Evanghelia eseniană

Prefaţa

Era în anul 1928 când Edmond Bordeaux Szekely a editat pentru prima dată traducerea „Cărţii întâi” a Evangheliei eseniene, un vechi manuscris pe care l-a descoperit în arhivele secrete ale Vaticanului. Această traducere a fost rodul unei răbdări infinite, al unei erudiţii şi al unei intuiţii tot atât de sigure pe cât şi, admirabile. Versiunea în limba engleză a apărut în 1937 şi de atunci acest mic volum a călătorit de-a lungul lumii, apărând în diferite limbi şi atrăgând din ce în ce mai mulţi cititori, fără să fi avut nevoie de vreo publicitate comercială. Până în prezent au fost vândute peste un milion de exemplare în Statele Unite. A trebuit să se aştepte aproape cincizeci de ani de la prima traducere în franceză pentru ca să apară „Cartea a doua” şi „Cartea a treia”. Ele au devenit de asemenea clasice ale literaturii eseniene.

„Cartea a patra” a venit ca o surpriză pentru cititorii care aflaseră de moartea dr. Bordeaux Szekely în 1979. Dacă aş avea erudiţia sa, dacă aş fi arheolog sau filolog ca el, aş da aici câteva explicaţii, dar eu nu sunt decât fidela sa secretară, căreia el i-a lăsat moştenire instrucţiuni clare şi anume de a edita „Cartea a patra” a Evangheliei eseniene la doi ani după moartea sa. Aceasta a fost totul şi eu îndeplinesc acum dorinţa sa.

„Cartea a patra” constituie încă o parte a manuscrisului în limba aramaică păstrat în arhivele secrete ale Vaticanului şi în limba slavonă veche în Biblioteca Regală a Habsburgilor (proprietate actuală a statului austriac). De ce a întârziat aşa de mult apariţia ei? Eu nu pot decât să presupun că dr. Bordeaux Szekely dorea ca realitatea vie a acestor adevăruri eterne să se afirme prin ea însăşi, fără mijlocirea traducătorului. În 1937, el declara în prefaţa primei ediţii londoneze a „Cărţii întâi”: „Noi am editat această parte înaintea celorlalte texte, deoarece este partea de care umanitatea în suferinţă are cea mai mare nevoie astăzi”. În acelaşi mod, poate, la patruzeci şi patru de ani după aceasta lumea noastră tulburată are nevoie de această „Carte a patra”.

Dr. Bordeaux Szekely declară de asemenea: „Noi nu avem nimic de adăugat acestui text. El vorbeşte de la sine. Cititorul care studiază atent paginile următoare va resimţi vitalitatea eternă şi puternica dovadă a acestor adevăruri profunde mai imperativ necesare ca oricând pentru umanitatea de astăzi”.

„Şi adevărul se va mărturisi prin el însuşi”.

Orosi, Costa Rica

1981

NORMA NILSON – BORDEAUX SZEKELY

Comuniunile eseniene

Şi Domnul Iisus îi adună pe Fiii Luminii pe malul râului, pentru a le revela ceea ce le rămăsese ascuns; trecuseră şapte ani şi toţi erau maturi pentru adevăr, la fel cum floarea se deschide când Îngerul Soarelui şi Îngerul Apei o aduc la timpul înfloririi.

Şi toţi difereau unul de celălalt; unii erau în vârstă, alţii păstrau încă prospeţimea tinereţii pe chipurile lor, unii fuseseră educaţi potrivit tradiţiilor părinţilor lor, iar alţii nici nu-şi cunoscuseră tatăl şi mama. Dar, la toţi strălucea limpezimea privirii şi se remarca supleţea corpurilor, acesta fiind semnul că, timp de şapte ani ei au mers cu îngerii Maicii Pământeşti şi i-au ascultat Legile. Şi timp de şapte ani îngerii necunoscuţi ai Tatălui Ceresc i-au învăţat în timpul orelor de somn. Şi acum a sosit ziua când ei vor intra în Fraternitatea Celui Ales şi vor învăţa învăţăturile ascunse ale Bătrânilor, chiar şi pe acelea ale lui Enoh sau de mai înainte.

Şi Domnul Iisus îi conduse pe Fiii Luminii la un arbore bătrân de pe malul râului şi îngenunche acolo, la locul unde rădăcinile acestuia, noduroase din cauza vârstei, se întindeau spre cursul apei. Şi Fiii Luminii îngenuncheară de asemenea, atingând cu respect trunchiul bătrânului arbore, pentru că ei învăţaseră că arborii sunt Fraţii Fiilor Oamenilor. Pentru că mama lor este Aceeaşi, Maica Pământească, al cărei sânge curge în seva arborelui şi în corpul Fiului Omului. Şi tatăl lor este Acelaşi, Tatăl Ceresc, ale cărui Legi sunt scrise în ramurile arborelui şi ale cărui Legi sunt gravate pe fruntea Fiului Omului.

Şi Domnul Iisus Îşi îndreptă mâinile spre arbore şi spuse: „Iată Arborele Vieţii care se înalţă în mijlocul Mării Eterne. Nu priviţi numai cu ochii corpului fizic, ci vedeţi cu ochii spiritului Arborele Vieţii în izvorul apelor curgătoare, în izvorul viu dintr-un ţinut al însetării. Vedeţi Grădina Eternă a minunilor şi, în centrul său, Arborele Vieţii, mister al misterelor, înălţându-şi în veci ramurile şi afundându-şi rădăcinile în râul vieţii care provine dintr-un izvor etern. Vedeţi cu ochii spiritului Îngerii Zilei şi Îngerii Nopţii care-i protejează fructele cu flăcările Luminii Eterne şi închizând cu foc orice cale.”

„Vedeţi, O Fii ai Luminii, ramurile Arborelui Vieţii îndreptându-se către împărăţia Tatălui Ceresc. Şi vedeţi rădăcinile sale coborând în sânul Maicii Pământeşti. Şi Fiul Omului este ridicat la înălţimea eternităţii şi merge printre minunăţiile câmpiei pentru că numai Fiul Omului poartă în corpul său rădăcinile Arborelui Vieţii, aceleaşi rădăcini care sug la sânul Maicii Pământeşti şi numai Fiul Omului poartă în sufletul său ramurile Arborelui Vieţii, aceleaşi ramuri care se îndreaptă spre cer, spre împărăţia Tatălui Ceresc.”

„Şi timp de şapte ani voi aţi lucrat tot timpul zilei cu Îngerii Maicii Pământeşti; şi timp de şapte ani, voi aţi dormit în braţele Tatălui Ceresc. Şi acum răsplata voastră va fi mare pentru că vi se va da darul graiului ca voi să puteţi folosi întreaga putere a Maicii voastre Pământeşti şi să ordonaţi Îngerilor Săi şi să stăpâniţi toate împărăţiile Sale; şi ca voi să vă puteţi atrage gloria orbitoare a Tatălui vostru Ceresc, să puteţi ordona Îngerilor Săi şi să intraţi în viaţa veşnică a împărăţiilor cereşti.”

„Şi timp de şapte ani nu vi s-au dat aceste cuvinte, pentru că acela care utilizează darul vorbirii pentru a căuta bogăţii sau pentru a-şi înfrânge duşmanii, acela nu mai poate fi un Fiu al Luminii, ci o progenitură a răului şi o creatură a întunericului. Pentru că numai apa pură poate oglindi bine lumina soarelui, iar apa care a devenit mocirloasă şi întunecată nu mai poate reflecta nimic. Dar când corpul şi sufletul Fiului Omului au mers împreună cu Îngerii Maicii Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc timp de şapte ani, atunci el este asemănător apei râului sub soarele de prânz, reflectând bine luminile orbitoare şi jucăuşe ca ale briliantelor.”

„Ascultaţi-Mă Fii ai Luminii, Eu vă voi împărtăşi darul vorbirii, ca vorbind Maicii voastre Pământeşti dimineaţa şi Tatălui vostru Ceresc seara, să puteţi realiza din ce în ce mai strâns unitatea împărăţiei pământului şi a cerurilor, unitate la care Fiul Omului a fost destinat de la începutul timpului.”

„Vă voi face cunoscute lucruri adânci şi misterioase. Pentru că,, adevăr zic vouă, toate lucrurile există prin Dumnezeu şi nimic în afara Lui. Îndreptaţi-vă, deci, inimile ca să puteţi merge pe căile drepte în prezenţa Sa.”

„Când vă deschideţi ochii dimineaţa, chiar înainte ca Îngerul Soarelui să vă cheme corpul, spuneţi-vă vouă înşivă aceste cuvinte şi permiţându-le să producă ecou în spiritele voastre, deoarece cuvintele sunt asemănătoare frunzelor moarte, când în ele nu mai există viaţa spiritului. Spuneţi deci aceste cuvinte: «Eu intru în Grădina Infinită şi eternă a misterelor, spiritul meu în uniune cu Tatăl Ceresc, corpul meu în uniune cu Maica Pământească, inima mea în armonie cu fraţii mei, Fiii Oamenilor, dedicându-mi spiritul meu, corpul meu şi inima mea Învăţăturii sfinte, pure şi salvatoare, acea Învăţătură care în vechime era cunoscută lui Enoh.»”

„Şi, după ce aceste cuvinte au intrat în spiritul vostru, în prima dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Maica Pământească şi cu mine suntem una. Respiraţia Ei este respiraţia mea; sângele Ei este sângele meu; oasele Ei, carnea Ei, organele Ei interne, ochii şi urechile Ei sunt oasele mele, carnea mea, organele mele interne, ochii şi urechile mele. Niciodată nu mă voi despărţi de Ea şi totdeauna Ea îmi va hrăni şi susţine corpul meu.» Şi voi veţi simţi puterea Maicii voastre Pământeşti curgând prin corpul vostru asemenea râului când apele sale sunt umflate de ploi şi este puternic şi face zgomot mare.”

„Şi în a doua dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Pământului, fă fecundă sămânţa mea şi cu puterea ta dă viaţă corpului meu.» Întocmai cum sămânţa voastră creează o viaţă, tot aşa are loc scurgerea în pământ a seminţei Îngerului Pământului: în iarbă, în sol, în toate fiinţele vii care cresc pe sol. Aflaţi, O, Fii ai Luminii că acelaşi Înger al Pământului care transformă sămânţa voastră în fiii voştri, transformă, de asemenea, mica ghindă în acest măreţ stejar şi face grâul purtător de sămânţă să crească pentru pâinea Fiului Omului. Şi nu este nevoie ca sămânţa corpului vostru să intre în corpul femeii pentru a crea viaţă; pentru că puterea Îngerului Pământului poate crea atât viaţa spiritului cât şi viaţa corpului fără ea.”

„Şi în a treia dimineaţă, după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Vieţii intră şi dă putere membrelor corpului meu.» Şi cu aceste cuvinte îmbrăţişaţi Arborele Vieţii, aşa cum îmbrăţişez Eu acest stejar şi veţi simţi puterea Îngerului Vieţii curgând prin braţele voastre, picioarele voastre, şi toate părţile corpurilor voastre; la fel cum seva curge în arbori primăvara, scurgându-se chiar şi în afara trunchiului, tot aşa Îngerul Vieţii inundă corpul vostru cu puterea Maicii Pământeşti.”

„Şi în a patra dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Bucuriei coboară pe pământ revărsând frumuseţe şi bucurie tuturor copiilor Maicii Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc.» Şi vă veţi duce în câmpurile cu flori după ploaie şi veţi aduce mulţumiri Maicii Pământeşti pentru mirosul plăcut al acestora; pentru că, adevăr zic vouă, o floare nu are alt scop decât să aducă bucurie în inima Fiului Omului. Şi voi veţi asculta cu urechi noi cântecele păsărilor şi veţi vedea cu ochi noi culorile Soarelui la răsărit şi la apus; şi toate aceste daruri ale Maicii Pământeşti vor face ca bucuria să izvorască în voi la fel ca un izvor care apare brusc într-un loc pustiu. Şi voi trebuie să ştiţi că nimeni nu poate veni în faţa Tatălui Ceresc dacă Îngerul Bucuriei nu-l lasă să treacă; pentru că în bucurie a fost creat Pământul şi în bucurie, Maica Pământească şi Tatăl Ceresc au dat naştere Fiului Omului.”

„Şi în a cincea dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Soarelui, intră în corpul meu şi mă îmbăiază în focul vieţii.» Şi voi veţi simţi razele Soarelui intrând în centrul corpului vostru, centru în care Îngerii Zilei şi ai Nopţii se amestecă; şi puterea Soarelui poate fi a voastră şi voi o puteţi îndrepta spre oricare parte a corpului vostru pentru că Îngerii sălăşluiesc în el.”

„Şi în a şasea dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Apei, intră în sângele meu şi dă Apa Vieţii corpului meu.» Şi voi veţi simţi, asemenea curentului repede al râului, puterea Îngerului Apei intrând în sângele vostru; şi asemenea pâraielor ce se revarsă într-un râu, trimiteţi puterea Maicii Pământeşti prin sângele vostru, tuturor părţilor corpului vostru. Şi ea va contribui la vindecare, deoarece puterea Îngerului Apei este foarte mare; şi când voi îi vorbiţi, el îşi va trimite puterea sa ori de câte ori îi cereţi, pentru că atunci când îngerii lui Dumnezeu sălăşluiesc în Fiul Omului, toate lucrurile îi sunt posibile.”

„Şi în a şaptea dimineaţa după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Aerului, intră în mine împreună cu respiraţia mea şi dă Aerul Vieţii corpului meu.» Să ştiţi, O, Fii ai Luminii, că Îngerul Aerului este mesagerul Tatălui Ceresc şi nimeni nu poate merge în faţa lui Dumnezeu dacă Îngerul Aerului îl opreşte. Pentru că noi nu ne gândim la Îngerul Aerului când respirăm, căci respirăm fără să gândim, tot aşa cum fiii întunericului îşi trăiesc viaţa fără a gândi. Dar când puterea vieţii intră în cuvintele voastre şi în respiraţia voastră, atunci, oricând veţi invoca Îngerul Aerului, veţi invoca, de asemenea, Îngerii necunoscuţi ai Tatălui Ceresc şi veţi fi din ce în ce mai apropiaţi de împărăţiile Cereşti.”

„Şi în seara Sabatului spuneţi aceste cuvinte: «Tatăl meu Ceresc şi cu mine suntem una.» Şi închideţi ochii, Fii ai Luminii şi, în somn, veţi intra în tărâmurile necunoscute ale Tatălui Ceresc. Şi vă veţi îmbăia în lumina stelelor şi Tatăl Ceresc vă va ţine în braţele Sale şi va face să apară în voi un izvor de cunoaştere pentru a dezvolta o fântână de putere revărsând ape vii, o revărsare de iubire şi de înţelepciune atotcuprinzătoare, asemănătoare splendorii Luminii Eterne. Şi într-o zi, ochii spiritului vostru se vor deschide şi voi veţi cunoaşte toate lucrurile”.

„Şi în prima seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Vieţii Eterne, coboară în mine şi dă viaţă eternă spiritului meu.» Şi închideţi ochii, Fii ai Luminii, şi în somn contemplaţi unitatea vieţii de pretutindeni. Pentru că, adevăr zic vouă, în timpul orelor zilei picioarele noastre sunt pe Pământ şi nu avem aripi să putem zbura. Dar spiritele noastre nu sunt legate de pământ şi, odată cu venirea nopţii, noi ne rupem de legăturile noastre cu pământul şi ne legăm de ceea ce este etern. Fiindcă Fiul Omului nu este deloc ceea ce pare şi numai cu ochii spiritului putem vedea acele fire aurii care ne leagă cu viaţa de pretutindeni.”

„Şi în a doua seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Creaţiei, coboară pe Pământ şi dă belşug tuturor Fiilor Oamenilor.» Pentru că acest cel mai puternic dintre Îngerii Tatălui Ceresc este cauza mişcării şi numai în mişcare există viaţă. Lucraţi Fii ai Luminii în Grădina Fraternităţii pentru a crea împărăţia Cerurilor pe pământ. După cum veţi lucra, tot aşa Îngerul Creaţiei vă va hrăni şi va desăvârşi sămânţa spiritului vostru, astfel ca voi să puteţi vedea pe Dumnezeu.”

„Şi în cea de-a treia seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Pace, pace, pace, Înger al Păcii, să fii întotdeauna pretutindeni.» Caută pe Îngerul Păcii în tot ceea ce trăieşte, în tot ceea ce faci, în fiecare cuvânt pe care îl spui. Pentru că Pacea este cheia întregii cunoaşteri, a tuturor misterelor, a întregii vieţi. Unde nu există Pace, domneşte Satana. Şi fiii întunericului se străduiesc în mod deosebit să fure de la Fiii Luminii pacea lor. Mergeţi de aceea în această noapte la fluxul de aur al luminii care este îmbrăcămintea Îngerului Păcii. Şi aduceţi înapoi dimineţii pacea lui Dumnezeu, pace care depăşeşte înţelegerea, deoarece cu această pace perfectă voi puteţi linişti inimile Fiilor Oamenilor.”

„Şi în cea de-a patra seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Puterii, coboară în mine şi umple cu putere toate acţiunile mele.» Adevăr zic vouă, aşa cum fără Soare nu există viaţă pe Pământ, tot aşa nu există viaţă spirituală fără Îngerul Puterii. Ceea ce gândeşti şi ceea ce simţi sunt întocmai ca scripturile moarte care sunt numai cuvinte pe hârtie, sau ca vorba fără viaţă a celor morţi. Dar Fiii Luminii, nu numai că vor gândi şi vor simţi, ci vor acţiona, iar acţiunile lor le vor umple gândurile şi sentimentele aşa cum fructele aurii ale verii dau sens frunzelor verzi ale primăverii.”

„Şi în cea de-a cincea seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Iubirii, coboară în mine şi umple cu iubire toate simţurile mele.» Pentru că, prin iubire, Tatăl Ceresc, Maica Pământească şi Fiul Omului devin Una. Iubirea este eternă. Iubirea este mai puternică decât moartea. Şi în fiecare noapte Fiii Luminii se îmbăiază în sfânta apă a Îngerului Iubirii, cu care dimineaţa ei îi botează pe Fiii Oamenilor cu fapte blânde şi cuvinte tandre. Pentru că atunci când inima Fiului Luminii este botezată în iubire, ea exprimă numai blândeţe şi tandreţe.”

„Şi în cea de-a şasea seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Înţelepciunii, coboară în mine şi umple cu înţelepciune toate gândurile mele.» Să ştiţi, Fii ai Luminii, că gândurile voastre sunt puternice ca fulgerul din timpul furtunii care loveşte şi distruge arborele puternic şi singuratic. Acesta este motivul pentru care a trebuit să aşteptaţi şapte ani să învăţaţi să vorbiţi cu Îngerii; pentru că voi nu cunoşteaţi puterea gândurilor voastre. Utilizaţi, deci, înţelepciunea în tot ceea ce gândiţi, spuneţi şi faceţi. Pentru că, adevăr zic vouă, ceea ce este făcut fără înţelepciune este ca un cal fără călăreţ, cu gura înspumată şi ochi sălbatici, alergând nebuneşte spre hăul unei prăpăstii. Dar când Îngerul Înţelepciunii guvernează actele noastre, atunci calea către tărâmurile necunoscute este fixată, iar ordinea şi armonia guvernează vieţile voastre.”

„Şi acestea sunt comuniunile cu Îngerii care au fost daţi Fiilor Luminii. Aceştia, cu corpurile purificate de Maica Pământească şi spiritele purificate de către Tatăl Ceresc, pot ordona şi sluji Îngerilor, mereu, de-a lungul timpului, în toate momentele zilei şi în ordinea ei firească; de la primirea luminii din sursa sa până la venirea serii şi de la plecarea luminii la plecarea întunericului şi venirea zilei, mereu, în toate generaţiile timpului.”

„Adevărul este născut din izvorul Luminii, minciuna din puţul întunericului. Tărâmul tuturor copiilor adevărului este în mâinile Îngerilor Luminii, astfel că ei pot merge pe căile Luminii.”

„Binecuvântaţi sunt toţi Fiii Luminii care şi-au încredinţat soarta Legii, care merg cu adevărul deplin pe toate căile lor. Fie ca Legea să vă binecuvânteze cu tot binele său, şi să vă ferească de rău, şi să vă ilumineze inimile cu vederea interioară a lucrurilor vieţii, şi să vă dea cunoaşterea Eternă a lucrurilor.”

Şi pacea ca o lună plină se ridică deasupra munţilor şi îşi trimise lumina argintie să se reflecte în apele râului. Iar Fiii Luminii, ca unul, îngenunchiară cu respect şi recunoştiinţă pentru cuvintele Domnului Iisus, care îi învăţase cum să meargă pe vechile căi ale strămoşilor lor, precum a fost şi Enoh învăţat cândva.

Şi Domnul Iisus a spus: „Legea a fost făcută pentru a răsplăti pe Copiii Luminii cu vindecare şi pace din belşug, cu viaţă lungă, cu seminţe fertile ale binecuvântării veşnice, cu bucurie eternă în nemurirea Luminii Eterne.”

„În zori, îmbrăţişez pe Maica Mea, cu venirea nopţii Mă alătur Tatălui Meu şi, cu alternanţa serii şi a dimineţii, Eu voi respira Legea Lor şi nu voi întrerupe aceste Comuniuni până la sfârşitul timpului.”

Darul Vieţii în firul ierbii

Era în luna lui Tevet, când pământul era acoperit cu iarba ieşită după ploaie şi învelişul verde smarald era tot atât de gingaş ca puful de pui. Şi era într-o dimineaţă deplin însorită când Domnul Iisus adună în jurul Său pe noii Fraţi ai Alesului ca ei să poată auzi cu urechile lor şi să înţeleagă cu inimile lor învăţăturile Părinţilor lor aşa cum i-au fost date lui Enoh în vechime.

Şi Domnul Iisus se aşeză sub un arbore bătrân şi noduros, ţinând în mâinile Sale o mică ulcică de pământ ars în care se aflau mlădiţe de grâu, cea mai perfectă dintre plantele purtătoare de sămânţă. Şi gingaşele fire din ulcică împrăştiau viaţă asemenea ierbii şi plantelor care acopereau dealurile până dincolo de orizont. Şi Domnul Iisus atinse plantele din ulcică cu mâinile Sale tot atât de delicat ca şi cum ar fi atins capul unui copilaş.

Şi Domnul Iisus a spus: „Fericiţi sunteţi voi, Fiii Luminii, pentru că aţi intrat pe calea nemuririi şi mergeţi pe calea adevărului, aşa cum Părinţii voştri au fost învăţaţi de Cei Mari. Cu ochii şi urechile sufletului veţi vedea şi auzi imaginile şi sunetele împărăţiei Maicii Pământeşti, cerul albastru unde sălăşluieşte Îngerul Aerului, râul înspumat unde pluteşte Îngerul Apei, lumina aurie ivită din Îngerul Soarelui. Şi, adevăr zic vouă, toate acestea sunt în voi ca şi în jurul vostru; pentru că respiraţia voastră, sângele vostru, focul vieţii din voi, toate sunt una cu Maica Pământească.”

„Dar mai presus de orice, cel mai preţios dar al Maicii voastre Pământeşti este iarba de sub picioarele voastre pe care voi o călcaţi fără să vă gândiţi, Îngerul Pământului este umil şi blând pentru că el nu are aripi să zboare şi nici raze aurite să străbată pâcla. Dar mare este puterea sa şi vast domeniul său pentru că el acoperă întreg Pământul cu puterea sa şi fără el Fiii Oamenilor n-ar exista, pentru că nimeni nu poate trăi fără iarba, pomii şi plantele Maicii Pământeşti. Şi acestea sunt darurile Îngerului Pământului către Fiii Oamenilor.”

„Dar acum vă voi vorbi despre lucruri misterioase pentru că, adevăr zic vouă, umila iarbă este mai mult decât hrană pentru om şi pentru vite. Sub aspectul său umil, iarba îşi ascunde gloria asemenea acelui rege despre care se spune că îşi vizita supuşii deghizat în cerşetor; el ştia că aceştia ar povesti mai multe unui cerşetor, dar ar cădea în genunchi cu spaimă în faţa regelui lor. Tot aşa plină de umilinţă, iarba ascunde puterea sa sub un simplu înveliş verde. Fiii Oamenilor merg peste ea, o ară, îşi hrănesc vitele cu ea, fără a se gândi că ea deţine, printre secretele ei, pe cel al vieţii eterne în împărăţiile cereşti.”

„Dar Fiii Luminii vor cunoaşte ce este ascuns în iarbă pentru că ea a fost dată să le aducă alinare Fiilor Oamenilor. Întocmai cum ne învaţă Maica Pământească, cu această mică mână de grâu într-o simplă cană, aceeaşi este ulcica pe care voi o folosiţi ca să beţi lapte şi să adunaţi miere de albine. Acum ulcica este umplută cu sol negru, îngrăşat cu frunze moarte şi umezit cu roua dimineţii, cel mai preţios dar al Îngerului Pământului.”

„Şi Eu am umezit o mână plină de grâu, ca Îngerul Apei să intre în el. Îngerul Aerului l-a îmbrăţişat de asemenea; tot aşa şi Îngerul Soarelui şi puterea celor trei Îngeri, a trezit Îngerul Vieţii din grâu şi tulpiniţa şi rădăcinuţa s-au format la fiecare bob.”

„Apoi am pus grâul, astfel trezit, în solul Îngerului Pământului şi puterea Maicii Pământeşti şi toţi îngerii Săi au intrat în grâu şi, după ce Soarele a răsărit de patru ori, grăunţele au devenit fire de grâu. Adevăr zic vouă, nu există minune mai mare ca aceasta.”

Şi Fraţii priviră cu respect la gingaşele fire din mâinile Domnului Iisus, iar unul îl întrebă: „Doamne, care este secretul plantei pe care o ţii în mână? Care este diferenţa dintre aceasta şi iarba care acoperă dealurile şi munţii?”

Şi Domnul Iisus le-a răspuns: „Nu este nici o diferenţă, Fiu al Luminii. Toate ierburile, toţi pomii, toate plantele din oricare parte a lumii fac parte din împărăţia Maicii Pământeşti. Dar Eu am separat în această ulcică o mică parte din împărăţia Maicii Pământeşti ca voi s-o puteţi atinge cu mâinile spiritului şi ca puterea Ei să poată intra în corpul vostru.”

„Pentru că, adevăr zic vouă, există un Flux Sfânt al Vieţii care dă naştere Maicii Pământeşti şi tuturor Îngerilor Ei. Invizibil este acest Flux al Vieţii ochilor Fiilor Oamenilor pentru că ei merg în întuneric şi nu văd Îngerii Zilei şi Îngerii Nopţii care îi înconjoară şi care planează deasupra lor. Dar Fiii Luminii au mers timp de şapte ani cu Îngerii Zilei şi Îngerii Nopţii şi acum li s-au dat secretele comunicării cu Îngerii. Şi ochii sufletului vostru se vor deschide şi voi veţi vedea şi auzi şi pipăi Fluxul Vieţii care a dat naştere Maicii Pământeşti. Şi voi veţi intra în Fluxul Sfânt al Vieţii şi el vă va conduce cu infinită tandreţe la viaţa nemuritoare din împărăţia Tatălui Ceresc.”

„Cum vom face aceasta, Doamne?”, întrebă cineva nedumerit. „Ce secrete trebuie să mai cunoaştem pentru a vedea şi auzi şi pipăi acest Sfânt Flux al Vieţii?”

Şi Domnul Iisus nu a răspuns. Dar El îşi puse mâinile în jurul firelor de iarbă în creştere din ulcica de pământ ars, cu delicateţe, ca şi cum ar fi fost fruntea unui copilaş. Şi El închise ochii şi în jurul Său apărură valuri de lumină sclipind în Soare, întocmai cum căldura verii face să tremure lumina sub un cer senin. Şi Fraţii îngenunchiară şi-şi plecară cu respect capetele în faţa puterii Îngerilor care se revărsa din figura Domnului Iisus Hristos, aşa cum El era aşezat în tăcere, cu mâinile închise într-o atitudine ca de rugăciune, în jurul firelor de iarbă.”

Şi nimeni nu ştia dacă s-a scurs o oră sau un an, pentru că timpul se oprise şi era aşa ca şi cum întreaga creaţie şi-ar fi ţinut respiraţia. Şi Domnul Iisus Îşi deschise ochii şi mireasma înfloririi umplu aerul în timp ce El vorbi: „Aici este secretul, Fii ai Luminii, aici în umilele plante. Aici este locul de întâlnire a Maicii Pământeşti şi al Tatălui Ceresc; aici este Fluxul Vieţii care dă naştere întregii creaţii; adevăr zic vouă, numai Fiului Omului îi este dat a vedea, a auzi şi a pipăi Curentul Vieţii care curge între împărăţia Pământească şi cea Cerească. Puneţi-vă mâinile în jurul delicatelor plante ale Îngerului Pământului şi veţi vedea, auzi şi pipăi puterea tuturor Îngerilor.”

Şi unul câte unul, fiecare dintre Fraţi se aşezară cu respect înaintea puterii Îngerilor, ţinând în mâinile lor gingaşele plante. Şi fiecare simţi Fluxul Vieţii intrând în corpul său, cu o forţă ca a unui torent după o furtună de primăvară. Şi puterea Îngerilor curse prin mâinile lor, în sus, prin braţele lor şi-i scutură puternic, aşa cum vântul de nord scutură ramurile copacilor. Şi toţi se minunară de puterea umilelor plante care putea cuprinde toţi îngerii şi împărăţiile Maicii Pământeşti şi a Tatălui Ceresc. Şi ei se aşezară în faţa Domnului Iisus şi fură învăţaţi de El.

Şi Domnul Iisus spuse: „Iată Fii ai Luminii, umilele fire de plante. Vedeţi că în interiorul lor sunt cuprinşi toţi îngerii Maicii Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc. Acum voi aţi păşit în Fluxul Vieţii şi curenţii săi vă vor transporta în timp la viaţa nemuritoare din împărăţia Tatălui vostru Ceresc.”

„Pentru că în plante sunt toţi îngerii. Aici este Îngerul Soarelui, aici în strălucirea culorii verzi a firelor de grâu. Pentru că nimeni nu poate privi Soarele când este el sus pe cer, deoarece ochii Fiului Omului sunt orbiţi de strălucirea luminii. Acesta este motivul pentru care Îngerul Soarelui schimbă în verde orice plantă căreia Îi dă viaţă, ca Fiul Omului să poată privi multele şi variatele forme de verde şi să găsească putere şi sprijin în aceasta. Adevăr zic vouă, tot ceea ce este verde şi cu viaţă are puterea Îngerului Soarelui în interior, chiar aceste gingaşe mlădiţe de grâu.”

„Şi, de asemenea, Îngerul Apei binecuvântează plantele, pentru că, adevăr zic vouă, Îngerul Apei este mai mare decât oricare alt Înger al Maicii Pământeşti. Pentru că dacă voi zdrobiţi plantele în mâna voastră, veţi simţi apa vieţii, care este sângele Maicii Pământeşti, şi de-a lungul zilelor, când voi atingeţi plantele şi intraţi în Fluxul Vieţii, voi daţi câteva picături de apă pe care plantele le pot folosi pentru reînnoire, prin puterea Îngerului Apei.”

„Să ştiţi de asemenea că, Îngerul Aerului se află în interiorul plantelor, pentru că tot ce este viu şi verde este casa Îngerului Aerului. Apropiaţi-vă faţa de plante, respiraţi adânc şi lăsaţi Îngerul Aerului să pătrundă adânc în corpul vostru. Pentru că el se află în plante, aşa cum se află stejarul în ghinda şi peştele în mare.”

„Îngerul Pământului este acela care dă naştere plantelor după cum copilul din pântecul mamei trăieşte cu hrana acesteia; tot aşa pământul dă din el însuşi bobului de grâu făcându-l să încolţească pentru a îmbrăţişa Îngerul Aerului. Adevăr zic vouă, că fiecare bob de grâu care ţâşneşte spre cer este o victorie asupra morţii, unde domneşte Satana. Pentru că Viaţa reîncepe mereu.”

„Este Îngerul Vieţii acela care circulă prin firişoarele plantelor în corpul Fiului Luminii, scuturându-l cu putere. Pentru că planta este Viaţă, şi Fiul Luminii este Viaţă, şi Viaţa curge între Fiul Luminii şi plante, făcând o punte cu Sfântul Flux al Luminii care dă naştere întregii creaţii.”

„Şi când Fiul Luminii ţine între mâinile sale lăstarele plantelor, Îngerul Bucuriei îi umple corpul cu muzică. Pentru a intra în Fluxul Vieţii trebuie să fii una cu cântecul păsărilor, cu culorile florilor din natură, cu mirosul spicelor de cereale proaspăt apărute pe câmpuri. Adevăr zic vouă, când Fiul Omului nu simte bucurie în inima sa, el lucrează pentru Satana şi pentru copiii întunericului. Nu există tristeţe în împărăţia Luminii, ci numai Îngerul Bucuriei. Învăţaţi, deci, de la tinerele lăstare cântecul Îngerului Bucuriei cu care Fiii Luminii pot merge întotdeauna să aline inimile Fiilor Oamenilor.”

„Maica Pământească este Aceea care are grijă de corpurile noastre, pentru că noi suntem născuţi de Ea şi ne trăim vieţile în Ea. Aşa procedează şi atunci când ne dă ca hrană foarte tinerele fire de plante, pe care noi le pipăim cu mâinile noastre. Pentru că, adevăr zic vouă, nu numai sub formă de pâine ne poate hrăni grâul. Noi putem mânca, de asemenea, gingaşele fire de plante ca puterea Maicii Pământeşti să poată intra în noi. Dar mestecaţi bine plantele pentru că Fiul Omului are dinţi diferiţi de aceia ai vitelor şi numai când noi mestecăm bine firele vegetale poate Îngerul Apei să intre în sângele nostru şi să ne dea putere. Mâncaţi, deci, Fii ai Luminii, din această cea mai perfectă plantă de pe masa Maicii noastre Pământeşti, ca zilele voastre să poată fi îndelungate pe Pământ, pentru că astfel de lucruri sunt binecuvântate în ochii lui Dumnezeu.”

„Adevăr zic vouă, Îngerul Puterii intră în voi când atingeţi Fluxul Vieţii prin firele de plante. Pentru că Îngerul Puterii este ca o lumină sclipitoare care înconjoară orice fiinţă vie, întocmai cum luna plină este înconjurată de o aureolă de lumină şi ca ceaţa care se ridică de pe câmpuri când Soarele se înalţă pe cer. Şi Îngerul Puterii intră în Fiul Luminii când inima sa este pură şi dorinţa lui este numai de a consola şi a învăţa pe Fiii Oamenilor. Pipăiţi, deci, firele de plante şi simţiţi cum Îngerul Puterii intră în buricele degetelor voastre, urcă prin corpul vostru şi vă scutură până ce voi tremuraţi cu uimire şi înfiorare.”

„Să ştiţi, de asemenea, că Îngerul Iubirii este prezent în firele plantelor pentru că iubirea este în dăruire şi mare este iubirea dată Fiilor Luminii de către gingaşele firişoare de iarbă. Pentru că, adevăr zic vouă, Fluxul Vieţii circulă prin orice fiinţă vie şi tot ce trăieşte se îmbăiază în Sfântul Flux al Vieţii. Şi când Fiul Luminii atinge cu iubire firele de plante, acestea îi înapoiază iubirea sa şi îl conduc la Fluxul Vieţii unde el poate găsi viaţa veşnică. Şi această iubire nu se epuizează niciodată, deoarece sursa ei este în Fluxul Vieţii care curge în Marea Eternă şi, indiferent cât de departe s-ar afla Fiul Omului de Maica sa Pământească şi de Tatăl său Ceresc, atingerea lăstarelor îi vor aduce întotdeauna un mesaj de la Îngerul Iubirii şi el va fi din nou îmbăiat de Fluxul Vieţii.”

„Iată, Îngerul înţelepciunii este acela care guvernează mişcarea planetelor, ciclul anotimpurilor şi ordinea creşterii tuturor fiinţelor vii. Astfel, Îngerul Înţelepciunii prescrie comuniunea Fiilor Luminii cu Fluxul Vieţii prin gingaşele fire de iarbă. Pentru că, adevăr zic vouă, corpul vostru este sfânt, deoarece el se îmbăiază în Fluxul Vieţii care este de Ordin Etern.”

„Pipăiţi firele de plante, Fii ai Luminii, şi pipăiţi Îngerul Vieţii Eterne în acelaşi timp. Pentru că dacă voi priviţi cu ochii spiritului veţi vedea, într-adevăr, că plantele sunt eterne. Acum ele sunt tinere şi gingaşe având strălucirea nou-născutului. Curând ele vor fi înalte şi graţioase ca puietul la primele sale fructe. Apoi ele se îngălbenesc cu vârsta şi îşi pleacă capul cu răbdare până la seceriş. În final se usucă deoarece mica ulcică de pământ ars nu poate conţine întreaga cantitate de viaţă necesară grâului. Dar el nu moare, pentru că frunzele brune se reîntorc la Îngerul Pământului, care ţine planta în mâinile sale şi-l invită să doarmă. Şi toţi îngerii lucrează în interiorul frunzelor veştejite şi, iată, ele s-au transformă şi nu mor apărând, din nou, sub o altă înfăţişare. Aşa se va întâmpla şi cu Fiii Luminii, niciodată nu vor vedea moartea, ci îşi vor găsi singuri transformarea şi se vor înălţa spre Viaţa Veşnică.”

„Şi, astfel, Îngerul Creaţiei nu doarme niciodată, ci trimite rădăcinile grâului adânc în Îngerul Pământului, ca încolţirea gingaşei plante să depăşească moartea şi împărăţia lui Satana. Pentru că, viaţa este mişcare şi Îngerul Creaţiei nu stă niciodată, ci lucrează fără încetare în via Domnului. Închideţi ochii voştri când atingeţi plantele, Fii ai Luminii, dar nu adormiţi pentru că a atinge Fluxul Vieţii înseamnă a atinge ritmul etern al împărăţiilor nemuritoare şi a te îmbăia în Curentul Vieţii, înseamnă a simţi din ce în ce mai mult Puterea Îngerului Creaţiei în voi, creând pe Pământ, împărăţia Cerurilor.”

„Pacea este darul Fluxului Vieţii către Fiii Luminii. De aceea, ori de câte ori ne întâlnim unul cu altul ne salutăm: «Pace vouă!» Tot aşa face şi planta când salută corpul vostru cu Sărutul Păcii. Adevăr zic vouă, Pacea nu este numai absenţa războiului pentru că foarte repede poate râul liniştit, plin de pace, să se transforme într-un torent răvăşitor şi aceleaşi valuri ale mării care poartă liniştit corăbiile le pot sfărâma repede de stânci. La fel acţionează şi violenţa care stă la pândă în Fiii Omului când ei nu veghează asupra Păcii. Pipăiţi aceste fire de plante pentru că prin ele pipăiţi Fluxul Vieţii. În el veţi găsi Pacea; Pacea este construită cu puterea tuturor Îngerilor. Tocmai cu această Pace, razele Sfintei Lumini vor goni întunericul în întregime.”

„Când Fiii Luminii sunt una cu Fluxul Vieţii, atunci puterea firelor vegetale îi va călăuzi către împărăţia nepieritoare a Tatălui Ceresc. Şi voi veţi cunoaşte mai multe din aceste mistere cărora nu le-a venit încă timpul să le auziţi. Pentru că mai există şi alte Fluxuri Sfinte în împărăţiile nemuritoare. Adevăr zic vouă, împărăţiile cereşti sunt intersectate mereu şi mereu de curenţi de lumină aurie, arcuindu-se departe, dincolo de bolta cerească şi neavând sfârşit. Şi Fiii Luminii vor călători cu aceşti curenţi pentru totdeauna, necunoscând moartea, călăuziţi de iubirea eternă a Tatălui Ceresc. Şi, adevăr zic vouă, toate aceste mistere sunt conţinute în firele umile ale plantelor când le mângâiaţi cu tandreţe şi vă deschideţi inima către Îngerul Vieţii interioare.”

„Adunaţi, deci, grăunţe de grâu şi plantaţi-le în mici ulcele de pământ ars; şi, în fiecare zi, cu inima deschisă faceţi comuniuni cu Îngerii, ca ei să vă poată călăuzi către Sfântul Flux al Vieţii şi ca voi să puteţi aduce din sursa sa eternă alinare şi putere pentru Fii Oamenilor. Pentru că, adevăr zic vouă, tot ceea ce învăţaţi, tot ceea ce văd ochii spiritului vostru, tot ceea ce aud urechile spiritului vostru, toate acestea sunt ca o gaură făcută de o săgeată în vânt, dacă voi nu trimiteţi un mesaj de adevăr şi lumină Fiilor Oamenilor. Pentru că, prin fructe, putem cunoaşte valoarea pomului. Şi a iubi este o învăţătură fără sfârşit. Pentru că aşa au învăţat şi părinţii voştri de la Părintele Enoh. Acum mergeţi. Pace vouă!”

Şi Domnul Iisus, ţinând înainte ulcica de pământ ars cu tinerele lăstare de grâu ca în binecuvântare, porni către dealurile însorite de pe malul râului, aşa cum era obiceiul tuturor Fraţilor. Şi ceilalţi Îl urmară, fiecare păstrând în el cuvintele Domnului ca pe o comoară de preţ în inima sa.

Cele şapte căi ale păcii

„Pace vouă!” spuse Maivârstnicul salutând Fraţii care erau adunaţi pentru învăţătură.

„Pace Ţie” răspunseră ei şi merseră împreună pe malul râului, aşa cum era obiceiul când Fratele mai mare îi învăţa pe Fraţi ca ei să poată împărtăşi învăţăturile cu Îngerii Maicii Pământeşti: Îngerul Aerului, Îngerul Soarelui, Îngerul Apei, Îngerul Pământului, Îngerul Vieţii şi Îngerul Bucuriei.

Iar Maivârstnicul spuse Fraţilor: „Aş vrea să vă vorbesc despre pace, pentru că dintre toţi îngerii Tatălui Ceresc, Îngerul Păcii este acela după care omenirea tânjeşte cel mai mult, după cum un bebeluş obosit este nerăbdător să pună capul pe pieptul mamei sale. Lipsa păcii tulbură împărăţiile, chiar dacă nu sunt în război. Pentru că violenţa şi starea de război pot domni într-o împărăţie, chiar fără să se audă zăngănitul săbiilor. Chiar dacă nu sunt armate în marş, una împotriva celeilalte, încă nu este pace dacă Fiii Oamenilor nu merg cu îngerii lui Dumnezeu. Adevăr zic vouă, mulţi sunt aceia care nu cunosc pacea pentru că ei sunt în război cu propriul lor corp; ei sunt în război cu gândurile lor; ei nu sunt în pace cu taţii lor, mamele lor, copiii lor; ei nu sunt în pace cu prietenii lor şi vecinii lor; ei nu cunosc frumuseţea Manuscriselor Sfinte; ei nu lucrează în timpul zilei în împărăţia Maicii lor Pământeşti; nici nu dorm în braţele Tatălui lor Ceresc. Pacea nu domneşte în ei pentru că ei sunt avizi pentru ceea ce la sfârşit le aduce numai mizerie şi durere, acele capcane ale bogăţiei şi faimei, prin care Satana îi ispiteşte pe Fiii Oamenilor; şi ei trăiesc în ignorarea Legii Sfinte prin care trăim: calea Îngerilor Maicii Pământeşti şi a Tatălui Ceresc.”

„Cum putem atunci să aducem pacea fraţilor noştri, Învăţătorule?” Îl întrebă careva pe Maivârstnic, „pentru că ar trebui ca toţi Fiii Oamenilor să împărtăşească binecuvântările Îngerului Păcii.”

Şi El a răspuns: „Într-adevăr, numai acela care este în pace cu toţi îngerii poate răspândi lumina păcii celorlalţi. De aceea, mai întâi fiţi în pace cu toţi îngerii Maicii Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc, pentru că vânturile unei furtuni agită şi tulbură apele râului şi numai liniştea care urmează le poate calma iarăşi. Aveţi grijă, când fraţii voştri vă cer pâine voi să nu le daţi pietre. Trăiţi mai întâi în pace cu toţi îngerii pentru că atunci pacea voastră va fi ca o fântână care se reumple singură dăruind şi cu cât mai mult veţi da cu atât mai mult veţi primi pentru că aşa este Legea.”

„Trei sunt sălaşurile Fiului Omului şi nici unul dintre ele nu poate să apară în faţa lui Dumnezeu dacă nu-l cunoaşte pe Îngerul Păcii în fiecare dintre ele. Aceste trei sălaşuri sunt corpul fizic, gândurile sale şi sentimentele sale. Când Îngerul Înţelepciunii călăuzeşte gândurile sale, când Îngerul Iubirii purifică sentimentele sale şi când faptele corpului său reflectă atât iubire cât şi înţelepciune, atunci Îngerul Păcii îl călăuzeşte în mod neabătut către tronul Tatălui său Ceresc. Şi el se va ruga fără încetare ca puterea lui Satana, cu bolile şi murdăriile sale, să poată fi îndepărtată din toate cele trei sălaşuri, ca Puterea şi Înţelepciunea şi Iubirea să poată domni în corpul său, în gândurile sale şi în sentimentele sale.”

„Mai întâi de toate, Fiul Omului trebuie să caute pacea cu propriul său corp; deoarece corpul său este ca un lac de munte care reflectă Soarele când este liniştit şi limpede; dar când el este plin de noroi şi pietre, el nu mai reflectă nimic. Trebuie ca, mai întâi, Satana să fie înlăturat din corp pentru ca îngerii lui Dumnezeu să poată reintra în el şi să sălăşluiască acolo. Într-adevăr, nici o pace nu poate domni în corp, dacă acesta nu se comportă ca un templu al Legii Sfinte. De aceea, când cineva suferă dureri şi chinuri groaznice şi vă cere ajutor, spuneţi-i să se regenereze prin ajunare şi rugăciune. Spuneţi-i să invoce Îngerul Soarelui, Îngerul Apei şi Îngerul Aerului ca ei să intre în corpul său şi să gonească puterea lui Satana.

Arătaţi-i botezul interior şi botezul exterior. Spuneţi-i ca întotdeauna să mănânce la masa Maicii Pământeşti aşternută cu darurile Sale: fructele pomilor, plantele câmpurilor, laptele vitelor bun de mâncat, mierea albinelor. Să nu invoce puterea lui Satana, mâncând carnea animalelor, pentru că cine ucide, îşi ucide fratele şi cine mănâncă carnea animalelor omorâte, mănâncă corpul morţii. Spuneţi-i să-şi prepare alimentele sale cu focul vieţii, nu cu focul morţii, pentru că Îngerii vii ai lui Dumnezeu cel Viu servesc numai oamenii vii.”

Şi, deşi, el nu poate să-i vadă, nici să-i audă şi nici să-i pipăie, el este înconjurat în orice moment de puterea Îngerilor lui Dumnezeu: „Deoarece ochii săi sunt închişi şi urechile sale sunt închise din cauza necunoaşterii Legii şi lăcomiei la plăcerile lui Satana, el nu-i vede, nu-i aude şi nu-i poate pipăi. Dar dacă el ajunează şi se roagă lui Dumnezeu cel Viu să-i îndepărteze toate bolile şi murdăriile lui Satana, atunci ochii şi urechile sale se vor deschide şi el va găsi pacea.”

„Dar nu suferă numai acela care adăposteşte bolile lui Satana în el, ci şi mama sa, tatăl său, soţia sa, copiii săi, tovarăşii săi vor suferi de asemenea, deoarece nu este o insulă cu sine însuşi şi puterea care curge prin el fie că este de la Îngeri, fie de la Satana, îi afectează pe ceilalţi în bine sau rău.” „Având aceasta în vedere, rugaţi-vă astfel Tatălui vostru Ceresc, când Soarele este sus pe cer, la miezul zilei: «Tatăl nostru care eşti în ceruri trimite tuturor Fiilor Oamenilor Îngerul Tău al Păcii şi trimite corpului nostru Îngerul Vieţii pentru a sălăşlui în acesta pentru totdeauna.»”

„Atunci, Fiul Omului va căuta pacea cu propriile sale gânduri: este Îngerul Înţelepciunii acela care îl călăuzeşte. Pentru că, adevăr zic vouă, nu există putere mai mare în ceruri şi pe pământ decât gândurile Fiului Omului. Deşi nevăzut de ochii corpului, orice gând are o mare putere, chiar atât de mare că poate cutremura cerurile.”

„Pentru că nici unei alte creaturi din împărăţia Maicii Pământeşti nu i s-a dat puterea gândului, pentru că toate animalele ca şi păsările care zboară, nu trăiesc pe baza propriei lor gândiri, ci a Legii Unice care guvernează totul. Numai Fiilor Oamenilor le este dată puterea gândului care sfărâmă lanţurile morţii. Să nu credeţi că, dacă nu se vede, gândul n-are putere. Adevăr zic vouă, fulgerul care distruge stejarul măreţ sau cutremurul care produce crăpături în scoarţa pământului sunt jocuri de copil în comparaţie cu puterea gândului. Într-adevăr, oricare gând al întunericului, fie că este de răutate, de mânie sau de răzbunare dă frâu liber distrugerii, asemenea unui foc năvalnic în uscăciuni sub un cer fără vânt. Dar omul nu vede carnagiul, nici n-aude ţipetele sfâşietoare ale victimelor sale, pentru că el este orb la lumea spiritului.”

„Dar când această putere este călăuzită de Sfânta înţelepciune, atunci gândurile Fiului Omului îl conduc la împărăţiile cereşti şi astfel este paradisul construit pe pământ: atunci gândurile voastre sunt acelea care ridică sufletele oamenilor aşa cum apele reci ale unui curs de apă răcoresc corpul vostru în căldura verii.”

„Când o pasăre zburătoare încearcă pentru prima oară să zboare, aripile n-o pot ţine şi ea cade la pământ, iarăşi şi iarăşi. Dar ea încearcă mereu şi, într-o zi, se ridică în înalt, părăsind pământul şi cuibul său rămâne departe în urmă. Aşa se întâmplă şi cu gândurile Fiilor Oamenilor. Cu cât omul merge mai mult timp în compania Îngerilor şi păstrează Legea lor, cu atât mai puternice devin gândurile sale în Sfânta Înţelepciune. Şi, adevăr zic vouă, va veni acea zi când gândurile sale vor depăşi chiar moartea şi vor zbura la viaţa veşnică în împărăţiile cereşti; pentru că gândurile sale călăuzite de Sfânta Înţelepciune îi face pe Fiii Oamenilor să construiască o punte de lumină prin care ajung la Dumnezeu.”

„Pentru aceasta, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc, când Soarele este la prânz, astfel: «Tatăl nostru care eşti în ceruri trimite tuturor Fiilor Oamenilor Îngerul Tău al Păcii şi trimite gândurile noastre Îngerului Puterii cu care noi putem sfărâma lanţurile morţii.»”

„Atunci, Fiul Omului va căuta pacea cu propriile sentimente; familia sa se poate bucura de tandreţea sa iubitoare: tatăl său, mama sa, soţia sa, copiii săi şi copiii copiilor săi. Pentru că Tatăl Ceresc este de o sută de ori mai mare decât toţi taţii de sămânţă şi de sânge la un loc şi Maica Pământească de o sută de ori mai mare decât mamele prin corpul fizic la un loc, iar adevăraţii fraţi sunt aceia care fac voia Tatălui vostru Ceresc şi a Maicii voastre Pământeşti, şi nu fraţii voştri de sânge. Chiar aşa, voi veţi vedea pe Tatăl Ceresc în tatăl vostru prin sămânţă şi pe Maica Pământească în mama voastră prin trup, pentru că nu sunt ei, de asemenea, copii ai Tatălui Ceresc şi ai Maicii Pământeşti? Chiar aşa, voi veţi iubi pe fraţii voştri prin sânge, aşa cum vă iubesc pe voi adevăraţii voştri fraţi care merg cu Îngerii, pentru că nu sunt ei de asemenea, copii ai Tatălui Ceresc şi ai Maicii Pământeşti? Adevăr zic vouă, este mai uşor să iubeşti pe cineva nou întâlnit, decât pe aceia din propria noastre case, care ne-au cunoscut slăbiciunile, ne-au auzit vorbele de mânie şi ne-au văzut în goliciunea noastră, pentru că ei ne cunosc aşa cum ne cunoaştem noi înşine şi suntem ruşinaţi. Atunci noi vom chema Îngerul Iubirii să intre în sentimentele noastre ca ele să fie purificate. Şi tot ce înainte a fost nerăbdare şi discordie se va transforma în armonie şi pace, precum pământul pârjolit absoarbe apa unei ploi liniştite şi devine verde şi moale, gingaş, cu noua viaţă.”

„Pentru că multe şi chinuitoare sunt suferinţele Fiilor Oamenilor când ei nu rămân credincioşi Îngerului Iubirii. Într-adevăr, un om fără iubire aruncă o umbră întunecată asupra celor pe care îi întâlneşte, în special asupra celor cu care el trăieşte; vorbele sale aspre şi mânioase cad asupra fraţilor săi asemenea aerului puturos care se înalţă dintr-o mocirlă. Şi el suferă cel mai mult, deoarece întunecimea care îl învăluie îl invită pe Satana şi pe diavolii săi.”

„Dar când el cheamă Îngerul Iubiirii, atunci întunecimea este împrăştiată şi lumina fericirii pleacă de la el şi culorile curcubeului se învârtesc deasupra capului său şi o uşoară ploaie cade din degetele sale şi el aduce pace şi putere tuturor celor care se află în apropierea lui.”

„De aceea rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc, când Soarele este în înalt, la prânz: «Tatăl nostru care eşti în ceruri trimite tuturor Fiilor Oamenilor al Tău Înger al Păcii şi trimite celor care sunt de o sămânţă şi de un sânge cu noi Îngerul Iubirii ca armonia şi pacea să poată sălăşlui în casa noastră pentru totdeauna.»”

„Atunci Fiul Omului va căuta pacea cu ceilalţi Fii ai Oamenilor, chiar şi cu fariseii şi preoţii, chiar cu cerşetorii şi cei fără de adăpost, chiar cu regii şi guvernatorii, pentru că toţi sunt Fii ai Oamenilor, indiferent de condiţia lor socială, indiferent de calificarea lor, indiferent dacă ochii lor sunt deschişi pentru a vedea împărăţiile cereşti sau dacă ei merg în întuneric şi ignoranţă.”

„Pentru că justiţia oamenilor poate să recompenseze pe un vinovat şi să pedepsească un nevinovat, dar Legea Sfântă este aceeaşi pentru toţi, indiferent că este cerşetor sau rege, păstor sau preot.”

„Căutaţi pacea cu toţi Fiii Oamenilor şi lăsaţi-o să fie cunoscută şi de Fraţii Luminii, pentru că noi trăim potrivit Legii Sfinte încă din timpul lui Enoh sau mai dinainte. Pentru că noi nu suntem nici bogaţi, nici săraci. Şi noi împărţim toate lucrurile noastre, chiar îmbrăcămintea şi sculele cu care lucrăm pământul. Şi lucrăm în câmpuri împreună cu Îngerii Maicii Pământeşti pentru a produce darurile pentru toţi, necesare a le consuma ca hrană.”

„Pentru că cel mai puternic dintre Îngerii Tatălui Ceresc, Îngerul Creaţiei, binecuvântează fiecare om să lucreze în modul cel mai bun pentru el şi atunci nu va cunoaşte nici pofta, nici excesul. Într-adevăr, există abundenţă pentru toţi oamenii în împărăţiile Maicii Pământeşti şi ale Tatălui Ceresc, când fiecare om lucrează la munca sa, pentru că, dacă cineva se sustrage de la sarcina sa, altul trebuie să-i ia locul, pentru că nouă ne sunt date toate lucrurile în împărăţia cerească şi pe Pământ ca preţ al muncii.”

„Întotdeauna Fraţii Luminii au trăit acolo unde se bucură Îngerii Maicii Pământeşti: în apropierea râurilor, în apropierea pomilor, în apropierea florilor, în apropierea muzicii păsărilor, unde Soarele şi ploaia le pot îmbrăţişa corpul, care este templul spiritului. Nu vrem să avem de-a face cu decretele conducătorilor; nici nu-i susţinem, pentru că legea noastră este Legea Tatălui Ceresc şi a Maicii Pământeşti; nici nu ne opunem lor; nici o lege nu te salvează de voinţa lui Dumnezeu. Mai degrabă noi ne străduim să trăim în acord cu Legea Sfântă şi să îndreptăm întotdeauna ceea ce este bun în toate lucrurile; atunci, împărăţia întunericului se va transforma în împărăţia luminii; pentru că, unde este lumină, cum ar mai putea rămâne întunericul?”

„Pentru aceasta, rugaţi-vă Tatălui Ceresc când soarele este în înalt, la prânz, astfel: «Tatăl nostru care eşti în ceruri trimite tuturor Fiilor Oamenilor al Tău Înger ai Păcii şi trimite întregii umanităţi Îngerul Creaţiei, ca având o sarcină sfântă, noi să nu mai cerem nici o altă binecuvântare.»”

„Atunci, Fiul Omului va căuta pacea prin cunoaşterea vârstelor trecutului; pentru că, adevăr zic vouă, în Manuscrisele Sfinte este o comoară de o sută de ori mai mare decât toate diamantele şi tot aurul din bogăţiile împărăţiilor şi chiar mai preţioase, pentru că, în mod sigur, ele conţin toată înţelepciunea revelată de Dumnezeu Fiilor Luminii, chiar acele tradiţii care provin de la Enoh sau de mai înainte, pe calea fără de sfârşit în trecut, învăţăturile Celor Mari. Şi acestea sunt moştenirea noastră, întocmai cum fiul moşteneşte posesiunile tatălui său, când el se arată demn de binecuvântarea acestuia. Într-adevăr, prin studierea învăţăturilor a căror înţelepciune este fără vârstă vom ajunge să cunoaştem pe Dumnezeu, pentru că, adevăr zic vouă, Cei Mari L-au văzut pe Dumnezeu faţă în faţă; de aceea când noi citim Manuscrisele Sfinte, noi atingem picioarele lui Dumnezeu.”

„Şi când am ajuns să vedem cu ochii înţelepciunii şi să auzim cu urechile înţelegerii adevărurile fără vârstă ale Manuscriselor Sfinte, atunci noi trebuie să mergem printre Fii Oamenilor şi să-i învăţăm, pentru că, dacă noi ascundem cu gelozie învăţătura sfântă pretinzând că ea ne aparţine numai nouă, atunci noi suntem ca aceia care descoperă un izvor în înălţimile munţilor şi decât să-l lase să curgă la vale pentru a potoli setea omului şi a vitelor, îl îngroapă sub pietre şi praf, lipsindu-se ei însuşi de apă. Mergeţi printre Fiii Oamenilor şi vorbiţi-le despre Legea Sfântă, spuneţi-le că ei se pot salva ei înşişi şi că pot intra în împărăţiile cereşti. Dar vorbiţi-le în cuvinte pe care să le înţeleagă, în parabole din natură care vorbesc inimii, pentru că fapta trebuie mai întâi trăită ca dorinţă în inima trezită.”

„Pentru aceasta rugaţi-vă Tatălui Ceresc, când soarele este în înalt, la prânz, astfel: «Tatăl nostru care eşti în ceruri trimite tuturor Fiilor Oamenilor al Tău Înger al Păcii şi trimite-ne nouă cunoaşterea Îngerului Înţelepciunii ca noi să putem merge pe calea Celor Mari care au văzut faţa lui Dumnezeu.»”

„Atunci Fiul Omului va căuta pacea cu împărăţia Maicii Pământeşti, pentru că nimeni nu poate trăi îndelungat, nici să fie fericit, decât numai acela care respectă pe Maica sa Pământească şi Legile Sale. Pentru că respiraţia voastră este respiraţia Ei; sângele vostru - sângele Ei; oasele voastre -oasele Ei; carnea voastră - carnea Ei; organele voastre -organele Ei; ochii şi urechile voastre - ochii şi urechile Ei.”

„Adevăr zic vouă, voi sunteţi una cu Maica voastră Pământească; Ea este în voi şi voi în Ea. Din Ea v-aţi născut, în Ea trăiţi şi în Ea vă veţi întoarce. Sângele Maicii noastre Pământeşti cade din nori şi curge în râuri; respiraţia Maicii noastre Pământeşti este aceea care împrăştie frunzele pădurii şi suflă cu putere dinspre munte; dulce şi solidă este carnea Maicii noastre Pământeşti în fructele pomilor; puternice şi ferme sunt oasele Maicii noastre Pământeşti în stâncile şi pietrele gigantice care stau ca santinele ale timpurilor trecute; într-adevăr, suntem una cu Maica Pământească şi aceluia care este credincios Legilor Maicii sale şi Ea îi va fi credincioasă de asemenea.”

„Dar va veni o zi când Fiul Omului îşi va întoarce faţa de la Maica sa Pământească şi chiar o va renega, precum şi dreptul Său de naştere. Atunci el o va înrobi şi carnea Sa va fi răvăşită, sângele Său poluat, respiraţia Sa înăbuşită; el va aduce focul morţii în toate părţile împărăţiei Sale şi furia sa va devora toate darurile Ei şi în locul lor nu va mai rămâne decât un deşert.”

„Toate aceste lucruri se vor datora ignorării de către el a Legii şi ca om muritor, cu încetul, el nu-şi va mai putea mirosi propria duhoare şi, astfel, Fiul Omului va deveni orb la adevăr şi el îşi va jefui, răvăşi şi distruge pe Maica sa Pământească, ceea ce înseamnă că el se va prăda, şi răvăşi, şi distruge pe el însuşi. Pentru că el a fost născut de Maica sa Pământească şi el este una cu Ea, şi tot ceea ce i se întâmplă Ei, i se întâmplă lui însuşi.”

„Cu mult timp înaintea Marelui Potop, Cei Mari mergeau pe pământ şi arborii giganţi, care au rămas în prezent o legendă, erau casa lor şi împărăţia lor. Ei trăiau mai multe generaţii, pentru că ei mâncau la masa Maicii Pământeşti şi dormeau în braţele Tatălui Ceresc şi nu cunoşteau boala, nici bătrâneţea, nici moartea. Ei lăsară Fiilor Oamenilor, prin testament, toată gloria împărăţiilor lor, chiar cunoaşterea ascunsă a Arborelui Vieţii care se înalţă în mijlocul Mării Eterne. Dar ochii Fiilor Oamenilor fură orbiţi de imaginile lui Satana şi prin promisiunile puterii, chiar acea putere care se cucereşte prin forţă şi cu sânge. Şi atunci Fiul Omului a rupt firul care îl lega de Maica sa Pământească şi de Tatăl său Ceresc şi a abdicat de la Sfântul Flux al Vieţii unde corpul său, gândurile sale şi sentimentele sale erau una cu Legea şi a început să utilizeze numai propriile sale gânduri, propriile sale sentimente şi propriile sale acte făcând sute de legi unde înainte nu exista decât Una.”

„Şi, astfel, Fiii Oamenilor s-au exilat ei înşişi din propria lor casă şi s-au îngrămădit în spatele zidurilor de piatră, nemaiauzind vântul în arborii înalţi ai pădurii dincolo de oraşele lor.”

„Adevăr zic vouă, Cartea Naturii este un Manuscris Sfânt şi voi dacă vreţi să se salveze înşişi Fiii Oamenilor şi să găsească viaţa veşnică, învăţaţi-i să citească iarăşi paginile vii ale Maicii Pământeşti. Pentru că în fiecare fiinţă în care există viaţă este înscrisă Legea. Ea este înscrisă în iarbă, în arbori, în râuri, munţi, păsările cerului şi peştii mărilor şi, înainte de orice, în Fiul Omului. Numai când el revine la sânul Maicii sale Pământeşti îşi va găsi viaţa veşnică şi Fluxul Vieţii care îl conduce la Tatăl său Ceresc; numai aşa imaginea întunecată a viitorului poate fi oprită.”

„Pentru aceasta, rugaţi-vă Tatălui Ceresc când soarele este în înalt, la prânz, astfel: «Tatăl nostru care eşti în ceruri trimite tuturor Fiilor Oamenilor al Tău Înger al Păcii şi trimite împărăţiei Maicii noastre Pământeşti Îngerul Bucuriei ca inimile noastre să fie pline de cântec şi bucurie, aşa cum suntem cuibăriţi în braţele Maicii noastre.»”

„În sfârşit, Fiul Omului va căuta pacea cu împărăţia Tatălui său Ceresc pentru că, într-adevăr, Fiul Omului nu este născut numai de tatăl său de sămânţă şi de mama sa de corp, ci el îşi poate găsi adevărata sa moştenire şi poate cunoaşte în sfârşit că el este Fiul Regelui.”

„Tatăl Ceresc este Legea Unică, care a creat stelele, soarele, lumina şi obscuritatea şi Legea Sfântă din sufletele noastre. El este peste tot şi nicăieri. Tot ceea ce cunoaştem şi tot ceea ce nu ştim este guvernat de Lege. Căderea frunzelor, curgerea râurilor, muzica insectelor din noapte, toate acestea sunt guvernate de către Lege.”

„În tărâmul Tatălui nostru Ceresc, există multe sălaşuri şi multe sunt lucrurile ascunse pe care încă nu le cunoaşteţi. Adevăr zic vouă, împărăţia Tatălui nostru Ceresc este vastă, atât de vastă încât nici un om nu-i cunoaşte limitele. Cu toate acestea, întreaga Sa împărăţie poate fi găsită în cea mai mică picătură de rouă de pe o floare de câmp sau în mirosul ierbii proaspăt cosită pe câmpurile de sub soarele verii. Într-adevăr, nu există cuvinte pentru a descrie împărăţia Tatălui Ceresc.”

„Într-adevăr, glorioasă este moştenirea Fiului Omului pentru că numai lui îi este dat să intre în Fluxul Vieţii care îl conduce la împărăţia Tatălui Ceresc. Dar, mai întâi, el trebuie să caute şi să găsească pacea cu corpul său, cu gândurile sale, cu sentimentele sale, cu Fiii Oamenilor, cu cunoaşterea sfântă şi cu împărăţia Maicii Pământeşti. Pentru că, adevăr zic vouă, acesta este vasul care îl poartă pe Fiul Omului pe Fluxul Vieţii la Tatăl său Ceresc. El trebuie să aibă o pace înşeptită înainte ca el să poată cunoaşte pacea unică ce depăşeşte înţelegerea, chiar pe aceea a Tatălui său Ceresc.”

„Pentru aceasta, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc, când soarele se află cel mai sus, la prânz, astfel: «Tatăl nostru care eşti în ceruri trimite tuturor Fiilor Oamenilor al Tău Înger al Păcii şi trimite împărăţiei Tale, Tatăl nostru Ceresc, al Tău Înger al Vieţii Eterne, ca noi să putem zbura dincolo de stele şi să trăim pentru totdeauna.»”

Şi apoi Maivârstnicul tăcu şi o mare linişte se aşternu asupra Fraţilor şi nimeni nu dorea să vorbească. Umbrele după-amiezii târzii jucau pe râul liniştit şi argintiu ca sticla şi pe cerul în curs de întunecare abia se putea observa secera de filigran a lunii păcii. Şi marea pace a Tatălui Ceresc îi învălui pe toţi într-o iubire nemuritoare.

Fluxul sacru

„Aţi ajuns la partea cea mai interioară a cercului, la misterul misterelor, care era vechi deja când Enoh era tânăr şi umbla pe pământ. Voi aţi ajuns din ce în ce mai aproape în călătoria voastră de mai mulţi ani, totdeauna urmând calea dreaptă, trăind potrivit Legii Sfinte şi a legămintelor Fraternităţii şi aţi făcut din corpul vostru un templu sfânt în care sălăşluiesc îngerii lui Dumnezeu. Mulţi ani aţi împărtăşit bucuria orelor petrecute cu Îngerii Maicii Pământeşti; mulţi ani aţi dormit în braţele Tatălui Ceresc învăţaţi de Îngerii Săi necunoscuţi. Aţi învăţat că legile Fiului Omului sunt şapte, ale Îngerilor trei şi a lui Dumnezeu una. Acum voi veţi cunoaşte cele trei legi ale Îngerilor, misterul celor trei Fluxuri Sacre şi vechea cale de a-i traversa; astfel, voi vă veţi îmbăia în lumina cerului şi în cele din urmă veţi contempla revelaţia misterului misterelor: Legea Lui Dumnezeu care este Una.”

„Acum, cu o oră înainte de răsăritul soarelui, chiar înainte ca Îngerii Maicii Pământeşti să respire viaţă în pământul încă adormit, voi intraţi în Fluxul Sfânt al Vieţii. Fratele vostru, arborele, este acela care deţine misterul acestui Sfânt Flux şi este Fratele vostru arborele acela pe care voi îl veţi îmbrăţişa în gândul vostru, aşa cum în timpul zilei îl îmbrăţişaţi ca salut, când mergeţi de-a lungul malului lacului. Şi voi veţi fi una cu arborele, pentru că la începutul timpului aşa am făcut toţi când ne-am împărtăşit din Sfântul Flux al Vieţii care a dat naştere întregii creaţii. Şi aşa cum îmbrăţişaţi Fratele vostru arborele, veţi simţi în întregul corp puterea Sfântului Flux al Vieţii şi veţi tremura în faţa puterii sale. Atunci, respiraţi adânc Îngerul Aerului şi spuneţi cuvântul «Viaţă» odată cu expiraţia. Atunci, voi veţi deveni într-adevăr Arborele Vieţii care îşi trage rădăcinile sale adânc în Sfântul Flux al Vieţii, dintr-o sursă eternă. Şi pe măsură ce soarele încălzeşte pământul şi toate creaturile uscatului, apelor şi aerului, bucuraţi-vă în noua zi, aşa cum o vor face corpul şi sufletul vostru în Sfântul Curent al Vieţii care curge la voi, prin Fratele vostru arborele.”

„Şi, când soarele este în înaltul cerului, atunci căutaţi Sfântul Flux al Sunetului. În căldura prânzului, toate creaturile sunt liniştite şi caută umbra; Îngerii Maicii Pământeşti sunt tăcuţi pentru o perioadă de timp. Atunci este momentul ca voi să lăsaţi să vă intre în urechi, Sfântul Flux al Sunetului pentru că el nu poate fi auzit decât în tăcere. Gândiţi la râurile care se formează în deşert după o furtună bruscă şi sunetul zgomotos al apelor care dau năvală pe lângă voi. Într-adevăr, aceasta este vocea lui Dumnezeu, dar voi n-o ştiaţi. Pentru că aşa cum s-a scris, la început a fost Sunetul, şi Sunetul era cu Dumnezeu, şi Sunetul era Dumnezeu. Adevăr zic vouă, când noi ne naştem, intrăm în lume cu sunetul lui Dumnezeu în urechile noastre, chiar cântecul unui vast cor al cerului şi sfântul cântec al stelelor în ciclurile lor fixe; Fluxul Sacru al Sunetului este acela care traversează bolta stelelor şi intersectează împărăţia nesfârşită a Tatălui Ceresc. El este chiar în urechile noastre, dar noi nu-l auzim. Pentru aceasta ascultaţi în tăcere la prânz; îmbăiaţi-vă în el şi lăsaţi ritmul muzicii lui Dumnezeu să bată în urechile voastre până ce sunteţi una cu Sfântul Flux al Sunetului. Acest sunet a fost acela care a format Pământul şi lumea, şi a născut munţii, şi a pus stelele pe tronurile lor de glorie în cele mai înalte ceruri.”

„Şi voi vă veţi îmbăia în Fluxul Sunetului şi muzica apelor sale va curge asupra voastră; pentru că la începutul timpului noi toţi ne-am împărtăşit din Sfântul Flux al Sunetului care a dat naştere întregii creaţii. Şi forţa năvalnică a Curentului Sacru al Sunetului va umple întregul vostru corp şi voi veţi tremura în faţa forţei sale. Atunci, respiraţi adânc Îngerul Aerului şi deveniţi Sunetul însuşi şi Fluxul Sacru al Sunetului vă poate transporta către împărăţia fără de sfârşit a Tatălui Ceresc, acolo unde ritmul lumii se înalţă şi coboară.”

„Şi, când lăsarea întunericului închide uşor ochii Îngerilor Maicii Pământeşti, atunci când voi, de asemenea, adormiţi, este momentul ca sufletul vostru să se alăture Îngerilor necunoscuţi ai Tatălui Ceresc. Iar în momentele de dinainte de adormire, veţi gândi la stelele luminoase şi glorioase, stelele albe, sclipitoare, din depărtări pătrunzătoare. Pentru că gândurile voastre înainte de adormire sunt ca arcul arcaşului dibaci care îşi trimite săgeata unde doreşte. Permiteţi gândurilor voastre, înainte de a adormi, să fie împreună cu stelele; pentru că stelele sunt Lumină, şi Tatăl Ceresc este Lumină, chiar acea Lumină care este de o mie de ori mai strălucitoare decât strălucirea a o mie de sori. Intraţi în Fluxul Sacru al Luminii ca lanţurile morţii să se desfacă pentru totdeauna şi, eliberaţi de înlănţuirea pământului, să urcaţi pe Curentul Sacru al Luminii către razele orbitoare ale stelelor, în împărăţia infinită a Tatălui Ceresc.”

„Întindeţi-vă aripile voastre de lumină şi cu ochiul gândirii voastre zburaţi cu stelele în cele mai îndepărtate părţi ale cerului, unde sori inimaginabili orbesc cu lumina lor. Pentru că la începutul timpului, Legea Sfântă a zis «Să fie Lumină» şi a fost Lumină. Şi voi veţi fi una cu ea şi puterea Fluxului Sacru al Luminii vă va umple întregul corp şi voi veţi tremura în faţa puterii sale. Spuneţi cuvântul «Lumină» în timp ce respiraţi adânc Îngerul Aerului şi veţi deveni una cu Lumina însăşi; şi Fluxul Sacru vă va transporta către împărăţia infinită a Tatălui Ceresc, ea pierzându-se acolo în Marea Eternă a Luminii care a dat naştere întregii creaţii. Şi veţi fi una cu Fluxul Sacru al Luminii totdeauna înainte să adormiţi în braţele Tatălui Ceresc.”

„Adevăr zic vouă, corpul vostru a fost făcut nu numai pentru a respira, şi mânca, şi gândi, ci, de asemenea, pentru a intra în Fluxul Sacru al Vieţii. Şi urechile voastre n-au fost făcute numai pentru a auzi vorbele oamenilor, cântecul păsărilor şi muzica ploii, ci, de asemenea, au fost făcute pentru a auzi Fluxul Sacru al Sunetului. Şi ochii voştri n-au fost făcuţi numai pentru a vedea răsăritul şi apusul soarelui, unduirea lanurilor de cereale şi cuvintele Manuscriselor Sfinte, ci ei au fost făcuţi, de asemenea, pentru a vedea Fluxul Sacru al Luminii. Într-o zi, corpul vostru se va reîntoarce la Maica Pământească, ca şi urechile şi ochii voştri. Dar Fluxul Sacru al Vieţii, Fluxul Sacru al Sunetului şi Fluxul Sacru al Luminii, n-au fost născute niciodată şi nu vor muri niciodată. Intraţi în Fluxurile Sacre, acela al Vieţii, acela al Sunetului şi acela al Luminii care v-au dat naştere ca voi să ajungeţi în împărăţia Tatălui Ceresc şi să deveniţi una cu El aşa cum râul se varsă în marea îndepărtată.”

„Mai mult de atât nu poate fi spus, deoarece Fluxul Sacru vă va conduce în acel loc unde nu mai există cuvinte şi despre a căror mistere cuprinse în el, nici Manuscrisele Sfinte nu mai pot relata.”