm Îngerul Păcii.

Luna strălucitoare şi luminoasă

Păstrează în ea sămânţa:

Strălucitoare, glorioasă,

Dătătoare de apă,

Dătătoare de căldură,

Dătătoare de înţelepciune,

Dătătoare de de meditaţie,

Dătătoare de prospeţime,

Vindecătoarea, Luna Păcii!

Cu lumina tăcută şi dătătoare de pace

Luna luminează

Păşunile, locuinţele,

Apele, pământurile şi plantele

Grădinii noastre pământeşti.

Luna şi Soarele,

Vântul sfânt şi Stelele fără început,

Autodeterminate şi automişcătoare,

Toate stabilesc Ordinea Sfântă

A zilelor şi nopţilor,

A lunilor şi anilor.

Faţa lunii nu-şi schimbă aspectul;

Rămâne totdeauna aceeaşi

După cum Legea Sfântă nu arată o faţă diferită

Fiecărui Copil al Luminii,

Ci rămâne neschimbată în Esenţa sa.

Noi invocăm Luna Nouă şi Luna în creştere,

Precum şi Luna Plină care înlătură noaptea.

Şi sărbătorile anului şi anotimpurile Tatălui Ceresc,

Pentru că El a fost Acela care a dat Lunii

Creşterea şi descreşterea ei

Putând cunoaşte prin ea

Mişcările zilei şi ale nopţii.

Tu, lună de argint luminoasă,

Noi suntem recunoscători că putem privi la tine

Şi că vedem în reflectarea ta

Faţa binecuvântată a Maicii noastre Pământeşti!

În lumea fiilor omului,

Fraţii Luminii sunt flăcări de strălucire,

Iar stelele pălesc în prezenţa

Lunii luminoase şi strălucitoare.

Luna călătoreşte strălucitoare de-a lungul cerului,

Şi veselă în Legea Sfântă umple inimile noastre.

Pace! Pace! Pace!

Sfânt Înger al Păcii,

Luminează luna argintie cu sfinţenia ta,

Căreia toată lumea îi priveşte frumuseţea

Şi îi simte Pacea ta eternă.

Cerul gol este albastru noaptea

Şi noi vedem prima rază a Lunii Noi

Castă şi frumoasă!

Atunci Fraţii se felicită unul pe altul

Cu iubire şi recunoştinţă

Spunând: „Pace ţie!’ „Pace ţie!”

Psalmi de laudă şi recunoştinţă

O, voi toate lucrările Ordinii Cereşti,

Binecuvântaţi Legea!

Lăudaţi şi slăviţi Legea mai mult ca orice, pentru totdeauna.

O, voi ceruri, binecuvântaţi Legea!

Lăudaţi şi slăviţi Legea mai mult ca orice, pentru totdeauna.

O, voi îngeri ai Tatălui Ceresc,

Şi voi îngeri ai Maicii Pământeşti,

Binecuvântaţi Legea!

Lăudaţi şi slăviţi Legea mai mult ca orice, pentru totdeauna.

O, voi ape, care sunteţi deasupra cerurilor

Binecuvântaţi Legea!

O, voi puteri ale sfinţilor îngeri binecuvântaţi Legea!

O, voi soare şi lună, binecuvântaţi Legea!

O, voi stele ale cerului, binecuvântaţi Legea!

O, voi picăturilor de ploaie şi rouă, binecuvântaţi Legea!

O, voi vânturilor, binecuvântaţi Legea!

O, voi focurilor şi căldurilor, binecuvântaţi Legea!

O, voi iarnă şi vară, binecuvântaţi Legea!

O, voi lumină şi întuneric, binecuvântaţi Legea!

O, voi ceaţă şi furtuni de zăpadă, binecuvântaţi Legea!

O, voi nopţi şi zile, binecuvântaţi Legea!

O, voi fulgere şi nori, binecuvântaţi Legea!

O, voi munţi şi coline, binecuvântaţi Legea!

O, voi lucrurilor care creşteţi pe pământ, binecuvântaţi Legea!

O, voi fântâni, binecuvântaţi Legea!

O, voi mari şi râuri, binecuvântaţi Legea!

O, voi balene şi tot ce se mişcă în ape,

Binecuvântaţi Legea!

O, voi păsări ale aerului, binecuvântaţi Legea!

O, voi animale sălbatice şi vite, binecuvântaţi Legea!

O, voi copii ai oamenilor, binecuvântaţi Legea!

O, voi spirite şi suflete ale Copiilor Luminii,

Binecuvântaţi Legea!

O, voi lucrători sfinţi şi umili

Din Grădina Fraternităţii, binecuvântaţi Legea!

Fie ca întreg Pământul să binecuvânteze Legea!

Aduceţi mulţumiri Tatălui Ceresc

Şi binecuvântaţi Legea Sa!

O, voi, toţi aceia care slăviţi Legea,

Lăudaţi pe Tatăl Ceresc

Şi Maica Pământească,

Şi toţi sfinţii îngeri

Şi aduceţi-le mulţumiri

Pentru ca Legea să fie pentru totdeauna!

Noi slăvim Legea zi şi noapte.

Slavă Tatălui Ceresc!

Slavă Maicii Pământeşti!

Slavă îngerilor sfinţi!

Slavă Copiilor Luminii!

Slavă sfântului nostru Părinte Enoh!

Slavă întregii Creaţii Sfinte

Care a fost, este şi va fi în veci!

Noi lăudăm stelele luminoase şi glorioase,

Noi lăudăm cerul suveran,

Noi lăudam timpul infinit,

Noi lăudăm Legea bună,

A închinătorilor Creatorului,

A Copiilor Luminii

Care lucrează în Grădina Fraternităţii.

Noi lăudăm calea Legii Sfinte.

Noi lăudăm toţi îngerii sfinţi

Ai lumii nevăzute.

Noi lăudăm toţi îngerii sfinţi

Ai lumii materiale.

Aduceţi mulţumiri Tatălui Ceresc pentru că El este bun,

Aduceţi mulţumiri Dumnezeului îngerilor,

Aduceţi mulţumiri Domnului Luminii

Pentru mila sa veşnică.

Celui care singur a făcut marile minuni,

Celui care prin înţelepciunea Sa a făcut cerurile,

Celui care a ridicat pământurile deasupra apelor,

Celui care a făcut marile lumini ale cerurilor,

Celui care a făcut soarele pentru a stăpâni ziua,

Şi luna, şi stelele pentru a stăpâni noaptea,

Aduceţi laudă nesfârşită şi recunoştinţă fără margini,

Ca mila Sa să dureze veşnic.

Şi venerăm vechea şi sfânta religie

Care a fost statornicită la Creaţie,

Care a fost pe pământ în timpul Arborilor uriaşi,

Religia sfântă a Creatorului

Splendidă şi glorioasă

Revelată de Părintele nostru Enoh.

Noi venerăm Creatorul,

Şi Focul Vieţii,

Şi Apele bune care sunt sfinte,

Şi Soarele splendid, şi Luna,

Şi stelele strălucitoare, glorioase.

Şi mai mult ca orice, noi slăvim Legea Sfântă,

Pe care Creatorul, Tatăl nostru Ceresc,

Ne-a dat-o nouă.

Ea este Legea care face sfânt sălaşul nostru,

Care este întinsul Pământ verde.

Slăviţi Legea!

Legea vindecă inimile zdrobite

Şi le alină rănile.

Mare este Legea şi de mare putere.

Înţelepciunea Legii este infinită.

Ea îl înalţă pe cel blajin

Şi-l ţine legat de pământ pe cel păcătos.

Cântaţi Legii cu recunoştinţă,

Cântaţi laude cu harpa Legii

Care acoperă cerul cu nori,

Care aduce ploaie pământului,

Care face să crească iarba pe munţi.

Noi lăudăm cu voce tare

Gândul bine gândit,

Şi Cuvântul bine rostit,

Precum şi Fapta bună.

Vom veni la voi, O, nemuritori generoşi,

Vom veni la voi preamărindu-vă şi invocându-vă,

Îngeri ai Tatălui Ceresc şi ai Maicii Pământeşti!

Noi venerăm Domnul Sfânt al Ordinii Cereşti

Creatorul tuturor făpturilor bune ale pământului.

Noi venerăm cele rostite de Părintele nostru Enoh

Şi vechea, pura sa religie,

Credinţa sa şi cunoaşterea sa, mai veche decât începutul timpului.

Vom cânta Legii atât cât vom trăi,

Vom aduce laude Tatălui Ceresc

Atât cât vom trăi,

În Grădina Fraternităţii.

Comuniunile noastre cu îngerii vor fi plăcute;

Vom fi fericiţi în Lege.

Binecuvântează Legea, O, sufletul meu!

Lăudaţi Legea Sfântă!

Copii ai Luminii, iubiţi Legea,

Deoarece Legea aude vocile voastre

Şi rugăciunile voastre!

Legea are, aplecată către noi, o ureche care aude orice.

De aceea noi vom chema Legea atât cât vom trăi.

Legea a eliberat sufletele noastre de moarte,

Ochii noştri de lacrimi şi picioarele noastre de primejdii.

Noi vom merge în faţa Legii în ţara vieţii

Pe cărările Grădinii infinite a Fraternităţii.

Zilele fiilor oamenilor sunt ca iarba.

Ei înfloresc ca florile câmpului

Pentru că vântul trece peste ei şi ei sunt duşi.

Dar mila Legii este nemărginită

Şi aduce nemurirea celor care o urmează.

Binecuvântaţi pe Tatăl Ceresc şi pe toţi îngerii Săi

Voi, preoţi ai Săi, care Îi faceţi plăcerea!

Binecuvântaţi pe Domnul şi toate lucrările Sale

În toate locurile împărăţiei Sale!

Binecuvântează pe Domnul, O, suflete al meu!

O, Tată Ceresc, Tu eşti foarte mare!

Tu eşti învăluit în onoare şi măreţie

Care Te acoperă cu lumină ca o hlamidă,

Care se întinde de-a lungul cerului ca o cortină,

Care lasă nimbul de raze a camerelor Sale în ape,

Care face din nori caleaşca sa,

Care merge pe aripile vântului,

Care face spiritele îngerilor Săi,

Copiii Săi ai Luminii, un foc orbitor

Să aprindă Adevărul în inimile fiilor oamenilor,

Care a pus temeliile Pământului,

Binecuvântează pe Tatăl Ceresc, O, suflete al meu!

Bocete

Ascultă rugăciunea mea, O, Doamne

Şi lasă strigătul meu s-ajungă la Tine.

Nu-Ţi ascunde faţa de la mine

În ziua în care am necazuri.

Apleacă-Ţi urechea către mine.

În ziua când Te chem, răspunde-mi repede.

Pentru că zilele mele se duc ca fumul

Şi oasele mele sunt arse ca un rug,

Inima mea este lovită şi veştejită ca iarba

Aşa că am uitat să-mi mănânc pâinea.

Din cauza geamătului vocii mele

Oasele îmi despică pielea.

Sunt ca un pelican în sălbăticie,

Sunt ca o bufniţă în deşert.

Mă trezesc şi sunt ca o vrabie,

Singură pe acoperiş.

Zilele mele sunt ca o umbra în scădere

Şi mă veştejesc ca iarba.

O, Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele.

Cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

Ele vor pieri, dar

Tu vei rămâne.

Primul pas făcut

De sufletul omului păcătos

Este să rămână în iadul gândului rău.

Al doilea pas făcut

De sufletul omului păcătos

Este să rămână în iadul cuvântului rău.

Al treilea pas făcut

De sufletul omului păcătos

Este să rămână în iadul faptei rele.

Al patrulea pas făcut

De sufletul omului păcătos

Este să rămână în întunericul fără sfârşit.

Eu ştiu că Tu poţi să faci orice lucru

Şi că nici o hotărâre a Ta nu poate fi împiedicată.

Acum ochiul meu Te caută pe Tine,

Deoarece eu mă urăsc pe mine însumi

Şi mă târăsc în praf şi cenuşă.

Deoarece fiii păcătoşi ai oamenilor

Au păcătuit împotriva lor înşişi

Şi iadul lor de gânduri rele, cuvinte rele şi fapte rele

Este un iad al propriei lor creaţii.

Dar durerea mea şi lacrimile mele amare

Sunt pentru strămoşii noştri

Care au păcătuit faţă de Creator

Şi au fost izgoniţi

Din împărăţia Sfântă a Arborilor uriaşi.

De aceea eu plâng şi-mi ascund faţa în tristeţe

După frumuseţea Grădinii Pierdute

Şi dulceaţa cântecului Păsării

Care cânta în ramurile Arborelui Vieţii.

Ai milă de mine, O, Dumnezeule,

Şi curăţă-mă de păcatul meu.

Bucuria inimilor noastre a încetat,

Dansul nostru s-a transformat în doliu,

Coroana a căzut de pe capul nostru.

Vai şi amar nouă care am păcătuit!

De aceea inima noastră este ofilită

Şi vederea noastră este slabă.

Tu, Tată Ceresc, îţi păstrezi pe vecie

Tronul Tău din generaţie în generaţie.

Pentru ce ne-ai uitat

Şi ne-ai părăsit atât de multă vreme?

Întoarce-te la noi, O, Doamne,

Reînnoieşte-ne zilele, ca altădată.

Unde nu există dreptate sau compasiune,

Totul va deveni deşert, cu animale sălbatice,

Iar casele oamenilor vor fi pline de creaturi jalnice.

Şi acolo vor sălăşlui bufniţele,

Şi vor dansa satirii,

Iar sălbăticiunile vor urla în casele lor dezolante.

Spală-mă O, Doamne, şi voi fi mai alb ca zăpada!

Fă-mă să aud numai bucurie şi veselie!

Întoarce-Ţi faţa de la păcatele mele,

Şi şterge-mi toate nedreptăţile mele!

Creează în mine o inimă curată, O, Doamne

Şi reînnoieşte un spirit drept în mine!

Nu mă lipsi de prezenţa Ta

Şi nu-ţi lua Spiritul Tău Sfânt de la mine!

Refă în mine bucuria Grădinii Tale Infinite

Şi susţine-mă cu îngerii Tăi sfinţi!

Lasă-mă să alung tot răul

Şi toată murdăria

Din foc, apă,

Pământ, arbori,

De la bărbatul credincios şi femeia credincioasă,

Din stele, lună, soare,

Din Lumina infinită,

Din toate lucrurile bune,

Create de Tine, Tată Ceresc,

Al căror tipar este Legea Sfântă.

Pe zidurile Babilonului

Ne aşezăm şi plângem,

Când ne amintim de Sion.

Ne atârnăm harpele noastre în sălcii.

Cum am mai putea cânta cântecul Domnului

Într-o ţară păcătoasă?

Dacă te voi uita, o Ierusalime,

Mâna mea dreaptă să-şi piardă îndemânarea.

Dacă nu-mi voi aminti de tine,

Să mi se despice limba de la rădăcină

Pentru că Babilonul înseamnă sclavia în lume,

Iar Sionul este libertatea în Fraternitate.

O, Doamne, către Tine voi striga

Pentru că focul a devastat păşunile Sălbăticiunilor,

Iar flăcările au ars toţi arborii ţinutului.

Vitele ţinutului au strigat şi ele după Tine

Pentru că apele râurilor au secat,

Şi focul a devastat Păşunile sălbăticiunilor.

Toţi locuitorii ţării tremură

Pentru că ziua venirii Domnului

Este atât de aproape:

O zi de întuneric şi tristeţe,

O zi înnourată şi de un întuneric dens,

O zi când pământul se va cutremura

Şi cerurile vor tremura.

Soarele şi Luna vor fi întunecate,

Iar stelele îşi vor întrerupe strălucirea.

Din adâncuri strigăm către Tine,

O, Doamne! Doamne, ascultă-ne glasurile!

Profeţii

Şi în acea zi iadul îşi va lărgi dimensiunile,

Şi-şi va deschide gura fără măsură,

Şi gloria, mândria şi parada răului

Va coborî în ea.

Omul obişnuit va fi doborât,

Iar omul puternic umilit.

Aşa cum focul va devora miriştile

Iar flăcările vor consuma paiele,

Rădăcinile lor vor fi consumate de putrezire,

Iar florile lor vor fi împrăştiate ca praful.

Aceasta deoarece ei au respins

Legea Sfântă a Ordinii Cereşti

Şi au dispreţuit cuvântul Copiilor Luminii.

Şi în acea zi, cine va privi peste pământ

Va vedea numai întuneric şi tristeţe,

Iar lumina în ceruri va fi stinsă.

Conducătorii popoarelor le vor duce în păcat

Şi acestea vor fi distruse.

Lumea va deveni ipocrită şi făcătoare de rele

Şi gura fiecăruia va spune nebunii.

Răutatea va arde ca focul

Şi va devora ghimpi şi spini.

Ea se va aprinde în hăţişurile pădurii

Şi se va înălţa ca fumul.

Prin pedeapsa Legii,

Pământul va fi în întuneric

Şi omul va lucra asupra sa.

Şi oamenii vor deveni lemne pentru foc:

Nimeni nu-şi va cruţa fratele.

Vai celor care n-au respectat Legea Sfântă!

Vai celor îngâmfaţi!

Vai celor ce poftesc lucruri lumeşti

Şi sunt corupţi prin voia lor de fapte rele,

Care au vederi greşite şi păcătuiesc în judecată

Pentru că ei sunt oameni răzvrătiţi, oameni mincinoşi,

Oameni care nu vor auzi Legea Domnului,

Care spun clarvăzătorilor să nu arate ce văd

Şi Profeţilor să nu spună adevărul,

Ci să spună fapte îndulcite, profeţii mincinoase!

Vai celor care dau hotărâri nedrepte

Şi scriu nenorocirile pe care le-au impus!

Vai celor care unesc casă de casă

Şi leagă câmp de câmp,

Până ce în dorinţa de a se izola

Nu-şi mai găsesc loc pe pământ!

Vai celor ce se trezesc în zori,

Nu pentru a face comuniuni cu îngerii,

Ci pentru a bea băuturi tari şi a continua până noaptea

Până îi aprind aburii vinului!

Vai celor care numesc răul bine şi binele rău,

Care iau întunericul drept lumina, şi lumina întuneric!

Vai acelora

Care, lăsând de-o parte judecata,

Iau dreptul celui sărac,

Care jefuiesc văduvele şi înrobesc orfanii!

De aceea, în vremurile ce vor veni,

Mâna Domnului va curăţa uscăturile

Prin judecata Legii,

Iar cei înalţi vor fi micşoraţi

Şi cei trufaşi – umiliţi.

Ţipaţi voi de durere, pentru că ziua Legii este aproape.

Ea va veni ca o distrugere de la Atotputernic.

De aceea, toate mâinile vor fi slabe

Şi inimile oamenilor vor fi înmuiate,

Şi ei vor fi îngroziţi.

Privirea lor va vedea numai dureri şi tristeţe;

Ei vor trăi în chinuri ca femeile care nasc;

Ei vor fi uimiţi unul faţă de altul;

Feţele lor vor fi ca flăcările.

Priviţi, ziua Domnului soseşte

Crudă, cu furie şi urgie,

Pentru a lăsa pământul pustiu

Şi El va distruge şi goni păcătoşii din el.

Şi aceasta se va întâmpla într-o zi când

Domnul va pedepsi gazda celor înalţi,

Şi regii de pe pământ.

Ei vor fi adunaţi împreuna

Şi închişi ca prizonieri în puţuri,

Şi vor fi aruncaţi în puşcării,

Şi Domnul va apare din sălaşul Său,

Şi va coborî,

Şi va porunci de pe înălţimile cele mai mari ale Pământului

Şi munţii se vor topi sub El,

Şi văile vor fi ca ceara în faţa focului,

Şi apele vor cădea în prăpastie.

Atunci luna şi soarele se vor întuneca,

Iar stelele cerului şi constelaţiile lor

Nu vor mai lumina.

Soarele se va întuneca de atunci înainte,

Iar luna nu-şi va mai lăsa lumina să strălucească.

Domnul va cutremura cerurile,

Iar pământul se va îndepărta de la locul său,

În ziua urgiei Legii,

În ziua groaznicei mânii a Domnului.

Oraşele strălucitoare vor rămâne pustii,

Şi vor fi invadate de fiarele sălbatice ale deşerturilor.

Fânul se va ofili, iarba va dispare,

Şi pe întreg Pământul nu va mai exista nici un pic de verdeaţă.

În acea zi, oraşele puternice

Vor fi scuturate ca o creangă,

Iar o furtună de grindină

Va mătura orice adăpost

Şi ape groaznice

Vor inunda locurile ascunse ale răilor.

Apele râurilor şi fluviilor

Vor fi deasupra fiecărui munte,

Deasupra fiecărei coline,

În ziua marelui masacru

Când turnurile se vor prăbuşi.

În acea zi, lumina lunii

Va fi la fel ca lumina soarelui,

Iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai puternică.

Iată, numele Legii va veni de departe

Arzând cu mânie fierbinte

Şi povara este grea:

Buzele Domnului sunt pline de indignare,

Iar limba Sa un foc distrugător.

El îşi va arăta puterea braţului Său

Cu flacăra distrugătoare a focului,

Răvăşind totul cu furtuni şi ploi de pietre.

Pământul va fi complet pustiit şi distrus.

Pentru că Fiii Oamenilor şi-au întors faţa de la Lege.

Oraşele rătăcirii vor fi dărâmate:

Fiecare casă se va închide

Şi nici un om nu va putea intra în ea.

Pe străzi se vor auzi ţipete şi vaiete.

Va dispărea orice bucurie, orice veselie pe Pământ.

Cel care va fugi de zgomotul fricii

Va cădea în abis,

Iar cel ce va reuşi să iasă din abis

Va cădea în capcană

Pentru că ferestrele spre înalt vor fi deschise,

Iar temeliile Pământului se vor cutremura.

Pământul se va prăbuşi în întregime,

Se va topi

Şi se va mişca cu o viteză foarte mare.

Atunci Luna se va răsturna,

Soarele se va ascunde

Şi pământul se va deplasa într-o mişcare de dute-vino ca un om beat,

Se va prăbuşi şi nu se va mai ridica.

Toţi cei din ceruri vor pieri,

Iar cerurile se vor înfăşură asemeni unui rulou

Şi toţi se vor prăbuşi

Ca o frunză de viţă de vie,

Şi ca o smochină din smochin.

Apele se vor revărsa din mări,

Iar râurile vor fi părăsite şi uscate.

Fluviile se vor transforma în mlaştini,

Iar praful – în pucioasă

Şi întreg pământul va deveni o mlaştină în flăcări.

Fumul nu se va opri zi şi noapte

Şi nici un om nu va putea trece prin el.

Cormoranii şi buhaii de baltă

Vor stăpâni Pământul.

Bufniţele şi corbii îl vor popula de asemenea.

Peste el se va întinde

Dezordinea şi pietrele pustiului.

Ei vor chema nobilii din împărăţie,

Dar nimeni nu va fi acolo

Şi toţi prinţii nu vor fi nimic.

Palatele ei vor fi cuprinse de mărăcini.

Muri şi urzici vor creşte în fortăreţele lor

Şi vor deveni o locuinţă pentru dragoni

Şi o curte pentru bufniţe.

Ambasadorii păcii vor plânge amarnic

Şi străzile largi vor fi pustii.

Nu va mai exista gloria pădurilor

Şi a câmpurilor rodnice.

Da, copacii vor fi atât de puţini

Încât un copil îi va putea număra.

Iată, va veni ziua când toate acestea

Se vor petrece pe pământ

Şi tot ce v-au lăsat părinţii în cămară

Se va transforma în fum,

Pentru că voi n-aţi ascultat pe Tatăl vostru Ceresc

Şi Maica voastră Pământească

Şi aţi distrus Legea Sfântă.

Oh, Tu vei despica cerurile

Şi vei coborî

Şi munţii se vor topi puternic în prezenţa Ta.

Când mâna Ta va arăta puterea Legii Tale,

Tu vei cobori furios.

Munţii se vor topi în prezenţa Ta

Şi focuri insuportabile vor arde.

Iată, Tu eşti mânios pentru că noi am păcătuit.

Noi suntem asemănători mării tulburate, când nu este liniştită

Ale cărei ape adună noroi şi murdărie.

Noi credem în vanitate şi am spus minciuni;

Picioarele noastre aleargă spre rău;

Pustiirea şi distrugerea sunt în drumul nostru.

Noi orbecăim asemenea orbului,

Ne împiedicăm în miezul zilei ca în toiul nopţii.

Noi ne aflăm în locuri dezolante ca nişte oameni morţi.

Dar acum, O, Tată Ceresc,

Tu eşti Tatăl nostru.

Noi suntem argila, Tu eşti Olarul,

Şi noi toţi suntem poporul Tău.

Oraşele Tale sfinte sunt un pustiu,

Pădurile Tale sunt distruse,

Întregul Tău Pământ este devastat.

Sfânta şi frumoasa noastră casă

Unde părinţii noştri Te lăudau pe Tine

Este arsă de foc.

Chiar vechea cunoaştere a Părintelui Enoh

Este călcată în picioare în praf şi cenuşă.

Şi eu privesc Pământul şi, iată,

El este fără formă şi gol.

La fel, şi cerurile sunt fără lumină.

Eu privesc munţii şi, iată, ei tremură

Şi toate colinele se mişcă uşor.

Eu privesc şi, iată, nu zăresc nici un om.

Şi toate păsările cerului au plecat.

Eu privesc şi, iată, grădinile sunt o pustietate

Şi toate oraşele sunt prăbuşite

La prezenţa Domnului, prin mânia Sa grozavă.

Pentru că Domnul a spus:

„Întreg Pământul va fi pustiit,

Dar acesta nu va fi sfârşitul tuturor lucrurilor.”

Iată, braţul Legii nu s-a scurtat,

Nimeni nu se poate salva,

Nimic nu îi este prea greu urechii Legii

Să audă.

Din afara deşertului Eu aduc o sămânţă

Şi aceasta va fi plantată

În Grădina Fraternităţii,

Şi ea va încolţi,

Şi Copiii Luminii vor acoperi pământul pustiu

Cu iarbă înaltă şi pomi purtători de fructe.

Şi ei vor reconstrui, din ruine, locurile pustii:

Ei vor reclădi oraşele pustii,

Tristeţea multor generaţii.

Ei se vor numi cei care îndreaptă încălcările Legii

Şi restauratori ai căilor de urmat.

Ei vor fi încununarea gloriei Domnului

Şi o diademă regală în mâna Legii.

Sălbăticia şi locurile pustii

Vor fi vesele pentru ei

Şi deşertul se va bucura înfloritor ca un trandafir.

Va înflori abundent,

Şi se vor veseli cu bucurie şi cântece.

Ochii orbilor vor vedea,

Urechile surzilor vor auzi,

Şchiopii vor putea alerga precum cerbii,

Iar muţii vor putea să cânte.

În sălbăticie, apa va izvorî

Şi apele vor curge în deşert.

Se vor forma rezerve de apă subterană,

Izvoarele vor potoli setea pământului însetat.

Şi o stradă largă va fi trasată

Care se va numi Calea Legii.

Cei necuraţi nu vor putea să o folosească.

Ea va fi rezervată Copiilor Luminii

Ca ei să treacă Râul Etern spre locul ascuns

Unde se înalţă Arborele Vieţii,

Iar copiii oamenilor vor reveni pe Pământ,

Şi vor intra în Grădina Infinită

Cântând, şi cu o infinită bucurie deasupra capetelor

Ei vor cunoaşte bucuria şi fericirea,

Departe de regrete şi tristeţe.

Şi în ultimele zile se va întâmpla,

Ca muntele unde se înalţă sălaşul lui Dumnezeu

Să domine toţi ceilalţi munţi

Şi să se înalţe peste dealuri,

Şi Fiii Oamenilor se vor scurge spre el.

Şi mulţi vor merge şi vor spune:

„Veniţi, să mergem spre muntele Domnului,

La templul Sfintei Legi

Şi sfinţii îngeri ne vor învăţa

Căile Tatălui Ceresc

Şi ale Maicii Pământeşti.

Şi noi vom merge pe cărările celor drepţi,

Căci din Grădina Fraternităţii

Apar Legea

Şi Cuvântul Domnului spre Copiii Luminii.

Şi Domnul va judeca noroadele,

Şi va dojeni un mare număr de oameni,

Şi ei îşi vor transforma săbiile în pluguri,

Şi lănciile în prăjini de adunat fructe.

Nici un norod nu va mai ridica sabia împotriva celuilalt,

Nimeni nu va mai învăţa arta războiului.

Ascultaţi vocea Fraţilor

Care strigă în deşert:

Pregătiţi calea Legii!

Neteziţi în deşert cale largă Dumnezeului nostru!”

Văile vor fi înălţate,

Munţii şi dealurile vor fi micşoraţi,

Drumurile întortocheate – îndreptate,

Şi neregularităţile – netezite.

Şi se va auzi atunci glasul Tatălui Ceresc:

„Eu, într-adevăr, sunt Legea; şi nu există alta în afara Mea.

Eu eram în zorii timpurilor

Şi nimeni nu poate fi salvat fără Mine.

Ascultaţi-Mă, voi Copii ai Luminii!

Eu sunt Cel ce Sunt; Eu sunt Începutul şi Sfârşitul.

Mâna mea a pus temeliile pământului,

Şi mâna Mea dreaptă a întins cerurile.

Ascultaţi-Mă, Copii ai Luminii!

Voi care cunoaşteţi ceea ce este drept,

Copiii Mei ale căror inimi sunt pline de Legea Mea:

Fiţi fericiţi şi în pace!

Munţii şi dealurile

Vor izbucni în faţa voastră în cânt,

Toţi arborii câmpiei vă vor aclama,

Ridicaţi-vă şi străluciţi, O, Copii ai Luminii,

Căci Lumina Mea a coborât asupra voastră,

Şi prin voi, gloria Legii

Va domni asupra noului Pământ!”