Punct, Contrapunct - читать бесплатно онлайн полную версию книги автора costi (ч. 2)

nd l_sa fiarbă la gîndul celor cinci mii de ani de civilizaţie indi °â' ^C sP'"tuantate indiană şi de superioritate morală

pap4 na.' călcaţi cu cinism în picioare, în persoana şefului de gara de către englezi. .

[flje, milioane. Fluxul şi refluxul mării. Zeiţa Nemorensiană1, r'fatiniană2. Variază direct cu produsul maselor şi invers cu ătratul distanţei. Mic ca un ban de argint, la vreun metru .. ,.„tî dar în realitate mare cîf imneriul rnsesr. Mai marp ca

— E asta dreptate, vă întreb? Bătu cu pumnul în masă.

mmorie^îndS îîcă^la^nouTiopti. Centru a grăbidistanţă, dar în realitate mare cit imperiul rusesc. Mai naşterea auzise cf moaşele indiene joacă pe burta feme,l ia. Ce plăcut va fi cînd

Ol Ind

ne vom întoarce in Europa! Cînd te Scinâte Iar în loc de ergotină folosesc o pastă făcută d deşti ca

lr gîn

pe vremuri citeam cart, despre Yoga, făceam exeraţn însărcinate, iar m iuc uc ^ B t-B respiraţie şi încercam sa mă conving că nu exist! Ce prost

^^E'aSa dreptate?

ram! Din cauza discuţiilor cu idiotul de

rep etâ domnul Sita Ram. e

Burlap. Din fericire,

Dîndu si seama că' amfitrionul aştepta un răspuns, Philip oamenii nu lasă urme adinei asupra mea ci doar impresii uinau şi secund <~a uşoare, ca un vapor ce brăzdează marea. Valurile şterg insă

clătină din cap. ma. Mă întreb cum arată vaporul ur

italian cu care vom pleca

_ Ar\rebui să scrieţi un articol, zise domnul Sita Ram. sj mîine? Se zice că vasele companiei «Lloyd Triestino» sînt foarte

- Arucuuiwsu ^ . confortabile. Din fericire. N-ar trebui să-

ţi fie ruşine de PS se°ascuzăU era romancier, nu politician sau jurnalist propria-ţi indiferenţă. Vezi parabola cu semănătorul. Sămînţa

J-h Cunoaşteţi pe batrînul Dau£^ S^dăuga Philip ca ^^tZS^^^^ Am im^ifcă SChl"bL-:m

^k ^TdoSr^R^'o voce «făleşte o groază de oameni, isiv pe sine. Nu cred'că tipul trăda limoede că Daulat Singh nu-i făcuse o impresie bună sai ipocntului conşt.ent există in realitate poate doar in ocazn poate (Seză ai probabilă se gîndi Philip) domnul Sita Ra, deosebite. Nu te poţi m

-preface

tot timpul. Ar fi interesant totuşi TîJTo Lpresfe bună asupra lui Singh, care refuzase sa'Jjjj^f sf Sm"" ? "" " UC1Z1 "" * *

accepte teoriile. .„,«« Philin Elinor îşi ridicase privirea spre acelaşi disc luminos. Luna,

-Mi s-a părut un om remarcabil spuse Philp. . Brusc sim ^ ^ % { ^ - {

{ { p j

Pentru oameni ca Daulat S.ngh dreptatea avea ev totu. L ^. intordndu^e spre soţul ei, îi apucă mîna

sens'decît pentru domnul Sita Ram, şau pentru şeful de gara dnşi sg stdnse dragastoasa lînga d Bhowanipore. îşi aminti faţa bătrînă şi nobila a lui uaui _ Ţij mJnte acele s£rj? -ntrebă ga Jn adina de ,a Singh, ochii. strălucitori şi pasiunea reţinuta a cuvintelor iu Qattenden? Ţii minte, Phil?

Dacă s-ar fi putut totuşi abţine să amestece betel... Cuvintele îi ajunseră la urechi de la o mare depărtare, şi

Veni timpul de plecare. în fine. îşi luară rămas bun cu dintr-o lume pentru care, deocamdată, nu simţea interes. Se trezi cordialitate aproape exagerată, se urcară în maşina ce-i aştept: iritat.

şi porniră Sub palmierii din Hoohoo, pămîntul părea presafi — Care sen? întrebă el, vorbind parcă

de la distanţă, şi cu cu monezi de argint strălucitor sau acoperit pe alocuri clocea plată şi inexpresivă cu care răspunzi la telefon cînd n-ai

pomeniră în lumina unei luni enorme. „Hecate trupuri, îşi spuse el, uitîndu-se şi clipind la discr1 ■

se întîmplă cu Sita Ram, cu Daulat Singh şi cu se întîmplă cu bătrîna şi îngrozitoarea Indie, libertatea, cu progresul şi viitorul? De fapt, nu-mi pasă deloc. E ruşinos, dar nu-mi pasă. Şi Hecate nu are trei trupuri'

' Divinitate din mitologia greacă, înfăţişată cu trei capete sau trei trup1*8

- De ce nu mă mai iubeşti? îl întrebă ea cu disperare. Ca şi ar fi putut să se refere la alte seri decît la cele petrecute în aceea minunată, imediat după căsătorie, în casa mamei ei. u mai prezint nici un fel de interes pentru tine; mai puţin 0 mobilă, şi mult mai puţin decît o carte.

zei|a pădurii (nemorensis, in latină înseamnă: al pădurii). Referire la ŢJJ. Te

' ln apropiere de Aricia, avea o pădure închinată ei.

ane l ' ~ niunte la nord de Capua. în Campania, unde se afla un templu 78

— Elinor, ce 'te-a apucat să vorbeşti aşa?

Vocea lui Philip exprima mai multă uimire decît simţea

— Pun o simplă întrebare, continuă el, cu dorinţa să aflu c vrei să spui. Iar tu îmi răspunzi, plîngîndu-te că nu te ma iubesc. Nu reuşesc să văd legătura logică.

— Ştii foarte bine despre ce vorbeam, răspunse Elinor. Şi p deasupra, e adevărat, nu mă mai iubeşti.

— Te iubesc, ce sâ-i fac, spuse Philip, şi argumentînd încă (deşi ştia că este inutil), în domeniul dialecticii, îşi continuă a un Socrate în miniatură contrainterogatoriul. Vreau să ştiu neapărat cum am ajuns aici de la discuţia iniţială. începusem a serile şi acum. .

Pe Elinor dragostea o interesa mai mult decît logica.

— Oh, ştiu că te fereşti să spui câ nu mă mai iubeşti, 1 întrerupse ea. Nu-i nevoie de atîtea cuvinte. Nu vrei să-m jigneşti sentimentele. Dar le-ai jigni mai puţin dacă ai proced direct, decît evitînd întrebarea, ca acum. Fiindcă evitînd-t recunoşti, ca şi cînd ai face o declaraţie deschisă. Şi mă jigneşt mai rău pentru că

evitarea cere timp, pentm că înseamn£ frămîntare şi nesiguranţă şi repetarea durerii. Atîta timp ci cuvintele n-au fost spuse limpede, mai există posibilitatea ca elj să nu fi avut un subînţeles tacit. Există întotdeauna 1 posibilitate, chiar cînd ştii singur că au avut un subînţeles. Ml poţi spera. Şi atît timp cît există speranţă, există

şi dezamăgirii Crede-mă, Phil, nu-i mai generos să eviţi întrebarea, din contrl e mai crud.

— Dar nu evit întrebarea! replică el. De ce-aş face-o dacă',7 iubesc?

— Da, dar cum? Cum mă iubeşti? Nu aşa ca la început. Sa1 poate ai uitat. Nu mai ţii minte nici măcar vremea cînd ne-al căsătorit.

— Fetiţa mea dragă, protestă Philip, fii mai exactă. Ai sp^ doar „acele seri" şi ai pretenţia să ghicesc despre care seri vorba.

— Fireşte că am, spuse Elinor. Ar fi trebuit să ştii. Ar trebuit să ştii, dacă te-ar mai interesa. De asta mă plîng.

iubeşti atît de puţin acum, încît vremea cînd ţineai cu adevărat la mine nu mai reprezintă nimic pentru tine. Crezi că pot uita acele seri?

îşi aminti grădina cu florile ei nevăzute şi parfumate, imensele Wellingtonia negre de pe pajişte, luna ce răsărea, cei doi grifoni de piatră de pe cele două creste ale zidului scund al terasei, acolo unde stătuseră împreună. îşi aminti cuvintele, săruturile, mîngîierile lui. îşi aminti totul — îşi aminti cu precizia migăloasă a celui căruia îi place să exploreze şi să reconstruiască trecutul, recapitulînd mereu şi verificînd pasionat fiecare amănunt preţios al unei fericiri reamintite.

— Le-ai uitat complet, adăugă ea pe un ton de reproş lugubru.

Pentru Elinor acele seri erau încă vii, mai prezente decît multe lucruri din viaţa ei de acum.

— Nici vorbă, mi le amintesc, spuse Philip nerăbdător. Atît doar, că nu-mi poţi ajusta memoria instantaneu. în momentul cînd m-ai întrebat, s-a întîmplat să mă gîndesc la altceva; asta-i tot.

Elinor suspină:

— Aş vrea să mă pot gîndi şi eu la altceva, spuse ea. Asta-i nenorocirea, n-am alte gîndurL De ce trebuie să te iubesc atît de mult? De ce? Nu-i drept. Pe tine te apără inteligenţa şi talentul tău. Te poţi retrage în munca ta, şi ideile tale te pot apăra. Eu însă n-am nimic — nu mă pot apăra de sentimentele mele, şi nu am pe nimeni, în afară

de tine. Cel care are nevoie de apărare şi de posibilitatea unei alegeri sînt eu, căci sînt singura care iubeşte sincer.

Tu n-ai de ce să te aperi. Ţie nu-ţi pasă. Nu, nu-i drept, nu-i cinstit.

„Aşa a fost întotdeauna, la urma urmei", îşi spuse Elinor.

Niciodată n-o iubise cu adevărat, nici măcar la început. N-o iubise din toată inima, nu i se dăruise renunţînd la totul. încă de

Ja început Philip evitase solicitările ei, refuzînd să i se dăruiască

in întregime. Elinor însă îi oferise totul, totul, iar el primise, fără

să dea nimic în schimb. Sufletul lui, meandrele fiinţei lui şi le

ascunsese întotdeauna de ea. întotdeauna, chiar şi în primele

zile, cînd o iubise cel mai mult. Pe atunci fusese fericită — dar

numai fiindcă se credea fericită, fiindcă nu înţelesese, cu lipsa ei

experienţă, că dragostea putea fi şi altfel, mai puternică.

>imţea o plăcere perversă de a-şi deprecia retrospectiv fericirea,

ue a da valma prin amintiri. Luna, grădina cufundată în

întuneric şi parfumată, arborele imens şi negru, umbra lui de

atilea pe pajişte. . Refuză să mai recunoască amintirile şi espmse fericirea pe care o simbolizau în memoria ei.

între timp, Philip Quarles tăcea. De fapt n-avea ce-i răspunde. O cuprinse cu braţul şi o trase spre el, îi sărută fruntea şi genele ce se zbăteau; ochii ei erau plini de lacrimi.

Mahalalele jalnice ale Bombayului alunecară pe lîngă ei — fabrici, cocioabe, clădiri uriaşe —

fantomatice şi albe în lumina lunii. Trecători cafenii, cu picioare ca beţele apăreau o secundă în lumina orbitoare a farurilor ca adevărurile înţelese intuitiv şi cu o siguranţă imediată — pentru a dispare apoi din nou, aproape fulgerător în hăul beznei înconjurătoare. Ici şi colo, la marginea drumului, lumina unui foc trăda prezenţa misterioasă a unor feţe şi picioare întunecate. Locuitorii unei lumi de gîndire aflată la o distanţă astrală de lumea lor îi urmăreau cu privirea din căruţe scîrţîitoare, trase de bivoli, în timp ce maşina zbura pe alături.

— Draga mea, repeta Philip întruna, draga mea... Elinor se lăsă mîngîiată.

— Mă iubeşti, puţin?

— Mult de tot,

începu să rîdă cu adevărat, dar rîsul ei părea întretăiat de hohote de plîns; rîdea totuşi.

— Te sileşti să fii drăguţ cu mine. „în definitiv, zilele de la Gattenden au fost fericite", îşi spuse Elinor. Le trăise, erau ale ei, şi nimeni nu i le putea lua. — Faci mari eforturi. Frumos din partea ta.

— Nu mai vorbi prostii, protestă el. Ştii că te iubesc.

— Da, ştiu. Elinor zîmbi şi-l mîngîie pe obraz. Mă iubeşti cînd ai timp, iar atunci prin telegrafie fără fir, prin cablu atlantic.

— Nu, nu-i adevărat.

în adîncul sufletului ştia însă că-i adevărat. Toată viaţa şi-o petrecuse într-o singurătate, într-o lume a lui, în care nimeni, nici mama lui, nici prietenii şi nici iubitele nu primiseră îngăduinţa să pătrundă.

Pînă şi acum, cînd Elinor se afla în braţele lui, alături de el, Philip comunica cu ea prin telegrafie fără

fir, de dincolo de ocean, aşa cum spusese ea.

— Nu-i adevărat, repetă- Elinor, tachinîndu-l. Dragul meu Philip, nu poţi să păcăleşti nici măcar un copil. Nu ştii să fii convingător cînd minţi. Eşti prea cinstit. Âsta-i unul din motivele pentru care te iubesc. Dacă-ai şti cum îţi citesc gîndurile!

Philip tăcea. Discuţiile pe tema relaţiilor personale îl făceau întotdeauna să se simtă prost, căci îi ameninţau singurătatea — pe care parţial o regreta (căci se simţea lipsit de multe lucruri pe care i-ar fi plăcut să le experimenteze). Totuşi, spiritul său nu

putea să trăiască nestingherit decît în această singurătate, şi numai atunci se simţea liber. De obicei, considera izolarea drept ceva firesc, aşa cum accepţi atmosfera în care trăieşti. Cînd o simţea însă

ameninţată, devenea dureros de conştient de importanţa ei şi se lupta pentru a o păstra, asemeni celui ce se sufocă şi se zbate după aer. Era însă o luptă fără violenţă, o luptă tacită, de retrageri şi apărare. Se replie în tăcere, în acea tăcere calmă, distantă şi rece, pe care ştia că Elinor n-avea SE încerce s-o violeze, conştientă de inutilitatea gestului. Aşa se ş întîmplă. Aruncîndu-i o privire fugară şi întorcînd apoi capiii, Elinor se uită la peisajul scăldat în lumina lunii. Tăcerile lor paralele se scurgeau prin timp fără să se întîlnească.

Maşina înainta prin bezna Indiei. Curentul de aer, a cărui răcoare o simţeau pe feţe, mirosea rînd pe rînd a flori tropicale, a lături, a sos de curryx sau a bălegar arzînd.

— Totuşi, spuse Elinor brusc, nemaiputîndu-şi stâpîni indignarea, nu te poţi descurca fără mine. Ce te-ai face dacă te-aş părăsi, dacă aş pleca cu altul, care ar fi gata să-mi dea ceva în schimbul a ceea ce îi ofer eu? Ce te-ai face?

întrebarea rămase fără răspuns, căci Philip tăcu. într-adevăr, ce s-ar face? se întrebă şi el. Ciudat, dar în viaţa de toate zilele, printre oameni, se simţea ca un străin şi nu-şi găsea locul; îi era greu, dacă nu imposibil să comunice cu cineva, afară de cazul cînd interlocutorul vorbea acelaşi limbaj, limbajul intelectual al ideilor. Din punct de vedere emotiv, rămăsese un străin. Interpretul, dragomanul său, era Elinor. Ca şi tatăl ei, Elinor Bidlake se născuse cu darul înţelegerii intuitive şi al deprinderilor sociale.

Se obişnuia repede în compania oricui. Ştia, din instinct, ca şi bătrînul John Bidlake, ce să spună

fiecărui gen de oameni, exceptînd poate genul soţului ei. E greu să ştii ce să-i spui cuiva care nu-ţi răspunde, sau răspunde cuvintelor personale prin cuvinte impersonale, cuvintelor aparte şi sensibile printr-o generalizare intelectuală. îndrăgostită de Philip, Elinor îşi continua eforturile de a-l atrage întrun contact direct, şi deşi procesul o cam descuraja — avînd sentimentul că încearcă să cînte unor surdomuţi sau să recite versuri într-o sală goală — ea persevera, destăinuindu-i gîndurile şi simţămintele ei ;e'e mai intime. Uneori, Philip se străduia, la rîndul lui, s-o ccepte în intimitatea fiinţei lui. Din cauza firii închise, îi era cu ^putinţă să îşi exteriorizeze sentimentele, iar capacitatea de a simţi îi fusese atrofiată de o tăcere permanentă şi de refulări.

Eli

nor se simţea dezamăgită, în aceste rare clipe de intimitate.

Amestec de substanţe puternic condimentate cu mirodenii.

Sfînta sfintelor, în care el o introdusese cu atîtea chinuri, era la fel de goală şi de pustie ca aceea care uimise pe invadatorii romani cînd violaseră templul din Ierusalim. îi era totuşi recunoscătoare pentru bunele lui intenţii cînd o accepta, cel puţin în intimitatea lui emoţională, chiar dacă nu exista destulă

viaţă emoţională pentru a avea cu ce să fii intim. Un fel de indiferenţă pironiană1, temperată de o amabilitate şi bunătate continuă, ca şi de intermitenţele mai violente ale unei pasiuni de ordin fizic —

aceasta era starea sufletească pe care natura şi cea de a doua natură le făcuseră normale pentru Philip. -

Raţiunea îi spunea lui Elinor că aşa stau lucrurile, sentimentele însă nu voiau să accepte în practică

ceea ce ea cunoştea sigur în teorie. Elementul viu, sensibil şi iraţional din sufletul ei era jignit de indiferenţa lui Philip, ca şi cum aceasta ar fi fost o răceală personală îndreptată numai împotriva ei. Şi totuşi, orice ar fi simţit, Elinor îşi dădea permanent seama că indiferenţa lui nu era îndreptată

împotriva ei, că aşa se comporta Philip cu toată lumea, că o iubea atît cît îi era cu putinţă, că dragostea lui pentru ea nu se răcise, fiindcă de fapt nu atinsese niciodată temperaturi prea înalte; poate că

odinioară păruse doar mai înflăcărată, dar din punct de vedere emotiv nici atunci cînd se afla în culmile pasiunii, Philip nu fusese niciodată în stare de o intimitate şi autodăruire mai ge'neroasă decît acum. Se simţea totuşi jignită în sentimentele ei; Philip ar fi trebuit să fie altfel. Ar fi trebuit, dar nu se putea. După aceste izbucniri, Elinor se calma şi încerca să-l iubească mai raţional, mulţumindu-se cu bunătatea lui, cu încercările lui ocazionale şi laborioase de a stabili o intimitate emoţională şi, în sfîrşit cu inteligenţa lui — acea inteligenţă vie, cuprinzătoare, omniprezentă, care putea să înţeleagă orice, să

cuprindă emoţiile pe care ea nu le putea simţi şi instinctele de care avea grijă să nu fie influenţată.

Odată pe cînd Phil îi povestea despre cartea lui Koehler2 asupra maimuţelor, Elinor îi răspunse:

— Eşti ca o maimuţă aparţinînd laturii supraomeneşti a umanităţii. Eşti aproape uman, ca aceşti sărmani cimpanzei. Singura diferenţă este că cimpanzeii încearcă să-şi înalţe gîndurile, sentimentele şi instinctele, iar tu încerci să te cobori pînă la sentimente, folosindu-te de intelectul tău. Eşti aproape uman. Te afli chiar la limită, sărmane Phil.

1 Piron (363—275 î.e.n.), filozof grec, întemeietorul scepticismului în filozofie.

2 Wolfgang Koehler (n. 1887), psiholog german. Studiile sale asupra inteligenţei antropoidelor au stat la baza lucrării intitulate Inteligenta la maimuţele superioare.

Philip înţelegea totul perfect. Iată de ce era atît de nostim, să fii interpretul lui şi să tălmăceşti altora gîndurile şi concepţiile lui. (Era mai puţin amuzant cînd trebuia să te tălmăceşti pe tine însuţi.) Philip înţelegea tot ce se putea surprinde cu inteligenţa. Ea îi relata legăturile pe care le stabilea cu băştinaşii ţinuturilor emoţionale, iar el o înţelegea imediat, generaliza experienţa, o punea în legătură cu altele, o clasifica şi stabilea analogii şi paralele.

Din unică şi individuală, experienţa ei devenea, datorită interpretării lui, o parte a unui sistem, Elinor era uimită

să afle că ea şi prietenii ei fundamentaseră fără să-şi dea seama o teorie sau exemplificaseră o generalizare interesantă. Funcţiile ei de interpret nu se mărgineau doar la investigaţie şi raport; acţiona şi direct, ca mijlocitor personal între Philip şi o a treia partidă, cu care el ar fi dorit să intre în legătură, creînd singura atmosferă în care era posibil ca două personalităţi să schimbe păreri: avea în acelaşi timp grijă ca discuţia să nu devină de o ariditate intelectuală. Lăsat singur, Philip n-ar fi reuşit niciodată să stabilească un contact personal sau, odată

stabilit, să-l menţină. Dar cînd Elinor era de faţă pentru a stabili şi menţine contactul, Philip putea să înţeleagă, să

simpatizeze, graţie inteligenţei, într-un fel care, îl asigura Elinor, nu era cîtuşi de puţin uman. Ca urmare a generalizărilor din experienţa pe care ea i-o pusese la îndemînă, Philip devenise în mod evident un supraom.

într-adevăr, o amuza să servească drept interpret în domeniul simţului unui turist cu o inteligenţă atît de excepţională. Era însă mai mult decît amuzant; Elinor considera aceasta o datorie. Trebuia luată în consideraţie cariera lui de autor.

— Dac-ai fi mai puţin un supraom, Phil, avea ea obiceiul să-i spună, ce romane bune ai mai scrie!

Cu oarecare amărăciune el îi dădea dreptate. Era destul de inteligent pentru a-şi cunoaşte defectele. Elinor făcea tot ce-i era cu putinţă ca să le compenseze; îi furniza informaţii de prima rnînă despre obiceiurile băştinaşilor şi acţiona ca intermediar cînd Phil dorea să intre în legătură directă cu unul din ei. Nu atît pentru ea, cît pentru romancierul care ar fi putut deveni Philip, Elinor dorea ca soţul ei să se lepede de obiceiul de a fi impersonal şi să înveţe să trăiască nu numai cu intelectul, dar şi cu intenţiile, sentimentele şi instinctele. îi încurajase în mod oic veleităţile pasionale pentru alte femei. Nu i-ar fi stricat să cîteva aventuri. Dorea foarte mult să-l ajute în cariera de

aibă

romancier; de mai multe ori, vâzîndu-l că se uită admirativ la e o femeie tînărâ, făcuse tot posibilul gă stabilească

pentru el

acel contact personal, pe care Philip n-ar fi reuşit niciodată să-l realizeze. Fireşte, era riscant. S-ar fi putut ca Philip să se îndrăgostească cu adevărat, să uite că e un intelectual şi să-şi schimbe caracterul, dar în avantajul unei alte femei. Elinor lua riscul asupra ei, deoarece socotea că opera lui literară avea prioritate în faţa propriei ei fericiri; pe de altă parte, era convinsă în taină că, de fapt, nu înfrunta nici un risc, că el nu-şi va pierde niciodată

capul într-atît încît să fugă cu o altă femeie. Admiţînd că tratamentul prin aventuri amoroase ar fi avut vreun efect, el urma să se desfăşoare într-o atmosferă calmă; dacă reuşea, Elinor era sigură că va şti cum să profite de pe urma efectelor fericite asupra lui Philip. în orice caz, pînă acum sistemul dăduse greş. -Infidelităţile lui erau neînsemnate şi nu-l influenţaseră prea mult. O cuprindea tristeţea şi uneori nebunia cînd constata că Philip rămînea acelaşi — inteligent, aproape uman, de o bunătate distantă, izolat în pasiunea şi senzualitatea lui, şi de b delicateţe impersonală. Elinor avea uneori senzaţia că îşi pierde minţile. De ce-l mai iubea? se întrebă ea. Era ca şi cum ai fi iubit o bibliotecă. într-o bună zi avea să-l părăsească, fără doar şi poate. Exagera cu dezinteresul şi devotamentul ei. Uneori trebuie să te gîndeşti şi la fericirea ta. Ce:ar fi de pildă să fii tu iubită, în loc să

trebuiască să iubeşti numai tu; să primeşti, în loc să dai necontenit... Da, într-o bună zi îl va părăsi — cu siguranţă. Trebuia să se gîndească şi la ea. Pe deasupra avea să fie şi o pedeapsă pentru Phil. O pedeapsă — căci era încredinţată că, dacă-l va lăsa, Philip va fi cu adevărat nefericit, în felul său. Atît cît putea fi el de nefericit. Şi poate că nefericirea avea să desăvîrşească minunea după care ea tînjea şi pentru a cărei înfăptuire se străduise atîţia ani. Poate că avea să-l facă sensibil, să-i dea o personalitate, să facă din el un romancier renumit. Poate că

era datoria ei să-l facă nefericit, datoria ei cea mai sfîntă. .

Un cîine traversă în goană drumul chiar prin faţa maşinii, trezind-o pe Elinor din reverie. Cît de brusc, cît de neaşteptat ţîşnise în universul îngust al farurilor! Existase o fracţiune de secundă, alergînd cu disperare, apoi dispăruse din nou în beznă, de cealaltă parte a lumii strălucitoare. Un alt cîine apăru deodată, urmărindu-l pe cel dintîi.

— Oh, strigă. Elinor. O să-l... (farurile tresăriră, apoi îşi reluară poziţia, iar ei simţiră o zdruncinătură, ca şi cum roata ar fi trecut peste o piatră; piatra însă chelălăi.) calce, încheie ea.

— L-a şi călcat.

Şoferul indian se întoarse şi-i privi rînjind. Avea dinţi albi şi strălucitori.

— Cîine, spuse el. Era mîndru de engleza lui.

— Bietul animal! se cutremură Elinor.

— A fost vina lui, spuse Philip. Nu s-a uitat. Aşa se întîmplâ cînd fugi după femeile din specia ta.

Urmă o tăcere. Philip o întrerupse.

— Moralitatea ar fi foarte ciudată, reflectă el cu voce tare, dacă am iubi numai în unele anotimpuri şi nu în tot cursul anului. Moralitatea şi imoralitatea s-ar schimba de la o lună la alta. Societăţile primitive' mai mult decît cele civilizate au tendinţa să iubească în anume anotimpuri. Chiar în Sicilia, în ianuarie, sînt de două ori mai multe naşteri decît în august. Ceea ce dovedeşte convingător că primăvara fantezia tinerilor. . Dar nu numai primăvara. Nu există nimic asemănător între oameni şi o iapă sau o căţea în călduri. Afară de, adăugă el, afară

poate de sfera morală. O femeie cu reputaţie proastă atrage ca o căţea în călduri. Proasta reputaţie denotă accesibilitate. Absenţa căldurilor la un animal echivalează cu obiceiurile şi principiile unei femei caste...

Elinor ÎI ascultă cu interes şi în acelaşi timp cu un fel de oroare. Pînă şi zdrobirea unui biet cîine era de ajuns să-i pună în mişcare inteligenţa vie şi neobosită. Un sărman cîine înfometat şi vagabond se alesese cu şira spinării ruptă sub roţile automobilului; accidentul îi evoca lui Philip doar o selecţie din statisticile cele mai importante din Sicilia, o speculaţie asupra relativităţii moralei şi o strălucită generalizare psihologică. Era amuzant, era neaşteptat, era minunat de interesant; dar, -vai, lui Elinor îi venea aproape să urle.

Capitolul VII

Scăpase de doamna Betterton, iar pe tatăl său şi pe Lady Edward îi evitase, făcîndu-le de departe un semn cu mîna; Walter putea s-o caute mai departe pe Lucy Tantamount. în cele din urmă o descoperi; Lucy tocmai ieşise din sufragerie şi de su'b arcade privea nehotărîtă în jur. în contrast cu rochia ei de doliu pielea era de o albeaţă scînteietoare. De corsaj, avea prins în ace un buchet mic de gardenii.

Ridicînd mîna ca să-şi aranjeze pârul negru şi lins, smaraldul de la inel aruncă spre el, prin încăpere, o rază verde, ca un semnal. Walter o măsură pe Lucy cu un fel de ură rece şi intelectuală, întrebîndu-se de ce o iubeşte. De ce? Nu exista nici un motiv, nici o justificare. Dimpotrivă, toate motivele pledau împotriva dragostei lui.

Deodată, Lucy se mişcă şi dispăru printre invitaţi. Walter porni în urmărirea ei. Trecînd prin faţa uşii de la sufragerie, îl zări pe Burlap, care, încetînd să mai facă pe pustnicul, bea şampanie şi asculta conversaţia contesei d'Exergillod. „Vai de mine! îşi spuse Walter, amintindu-şi propria lui experienţă

cu Molly d'Exergillod. Burlap probabil c-o adoră. Ar fi în stare.., Ar... Uite-o pe Lucy din nou, vorbind

— ce ghinion! — cu generalul Knoyle." Walter începu să dea tîrcoale prin apropiere, pîndind nerăbdător un prilej să i se adreseze.

— Te-am prins, în fine, îi spuse generalul lui Lucy, mîngîindu-i mîna. Te-am căutat toată seara.

Bătrînul, cu aerul lui cînd de satir, cînd de părinte, avea o slăbiciune pentru Lucy. „E o copilă

încîntătoare, încredinţa el pe toţi cei ce erau dispuşi să-l asculte. Ce siluetă superbă! Ce ochi!"

Generalul Knoyle prefera de obicei fetele mai tinere. „Nimic nu se compară cu tinereţea!" îi plăcea lui să spună. O veche prejudecată împotriva Americii şi a americanilor se transformase în entuziasm şi admiraţie cînd, la vîrsta de şaizeci şi cinci de ani, vizitase California şi văzuse fetişcanele de la Hollywood^ şi frumuseţile în costume de baie de pe plajele Pacificului. Lucy avea aproape treizeci de ani; generalul o cunoştea de mult şi continua să o considere aproape tot atît de tînără, ca atunci cînd 0 întîlnise prima oară. Pentru el, Lucy avea încă vreo aptesprezece ani. îi mîngîie din nou mîna.

— Avem multe de discutat, spuse el.

— Mă bucur, răspunse Lucy cu o politeţe sarcastică. Din postul de observaţie, Walter pîndea tot timpul.

Generalul fusese odinioară un om arătos. Trupul înalt, strîns în corset, păstra încă un aer militar. Generalul zîmbi galant, ca un ofiţer de gardă, şi îşi pipăi mustaţa căruntă. în clipa următoare e transformă în bătrînul unchi s

glumeţ, ocrotitor şi demn de încredere. Lucy îl privi cu ochii ei de un cenuşiu-palid, şi zîmbi slab, cu o expresie de ironie distantă şi crudă. Walter o studie. Mici măcar nu arăta grozav de bine. Atunci de ce, de ce se îndrăgostise de ea? Simţea nevoia unor explicaţii, a unor justificări. De ce? întrebarea revenea cu persistenţă. Nu găsea nici un răspuns. Pur şi simplu se îndrăgostise de ea nebuneşte de cînd o văzuse prima dată.

întorcîndu-şi capul, Lucy îl zări. îi făcu un semn cu mîna să se apropie şi îl strigă. Walter se prefăcu surprins, uimit şi încîntat.

— Sper că n-ai uitat de întîlnirea noastră! spuse el.

— Uit eu vreodată ceva? Afară de cazurile cînd o fac intenţionat, îl lămuri ea, rîzînd scurt. Se întoarse spre general. — Astă-seară mă duc împreună cu Walter să-l vedem pe fiul dumneavoastră vitreg, îl anunţă ea, zîmbind, pe tonul pe care-l foloseşti cînd discuţi despre cei care îţi sînt dragi.

i l-u,cy ştia însă foarte bine că între Spandrell şi tatăl său vitreg conflictul devenise pe viaţă şi pe moarte. Lucy moştenise întreaga pasiune a mamei pentru gafele intenţionate făcute în societate, cît şi ceva din curiozitatea ştiinţifică şi obiectivă a tatălui ei. îi plăcea să facă experienţe, dar nu cu broaşte sau cobai, ci cu fiinţe umane.

Provoci lucruri neprevăzute, pui oamenii în situaţii ciudate şi aştepţi să vezi cum reacţionează. Metoda lui Pasteur şi a lui Darwin.

In acest caz, faţa generalului Knoyle se înroşi violent.

— Nu l-am văzut de mult timp, spuse el rigid. „Bun, îşi spuse Lucy, reacţionează".

— E o companie extrem de plăcută, spuse ea. Generalul se înroşi mai tare şi se încruntă. Ce nu făcuse Pentru băiatul ăsta! Şi cît se dovedise de nerecunoscător, ce

l-î18r.o.z'tor se purtase! Fusese dat afară din toate slujbele în care

' virîse generalul. Un terchea-berchea, un trîndav; bea şi umbla

uPă prostituate, îşi chinuia mama, o storcea de bani şi terfelea

urnele familiei. Ce să mai vorbim de obrăznicia individului, de

e ce îndrăznise să-i spună cînd se întîlniseră ultima oară, şi

cînd, ca de obicei, se luaseră la ceartă! Generalul n-avea să uite niciodată că fusese numit babalîc ridicol şi impotent.

— Şi e atît de inteligent, spuse Lucy.

Zîmbind ascuns, îşi aminti cum rezumase Spandrell cariera tatălui său vitreg: „Dat afară din colegiul de la Harrow deoarece cădea mereu la examene, începuse el, a terminat ultimul din promoţie Academia Militară de la Sandhurst; remarcabilă carieră în armată; în timpul războiului mondial a reuşit să ocupe un post important la Biroul de cercetări secrete al armatei." Spandrell declama viitorul necrolog absolut magnific. Parcă l-ar fi citit din ziarul Times. Ce să mai vorbim de observaţiile lui Spandrell asupra inteligenţei militare, în general! „Dacă o să căutaţi cuvîntul «inteligenţă» în noua ediţie a Enciclopediei britanice, spuse el, o să-l găsiţi clasificat după

cum urmează la trei rubrici: inteligentă omenească; Inteligentă animală şi Inteligenţă militară'. Tatăl meu vitreg reprezintă un specimen perfect al Inteligentei militare."

— E atît de inteligent, repetă Lucy.

— Ştiu că asta-i părerea unora, spuse generalul Knoyle foarte rigid. Eu unul însă. .

înghiţi în sec cu forţa. El avea o părere cu totul personală. I în clipa următoare, încă ţeapăn şi stăpînindu-şi furia cu demnitate, îşi luă rămas bun. Simţea că Lucy îl jignise. Nici tinereţea şi nici umerii ei goi nu compensau elogiile la adresa lui Maurice Spandrell. Ce mitocan, ce neam prost! Existenţa lui constituia un reproş continuu făcut de general soţiei sale. Nu era I îngăduit unei femei să aibă un astfel de fiu. Sărmana doamnă Knoyle îi ceruse deseori iertare soţului ei de-al doilea pentru I jignirile aduse de fiul ei. N-avea decît s-o pedepsească pe ea, [ fiind şi prea slabă pentru a-i rezista. Generalul, scos din sărite, trecea asupra mamei păcatele fiului ei.

Lucy îl privi cum se îndepărtează şi apoi se întoarse către . Walter:

— E riscant să mai încerc asta cu el, spuse ea. Ar fi destul de neplăcut, chiar dacă n-ar mirosi atît de rău.

Mergem?

Walter atît aştepta.

— Ce facem cu mama ta şi cu obligaţiile mondene? întreba el.

Lucy dădu nepăsătoare din umeri.

1 Joc de cuvinte, imposibil de tradus. Intelligence înseamnă inteligenţă, dar în expresia Miliiary Intelligence sensul se modifică devenind: biroul.de cercetări secrete al armatei; Spandrell ignoră sensul curent al expresiei şi se referă la sensul fiecărui cuvînt luat separat, pentru a sublinia obtuzitatea cazonă a tatălui' său vitreg.

.__ La urma urmei, mama poate să-şi vadă singură de

„radina ei zoologică.

6 __ Comparaţia-i potrivită, spuse Walter, simţindu-se brusc

plin de speranţe. Hai s-o ştergem la un local liniştit.

__ Sărmanul meu Walter! spuse ea privindu-l ir.onic. N-am

cunoscut niciodată un om cu o astfel de manie pentru linişte, ca tine. Dar eu nu t'n neapărat să fie linişte.

Speranţele lui Walter se evaporară, făcînd loc unei amărăciuni slabe şi unei mînii neputincioase.

— Atunci de ce nu rămînem aici? zise el încercînd să fie ironic. Nu-i destulă gălăgie?

— Ba da, dar nu-i genul de gălăgie care-mi place, explică ea. Urăsc de moarte gălăgia oamenilor culţi, respectabili, eminenţi, cum sînt cei de aici. Făcu un gest în care cuprinse toţi invitaţii.

Cuvintele ei îi evocară lui Walter amintirea serilor înfiorătoare petrecute împreună cu Lucy în compania unor indivizi dubioşi, inculţi şi beţi pe deasupra. Invitaţii lui Lady Edward erau destul de greu de suportat, dar ceilalţi erau desigur şi mai greu. Cum de-i suporta Lucy?

Ea păru că-i ghiceşte gîndurile.- Zîmbi şi îşi lăsă mîna pe braţul lui, încercînd să-l liniştească.

— Curaj! De data asta nu te duc într-o proastă societate. E şi Spandrell acolo.

— Spandrell, repetă el cu o strîmbăt'ură.

— Da, şi dacă Spandrell nu reprezintă în ochii tăi o companie destul de aristocratică, o să întîlnim, dacă nu sosim prea tîrziu, pe Mark Rampion şi pe soţia lui.

La auzul numelui cunoscutului pictor şi scriitor, Walter încuviinţă din cap.

— Nu mă deranjează să ascult gălăgia, dacă-i făcută de Rampion, spuse el. Apoi, cu un efort pentru a-şi înfrînge timiditatea care îl reducea la tăcere în clipa cînd trebuia să-şi articuleze sentimentele, adăugă

glumind, ca pentru a tempera îndrăzneala cuvintelor: — Aş prefera să ascult însă între patru ochi gălăgia făcută

de tine.

Lucy zîmbi, dar nu spuse nimic. Walter se trase înapoi, speriat parcă de ochii ei care-l fixau calm, nepăsător, ca şi cum ar fi cunoscut totul dinainte şi nu i-ar mai fi interesat nimic. Ochii aveau o expresie uşor ironică, o ironie foarte discretă şi rece.

— Bine, să mergem, spuse el, cu o voce resemnată şi nefericită.

. ~~ Trebuie să ne strecurâm neobservaţi, spuse Lucy. Tiptil, asta-i cuvîntul. N-are sens să ne prindă şi să ne întoarcă din

Nu reuşiră să scape complet neobservaţi. Tocmai se apropia^ de ieşire, cînd auziră în spatele lor un foşnet şi zgomotul unor paşi grăbiţi. Lucy se auzi strigată. Se întoarseră şi o văzură p doamna Knoyle, soţia generalului.

Aceasta o apucă de braţ pe Lucy.

— Tocmai am auzit c-o să-l vedeţi pe Maurice astă-searâ, zise ea, fără să le explice că generalul o informase numai din dorinţa de a-şi descărca furia, spunînd ceva neplăcut cuiva care nu se putea apăra de grosolăniile lui.

Vrei să fii aşa de drăguţă să-i transmiţi un mesaj din partea mea? Se aplecă spre Lucy, implorînd-o. Vrei?

Gesturile doamnei Knoyle trădau o tinereţe şi o stîngâcie înduioşătoare; păstrase şi la maturitate o notă de tinereţe şi de blîndeţe. Pe Lucy, care ar fi putut să fie fiica ei, o ruga, ca şi cum s-ar fi adresat unei persoane mai în vîrstă şi mai energice decît ea.

— Te rog!

'— Dar, fireşte, răspunse Lucy. Doamna Knoyle îi zîmbi recunoscătoare.

— Spune-i că vin mîine după-amiază să-l văd, reluă ea. Mîine după-amiază. între patru şi patru jumătate. Nu spune la nimeni, adăugă ea după o clipă de ezitare şi jenă.

— Fireşte că n-am să spun.

— îţi rămîn extrem de recunoscătoare, spuse doamna Knoyle- şi, cu un gest neaşteptat şi timid, se aplecă

şi o sărută, Noapte bună, draga mea, spuse ea, şi se pierdu în mulţimea invitaţilor.

— Ai crede, zise Lucy în timp ce traversau vestibulul, că îşi aranjează o întîlnire cu un amant, nu cu fiul ei.

Cu mişcări automate, servile, doi lachei le deschiseră uşa. închizînd-o la loc, îşi făcură semnificativ cu ochiul. O

secundă, automatele se dovediseră a fi primejdios de umane.

Walter indică şoferului adresa restaurantului Sbisa şi intră în taxiul cufundat în beznă. Lucy se şi aşezase în colţul ei.

între timp, în sufrageria palatului Tantamount, Molly d'Exergillod continua discuţia. Era mîndră de conversaţia ei. Toată familia avusese acest dar. Mama ei fusese una din celebrele domnişoare Geoghegan, din Dublin, iar tatăl ei. domnul Brabant, judecător la Curtea Supremă, era bine cunoscut pentru conversaţia sa la dineuri şi pentru spiritele de la Tribunal. în plus, Molly se măritase tot cu un as al conversaţiei-D'Exergillod, unul dintre discipolii lui Robert de MontesquieU. obţinuse distincţia de a fi menţionat de Marcel Proust in Sodome et Gomorrhe. Molly ar fi trebuit să ajungă, prin

căsătorie, un as al conversaţiei, dacă n-ar fi avut acest dar chiar (jjn naştere,. Conspiraţia naturii şi a mediului făcuse din ea un atlet profesionist al conversaţiei. Ca toţi profesioniştii conştiincioşi, Molly nu se mulţumea doar cu talentul. Plină de energie, muncea din răsputeri pentru a-şi perfecţiona calităţile înnăscute. Prietenii răutăcioşi

. afirmau că putea fi auzită repetîndu-şi paradoxurile în pat, înainte de a se scula dimineaţa. Molly recunoştea că

ţinea mai multe jurnale intime, în care nota, alături de istoria complicată a propriilor ei sentimente şi senzaţii, fiecare metaforă, anecdotă sau spirit care îi plăcuse. îşi reîmprospăta oare memoria aruncînd o privire prin aceste pagini de fiece dată cînd se îmbrăca să meargă la o serată? Aceiaşi prieteni care o auziseră repetînd în pat mai descoperiseră că Molly, întocmai ca un arestat în noaptea dinaintea interogatoriului, învăţa pe dinafară cu multă

perseverenţă epigramele lui Jean Cocteau despre artă, istorioarele domnului Birrell, povestite la sfîrşitul meselor, anecdotele lui W.M. Yeats despre George Moore1 sau opinia lui Charlie Chaplin despre ea, cînd Molly vizitase ultima oară Hollywoodul. Ca toţi amatorii de conversaţie, era foarte zgîrcită cu spiritele şi aforismele. Nu există

pe lume atîtea bons mots2 pentru a asigura unui orator plin de rîvnă un stoc proaspăt la fiecare ieşire în societate.

Deşi bogat, repertoriul lui Molly era limitat, c-a al tuturor celorlalţi maeştri mai cunoscuţi ai cuvîntului. Fiind o gospodină pricepută, ştia ' să toace resturile de conversaţie rămase de la masa de seară trecută, pentru a le oferi a doua zi la'prînz. Felurile calde de la înmormîntarea de luni. erau utile şi la nunta de a doua zi3.

Lui Denis Burlap îi servea conversaţia ce fusese ascultată cu mult interes la dejunul Lady-ei Benger de invitaţii la weekend-u\ de la castelul Gobley: Tommy Fitton, unul din admiratorii ei tineri, Vladimir Pavloff, un alt tînăr admirator, ambasadorul american şi baronul Benito Cohen. Discuţia se învîrtea în jurul subiectului preferat al lui Molly.

— Ştiţi ce-a spus Jean despre mine? (Jean fiind soţul ei.) Ştiţi? repetă ea cu insistenţă, căci avea obiceiul ciudat de a cere răspunsuri la întrebări pur retorice. Se aplecă spre Burlap, 1 George Moore (1852—1933), poet iriandez. f Cuvinte de spirit (fr.) Aluzie la un pasaj din Hamlet, act I, scena 2. Mamlet: „...Recile bucate Pentru comind, au fost şi ale nunţii".

text anglo-român de Vladimir Streinu, Editura pentru Literatură,

oferindu-i spectacolul ochilor ei negri, al dinţilor ei şi al decolteului.

Burlap răspunse, cum era şi firesc, că nu ştie.

— A spus că nu sînt complet umană, că sînt.mai mult un element supranatural decît o femeie. Un fel de zînâ. Ce părere aveţi, e un compliment sau p insultă?

— Depinde de gust, răspunse Burlap, luînd un aer şiret şi subtil ca şi cum ar fi spus ceva foarte îndrăzneţ, spiritual şi î acelaşi timp adînc.

— Dar nici nu cred că-i adevărat, continuă Molly. N-am deloc impresia că sînt un element supranaturaJ sau o zînă. M-am considerat întotdeauna o fiică a naturii, sinceră şi de o simplicitate desăvîrşită. Un fel de ţărancă, te rog să mă crezi. La acest punct al repertoriului, toţi auditorii ei izbucniseră în hohote de rîs şi începuseră să protesteze. Baronul Benito Cohen declarase ritos că Molly era una din „împărătesele romane ale naturii".

Burlap reacţiona complet diferit. Clătină din cap şi zîmbi, cu o expresie distrată şi spirituală.

— Aşa e, spuse el, cred că are dreptate. O fiică a naturii, malgre toutx. Umblaţi deghizată, dar persoana dumneavoastră, simplă şi autentică, răzbate prin travesti.

Molly se arătă încîntâtă de ceea ce socotea a fi cel mai mare compliment pe care i-l putea face Burlap. Fusese la fel de încîntâtă şi de protestele celorlalţi cînd afirmase că este o ţărancă. Protestele lor reprezentaseră cel mai înalt compliment cu putinţă. N-o interesau decît intenţiile măgulitoare şi interesul faţă de persoana ei. Părerile sincere ale admiratorilor o lăsau cu totul rece.

între timp, Burlap începuse să dezvolte antiteza lui Rousseau dintre om şi cetăţean. Molly îl întrerupse brutal şi readuse discuţia pe vechiul făgaş.

— Fiinţe omeneşti şi zîne, nu credeţi că e p clasificare potrivită? Se aplecă, oferindu-i cu un aer intim faţa şi sînii. — Ce părere aveţi? repetă ea întrebarea retorică.

— Ştiu eu? răspunse Burlap iritat de întrerupere.

— Să admitem că fiinţele omeneşti, toate fiinţele omeneşti intră într-o categorie, iar elementele supranaturale în alta. Primele sînt foarte afectuoase, complicate şi sentimentale — fiindcă veni vorba, şi eu sînt îngrozitor de sentimentală. („Aproape la fel de sentimentală ca sirenele din Odiseea"'

comentase în spirit clasic baronul Benito.) Cealaltă categorie, a

Cu toate acestea (fr.).

elementelor supranaturale, e absolut liberă de orice emoţii şi izolată de mediu, căci elementele supranaturale seamănă cu pisicile — se duc şi vin — se duc cu inima la fel de uşoară ca atunci cînd au venit — sînt fermecătoare dar nu le poţi fermeca; e emoţionează, fără ca ele să se emoţioneze vreodată. Ah, cit He mult n

invidiez aceste spirite pentru libertatea lor aeriană.

— Aţi putea la fel de bine să invidiaţi un balon, spuse Burlap grav. Ţinea întotdeauna partea sentimentului.

— Dar spiritele se amuză grozav.

— Nu au totuşi suficiente sentimente pentru a se putea amuza graţie lor. Asta-i părerea mea.

— Au destule sentimente pentru a se amuza, preciza ea: poate nu suficiente pentru a fi fericite. Dar e cert că n-au atît de multe sentimente ca să devină nefericite. Iată de ce merită să fie atît de invidiate. Mai ales dacă sînt inteligente. Philip Quarles, de pildă. Un exemplu autentic de zînă. Molly se lansă în obişnuita ei descriere a lui Philip. „Zoolog aî ficţiunii, un elf savant, un Puck ştiinţific", iată cîteva din epitete. Pe cel mai reuşit îl uitase însă. începu să-î caute cu disperare, dar epitetul o evita. Datorită lapsusului intervenit în toiul discuţiei, ca şi eforturilor ei disperate de a-şi aminti, portretul theophrastian1, făcut de ea lui Philip, urma să

apară în lume, văduvit de data asta de trăsătura cea mai reuşită, şi chiar niţel ratat în ansamblu. — Pe de altă parte, soţia lui, încheie Molly, oarecum jignită că Burlap nu zîmbise atît de des cum s-ar fi cuvenit, e exact opusul unei zîne. Nu-i nici elf, nici cuită şi nici deosebit de inteligentă. Molly zîmbi condescendent. — Un om ca Philip o găseşte desigur puţin nepotrivită cu firea lui, ca să nu spun mai mult.

Continuă să zîmbeascâ satisfăcută. Philip avusese un faible2 pentru ea, şi îl mai avea încă. Scrisorile lui erau atît de amuzante, aproape la fel de amuzante ca ale ei. (Quand je veux briller dans le monde — lui Molly îi plăcea să

citeze din complimentele soţului ei — Je cite Ies phrases de tes lettresy).

— Sărmana Elinor, e cam plicticoasă uneori, urmă ea. Totuşi, orice s-ar spune, e o persoană extrem de încîntătoare. O

alt ^e 'a Teophrast (372—287 î.e.n.), scriitor moralist grec, autor printre e|e al Caractere/or. Sensul în acest caz e de portret foarte caracteristic. ■ 3 O slăbiciune (fr.).

Cînd vreau să strălucesc în societate.. citez fraze din scrisorile tale (fr.).

cunosc de cînd eram mică. E încîntătoare, fără să fie însă o Hypatia1.

Molly avea impresia că Elinor fiind destul de proastă nu pricepea că Philip nu putea fi atras decît de o femeie la fel de inteligentă ca el, o femeie cu care să discute de la egal la egal. Da, fusese destul de proastă ca să nu observe, cînd Molly îl întîlnise, datorită lui Elinor, cît de captivat fusese Philip de ea, destul de proastă ca să nu fie nici măcar geloasă. Pentru Molly absenţa geloziei reprezenta un fel de insultă. Nu că ea ar fi fost în stare să

provoace vreo gelozie întemeiată. Nu se culca cu bărbaţii altor femei, mulţumindu-se a întreţine doar o conversaţie cu ei. Unii ţineau totuşi morţiş să facă o conversaţie cît mai lungă, asta era sigur, iar unele soţii fuseseră într-adevăr geloase. Mărturisirile nevinovate ale lui Elinor o incitaseră să fie mai mult decît gentilă cu Philip. El însă plecase într-o călătorie în jurul lumii mai înainte ca să aibă loc o discuţie temeinică. Conversaţia, anticipa Molly, avea să fie reluată cu plăcere la întoarcere. „Sărmana Elinor", îşi spuse ea, cuprinsă de milă.

Sentimentele ei ar fi fost mai puţin creştineşti, dacă ar fi ştiut că „sărmana Elinor" observase admiraţia din y

privirea lui Philip mai înainte ca Molly să-şi fi dat seama, şi atunci îşi jucase, perfect conştientă, rolul ei de tălmaci şi intermediar. Nu avea mari speranţe sau temeri că Molly va înfăptuit, miracolul transformării lui Philip.

Nu te îndrăgosteşti nebuneşte de o femeie-megafon oricît de nostimă, de frumoasă şi de plinuţă ar fi ea (căci gusturile lui Philip erau cam demodate), şi oricît de atrăgător ar fi posteriorul ei. Singura speranţă era ca pasiunea stîrnită de formele pline şi drăgălăşenia lui Molly să nu-şi găsească un corespondent în conversaţie (căci conversaţia, după cum aflase Elinor, era tot ce acorda vreodată Molly); atunci sărmanul Philip avea să se înfurie şi să fie nefericit, stări propice creaţiei literare.

— Evident, continuă Molly, un bărbat inteligent nu trebuie să se căsătorească niciodată cu o femeie inteligentă.

Iată de ce mă ameninţă Jean tot timpul cu divorţul. îmi spune că-l stimulez prea tare. „Tu ne m'ennuies pas assez"2, zice el. De fapt 'are nevoie de une femme sedalive3, şi cred că are dreptate. Philip Quarles a fost înţelept.

închipuiţi-vă un om-zînă, inteligent cum

1 Hypmia "(370—415), filozoafă şi matematiciană greacă, celebră pentru elocinţa şi frumuseţea ei.

' Nu mă plictiseşti destul (fr.). 1 O femeie calmantă (fr.).

e Philip, căsătorit cu o femeie-zînă la fel de inteligentă ca el. Lucy Tantamount, de exemplu. Ar fi un dezastru, nu?

— Lucy ar fi un dezastru 'pentru orice bărbat, fie el zînă sau nu. Ce părere aveţi?

— Nu, vă mărturisesc că mie îmi place Lucy, zise Molly recurgîr.d la stocui ei secret de fraze theofrastiene.

îmi place cum ştie să plutească prin viaţă în loc sâ-şi tîrască picioarele, îmi place cum zboară din floare în floare

— ceea ce e poate o descriere cam prea botanică şi poetică a lui Bentley, a lui Jim

. Conklin, a sărmanului Reggie Tantamount, a lui - Maurice Spandrell, a lui Tom Trivet, a lui Poniatovski, sau chiar a tînărului acela francez, care scria piese, cum îl cheamă? cît şi a multor altora pe care i-am uitat sau de care nu s-a aflat niciodată. Burlap zîmbi; toată lumea zîmbea la acest pasaj. — Oricum, Lucy zboară, de ici-colo, deşi trebuie să recunoaştem că face prăpăd prin flori. Burlap zîmbi din nou. — Nu se alege însă decît cu distracţia. Vă spun drept, o cam invidiez. Aş vrea să fiu şi eu zînă şi să plutesc prin aer.

— Lucy are mai multe motive să vă invidieze, spuse Burlap, clătinînd din cap cu aerul lui adînc, subtil şi creştinesc.

— Să mă invidieze fiindcă sînt nefericită?

— Cine-i nefericită? întrebă Lady Edward, răsărind ca din pămînt în faţa lor. Bună seara, domnule Burl,ap, continuă ea fără să mai aştepte răspunsul.

Burlap îi mărturisi că muzica îl plăcuse foarte mult.

— Tocmai discutam despre Lucy, spuse Molly d'Exergillod, întrerupîndu-l. Amîndoi erau de părere că este o zînă. E atît de diafană, de aeriană.

— Zînă? repetă Lady Edward cu accentul ei canadian. Mai degrabă spiriduş. Nici nu vă puteţi închipui ce înseamnă să creşti un astfel de spiriduş. Lady Edward schiţă un gest de scepticism. Vă asigur că uneori mă

sperie.

— A, da? spuse Molly. Eu aveam impresia că şi dumneavoastră, Lady Edward, aveţi ceva de zînă.

— Poate, recunoscu Lady Edward. Dar n-am să ajung niciodată un spiriduş.

— Şi-acum? spuse Lucy, în timp ce Walter lua loc alături de ea în maşină. Părea că-l provoacă. — Şi-acum?

Taxiul porni. Walter îi ridică mîna şi i-o sărută. Iată răspunsul la provocarea ei.

— Te iubesc. Asta-i tot.

— Mă iubeşti, într-adevăr? Se întoarse spre el şi în penumbră îi luă faţa în mîini şi-l privi cu atenţie.

— Mă iubeşti cu adevărat? repetă ea; în timp ce vorbea, clătina încet din cap şi zîmbea. Apoi, aplecîndu-se, îl sărută -pe buze, Walter o îmbrăţişa, dar «a se desprinse. — Nu, nu, prostestă Lucy, şi recăzu pe locul ei din colţul maşinii. Nu.

Walter o. ascultă şi se retrase. Se lăsă o tăcere. Parfumul lui Lucy mirosea a gardenie; o mireasmă dulce şi tropicală, simbolul parfumat al fiinţei ei, îl învălui. „Ar fi trebuit să insist, îşi spuse el. Cu brutalitate. Să o fi sărutat întruna. Să o fi silit să mă iubească. De ce n-am făcut-o? De ce?" Nici el nu ştia. Nu ştia nici de ce-l sărutase, afară de cazul că voise să-l întărite, să-l facă s-o dorească cu mai multă violenţă, să-l transforme definitiv în sclavul ei. Nu ştia nici măcar de. ce, conştient de toate acestea, o mai iubea. „De ce? De ce?" se întreba întruna. Ca un ecou al gîndurilor lui, vocea ei se auzi brusc.

— De ce mă iubeşti? îl întrebă Lucy din colţul ei. Walter deschise ochii. Treceau pe sub un felinar. Prin

fereastra maşinii, lumina felinarului căzu pe faţa lui Lucy. O clipă, figura ei se desprinse vag din întuneric, apoi se confundă cu umbra, devenind din nou invizibilă — o mască palidă, blazată, exprimînd o indiferenţă ironică, un fel de apatie profundă.

— Tocmai asta mă întrebam şi eu, răspunse Walter. Mai bine mă lipseam.

— Aş putea, ştii bine, să spun acelaşi lucru. Nu eşti foarte amuzant cînd te porţi aşa.

„Cît sînt de plicticoşi bărbaţii care îşi închipuie că pînâ să-i întîlneşti pe ei nu ai mai fost îndrăgostită", reflectă

Lucy. Walter îi plăcea, totuşi. Era un bărbat atrăgător. „Atrăgător" nu era cuvîntul potrivit. Nu avea absolut nimic atrăgător, dacă s-ar fi decis să şi-l ia ca amant. Nostim, iată cuvîntul. Un amant nostim? Nu prea era genul ei. îi plăcea cu toate acestea. Era foarte simpatic, şi pe deasupra inteligent; putea fi un însoţitor agreabil.

Dragostea lui exagerată, deşi agasantă, avea cel puţin meritul de a-l face să-i fie foarte credincios. Pentru Lucy asta conta. Se temea de singurătate şi voia să aibă la dispoziţie jn permanenţă , un grup de cavaleri credincioşi.

Walter o întovărăşea cu un devotament de cîine. Dar de ce aducea uneori cu un cîine bătut? Prea era servil. Ce caraghios! Lipsa lui de mîndrie o scoase brusc din sărite.

— Ascultă, Walter, spuse ea ironic, apucîndu-i mîna, de ce nu-mi spui ceva?

Walter nu răspunse.

— Ai amuţit? Degetele ei se plimbară cu o mişcare electrizantă pe dosul palmei şi îi apucară

încheietura mîinii. — Unde ţi-e pulsul? îl întrebă ea după o clipă. Nu-l simt nicăieri. Pipăi pielea fină cătînd pulsaţia arterei. Walter simţi vîrful degetelor ei cam reci atingîndu-i încheietura, uşor şi excitant. — Nu cred că ai puls, spuse ea. Am impresia că sîngele a stagnat. Vocea îi devenise dispreţuitoare. „E caraghios, îşi spunea ea. Oribil de caraghios." — Pur şi simplu a stagnat, repetă Lucy şi, brusc, cu o răutate fulgerătoare, îşi înfipse unghiile cu vîrfurile lor ascuţite. Walter scoase un. strigăt de surpriză şi de durere. — Asta meriţi, spuse ea, rîzîndu-i în faţă.

Walter o apucă strîns de umeri şi începu s-o sărute sălbatic. Furia îi accentuase dorinţa; săruturile erau o răzbunare. Lucy închise ochii şi i se lăsă moale în braţe. începea să simtă prin piele o furnicare de plăcere, amestecată cu un tremur nervos. Deodată, simţi cum degete cu unghii ascuţite încep s-o ciupească, pizzicato, de corzile nervilor. Ţinînd-o în braţe, Walter îi simţea trupul tresărind involuntar, ca şi cînd ar fi fost brusc rănit. în timp ce o săruta, se întrebă dacă ea se aşteptase sau sperase ca el să reacţioneze astfel la provocările ei. îi prinse gîtul subţire în mîini. Degetele lui se aflau pe trahee. Apăsă uşor.

— într-o zi, spuse el, cu dinţii încleştaţi, am să te strîng de gît-

Lucy se mulţumi să rîdă. Walter se aplecă şi o sărută înăbuşindii-i rîsul. Contactul buzelor lui îi provocă lui Lucy o senzaţie ascuţită şi tăioasă, un fel de fior dureros. Simţi o nouă furnicare prin piele. Nu se aşteptase la un răspuns atît de feroce, de sălbatic din partea lui. Era plăcut surprinsă.

Taxiul intra în piaţa Soho, încetini şi opri. Ajunseseră la destinaţie. Walter îi dădu drumul şi se îndepărtă

de ea.

Lucy deschise ochii şi-l privi.

— Şi-acum? întrebă ea provocator, a treia oară în acea seară. Urmă o clipă de tăcere.

— Lucy, spuse el, hai în altă parte. Nu aici, nu la localul ăsta îngrozitor. într-altă parte, unde să fim numai noi.

Vocea îi tremura iar ochii o implorau. Izbucnirea lui se calmase, şi Walter devenise iar umil ca un cîine.

— Să spunem şoferului să meargă mai departe.

Lucy zîmbi şi clătină din cap. De ce-o implora? De ce se comporta atît de servil? „Caraghiosul, cîinele bătut!"

— Te rog, te rog mult! o imploră el.

Ar fi trebuit să comande. Ar fi trebuit să poruncească şoferului să meargă mai departe, apoi să o ia din nou în braţe.

— Imposibil, spuse Lucy, şi cobori din maşină. Dacă se purta ca un cîine bătut, merita să fie tratat la fel.

Nefericit şi umilit, Walter o urmă.

Sbisa îi primi personal în pragul restaurantului. Se ploconi,, îşi agită mîinile groase şi albe, iar surîsul larg îi încreţi obrajii uriaşi într-o succesiune de valuri. Cînd sosea Lucy, creştea consumul şampaniei.

Era o clientă foarte apreciată.

— A venit domnul Spandrell? întrebă ea. Dar domnul şi doamna Rampion?

'■

— Da, da, repetă bătrînul Sbisa, cu o emfază napolitană, gata să devină aproape orientală. Fireşte că

se aflau acolo, iar dacă n-ar fi fost, Sbisa ar fi putut să^i aducă, de dragul ei, şi cîte doi din fiecare. —

Ce mai faceţi? Bine, nu-i aşa? Cel puţin aşa sper. Avem nişte langustă formidabilă astă-seară, absolut formidabilă. în timp ce vorbea, îi conduse în restaurant.

Capitolul VIII

— Reproşez lumii noastre apatia ei morbidă şi înfiorătoare, [spuse Mark Rampion.

Mary Rampion izbucni într-un puternic hohot de rîs, ce venea din fundul plămînilor. Un rîs molipsitor.

— N-ai afirma asta, spuse ea, dacă ai fi propria ta soţie. Apatie? Aş putea să te învăţ eu ce înseamnă asta.

Prin înfăţişarea lui, Mark Rampion era departe de a fi apatic. Avea profilul abrupt, nasul coroiat şi fioros ca un bisturiu şi bărbia ascuţită. Ochii lui albaştri te fixau pătrunzător, iar părul foarte fin, auriu-roşcat, tremura la fiecare mişcare, ca o flacără în vînt.

— Dar nici tu nu eşti tocmai o oiţă, spuse Rampion. Doi oameni nu reprezintă însă lumea. Vorbeam despre lume, şi nu despre noi. Lumea e vlăguită, ascultă-mă pe mine. Ca unul din acei oribili cotoi mari şi castraţi.

— Şi războiul mondial ţi s-a părut un lucru fără vlagă? îl întrebă Spandrell din penumbra ce înconjura micul spaţiu scăldat în lumina roz a lămpii de pe masă. Stătea aplecat pe un scaun ale cărui picioare din spate se sprijineau de perete.

— Pînă şi războiul, spuse Rampion. A fost un act de sălbăticie civilizată. Oamenii nu s-au dus să se lupte fiindcă li s-a înfierbîntat sîngele, ci fiindcă li s-a ordonat, fiindcă au fost cetăţeni conştiincioşi. „Omul e un animal dispus să lupte", cum îi place tatălui tău vitreg să afirme în discursurile lui. Regret însă că omul e un animal domestic.

— Şi devine pe zi ce trece mai domestic, spuse Mary Rampion; împărtăşea părerile soţului ei, sau, mai exact, împărtăşea cele mai multe din sentimentele lui şi, conştient sau inconştient, îi împrumuta părerile cînd dorea să-şi exprime aceste sentimente. —

Fabricile, creştinismul, ştiinţa, respectabilitatea, educaţia noastră sînt de vină, explică ea. Apasă

asupra omului modern, îi storc viaţa. Din cauza lor...

— Taci din gură, pentru numele lui Dumnezeu, spuse i

101

— Dar nu spuneai tu asta?

— Cînd o spun eu are un sens. Cînd o spui tu devine cu totul altceva.

Expresia de supărare de pe faţa lui Mary Rampion se şterse, începu să rîdă.

— Admit că n-am excelat niciodată în raţionamente, spuse ea bine dispusa. Ai putea să fii însă ceva mai politicos cînd sîntem în public.

— Nu pot suferi proştii.

— Ai să-l „suferi" pe unul, de-o să te doară rău de tot, daca nu bagi de seamă, îl ameninţă ea glumeţ.

— Dacă vrei să-i dai cu o farfurie în cap, spuse Spandrell, împingîndu-i una în timp ce vorbea, nu te jena de mine.

Mary îi mulţumi.

— I-ar face bine, spuse ea. E aşa de plin de el.

— Şi nici ţie nu ţi-ar strica, îi replică Rampion, dacă ţi-aş învineţi în schimb un ochi.

— Hai încearcă. Mă bat cu tine cu o mînă legată ia spate. Izbucniră cu toţii în rîs.

— Eu pariez pe Mary, spuse Spandrell, legănîndu-se pe scaun.

Zîmbind cu o satisfacţie pe care i-ar fi fost greu s-o explice, îi privi pe rînd — întîi pe omuleţul subţirel, fioros şi sigur de sine, apoi pe femeia corpolentă şi blondă. Luaţi separat, erau reuşiţi; împreună, însă, ca pereche, erau şi mai reuşiţi. Fără să-şi dea seama, se simţi deodată fericit.

— O să disputam meciul într-una din zilele astea, spuse Rampion, şi o apucă de mînă.

Avea o mînă delicată, sensibilă şi expresivă. „O adevărata mînă de aristocrat", îşi spuse Spandrell. Mîinile lui Mary erau necioplite, vulgare, pătrate, puternice şi oneste, ca ale unui ţăran. Şi, totuşi, prin naştere, Rampion era ţăranul, iar Mary aristocrata. Asta dovedea din plin ce prostii afirmă specialiştii în ereditate.

— Un meci de box în zece runde, continuă Rampion. Fără mănuşi. Se întoarse spre Spandrell. — Ascultă, ar trebui să te însori.

Fericirea lui Spandrell se spulberă brusc, ca şi cum o zguduitu'ră l-ar fi trezit la realitate. Era furios pe sine. Ce rost avea să facă sentimentalism cu un cuplu fericit?

— Nu ştiu să boxez, răspunse el.

Rampion simţi în veselia lui Spandrell o amărăciune, o crispare.

— Te asigur că ar trebui să te însori, spuse Rampion, încercînd să-i descifreze expresia.

102

Capul lui Spandrell se afla însă în umbră, iar lumina lămpii de pe masă îi despărţea, venindu-i lui Rampion în ochi.

— Vorbesc foarte serios, spuse la rîndul ei Mary. Ar trebui să -te însori. Ai fi alt om.

Spandrell izbucni într-un ris scurt şi provocator; lăsă scaunul să revină pe cele patru picioare şi se aplecă peste masă. împinse ceaşca de cafea şi paharul de lichior pe jumătate gol, îşi fixă coatele pe. masă şi îşi prinse bărbia în palme. Faţa îi apăru în lumina roz a lămpii. „Parc-ar fi un animal monstruos, îşi spuse Mary, un monstru întrun budoar roz." Pe acoperişul catedralei Notre-Dame văzuse un monstru exact în atitudinea asta, aplecat înainte şi ţinîndu-şi între gheare faţa de demon. Numai că acel monstru semăna cu un drac ridicol; expresia lui exagerat de diabolică te împiedica să-i iei în serios aerul satanic. Spandrell însă era un om în carne şi oase, nu o caricatură; iată de ce expresia lui avea ceva mult mai sinistru şi mai tragic. Era atît de tras la faţă, încît oasele obrajilor şi ale bărbiei răzbăteau prin pielea întinsă. Ochii cenuşii i se cufundaseră în fundul capului. Pe această

mască mortuară doar gura era cărnoasă — o gură largă, cu buze răsfrînte ca două cicatrice groase.

„Cînd Spandrell zîmbeşte, spusese odată Lucy Tantamount, gura lui parcă-i o operaţie de apendicită, zîmbind ironic." Cicatricea roşie era senzuală, dar în acelaşi timp fermă, hotărîtă, ca şi bărbia rotundă. în jurul ochilor şi la colţul buzelor pielea se încreţise. Părul cafeniu şi des începuse să se retragă de pe frunte.

„Ai putea să-i dai cincizeci de ani, îşi spuse Mary Rampion. Şi, totuşi, ce vîrstă are?" Făcu cîteva calcule şi ajunse la concluzia că nu putea să aibă mai mult de treizeci şi doi, treizeci şi trei de ani. Exact vîrsta potrivită să

se însoare şi să-şi întemeieze un cămin. . '

— Ai fi alt om, repetă ea.

-r- D;v nu doresc în mod special să fiu alt om. Mark Rampion dădu din cap.

— Da, asta-i nenorocirea cu tine, Spandrell. îţi place să te bălăceşti în mocirla ta dezgustătoare şi infectă. Nu vrei să te vindeci. Te complaci în scîrboşenia ta, eşti chiar mîndru de ea.

— Căsătoria te-ar vindeca, persistă Mary, combătînd neobosită şi entuziastă pentru binecuvîntarea bisericească, căreia îi datora întreaga ei viaţă şi fericire.

— Afară de cazul, fireşte, cînd căsătoria nu i-ar distruge soţia, spuse Rampion. Ar putea s-o infecteze cu propria lui gangrena.

103

Spandrell îşi azvîrli capul pe spate şi, după cum a.vea obiceiul, izbucni într-un rîs adînc, deşi greu de auzit, un fel de explozie mută.

— Admirabil! spuse el. Admirabil! Primul e, într-adevăr, cel mai temeinic argument pe care l-am auzit vreodată

în favoarea căsătoriei; aproape că m-ai convins. Niciodată n-am ajuns cu asta pînâ la pragul căsătoriei.

— Care „asta"? întrebă Rampion, încruntîndu-se puţin.

îi displăcea felul melodramatic şi cinic de a vorbi al lui Spandrell. Era aşa de încîntat, lua-l-ar dracu, de obrăznicia lui. Ca un copil prost.

— Cu procesul de infectare. M-am oprit întotdeauna la pragul ofiţerului stării civile. Data viitoare, însă, am să-l trec. Mai bău puţin coniac. — Eu sînt ca Socrate, urmă el. Am fost însărcinat de divinitate să corup tineretul, şi mai ales tinerele. Am misiunea să le educ, conducîndu-le pe căi greşite. îşi aruncă din nou capul pe spate, şi rîse tăcut.

Rampion îl privi dezgustat. Spandrell juca teatru, exagerîndu-şi rolul, pentru a se convinge astfel de propria lui existenţă.

— Dac-ai şti ce-nseamnă căsătoria!- interveni cu seriozitate Mary. Dac-ai şti. .

— Dar, draga mea, evident că ştie, o întrerupse Mark Rampion nerăbdător.

— Sîntem căsătoriţi de mai bine de cincisprezece ani, continuă ea, simţind cum vibrează spiritu-i de misionară, şi te încredinţez. .

— în locul tău eu nu mi-aş pierde vremea insistînd. Mary îşi privi întrebătoare soţul. Cînd veneau în discuţie

relaţiile dintre oameni avea o încredere oarbă în judecata lui, căci Mark îşi croia drum prin labirintul relaţiilor cu un tact sigur, pe care ea nu putea decît să-l invidieze, nu să-l şi urmeze. „Mark simte sufletul oamenilor", spunea Mary. Ea, în schimb, nu-l simţea. înţeleaptă, se lăsase condusă. îl privi. Rampion se uita fix la ceaşca de cafea; fruntea i se încreţise de enervare; era limpede că vorbise serios.

— Foarte bine, atunci, spuse ea, şi îşi aprinse o nouă ţigară. Spandrell îi privi aproape triumfător.

— Am o metodă specială pe care o aplic fetelor tinere, zise el pe acelaşi ton cinic.

Mary închise ochii şi se gîndi la vremea cînd ea şi Rampion fuseseră tineri.

Capitolul IX

— Ce pată urîtă! spuse tînăra Mary cînd ajunseră în vîrful dealului şi se uitară în jos. La poalele dealului se afla orăşelul Stanton-in-Teesdale cu acoperişuri de ţiglă înnegrite, cu coşuri pline de funingine, şi cu fumul lui.

Dincolo de orăşel, cît vedeai cu ochii, se întindea landa. Soarele strălucea iar norii aruncau umbre uriaşe.

— Urît mai e peisajul nostru! continuă Mary. N-ar trebui să existe aşa ceva, vorbesc foarte serios.

— „Fiecare perspectivă e plăcută, numai omul e josnic", cită ratele ei George.

Celălalt tînăr era o fire mai practică.

— Dac-am putea amplasa aici o baterie, sugeră el, şi am trage cîteva sute de proiectile asupra orăşelului. .

— Ar fi excelent, spuse Mary cu convingere. Nici nu s-ar autea ceva mai nimerit.

încuviinţarea ei îl umplu de fericire pe tînărul militar. Era îndrăgostit nebuneşte de Mary.

— Tunuri grele, adăugă el, încercînd să-şi îmbunătăţească propunerea.

Gfiorge îl întrerupse.

— Cine dracu-i ăsta? întrebă el.

Cei doi priviră în direcţia în care arăta George. Un străin urca dealul, îndreptîndu-se spre ei.

— Habar n-am, spuse Mary privindu-l.

Tînărul străin se apropie. Avea vreo douăzeci de ani, nasul coroiat, ochii albaştri; părul mătăsos, foarte deschis, i se înfoia în vînt, căci nu purta pălărie. Era îmbrăcat cu o haină Norfolk, prost croită şi dintr-o stofă de o calitate inferioară, şi cu o pereche de pantaloni din flanel cenuşiu, cu genunchi ieşiţi. Avea o cravată roşie. Umbla fără

baston.

— Parc-ar vrea să vorbească cu noi, spuse George. într-adevăr, tînărul se îndrepta spre ei. Mergea repede şi hotărît, ca şi cum ar fi pus la cale o afacere importantă.

105

„Ce figură extraordinară, îşi spuse Mary, în timp ce tînărul se apropia. Dar ce bolnav pare! Ce slab şi ce palid."

însă ochii străinului, prin forţa vie pe care o râspîndeau, îi interziceau orice sentiment de milă.

Tînărul se opri în faţa lor, îşi îndreptă trupul subţire, şi rămase complet ţeapăn, de parcă ar fi fost la paradă.

Atitudinea lui avea o oarecare aroganţă; faţa exprima de asemenea o aroganţă reţinută. îi privi pe rînd, ţintă; ochii îi străluceau.

— Bună ziua, spuse el. Făcu un efort imens ca să vorbească. Se sjmţea obligat să li se adreseze, căci observase nepăsarea şi obrăznicia de pe feţele lor stupide şi bine hrănite.

— Bună ziua, răspunse Mary în locul celorlalţi.

— N-am ştiut că mă aflu pe o proprietate particulară, spuse necunoscutul. Vă supără?

Seriozitatea sa arogantă se adinei. îi privi posomorit. Tinerii îl studiau parcă de cealaltă parte a unei bariere, de foarte departe, de pe poziţiile privilegiate ale unei alte clase. îi examinau hainele. Ochii lor trădau duşmănie, dispreţ şi un fel de teamă.

— Am intrat fără să cer voie, repetă el.

Avea o voce cam stridentă, dar muzicală şi cu un accent rural.

„E una din puşlamalele de pe aici", îşi spuse George.

— N-am cerut voie.

Ar fi fost mult mai comod să se strecoare din parc, nebăgat de seamă. Iată de ce era silit" să-i înfrunte.

Se lăsă tăcere. Tînărul militar îi întoarse spatele. Nu voia să aibă de-a face cu această istorie neplăcută. La urma urmei, nu-l privea cîtuşi de puţin. Parcul aparţinea tatălui lui Mary, el nu era decît un invitat.

— Am o vorbă a mea: „Mereu vesel şi bine dispus", fredona el, privind peste orăşelul negru din vale.

George rupse tăcerea.

— Dacă ne supără? spuse el, repetînd cuvintele străinului. Faţa i se făcuse pară.

„Ce caraghios e George", îşi spuse Mary privindu-l. Parcă-i un viţel. Un viţel care roşeşte.

— Dacă ne supăra? „Mitocanul dracului, obraznicul!" George se indignă pe bună dreptate. închipuie-ţi că

ne supără. Şi-am să te rog să. .

— Nu ne supără cîtuşi de puţin, spuse Mary izbucnind în rîs. Cîtuşi de puţin.

Fratele ei se înroşi şi mai tare.

106

— Ce-nseamnă asta, MaryJ? o întrebă el furios. („Veşnic vesel şi bine dispus", fredona mai indiferent ca niciodată tînărul militar.) — Locul ăsta-i proprietate particulară.

— Nu ne supără cîtuşi de puţin, spuse ea, uitîndu-se la străin şi nu la fratele ei. Nu ne supără cîtuşi de puţin, dacă cei care intră în parc îşi recunosc greşeala, aşa cum ai făcut dumneata.

îi zîmbi, dar chipul tînărului rămase serios şi mîndru. Privirea lui serioasă şi vie o forţă pe Mary să devină şi ea brusc serioasă. înţelese deodată că intrusul nu avea deloc chef de glumă. Se ridicau probleme grave şi importante. Nu îşi dădea însă seama de ce erau grave sau importante. Intuia doar vag că nu-i o glumă.

— La revedere, spuse ea, şi-i întinse mîna. Străinul ezită o clipă, apoi i-o strînse.

— La revedere, spuse el. Am să ies din parc cît se poate de repede.

Şi, întorcîndu-se, se îndepărtă grăbit.

— Ce dracu-nseamnă asta? izbucni George, adresîndu-se furios surorii lui.

— Taci din gură! îi răspunse ea enervată.

— Să dai mîna cu tipul ăsta! continuă el să protesteze.

— Cam plebeu individul, nu? interveni şi prietenul militar. Mary îi privi pe rînd şi, fără să le răspundă, plecă.

„Ce

grosolani!" Cei doi tineri o urmară.

— Aş dori, pentru numele lui Dumnezeu, ca Mary să înveţe să se poarte, spuse George fierbînd încă de furie.

Tînărul militar scoase cîteva sunete menite s-o scuze. Era îndrăgostit de ea; atît că, uneori, e drept, Mary devenea aproape penibil de familiară. Era singurul ei defect.

— Să dai mîna cu ţărănoiul acela! bombăni George. Aceasta a fost prima lor întîlnire. Mary avea pe atunci

douăzeci şi doi de ani iar Mark Rampion un an mai puţin. Tocmai terminase anul doi la Universitatea din Sheffield şi se întorsese la Stanton ca să-şi petreacă vacanţa de vară. Mama lui locuia într-una din căsuţele de lîrigă gară. Primea o mică pensie, soţul ei fusese poştaş, şi mai cîştiga cîţiva bani cosînd. Mark urmase liceul datorită unei burse. Fraţii săi mai tineri şi mai puţin talentaţi începuseră între timp să muncească.

Un tînăr cu totul remarcabil, insistă parohul bisericii, cînd peste cîteva zile trecu în revistă cariera lui Mark.

Aprecierea avea loc cu ocazia unui bazar de binefacere, organizat de biserică, şi urmat de un garden party la parohie.

107

Cîţiva copii de la şcoala duminicală jucaseră o mică piesă în aer liber. Sceneta fusese scrisă de Mark Rampion.

— A scris-o singur, încredinţa parohul pe doamnele şi domnii adunaţi acolo. Şi ştie să şi deseneze.

Tablourile sînt poate cam excentrice, cam... — ezită.

— Extrem de ciudate', îi sugeră fiica lui, cu un surîs de burgheză înstărită, mîndră de lipsa ei de pricepere.

— Foarte talentat, continuă parohul. Puiul de lebădă de pe rîul Tees', adăugă el rîzînd, cu un sentiment de vanitate şi,parcă de vinovăţie. Avea o slăbiciune pentru aluziile literare.

Doamnele şi domnii z'mbiră superficial.

Copilul minune le fu prezentat. Mary îl recunoscu pe intrus.

— Ne-am mai cunoscut, spuse ea.

— Admiram parcui fără să fi cerut voie.

— Eşti binevenit oricînd. Cuvintele ei îl făcură să zîmbească puţin ironic, avu ea impresia. Se înroşi, temîndu-se să nu pară fals amabilă. Presupun că ai să mai admiri perspectiva, fie că eşti binevenit sau nu, adăugă ea cu un rîs scurt şi nervos.

Mark nu răspunse; dădu din cap şi continuă să zîmbească.

Tatăl lui Mary veni să-l felicite. Elogiile sale striveau mica piesă delicată, de parcă ar fi fost călcată în picioare de elefanţi. Lui Mary i se strînse inima. Simţea că totul fusese ratat, definitiv ratat. Din nenorocire, îşi dădu însă

seama că nici ea n-ar fi spus ceva mai nimerit. în colţul buzelor lui Mark flutura încă un zîmbet ironic. „Ce proşti trebuie să ne creadă", se gîndi Mary.

Veni rîndul mamei ei.

„O piesă excelentă", fu înlocuit de „cu totul încîntătoare", ceea ce era la fel de rău şi de deplasat.

Cînd doamna Felphan îl invită la ceai, Rampion vru să o refuze — dar astfel încît să nu pară necioplit sau obraznic. Atît că era cam ridicolă. Un fel de Mecena localnic, cu fustă, făcînd pe patroana artei, la două ceşti de ceai şi o felie de cake cu prune. Rolul era caraghios. în timp ce Mark ezita, Mary reînnoi invitaţia.

— Te rog să vii, insistă ea; ochii şi zîmbetul ei exprimau un fel de amuzament, un regret, o scuză. înţelesese absurditatea situaţiei. „Ce să fac, nu pot decît să mă scuz", păreau că spun ochii ei.

— Vin cu multă plăcere, spuse el întorcîndu-se spre doamna Felphan.

Aluzie la Shakespeare, supranumit „Lebăda de pe rîul Avon".

108

Ziua hotârîtă sosi. Cu veşnica lui cravată roşie, Mark Rampion veni în vizită. Bărbaţii din casă plecaseră la pescuit; îl primiră Mary şi mama ei. Doamna Felphan încercă să fie la înălţime. Pe Shakespeare^ul din orăşel îl interesa desigur teatrul.

— Vă plac piesele lui Barrie? întrebă ea. Eu le ador. Continuă să vorbească. Rampion tăcu. Numai tîrziu, cînd

doamna Felphan renunţă să mai discute cu el despre teatru, găsindu-l prea taciturn şi o delegă pe Mary să-i arate grădina, Mark îşi descleştă gura.

— Mă tem că mama dumitale m-a găsit foarte necioplit, spuse el în timp ce se plimbau printre boschetele de trandafiri, de-a lungul aleilor netede, pavate cu dale de piatră.

— Deloc, protestă Mary, cu amabilitate exagerată. Rampion rîse.

— Mulţumesc, spuse el. Sînt sigur însă că mama dumitale n>a găsit necioplit. Şi asta fiindcă am fost într-adevăr necioplit. Am fost necioplit,ca să nu fiu mai necioplit. Am preferat să tac decît să-mi spun părerea despre Barrie.

— Nu-ţi plac piesele lui?

— Dacă-mi plac? Mie?

Se opri şi se uită la ea. Sîngele îi năvăli în obraji. Mary se întrebă dacă nu făcuse q gafă.

— O astfel de întrebare nu se poate pune decît aici, spuse el, arătînd cu mîna florile, micul bazin şi fîntîna arteziană, terasa înaltă, florile de pietriş crescînd printre dale, şi în fund casa în stil georgian, cenuşie şi severă.

Coborîţi însă cu mine în orăşel şi întrebaţi-mă acolo. Căci acolo, jos, simţim direct realitatea, nu ca aici unde între noi şi ea se află o pernă de aer. Trebuie să ai un venit sigur de cel puţin cinci lire pe săptămînâ ca să-ţi placă

piesele lui Barrie. Dacă însă munceşti din greu, Barrie e o insultă.

Se lăsă tăcere. Se plimbau printre trandafiri, printre acei trandafiri de care Mary simţea nevoia să se, desolidarizeze sau să se scuze. O desolidarizare sau o scuză ar fi fost jignitoare. Un căţel de vînătoare alergă

greoi spre ei pe potecă. Mary îl strigă: animalul se aşeză în două labe şi făcu sluj la ea.

— Cred că îmi plac animalele mai mult decît oamenii, spuse Mary, apărîndu-se de căţelul ce se juca stîngaci cu ea.

— Animalele sînt cel puţin fireşti, nu trăiesc pe perne de aer ca cei cu care ai dumneata de-a face, spuse Rampion, legînd sensul vag al observaţiei ei de conversaţia anterioară.

Concepţia lui despre lume o uimi şi o încîntă.

— Mi-ar plăcea să mai cunosc oameni ca dumneata, spuse ea, oameni adevăraţi, fără perne de aer.

109

— Să nu vă închipuiţi c-am să fac pe ghidul de la agenţia Cook\ răspunse Mark ironic. Nu sîntem o grădină

zoologică, să ştiţi, şi nici băştinaşi ciudat îmbrăcaţi; nimic de genul ăsta. Dacă vreţi să faceţi un tur prin cartierele sărace, pentru a vedea condiţiile de viaţă, adresaţi-vă parohului.

Mary se înroşi pînă în vîrful urechilor.

— Ştii bine că nu la asta mă refeream, protestă ea.

— Sigur? Cînd eşti bogat e greu să nu te referi la asta. O persoană ca dumneata nu-şi poate închipui ce-nseamnâ să fii sărac. Exact ca un peşte. îşi poate închipui un peşte cum poate fi viaţa afară din apă?

— Dar n-o poţi descoperi dacă încerci?

— E o mare prăpastie la mijloc, spuse el.

— Poate fi trecută.

— Da, cred că poate fi trecută, recunoscu el cu îndoială. Continuară să se plimbe şi să discute printre trandafiri; apoi

Rampion, după ce se uită la ceas, îi spuse că trebuie să plece.

— Ai să mai vii?

— Ce sens mai are? întrebă el. Parcă-i o vizită de pe-o altă planetă, nu?

— Eu n-am avut impresia asta, îi răspunse ea şi, după o scurtă pauză, adăugă: Bănuiesc că ne găseşti pe toţi foarte proşti, nu?

II privi. Mark ridică din sprîncene, gata să protesteze. Mary nu-i îngădui să fie politicos.

— Fiindcă, evident, sîntem proşti. Groaznic de proşti. Rîse amar. La oamenii de felul ei prostia era mai degrabă o

virtute decît un defect. Dacă erai prea inteligent riscai să nu fii gentleman. Inteligenţa nu reprezenta o garanţie.

Datorită discuţiei cu Rampion, se întrebă dacă nu exista altceva, preferabil certitudinii de a fi un gentleman.

Alături de el nu se simţea cîtuşi de puţin mîndră de prostia ei.

Rampion îi zîmbi. îi plăcea felul ei deschis. Era sinceră. Nu devenise, cel puţin deocamdată, o răzgîiată.

— Parcă eşti un agent provocateur care încearcă să mă tragă de limbă să spun ceva grosolan şi subversiv despre clasele de sus, o ironiza el. De fapt, părerile mele nu sînt deloc subversive. Oamenii ca dumneata nu sînt mai stupizi ca alţii. Adică, nu sînt mai stupizi prin natura lor. Sînteţi victimele felului vostru de viaţă. V-aţi închis într-o carapace, v-aţi pus ochelari de cai. Prin naştere, o broască-ţestoasă nu poate fi mai proastă ca o pasăre.

1 Agenţie internaţională de voiaj cu sediul principal la Londra.

110

Trebuie însă să recunoşti că felul ei de viaţă nu-i de natură să-i dezvolte prea mult inteligenţa.

Se întîlniră de mai multe ori în vara aceea. De obicei se plimbau prin landă. „E ca o forţă a naturii, se gîndi el, privind-o înfruntînd cu capul plecat vîntul umed. O mare forţă fizică." Atîta energie, forţă şi sănătate erau măreţe. Cînd fusese mic, Rampion avusese o sănătate precară, fiind veşnic bolnav. Admira calităţile fizice pe care nu le avea. Mary era ca o zeiţă campestră. într-o zi i-o spuse. Lui Mary îi plăceau complimentele.

— Was fur ein Atavismus!' aşa obişnuia bătrîna mea guvernantă să spună despre mine. Cred că avea dreptate. Sînt, desigur, o victimă a atavismului.

Rampion rîse.

— Sună caraghios în germană. Dar nu-i deloc absurd. Un atavism — iată ce ar trebui să fim. Atavisme —

cu toate perfecţionările moderne. Primitivi inteligenţi. Fiare cu suflet.

Era o vară umedă şi rece. în dimineaţa zilei hotărîte pentru întîlnirea următoare, Mary primi o scrisoare de la el.

„Dragă domnişoară Felphan", citi ea, şi văzîndu-i pentru prima dată scrisul simţi o plăcere ciudată. „Am răcit prosteşte. Vă rog să mă iertaţi — eu nu-mi iert, căci nu pot să vă spun cît sînt de scîrbit şi de furios pe mine — şi să mă scuzaţi că trebuie să amînăm pe săptămîna viitoare întîlnirea noastră de azi."

Cînd îl revăzu, Mark arăta palid şi slab, şi tuşea încă; întrebîndu-l de sănătate, el o întrerupse aproape furios.

— Mă simt perfect, răspunse el tăios şi schimbă subiectul, l-am recitit pe Blake. Şi începu să vorbească despre Căsătoria cerului şi a iadului. — Blake era un om civilizat, foarte civilizat, insistă el. Civilizaţia reprezintă

armonie şi perfecţiune. Blake a reuşit să înţeleagă şi să armonizeze totul: raţiunea, sentimentul, instinctul şi viaţa trupească. Barbaria duce la dezechilibru. Poţi să fii un barbar din punct de vedere intelectual şi fizic. Un barbar al sufletului, al sentimentelor şi al senzualităţii. Creştinismul ne-a sălbăticit sufletul, iar acum ştiinţa ne sălbăticeşte şi intelectul. Blake a fost ultimul om civilizat.

Vorbi despre greci şi despre etruscii goi şi bronzaţi, de pe frescele din cavouri.

— Ai văzut picturile în original? o întrebă el. Ah, dacă ai şti cît te invidiez!

Ce. atavism! (germ.)

111

Mary se simţi teribil de ruşinată. Văzuse mormintele pictate de la Tarquinia, dar cît de vag şi le amintea! Vechi şi ciudate opere de artă, asemănătoare nenumăratelor opere de artă antică pe care le privise cu conştiinciozitate împreună cu mama ei, acum un an, în timpul unei călătorii în Italia. îşi pierduse timpul şi nu reţinuse nimic. Pe cînd, dacă Mark şi-ar fi putut permite să meargă în Italia. .

— Erau, evident, civilizaţi, spuse el mai departe, ştiau să trăiască armonios şi din plin, cu întreaga lor fiinţă.

Vorbea cu un fel de pasiune, ca şi cum ar fi fost furios pe lume sau, poate, pe sine. — Sîntem cu toţii barbari, începu el, dar îl întrerupse un acces violent de tuse.

Mary aşteptă să-i treacă atacul. Se simţea neliniştită şi în acelaşi timp jenată şi ruşinată, ca şi cum ar fi surprins slăbiciunea unui om care de obicei se căzneşte să şi-o ascundă. Nu ştia ce să facă: să-l consoleze pentru criza de tuse sau să pară că n-a observat-o. Mark îi rezolvă dilema, referindu-se chiar la aceasta.

— Apropo de barbarie, spuse el, cînd accesul se domoli. Vorbea dezgustat, cu un zîmbet crispat şi furios. —

Aţi auzit vreodată ceva mai barbar ca această tuse? într-o societate civilizată n-ar trebui să existe aşa ceva.

Mary îşi exprimă simpatia şi îi dădu sfaturi, dar Mark rîse nerăbdător.

— Leit cuvintele mamei, spuse el, leit. Voi, femeile, sînteţi toate la fel. Cotcodăciţi ca nişte găini după puii lor.

— Gîndeşte-te cît ai fi de nefericit dacă n-am cotcodăci. Peste cîteva zile, deşi avînd unele temeri, o duse pe Mary s-o

cunoască pe mama lui. Temerile se dovediră neîntemeiate, căci Mary şi doamna Rampion nu părură să întîmpine vreo greutate în a stabili un contact spiritual. Doamna Rampion, o femeie de vreo cincizeci de ani, se ţinea încă

bine; avea o expresie de demnitate calmă şi de resemnare. Vorbea încet şi liniştit. Mark ieşi din cameră să

pregătească ceaiul; mama lui începu să vorbească despre el. Pentru prima oară expresia i se schimbă.

— Ce credeţi despre el? întrebă ea, aplecîndu-se spre oaspetele ei. Privirea i se lumină brusc.

— Ce cred? rîse Mary. Nu sînt destul de competentă ca să-i judec pe cei ce-mi sînt superiori. Evident, e cineva, cineva important.

Doamna Rampion îi dădu dreptate şi zîmbi de plăcere.

— E cineva, repetă ea. Asta am spus şi eu întotdeauna. Figura îi deveni gravă. De-ar fi mai voinic. Păcat că n-am putut să-l cresc în condiţii mai bune. A fost întotdeauna debil. Ar fi 112

trebuit crescut mai cu grijă decît am făcut-o eu. Nu, nu mai cu grijă. Am fost cît se poate de grijulie. Mai comod, mai sănătos. Dar nu mi-a dat mîna. Clătină trist din cap. Asta e.

Suspină uşor şi se lăsă pe spate; rămase tăcută, cu braţele încrucişate la piept şi cu privirea aţintită în jos.

Mary nu răspunse. Nu ştia ce să răspundă. Se simţea rînd pe rînd ruşinată şi nefericită.

— Ce crezi despre mama? o întrebă Rampion, pe cînd o întovărăşea spre casă.

— Mi-a plăcut, răspunse Mary. Mi-a plăcut foarte mult. Chiar dacă m-a făcut să mă simt atît de mică, de inferioară şi de meschină. Cu alte cuvinte, am admirat-o şi mi-a plăcut din cauză că am admirat-o.

Rampion era de aceeaşi părere.

— E într-ade,văr admirabilă. E curajoasă, voinică şi rezistentă. E însă prea resemnată.

— Resemnarea ei mi s-a părut minunată.

— N-are dreptul să fie resemnată, răspunse el încruntîndu-se. N-are nici un drept. Cînd ai dus o viaţă

ca a ei n-ai dreptul să fii resemnat. Ar trebui să se revolte. N-o face din cauza blestematei de religii. Ţi-am spus că-i bigotă?

— Nu, dar am bănuit cînd am văzut-o, răspunse Mary.

— Săvîrşeşte o barbarie cu sufletul, continuă el. Mama e prea inimoasă şi se gîndeşte doar la viitor. Prezentul, trecutul, corpul şi intelectul nu contează pentru ea, importante sînt sufletul şi viitorul. între timp se resemnează. Poate exista ceva mai barbar? Ar trebui să se revolte.

— Eu aş lăsa-o aşa cum e, spuse Mary. O să fie mai mulţumită. Iar dumneata te poţf revolta cît doi.

Rampion rîse.

— Am să mă revolt de-o să ajungă pentru milioane, spuse el-

La sfîrşitul verii, Rampion reveni la Sheffield, iar peste un timp familia Felphan se mută în sud, la casa lor din Londra. Mary îi scrise prima. Se aşteptase să-i scrie el, dar Mark n-o făcuse. Nu exista nici un motiv serios ca el sâ-i scrie. Mary sperase totuşi că va primi o scrisoare; cum nu primi însă nici un rînd, fu decepţionată. Trecură

mai multe sâptămîni; în cele din urmă îi scrise ea interesîndu-se de titlul unei cărţi despre care îi pomenise în discuţiile lor. Pretextul era pueril, dar îşi atinse scopul. Mark îi răspunse, ea îi mulţumi, şi corespondenţa se înfiripă.

De Crăciun, Rampion veni la Londra; i se primiseră nişte articole la ziare şi era mai bogat ca niciodată — avea zece lire

de cheltuit. N-o înştiinţa pe Mary de sosirea lui pînâ în ajunul plecării.

— De ce nu m-ai anunţat din vreme? îi reproşa ea cînd auzi de cît timp se află la Londra.

— N-am vrut să-ţi cad pe cap, răspunse el.

— Ştii bine c-aş fi fost încîntată.

— Ai prietenii tăi; „Prieteni bogaţi", voia să spună zîmbetu! său ironic.

— Dar nu eşti unul din prietenii mei? îl întrebă ea ignorîndu-i aluzia.

— îţi mulţumesc pentru aceste cuvinte.

— Şi eu îţi mulţumesc că eşti astfel, răspunse ea fără afectare sau cochetărie.

Pe Mark îl mişcă sinceritatea mărturisirii ei. Ştia, fireşte, că Mary ţinea la el şi-l admira. Dar între a şti şi a ţi se spune e o mare diferenţă.

— jmi pare rău că nu ţi-am scris din timp, spuse el, apoi regretă cuvintele; căci erau ipocrite. Nu din teama de-a fi prost primit o evitase, ci din mîndrie. Nu-i dădea încă mîna s-o scoată la un restaurant, şi nu voia să primească nimic.

îşi petrecură după-amiaza împreună, într-o fericire nebună şi exagerată.

— Dacă m-ai fi anunţat, îi repetă ea cînd trebuiră să se despartă, n-aş fi aranjat întîlnirea plicticoasă

de astă-seară.

— Ai să te distrezi, o asigură el, reluînd tonul ironic cu care făcuse toate aluziile la viaţa ei ca membră

a clasei înstărite.

Expresia de fericire îi dispăru de pe faţă. Se simţi brusc iritat că fusese atît de fericit în tovărăşia ei.

Era stupid să te simţi astfel. Ce sens avea să fii fericit cînd te afli de cealaltă parte a unei prăpăstii?

— Ai să te,distrezi, îi repetă el amărît. O masă, un vin bun, oameni distinşi, o conversaţie spirituală, apoi la teatru. O seară ideală, nu? Vocea îi deveni extrem de dispreţuitoare.

Mary îl privi tristă şi îndurerată, întrebîndu-se ce-l apucase deodată să strice amintirea după-amiezii.

— Nu ştiu de ce vorbeşti aşa, spuse ea. Tu ştii? întrebarea îi răsună în minte multă vreme după ce se

despărţiră. „Tu ştii?" Fireşte că ştia. Doar ştia că există o prăpastie.

Se întîlniră din nou la Stanton în Săptămîna Patimilor. între timp schimbaseră multe scrisori, iar Mary primise o cerere în căsătorie de la prietenul care voise să radă Stantonul de pe pămînt cu artileria grea.

Spre surpriza şi oarecum spre amărăciunea rudelor, îl refuzase.

114

— E un băiat foarte simpatic, insistase mama ei.

— Ştiu, dar nu poţi să-l iei în serios, nu-i aşa?

— De ce nu?

— Pe deasupra, continuase Mary, nici nu există, de fapt. Nu există în întregime. E doar o bucată de carne, atît.

Nu te poţi mărita cu cineva care nu există. Se gîndise la figura izbitor de Vie a lui Rampion; părea înflăcărată, violentă şi strălucitoare. — Nu te poţi mărita cu o fantomă, chiar dacă o poţi pipăi, şi e solidă; mai ales dacă e solidă. Izbucni în rîs.

— Nu ştiu la ce te referi, spusese doamna Felphan cu demnitate.

— în schimb, eu ştiu, răspunsese Mary. Ştiu bine. Şi în definitiv asta contează în primul rînd.

Plimbîndu-se cu Rampion prin landă îi povesti cum a ignorat fantoma militară mult prea insistentă. Mark nu spuse nimic. Se lăsă o tăcere îndelungată. Mary se simţi dezamăgită şi în acelaşi timp ruşinată de dezamăgirea ei.

„îşi închipuie, îşi spuse ea, că e o manevră de-a mea ca să mă ceară în căsătorie."

Zilele treceau. Rampion continua să fie tăcut şi posomorit. Cînd îi cerea explicaţii, Mark îi vorbea nefericit despre perspectivele ce-l aşteptau. La sfîrşitul verii, urma să-şi încheie studiile universitare şi trebuia să se gîndească la o carieră. Singura care părea să i se ofere imediat — căci nu-şi putea permite luxul să aştepte —

era învăţămîntul.

— învăţămîntul, repetă el eu o mare groază, învăţămîntul! Te miră că sînt abătut?

Nefericirea lui avea însă şi alte cauze în afară de perspectiva de a fi .silit să aleagă cariera învăţămîntului. „O să

rîdă de mine, dacă o cer în căsătorie?" se întreba el. Nu credea că Mary va rîde de el. Dar dacă nu-l refuza, era oare cinstit s-o ceară în căsătorie? Era cinstit s-o vîre în viaţa pe care urmau s-o ducă împreună? Poate că avea banii ei; în cazul acesta se punea problema onoarei lui.

— Mă vezi pe mine pedagog? o întrebă el cu voce tare. Pedagogul reprezenta în ochii lui un ţap ispăşitor.

— De ce să fii pedagog cînd ştii să scrii şi să desenezi? Poţi trăi din talentul tău.

— Nu cred. Pedagogia, cel puţin, înseamnă siguranţă.

— Dar de ce-i nevoie de siguranţă? întrebă Mary aproape dispreţuitor.

Rampion rîse.

— N-ai pune o astfel de întrebare, dacă ăr trebui să trăieşti dintr-o leafă săptămînală şi să fii la discreţia unui preaviz

115

săptămînal. Nimic nu se compară cu banii cînd e vorba de promovat curajul şi încrederea în sine.

— E adevărat, în această privinţă banii ajută. Curajul şi încrederea în sine sînt virtuţi.

Continuară să se plimbe în tăcere.

— Ascultă, spuse Rampion în cele din urmă, privind-o, tu eşti responsabilă de ce-am să-ţi spun.

încercă să rîdă. — Curajul şi încrederea în sine sînt virtuţi, aşa ai afirmat. încerc să trăiesc la înălţimea principiilor tale morale. Curaj şi încredere în sine! Uite, îţi mărturisesc că te iubesc.

Se lăsă o nouă tăcere îndelungată. Mark aştepta: inima îi bătea mai tare, parcă de spaimă.

— Ce spui? întrebă el în sfirşit.

Mary se întoarse spre el, îi luă mîna şi i-o sărută.

Şi înainte şi după căsătorie, Rampion avu deseori prilejul să admire virtuţile generate de avere. Mary îl convinse să renunţe la ideea de a fi învăţător şi să se bizuie în întregime pe inteligenţa proprie pentru a-şi face o carieră. Ea avea încredere pentru amîndoi.

— N-am de gînd să mă mărit cu un învăţător, insistă ea. Şi n-o făcu; luă în schimb ca soţ un dramaturg căruia nu i se

jucase nici o piesă, afară de cea de la bazarul organizat de biserica din Ştanton-in-Teesdale, şi un pictor care nu vînduse nici un tablou.

— O să murim de foame, o avertiză el.

Spectrul foamei îl urmărea, căci îl văzuse prea des pentru a-l putea ignora.

— Prostii, spuse Mary, sigură pe ce ştia. Nu moare nimeni de foame.

Nici unul din cunoscuţii ei nu suferise vreodată de foame. Prostii. La urmă, râmase cum spunea ea.

Intrucît cariera nesigură de pictor şi sciitor trebuia întreprinsă cu ajutorul banilor lui Mary, Rampion nu se simţea foarte dispus s-o urmeze.

— Nu pot să trăiesc din banii tăi. Nu pot primi banii ţăi.

— Dar nu trăieşti din banii mei, insistă Mary; reprezinţi doar o investiţie. Pun capital la dispoziţie cu speranţa de-a obţine o dobîndă bună. Ai să trăieşti din banii mei un an sau doi, pentru ca eu să pot trăi apoi toată viaţa din banii tăi. E o afacere, mai bine zis e o speculaţie neruşinată.

Mark fu silit să rîdă.

— Şi, în orice caz, continuă ea, n-ai să trăieşti mult timp din banii mei, căci opt sute de lire n-au să ţină la infinit.

116

Acceptă în cele din urmă să ia cu împrumut cele opt sute de lire ale ei, cu dobîndă obişnuită. îi lua însă

cu regret, simţind că într-un fel îşi trăda clasa. Să porneşti în viaţă cu opt sute de lire era prea uşor, însemna să eviţi greutăţile şi să profiţi pe nedrept. Dacă n-ar fi avut sentimentul responsabilităţii faţă

de propriul său talent, ar fi refuzat banii şi ar fi încercat cu disperare şi fără un sfanţ să devină scriitor, sau ar fi urmat cariera sigură a pedagogiei. Cînd, in sfîrşit, consimţi să primească banii, îi puse condiţia să nu accepte niciodată nimic de la rudele ei. Mary primi.

— Nici nu sînt foarte dispuşi să-mi dea, adăugă ea rîzînd. Avusese dreptate. Groaza tatălui ei la auzul acestei

mezalianţe confirmă din- plin aşteptările lui Mary. Din partea lui nu exista primejdia de a deveni bogată.

Se căsătoriră în august şi plecară imediat în străinătate. Pînă la Dijon merseră cu trenul şi de acolo o luară pe jos, în direcţia sud-est, spre Italia. Rampion nu ieşise niciodată din Anglia. Ciudăţeniile din Franţa reprezentau pentru el simbolul noii vieţi pe care tocmai o începuse şi a noii libertăţi pe care o dobîndise. Mary, pe de altă parte, se dovedi la fel de nouă ca şi ţara pe care o străbăteau. Era plină de încredere în ea şi de o nesăbuinţă care lui Mark i se păruse de-a dreptul stranie şi extraordinară.

întîmplări mărunte îl impresionară. De pildă, odată, Mary îşi uită o pereche de pantofi de rezervă la ferma unde îşi petrecuseră noaptea. Descoperiră pierderea tocmai tîrziu, după amiază. Rampion propusese să se întoarcă pe jos şi să-i caute. Mary nici nu vru să audă.

— Ducâ-se, spuse ea. Nu merită să ne facem sînge rău. Lasă pantofii să îngroape pantofii.1

Mark se înfurie.

— Nu uita să nu mai eşti bogată, insistă el. Nu-ţi poţi permite să arunci o pereche de pantofi buni.

N-o să putem cumpăra alţii pînâ la întoarcere.

Luaseră cu ei o sumă mică pentru cheltuieli şi făcuseră legămînt ca în nici un caz să nu cheltuiască mai mult.

— Pînă la întoarcere, repetă el.

— Ştiu prea bine, răspunse ea enervată. Am să mă deprind să merg în picioarele goale.

Şi merse în picioarele goale.

— Mi-a fost dat să am un suflet de vagabond, îi declară ea într-o seară, în timp ce stăteau culcaţi pe finul dintr-un hambar.

117

Nu pot să-ţi spun ce plăcere-mi face să nu fiu respectabilă. Iese la iveală atavismul. îţi baţi prea mult capul, Mark. Gîndeşte-te la crinii de pe cîmp.

— Şi totuşi, medita Rampion, Isus era sărac. Grija pentru a-şi asigura pîinea cea de toate zilele şi îmbrăcămintea trebuie să fi preocupat serios familia lui. Cum putea să vorbească despre viitor ca un milionar?

— Fiindcă era unul din marii aristocraţi ai naturii, îi răspunse ea. Iată de ce. Se născuse cu un titlu înalt şi simţea că are un drept divin, ca regii. Milionarii care cîştigă din gros se gîndesc întotdeauna la bani şi îi obsedează viitorul. Isus avea sentimentul sigur al unui mare aristocrat, care ştie că n-o să rămînă niciodată pe drumuri. Nu ca financiarii ăştia, sau proprietarii de fabrici de săpun înnobilaţi. Isus a fost un adevărat aristocrat. Şi pe deasupra, un artist, un geniu. Avea preocupări mai importante decît sâ-şi bată capul cum să procure hrana şi îmbrăcămintea pentru a doua zi. Mary tăcu o clipă, apoi adăugă, ca şi cum i-ar fi venit o idee nouă: — în plus, nu era respectabil. Nu-i păsa de aparenţe. Deseori sînt utile, dar mie nu-mi pasă dacă

arătăm ca nişte sperietori.

— Ţi-ai făcut o droaie de complimente, spuse Rampion. Reflectă însă la cuvintele ei şi la felul ei de viaţă

spontan,

firesc şi nepăsător. îi invidie atavismul.

Lui Mary nu-i plăcea numai să vagabondeze. încercă satisfacţii aproape la fel de mari şi în viaţa tihnită şi banală

pe care o duseră, după înapoierea în Anglia. „Măria Antoaneta la Trianon" o numi Rampion cînd o văzu pregătind masa, căci Mary depunea un entuziasm copilăresc.

— Gîndeşte-te cu toată atenţia, o prevenise el înainte de căsătorie. Ai să fii săracă. Săracă cu adevărat, şi nu săracă cu o mie de lire venit pe an, ca prietenii tăi rieînstăriţi. N-o s-avem servitori. Va trebui să găteşti, să

cîrpeşti şi să faci gospodărie. N-o să fie plăcut.

Mary se mulţumi să rîdă.

— Te asigur că tu vei fi cel nemulţumit, îi răspunsese ea, cel puţin pînă în clipa cînd voi învăţa să gătesc.

Pînă la căsătorie nu ştiuse să facă nici ochiuri.

Destul de ciudat, dar entuziasmul ei copilăresc, în stilul Măriei Antoaneta, de a găti pe plită adevărată, de a folosi un aspirator adevărat, ca şi o maşină de cusut adevărată, supravieţui primelor luni de noutate şi surprize. Mary continuă să se simtă mulţumită.

— N-aş putea niciodată să devin iarăşi o adevărată doamnă.

118

M-ar plictisi de moarte. Dumnezeu mi-e martor, gospodăria şi grija de copii pot fi destul de plicticoase şi de exasperante. Dar dacă pierzi contactul cu întîmplările mărunte ale vieţii, dacă trăieşti într-o altă lume decît cea a realităţilor zilnice şi fizice, e mult mai rău.

Rampion era de aceeaşi părere. Refuza să folosească arta şi gîndirea ca "pretexte pentru a duce o viaţă de abstracţii. Cînd nu era ocupat cu scrisul sau pictatul, o ajuta pe Mary la gospodărie.

— Nu poţi să ai pretenţia ca florile să crească într-un vid curat şi frumos. Iată raţionamentul lui. Florile au nevoie de pămînt gras, de argilă, de bălegar. La fel şi arta.

Rampion simţea un fel de obligaţie morală să ducă o viaţă ca cei săraci. Chiar atunci cînd cîştiga frumos, nu ţineau decît o servitoare, conţinuînd să se ocupe ei de o mare parte din treburile casei. în cazul lui, se putea spune că noblesse oblige sau mai degrabă roture oblige1. Dacă ar fi trăit ca. cei bogaţi, comod şi făcînd abstracţie de grijile materiale, ar fi avut sentimentul câ-ţi trădează clasa şi semenii. Dacă n-ar fi ţinut ei gospodăria şi şi-ar fi angajat mai mulţi servitori, ar fi insultat într-un fel memoria mamei sale; avea sentimentul că-i reproşează

postum viaţa pe care o dusese alături de ea.

Uneori Mark ura această constrîngere morală, deoarece îşi dădea seama că îl sileşte să facă lucruri stupide şi ridicole; urîndu-o, se răzvrătea împotriva ei. De pildă, obiceiul lui Mary de a sta în pat dimineaţa îl indignase în mod absurd. Cînd o apuca lenea nu se dădea jos din pat, şi n-aveai ce-i face. Prima dată, Rampion se înfuriase de-a binelea.

— Dar nu poţi să stai în pat toată dimineaţa, protestase el.

— Şi de ce nu?

T— Cum, de ce nu? Fiindcă pur şi simplu nu se poate.

— Ba eu te asigur că se poate, răspunsese Mary calm. Şi-am să stau.

Analizîndu-şi sentimentele, îşi dăduse seama că se indignase prosteşte. Indignarea avea totuşi o explicaţie. Mark se sculase întotdeauna devreme, căci în familia lui toţi trebuiau să se scoale devreme. îl scandaliza ideea că unii puteau să stea în pat în timp ce alţii se treziseră şi munceau. Sculatul tîrziu reprezenta nu numai o jignire, dar şi o insultă. Se convinsese totuşi că sculatul lui fără rost dis-de-dimineaţă nu ajuta cu nimic, pe acei ce trebuiau să se scoale devreme. Sculatul în zori, cînd nimic nu

Originea nobilă implică obligaţii.. Originea umilă implică obligaţii (fr.).

119

te obligă s-o faci, e doar un fel de expresie a respectului, ca atunci cînd îşi scoţi pălăria Ia intrarea în biserică. Un fel'de a obţine favoarea divină şi de a-ţi linişti prin acest sacrificiu conştiinţa.

„N-ar trebui să mă gîndesc la aşa ceva, reflecta el. Un grec din antichitate nu ar avea asemenea sentimente!"

Era de neconceput. Şi totuşi, în ciuda dezaprobării, sentimentul continua sâ-l stăpînească.

„Mary are o mentalitate mai sănătoasă ca a mea", îşi spuse el; îşi aminti versurile lui Walt Whitman despre animale: „Nu se văicăresc şi nici nu se plîng de starea lor. Nu stau treze noaptea, văitîndu-se de păcatele săvîrşite." Ce bine că Mary era astfel. Să fii un animal perfect şi în acelaşi timp un om perfect

— iată idealul. Se supăra însă cînd ea nu se dădea jos din pat dimineaţa. încerca să se mai gîndească la altceva, dar nu reuşea. Răzvrătindu-se, rămînea şi el uneori culcat pînă la prînz, din principiu. Era o datorie să nu fii un barbar al conştiinţei. îi trebui multă vreme pînă să se complacă cu adevărat în lene.

Obiceiul ei de a rămîne pironită în pat nu era singurul lucru care-l scandaliza. în timpul primelor luni de căsătorie, purtarea ei îl revoltase deseori, pe ascuns, în ciuda principiilor lui. Mary reuşi repede să

recunoască indiciile nemulţumirii lui mute şi îl scandaliza şi mai tare. Aşa, gîndea ea, o să se înveţe minte.

— Eşti un puritan înrăit şi absurd, îi spunea ea.

Ironia îl supăra, căci îşi dădea seama că era perfect întemeiată. Datorită părinţilor şi mai mult educaţiei, Mark rămăsese pe jumătate puritan. Pierzîndu-şi tatăl încă de mic, fusese crescut de o mamă

virtuoasă şi bigotă, care făcuse tot ce-i stătuse în puteri pentru a-l determina să renunţe şi să nu recunoască existenţa instinctelor şi a componentelor fizice ale trupului. Cu timpul se revoltase împotriva sfaturilor ei, dar numai cu spiritul, nu şi în practică. întrucît concepţia de viaţă împotriva căreia se răzvrătise avea rădăcini adînci înfipte în fiinţa lui, Mark se afla într-o permanentă luptă cu sine. Teoretic, aproba toleranţa îngăduitoare şi aristocratică a purtării lui Mary, care, după preceptele mamei lui, reprezenta un păcat îngrozitor; admira felul firesc al soţiei sale de a gusta plăcerile pe care i le ofereau hrana, băutura, săruturile, dansul şi cîntatul, bîlciurile, teatrele şi orice fel de distracţii. Şi totuşi, ori de cîte ori, în primele zile ale căsătoriei, Mary începea să vorbească în felul ei liniştit şi simplu despre ceea ce el ştia din auzite că e un lucru îngrozitor, ca de pildă contactul sexual sau adulterul, Mark se scandaliza, dar nu raţional (căci raţiunea lui, după clipă de chibzuinţă, se declara de acord), ci în unele straturi mai

120

adînci ale fiinţei. Această parte a sufletului său suferea tainic din pricina marii disponibilităţi a lui Mary, exprimată deschis, de a se bucura şi distra, de a rîde spontan, de a avea o excelentă poftă de mîncare şi o senzualitate firească; îi trebui mult timp pînă să se dezbare de puritanismul copilăriei.

Uneori dragostea pentru mama lui era gata să se transforme în ură.

— N-avea dreptul să mă crească astfel, spunea el. A procedat exact ca un grădinar japonez care împiedică dinadins un pom să crească. N-avea dreptul.

Se simţea totuşi fericit că nu se născuse nobil.şi sălbatic, ca Mary. Era fericit că împrejurările îl obligaseră să înveţe din greu această sălbăticie nobilă. Mai tîrziu, la cîţiva ani de la căsătorie, ajuseseră

la o intimitate imposibil de realizat în primele luni de relaţii, şocuri şi surprize. Mark se simţea capabil să discute cu ea despre aceste subiecte.

— Pentru tine e foarte uşor să trăieşti, încerca el să-i explice. Trăieşti instinctiv. Ştii să faci orice în chip firesc, ca o insectă care iese din crisalidă. E prea simplu, mult prea simplu. Clătină sceptic din cap. N-ai fost silită să înveţi ceea ce ştii, şi nu ţi-ai dat niciodată seama că există şi alte căi.

— Cu alte cuvinte, spuse Mary, sînt o proastă.

— Nu, eşti femeie.

— Asta-i un fel politicos de-al tău de-a spune acelaşi lucru. Aş vrea să ştiu, continuă ea schimbînd subiectul, cu o nepăsare doar aparentă, ce te-ai fi făcut fără mine. Ce te-ai fi făcut dacă nu m-ai fi întîlnit?

întrebările se succedau pe baza unui argument perfect întemeiat din punct de vedere emotiv.

— Aş fi făcut exact ceea ce fac şi acum.

Fireşte nu vorbea serios, căci îşi dădea seama, mai bine ca nimeni altul, cît îi datora de mult şi cîte învăţase din exemplul şi sfaturile ei. îl distra însă s-o necăjească.

— Ştii bine că nu e eadevărat, spuse Mary foarte indignată.

— Te asigur că e adevărat.

— Minciuni. Şi ca să-ţi dovedesc, adăugă ea, să ştii că am să plec cu copiii şi am să te las cîteva luni să te descurci singur. Să văd cum ai s-o faci fără mine.

— Perfect, o asigură el cu un calm exasperant. Mary se înroşi; începea să se supere cu adevărat.

— Foarte bine, îi răspunsese ea, îţi promit c-am să plec. De data asta îşi promit solemn.

îl ameninţase şi altădată; se certau deseori, căci erau amîndoi iuţi la mînie.

121

— N-ai decît. Nu uita însă că jocul ăsta cu plecatul se poate juca în doi. Dacă mă părăseşti, am să te părăsesc şi eu.

— Să vedem cum ai să te descurci fără mine, continuă ea ameninţătoare.

— Şi tu cum ai să te descurci!

— Ce-ţi pasă?

— îţi închipui c-ai s-o duci mai bine fără mine, decît pot s-o duc eu fără tine? ■

Se priviră, fără să-şi răspundă, şi, deodată, izbucniră în rîs.

Capitolul X

— îţi trebuie o adevărată tehnică, repetă Spandrell. Le alegi nefericite, nesatisfăcute, cu ambiţii de actriţă sau încercînd, fără succes, să colaboreze la reviste — închipuindu-şi prin urmare că sînt des âmes incomprises1.

Se lăuda generalizînd cazul micuţei şi_ sărmanei Harriet Watkins. Dacă ar fi povestit sincer aventura lui cu Harriet, n-ar fi făcut cine ştie ce impresie. Harriet era o creatură micuţă, demnă de milă, timidă; oricine ar fi putut să-şi bată joc de ea. Generalizînd însă astfel, ca şi cum cazul ei n-ar fi fost decît unul din cîteva sute, şi povestind pe tonul cu care sînt scrise cărţile de bucate („Le alegi nefericite.. " aducea cu reţetele doamnei Beaton), istoria suna, după părerea lui Spandrell, mai cinic şi mai impresionant.

— La început te arăţi foarte amabil, foarte înţelegător şi de o puritate perfectă, un fel de frate mai mare. îşi închipuie că ai un suflet absolut minunat, deoarece, evident, n-au cunoscut decît oameni de afaceri cu idei şi ambiţii meschine. Te cred o fiinţă minunată, fiindcă ştii totul despre artă, ai întîlnit toate celebrităţile, nu te preocupă doar banii şi nici nu-ţi împrumuţi ideile din jurnalele de dimineaţă. Se tem puţin, adăugă el, amintindu-şi expresia de admiraţie şi spaimă a micuţei Harriet. Deşi nu pari foarte respectabil, ai totuşi un aer aristocratic şi vorbeşti degajat şi familiar de marile opere şi de oamenii celebri; ştiu că eşti răutăcios, şi totuşi te consideră extraordinar de bun la suflet, cult, voiajat; văd în tine un cosmopolit extrem de rafinat, ceva gen West End2 (aţi auzit vreodată ce cred cei de la mahala despre West End?); semeni în ochii lor cu gentleman-u\ decorat cu ordinul „Lînii de aur", de pe reclamele de ţigări. „De Reszke". Ei bine, femeile de tipul lui Harriet se tem de tine, dar te şi adoră. Cît eşti de înţelegător, ce bine cunoşti viaţa în Suflete neînţelese (fr.).

Cartier aristocratic, situat în partea de apus a Londrei.

123

general şi sufletele lor în special, fără să fii un crai sau un tip obraznic ca majoritatea bărbaţilor. Simt că se pot încrede în tine, o simt din primele săptămîni. Le obişnuieşti cu această cursă; să fie blînde şi încrezătoare, dresate, să nu se ferească cînd le mîngîi uneori frăţeşte pe umeri sau le săruţi alteori cast pe frunte. Intre timp le smulgi mici mărturisiri, le faci să vorbească despre dragoste, le vorbeşti şi tu ca între bărbaţi, ca şi cum ar fi de vîrsta ta, cu decepţii şi experienţe de viaţă la fel de amare ca ale tale. Mărturisirile le scandalizează îngrozitor (deşi, fireşte, nu recunosc) dar, vai, cît sînt de captivante, şi ce colosal le măguleşte. Iată de ce te iubesc. în fine, cînd se iveşte prilejul, după ce le-ai domesticit complet, şi nu se mai tem, pui la cale le denouement1. Le inviţi acasă, la un ceai — vin din obişnuinţă, fără să se mai teamă — şi le promiţi c-o să luaţi masa de seară . în oraş, aşa că nu-i nici o grabă. Amurgul se lasă; dezamăgit începi o discuţie pasionantă despre tainele amorului, serveşti nişte cocktail-un foarte tari, şi în toiul conversaţiei ai grijă să bea, distrate, mai multe pahare. Te aşezi pe duşumea, la picioarele lor, le mîngîi uşor gleznele, cu totul platonic, le vorbeşti despre filozofia amorului, ca şi cum n-ai şti ce face mîna ta. Dacă nu se opun şi cocktail-urile şi-au făcut efectul, restul e simplu. Aşa, cel puţin, am descoperit eu. Spandrell îşi mai turnă puţin coniac şi îl bău. — Dar numai cînd ţi-au devenit amante poţi spune că începe adevărata distracţie. Atunci trebuie să-ţi desfăşori toate talentele socratice. Le dezvolţi micile temperamente, le îmblînzeşti — cu multă înţelepciune, dragoste şi răbdare — şi le înveţi toate ororile senzualităţii. Ştiţi bine că-i foarte posibil. Cu cît sînt mai "nevinovate, cu atît merge mai repede. Poţi să le aduci, cu toată marea lor ingenuitate, pînă la cele mai uimitoare stadii ale depravării.

— Nici nu mă îndoiesc, spuse Mary indignată, dar la ce foloseşte?

— Ca distracţie, răspunse Spandrell cu un cinism teatral. Face să treacă timpul şi înlătură plictiseala.

— Şi mai ales, continuă Mark Rampion, fără să-şi ridice privirea din ceaşca de cafea, mai ales te răzbuni. E un fel de-a te răzbuna pe femei; fiindcă sînt femei şi încă foarte atrăgătoare, un fel de a-ţi exprima ura împotriva lor şi a ceea ce reprezintă ele, un fel de a-ţi exprima ura faţă de tine însuţi. Nenorocirea ta, Spandrell, continuă el, ridicînd deodată cu un aer acuzator ochii strălucitori şi trişti spre celălalt, e că te urăşti cu adevărat.

Deznodămîntul (fir.).

124

Urăşti însăşi izvorul vieţii tale, şi ultima ei raţiune — căci nu poţi să negi că atracţia sexuală e elementul fundamental al vieţii. Iar tu o urăşti, o urăşti din răsputeri.

— Eu?

Era o acuzaţie cu totul nouă. Spandrell se obişnuise să se audă criticat pentru excesul în dragoste şi în plăcerile simţurilor.

— Nu numai tu, ci toţi ăştia. Cu o mişcare a capului indică pe ceilalţi meseni — Toţi oamenii respectabili. De fapt, aproape toată lumea. E o boală a omului modern. Am numit-o boala lui Isus, prin analogie cu boala lui Bright1. Sau mai degrabă boala lui Isus şi a lui Newton, căci oamenii de ştiinţă sînt la fel de vinovaţi ca şi creştinii. Ca, de altfel, şi marii oameni de afaceri. E boala lui Isus, a lui Newton şi a lui Henry Ford2. Ei trei aproape că ne-au omorît. Ne-au smuls viaţa din trup şi ne-au umplut cu ură.

Pe Rampion' îl pasiona acest subiect. îşi petrecea timpul lucrînd la un desen care ilustra simbolic teoria lui. Isus, îmbrăcat sumar în zdrenţele din ziua răstignirii, şi un chirurg în halat şi cu scalpelul în mînă stăteau în picioare de fiecare parte a unei mese de operaţie pe care se afla culcat, micşorat din cauza perspectivei şi cu tălpile îndreptate spre spectatori, un om crucificat şi pe jumătate disecat. Din rana groaznică ce i se deschidea în pîntece se revărsa un colac de maţe care se amesteca jos cu maţele unei femei spintecate, ce sîngera profund şi zăcea în prim plan; printr-o metamorfoză alegorică, maţele se transformau într-un imens ghem.de şerpi vii. Fundalul desenului reprezenta un peisaj cu ^dealuri presărate cu coşuri de case şi mine negre de cărbuni. într-o parte, în spatele figurii lui Isus, doi îngeri —■ produsul spiritual al mutilărilor săvîrşite de cei ce făcuseră, vivisecţia —

încercau să se înalţe cu aripile larg deschise. Zadarnic însă, căci picioarele li se încurcaseră printre şerpii încolăciţi. Cu toate sforţările, nu reuşeau să se ridice de la pămînt,

— Isus şi oamenii de ştiinţă fac vivisecţiune pe noi, continuă el gîndindu-se la tablou. Ne ciopîrţesc trupurile.

— De ce nu, în fond? se împotrivi Spandrell. Poate că trupurile noastre sînt destinate vivisecţiunii.

Sentimentul de ruşine e semnificativ. Ne e brusc ruşine de trupul nostru şi de activităţile lui. E un semn al inferiorităţii absolute şi fireşti a trupului. -

1 Boală a ficatului (ciroza), descrisă de doctorul englez Bright.

2 Henry Ford (1863—1947), întemeietorul industriei de automobile din Statele Unite.

125

— O prostie absolută şi firească! spuse Rampion indignat, în primul rind, ruşinea nu-i un sentiment spontan. E

ceva artificial, ceva care se învaţă. Poţi face ca oamenilor să le fie ruşine de orice. Să le fie îngrozitor de ruşine fiindcă poartă - pantofi maro la o haină neagră, fiindcă vorbesc cu un accent greşit, sau fiindcă le curge nasul.

Poate să le fie ruşine de absolut orice, inclusiv de trup şi de funcţiile lui. Dar acest fel de ruşine e tot atît de artificial ca şi celelalte. Creştinii au inventat ruşinea, aşa cum croitorii din Savile Row1 au inventat interdicţia de a purta pantofi maro la o haină neagră. înainte de creştinism acest sentiment aproape că nu exista. Gîndiţi-vă la vechii greci, la etrusci.

Numele acestor popoare antice îi reaminti lui Mary plimbările lor prin landa de lîngă Stanton. Mark rămăsese neschimbat. Atîta doar că se mai întremase. Ce rău arăta pe atunci! Se simţise ruşinată de sănătatea şi bogăţia ei.

îl iubise oare tot atît de mult ca acum?

Spandrell ridică un deget lung şi osos.

— Ştiu, ştiu. Oamenii erau nobili, goi şi antici. Părerea mea e ca aceşti păgîni^ai noştri, adepţi a exerciţiilor fizice, sînt o invenţie modernă. Ii scoatem la iveală de fiecare dată cînd voim să-i întărităm pe creştini. Au existat însă cu adevărat? Mă îndoiesc.

— Dar uită-te la arta lor, interveni Mary, gîndindu-se la picturile din Tarquinia.

Le văzuse a doua oară împreună cu Mark, şi de data asta într-adevăr le văzuse.

— Mă uit, dar uitaţi-vă şi la arta noastră, replică Spandrell. Cînd peste trei mii de ani sala cu sculpturi a Academiei Regale o să fie dezgropată, o să se spună că londonezii din secolul douăzeci purtau frunze de viţă în loc de haine, îşi alăptau copiii în public şi se îmbrăţişau goi-goluţi în parcuri.

— Măcar de-ar fi aşa, spuse Rampion.

— Dar nu e aşa. Şi pe urmă — lăsînd la o parte pentru un moment această problemă a ruşinii — ce părere aveţi de ascetism ca fiind condiţia preliminară a unei experienţe mistice?

Rampion bătu din palme şi se lăsă pe spatele scaunului, uitîndu-se în sus.

— Sfinte Sisoe! spuse el, va să zică am ajuns şi aici? Experienţele mistice şi ascetismul. Ura de viaţă a specialistului în contact sexual, sub o nouă formă.

Stradă la Londra, unde se află principalele case de modă pentru bărbaţi.

126

— Vorbesc serios... începu Spandrell.

— Ascultă, serios vorbind, ai citit Thais de Anatole France? Spandrell răspunse negativ.

— Citeşte-o, spuse Rampion. Citeşte-o. E o carte elementară, nici vorbă. O carte pentru copii. JDa_jiu=i^b_in_e să creşti_făxă__să fi citit toate cărţile pentru copii. Citeşte-o şi vino să discutăm ~3Tn îTou despre ascetism ^1 experienţe mistice.

— 'Am s-o citesc, spuse Spandrell. Intre timp am vrut să spun că există unele stări de conştiinţă cunoscute doar asceţilor.

— Fără îndoială. Dacă însă îţi tratezi corpul, cum e şi firesc de la natură, ca pe un egal, ajungi la o stare a conştiinţei necunoscută asceţilor care practică vivisecţiunea.

— Stările de conştiinţă ale celor care practică vivisecţiunea sînt preferabile celor ale oamenilor prea indulgenţi.

— Cu alte cuvinte, un nebun e preferabil unui om sănătos. Nu sînt de acord. Omul grec, sănătos şi armonios, profită de pe urma ambelor stări. Nu-i atît de prost încît să-şi ucidă o parte din el. Menţine un echilibru.

Desigur nu-i uşor, e chiar al dracului de greu. Forţele ce trebuie împăcate se opun prin esenţă una alteia.

Sufletul conştient nu admite activităţile părţii inconştiente, fizice şi instinctive a întregii fiinţe. Existenţa uneia reprezintă moartea celeilalte, şi invers. Omul cu mintea clară încearcă cel puţin să stabilească un echilibru.

Creştinii, care nu erau chiar în toate minţile, învăţau pe oameni că trebuie să scape de jumătate din fiinţa lor, aruncînd-o la lada de gunoi. Iar astăzi oamepii de ştiinţă şi de afaceri ne spun că trebuie să ne lepădăm şi de jumătatea pe care ne-au lăsat-o creştinii. Eu n-am chef să fiu pe trei sferturi mort. Prefer să fiu viu, complet viu.

E timpul să aibă loc o revoltă în favoarea viefii şi a fiinţei întregi.

— Dar din punctul tău de vedere, spuse Spandrell, credeam că epoca noastră n-are nevoie de reforme. E epoca de aur a băuturii, a sporturilor şi a promiscuităţii amoroase.

— Dac-ai şti cît era de puritan Mark! spuse Mary şi rîse. Un puritan înrăit!

— Nu eram puritan, spuse soţul ei. Eram doar un om normal. Tu eşti ca toţi ceilalţi, continuă el, adresîndu-se lui Spandrell. îţi închipui probabil că lascivitatea rece, modernă şi civilizată e totuna cu — cum să-l numesc — cultul sănătos al falusului (în asta constă trăsătura religioasă a vechiului mod de viaţă; ai citit Achamianii1), un cult al falusului, aşadar, al epocilor antice.

1 Comedie de Aristophan (450—385).

127

Spandrell mîrîi şi dădu din cap. -\Ţ

— Scuteşte-ne de gimnastica ta mintală.

— Nu e cîtuşi de puţin acelaşi lucru, continuă Mark. E doar creştinismul văzut de-a-ndoaselea. Dispreţul ascetic pentru corp, altfel exprimat. Dispreţ şi ură. La asta mă refeream. Vă urîţi pe voi, urîţi viaţa. Singurele voastre alternative sînt promiscuitatea sau ascetismul. Două feluri de moarte. Creştinii înţelegeau cultul falusului mai bine decît această generaţie de atei. Cum e paragraful ăla din slujba religioasă la căsătorie: „Te ador cu corpul meu". Adoraţia cu corpul, iată adevăratul cult al falusului. Dacă îţi închipui că asta are ceva de-a face cu promiscuitatea rece şi civilizată a tinerilor noştri cu vederi înaintate, te înşeli amarnic.

— Sînt gata să recunosc că distracţiile civilizate mă plictisesc de moarte, răspunse Spandrell. Există un anume miros, continuă el în pauzele cînd nu trăgea din ţigara de foi pe jumătate fumată, şi pe care încerca s-o aprindă din nou, un miros de parfum ieftin. . şi de jeg stătut. . Mă gîndesc^deseori. . că iadul. . aşa trebuie să

miroasă. Zvîrli chibritul. — în privinţa celeilalte alternative, însă, nu poate fi vorba de moarte. Isus sau Sfîntul Francisc, de pildă, n-aveau nimic mortal.

— Erau morţi „pe alocuri", spuse Rampion. Morţi iţi şi colo. Recunosc că în alte părţi au rămas foarte vii. Pe ei însă nu i-a preocupat jumătate din existenţă. Nu, nu merită să-i luăm în consideraţie. A venit vremea ca oamenii să înceteze să mai vorbească despre ei. M-am săturat de Isus Cristos şi de Sfîntul Francisc, m-am săturat pînă peste cap.

— Să luăm atunci poeţii, spuse Spandrell. Nu poţi să afirmi că Shelley e un cadavru.

— Shelley? exclamă Rampion. Nu-mi pomeni de Shelley. Dădu din cap cu convingere. — Nu, nu, cu Shelley e ceva absolut îngrozitor. N-are. nimic omenesc, nu e un om, e o corcitură dintre o zînă şi o moluscă

albă.

— Ei lasă, fii serios, protestă Spandrell.

— O fi foarte delicat, mă rog, tot ce vreţi. Dar în fond, ce mucozitate vîscoasă şi anemică! N-are sînge.

N-are oase adevărate. N-are maţe! Doar un fel de pastă zemoasă şi albă. Şi în sufletul lui ce minciună

îngrozitoare! Şi cu ce artă pretindea întotdeauna, atît în avantajul lui cît şi al celorlalţi, că lumea nu există de fapt, că e ori un rai, ori un iad. Pentru el dragostea nu înseamnă să te culci cu o femeie, ci doar s-o ţii de mînă cum se ţin de mînă îngeraşii. Puah! Aminteşte-ţi cum se purta cu femeile. Scandalos, absolut scandalos!

Femeile erau încîntate, fireşte, un timp, fiindcă le făcea să se simtă foarte spirituale, 128

pînă ce într-o bună zi le venea să se sinucidă. Foarte spiritual, nu? Făcea tot timpul pe şcolarul cu porniri sexuale fireşti, care încearcă să se convingă, pe sine şi pe alţii, că era Dante şi Beatrice la un loc, dacă nu mai mult.

Groaznic, groaznic! Bănuiesc că singura lui scuză e că n-avea de ales. Nu se născuse bărbat, ci un fel de zînă cu trupul unei moluşte, şi apetitul sexual al unui şcolar. Gîndiţi-vă pe urmă la oribila lui neputinţă de-a spune lucrurilor pe nume. Trebuia să pretindă întotdeauna că. . e ori harfa unui înger, ori o imagine platonică. Ţii minte Odă ciocîrliei? „Te salut, spirit fericit! Pasăre niciodată n-ai fost". Rampion o recită ca pe o parodie ridicolă şi cu un patos de artist cabotin. — Shelley se prefăcea, se minţea singur, ca de obicei. Ciocîrlia n-avea voie să fie o pasăre cu pene, cu sînge în vine, cu un cuib şi vînînd rîme. O, nu! Asta nu era destul de poetic, era prea grosolan.

Trebuia să fie un spirit lipsit de trup. Fără sînge, fără oase. Un fel de moluscă eterică şi zburătoare. Nu-i de mirare. Shelley însuşi era un fel de moluscă zburătoare; şi, în definitiv, cine putea să scrie mai bine ca el despre un asemenea subiect? Dacă eşti o moluscă trebuie să scrii despre moluşte, chiar dacă subiectul pe care ţi l-ai ales se presupune că e ciocîrlia. Aş fi dorit însă din toată inima, adăugă Rampion," într-o"izrJtlCrnre de furie comică

prin extravaganţa ei, ca pasărea să aibă atîta bun-simţ şi, ca vrăbiile alea din cartea Tobi1, să-i lase un găinaţ

mare drept în ochi. Bine i-ar fi făcut, fiindcă a spus despre ea că nu-i pasăre. „Spirit fericit", asta-bună! Auzi,

„spirit fericit"!

1 Deuterocanonicul din Vechiul Testament, scris de autori necunoscuţi.

129

Capitolul XI

Lucy avea darul să atragă întotdeauna multă lume în jurul ei. „Cu cît sînt mai mulţi cu atît e distracţia mai mare"; acesta era principiul ei; iar dacă „distracţia mai mare" era prea mult spus, atunci cel puţin mai mult zgomot, mai multă mişcare şi agitaţie. Cinci minute de la sosirea lor, colţul intim unde Spandrell şi soţii Rampion discutaseră liniştiţi toată seara fu invadat, umplîndu-se într-o clipă pînă la refuz, de un grup gălăgios de oameni beţi, veniţi din fundul restaurantului. Cuthbert Arkwright era cel mai zgomotos şi cel mai "beat, ca de obicei, atît din dragoste pentru artă cît şi din dragoste pentru băutură. Avea convingerea că urletele şi impertinenţele lui apărau arta de filistini. Cînd era afumat avea sentimentul că devine nemuritor — ca Baudelaire, Edgar Allan Poe sau De Quincey1 — şi că

lupta împotriva gloatei stupide şi lipstă de spirit. Se lăuda cu excesele lui sexuale, convins că oamenii respectabili îl consideraseră pe Blake nebun, ca de altfel şi pe Bowdler2 cînd editase pe Shakespeare; ei îl dăduseră în judecată pe autorul lui Madame Bovary şi tot datorită lor dacă cereai volumul Sodom de contele de Rochester3 la biblioteca Bodleiană de la Universitatea din Oxford, bibliotecarii nu-ţi dădeau cartea decît dacă arătai o adeverinţă oficială prin care dovedeai bona fide a cercetărilor literare.

Arkwright îşi cîştiga existenţa — în decursul căreia se convinseseră că serveşte arta — tipărind ediţii limitate şi scumpe ale celor mai scabroase cărţi din literatura străină şi engleză. Era blond, cu obrajii congestionaţi, cu ochi verzi şi bulbucaţi, şi cu o voce stridentă. Willie Weaver — un 1 Thomas de Quincey (1785—1859), scriitor englez, autorul cărţilor: Amintirile unui mîncător de opium şi Crima considerată o artă.

2 Thomas Bowdler (1754—1825), editor englez, specializat în expurgarea textelor. A publicat astfel o ediţie a operelor lui Shakespeare, Shakespeare pentru

familie şi o ediţie expurgată din Decăderea si prăbuşirea Romei de Edward Gibbon.

3 John fVilmot, conte de Rochester (1647—1680), poet englez la curtea lui Carol al II-lea al Angliei. A scris poezii, satire şi romane licenţioase (Sodom).

130

omuleţ veşnic zîmbitor, cu ochelarii qălare pe nasul lung, bîlbîindu-se, bine dispus şi trăncănind la nesfirşit — îl urma cu un aer plin de ifose. în spatele lui, la fel de mărunt şi de asemenea cu ochelari, dar cenuşiu, posomorit, sfrijit şi tăcut, venea Peter Slipe.

— Parcă sînt reclama unei doctorii, spuse Spandrell,în timp ce se apropiau. Slipe ar fi pacientul înaintea tratamentului, Weaver, pacientul după ce-a luat prima sticlă, iar Cuthbert Arkwright ar ilustra dezastrul provocat de urmările unui tratament complet.

Lucy mai rîdea încă de glumă, cînd Cuthbert îi strînse mîna.

— Lucy! strigă el. îngeraşule! De ce-mi scrii totdeauna cu creionul, pentru numele lui Dumnezeu? Nu-nţeleg ce scrii! Astă-seară sînt aici dintr-o pură întîmplare.

„Va să zică i-a scris să se întîlnească cu ea aici, îşi spuse Walter. Cu mitocanul ăsta stupid şi vulgar."

Willie Weaver dădu mîna cu Mary şi Mark Rampion.

— Nici nu mi-a trecut prin cap c-o să întîlnesc celebrităţi, spuse el. Ca să nu mai pomenesc de femeile frumoase.

Făcu o plecăciune spre Mary, care izbucni într-un ris puternic şi masculin. Willie Weaver se simţi mai degrabă

flatat decît jignit.

— Ai putea să juri că-i Mermaid Tavern1, continuă el.

— Te mai ocupi cu bric-ă-brac2-uîl i se adresă Spandreii, aplecîndu-se peste masă, lui Peter Slipe care se aşezase alături de Walter. '

Peter era asiriolog şi lucra la British Museum.

— De ce scrii cu creionul? De ce? răcnea Cuthbert.

— Mă murdăresc pe degete cînd scriu cu tocul.

— Am să şterg petele de cerneală cu săruturi, protestă Cuthbert şi, aplecîndu-se peste mîna pe care o mai ţinea încă, începu să-i sărute degetele subţiri.

Lucy rîse.

— Prefer să-mi cumpăr un stilou, spuse ea.

Walter îi privea nefericit. Cum era cu putinţă? Un farsor ordinar şi odios ca ăsta?

— Ce nerecunoştinţa! spuse Cuthbert. Am ceva neapărat de discutat cu Rampion, spuse el şi, întorcîndu-se, îl bătu pe umăr, salutînd-o în acelaşi timp pe Mary.

— Ce agapă! continuă Willie Weaver să susure ca un ceainic pus la fiert. Se îndrepta spre Lucy. — Ce simpozion! Cum să

Circiumă celebră la Londra în sec. XVI, frecventată de poejii elizabetani. Obiecte disparate şi fără valoare, adunate la un loc (fr.).

131

zic... — ezită o clipă căutînd comparaţia cea mai potrivită şi mai evident izbitoare — mai ceva ca la Atena! Ce orgie, mai mult 'decît platonică!

— Ce înseamnă „mai ceva ca la Atena"? întrebă Lucy. Willie se aşeză pe scaun şj începu să explice.

— „Mai ceva ca la Atena", adică, prin contrast cu meschinăriile noastre burgheze.

— De ce nu-mi dai ceva să-ţi publici? îl întrebă Cuthbert pe Rampion, încercînd să-l convingă.

Pictorul îl privi cu scîrbă.

— Crezi că am ambiţia să-mi văd cărţile în prăvăliile unde se vînd prezervative?

— Ar fi într-o bună companie, spuse Spandrell. Operele lui Aristotel. .

Cuthbert protestă, izbucnind într-un hohot de rîs...

— Compari un scriitor important din epoca victoriană cu un altul din epoca lui Pericle, spuse Willie Weaver.

Zîmbi, fermecat de elocinţa lui.

Asupra lui Peter Slipe vinul de Burgundia avusese un efect deprimant. Departe de a-l stimula, băutura îi accentuase apatia congenitală şi melancolia.

— Ce mai face Beatrice? îl întrebă pe Walter. Beatrice Gilray, spuse el, sughiţînd şi prefăcîndu-se că

tuşeşte. Presupun că o vezi deseori acum, de cînd lucrează la Literary World?

Walter o vedea de trei ori pe săptămînă şi găsea că o duce întotdeauna bine.

— Salut-o din partea mea, cînd o mai vezi, spuse Slipe.

— Chiorăiturile sforăitoare ale unui Carlyle dispeptic, declamă Willie Weaver, şi oqhii îi luciră prin lentilele ochelarilor.

Se gîndi flatat că le mot suna delicios de juste. Tuşi discret, ceea ce consituia comentariul său invariabil asupra celor mai bune găselniţe. „Aş vrea să rid, să aplaud, iată cum se putea interpreta tuşea lui discretă, dar mă

opreşte modestia".

— Ce e sforăitor? întrebă Lucy. Nu uita că n-am mers la şcoală.

— Cînţi ca o păsărică melodia din pădurea ta de baştină,

(spuse Willie. Pot să-mi torn puţin din acest nobil coniac? Te , mînie această băutură, venerată fîntînă a Muzelor? I — S-a purtat rău cu mine, extrem de rău, se plîngea Peter Slipe. Nu vreau însă să-şi închipuie că-i port pică.

Willie Weaver plescăi din buze, în vreme ce sorbea coniacul.

— „Bucuriile solide şi plăcerile lichide nu le cunosc decît copiii Sionului", cită el greşit şi tuşi iar discret, încîntat de sine.

132

— Nenorocirea lui Cuthbert, spunea Spandrell, e că n-a învăţat niciodată să deosebească arta de pornografie.

— Desigur, continuă Peter Slipe, avea tot dreptul să facă ce-i place cu propria ei casă. Da' ca să mă dea afară cu un preaviz atît de scurt!...

Cu altă ocazie, Walter ar fi fost încîntat să-l asculte pe sărmanul Slipe povestind versiunea acestei istorii ciudate.

Fiind însă preocupat de Lucy, îi era greu să manifeste un interes deosebit.

— Mă întreb cîteodată dacă victorienii nu se distrau mai bine decît noi, spuse Lucy. Cu cît sînt mai mari opreliştile, cu atît e distracţia mai grozavă. Dacă vreţi să vedeţi oameni care beau cu o reală plăcere, duceţi-vâ în America. în Anglia reginei Victoria existau interdicţii în toate domeniile. De pildă, un al nouăsprezecelea amendament la legea asupra dragostei. Sînt sigură că l-au redactat cu entuziasmul cu care americanii beau whisky. Nu cred că i-am întrecut pe atenieni — nu sîntem mai perverşi decît ei.

— îl preferi -pe Pecksniff1 lui Alcibiade2, trase concluzia Willie Weaver.

Lucy dădu indiferentă din cap.

— N-am încercat experienţele lui Pecksniff.

•— Nu ştiu, spuse Peter Slipe, dacă v-a ciupit vreodată o gîscă.

— Ce anume? întrebă Walter, îndreptîndu-şi din nou atenţia spre el.

— Dacă v-a ciupit o gîscă.

— Niciodată, după cîte îmi amintesc.

— E o senzaţie puternică, uscată. Slipe tăie aerul cu degetul arătător, pătat de nicotină. — Aşa e şi Beatrice.

Ciupeşte. îi place să ciupească. Poate fi însă şi foarte bună. Insistă chiar să fie bună în felul ei, aparte, iar dacă

nu-ţi place te ciupeşte. Ciupitul face parte din • bunătatea ei, sînt convins. N-am avut nimic împotrivă. Dar de ce să mă dea afară din casă, de parcă aş fi fost un criminal? Iar camere se găsesc atît de greu astăzi. A trebuit să stau trei săptămîni la o pensiune. Ce mîncare.. Se cutremură.

Walter zîmbi, nemaiputîndu-se stăpîni.

— Probabil că era foarte grăbită să-l instaleze pe Burlap în locul tău.

Personificarea ipocriziei.

2 Alcibiade (450—404 î.e.n.), general atenian, ambiţios şi imoral.

Pecksniff, personaj din romanul Martin Chuzzlewit de Charles Dickens. ■nificarea ipocriziei Alcibiade (450— Personificarea viciului.

133

— Dar de ce atîta grabă?

— Pentru că vrea să scape de-o fostă dragoste şi s-o ia de-a capul cu una nouă.

— Ce-are a face dragostea cu evacuarea mea din casă? întrebă Slipe. Vreau să spun, în cazul lui Beatrice.

— Are foarte mult de-a face, interveni Willie Weaver. Contează imens. Fecioarele astea prea coapte sînt cele mai pline de pasiune.

— Dar n-a avut în viaţa ei o aventură amoroasă.

— Din cauza asta pasiunea ei e atît de violentă, încheie Willie triumfător. Beatrice are un negrişor aşezat pe o supapă de siguranţă, iar nevastă-mea m-a asigurat că lenjeria ei e ca a lui Phryne1. Un lucru absolut sinistru.

— Poate că-i place să fie bine îmbrăcată, sugeră Lucy. Willier Weaver clătină din cap. Ipoteza era prea simplă.

— Femeia asta e misterioasă ca o groapă întunecoasă. Willie ezită un moment. — O groapă plină de broaşte încîrligate în beznă, încheie el, şi tuşi modest ca pentru a-şi -sărbători performanţa.

Beatrice Gibrayi îşi cîrpea un combinezon roz de mătase. Avea treizeci şi cinci de ani, dar arăta mai tînără, sau, mai degrabă, părea fără nici.o vîrstă. Avea pielea netedă şi delicată. Din orbitele nu prea adînci şi fără riduri, ochii îi străluceau. Faţa osoasă, nu lipsită de frumuseţe, trăda hotărîre; nasul ei obraznic îi dădea totuşi un aer cam ridicol; avea un aer cam absurd din pricina luciului sticlos al ochilor, a gurii cu buze răsfrînte şi a bărbiei rotunde şi semeţe. "Cînd o vedeai îţi venea să rîzi de ea şi să rîzi cu ea, căci forma buzelor predispunea la haz, iar expresia ochilor ei rotunzi şi miraţi trăda ironie şi o curiozitate răutăcioasă.

îşi petrecea timpul cosînd. Se auzea tic-tacul pendulei. Clipa mişcătoare, care, după Sir Isaac Newton, desparj£„_tfecujul infinit de viitorul infiniţ,_se apropia inexorabil prin dimensiunea timpului. Sau, dacă

ATistotel avea dreptate, încă_rjyjindjn_ceea ce e posibil devenea real cujjgcare_£[ipă; prezentul stateiâ"pe loc şi se contopea cu viitorul, aşa cum un~bm"aTpuTea~sa-şi petreacă toată viaţa sugînd capătul nesfîrşit al unei spaghete. Din cînd în cînd, Beatrice căsca din răsputeri. Lîngă cămin, într-un coş, se 1 Curtezană greacă, celebră, prin orgoliul şi lăcomia ei. Acuzată de impietate, a fost achitată de judecători atunci cînd avocatul, ca supremă

probă a nevinovăţiei, i-a dat jos voalurile transparente.

134

afla o pisică neagră culcată pe o parte; torcea şi da să sugă la patru pisoi de culori diferite, care nu făcuseră încă

ochi. Pereţii odăii aveau o culoare gălbuie ca ciuboţica-cucului. Pe raftul de sus al bibliotecii, praful creştea pe manualele de asiriologie, cumpărate pe vremea cînd Peter Slipe locuise la etaj. Volumul din Pensees de Pascal, cu observaţii în creion, făcute pe margine de Burlap, stătea deschis pe masă. Tic-tacul pendulei continua.

Deodată, uşa de la intrare se deschise cu zgomot. Beatrice lăsă din mînă combinezonul de mătase roz şi sări în picioare.

— Denis, nu uita să-ţi bei .laptele fierbinte, spuse ea, căutîndu-l cu privirea prin hol.

Vocea ei răsună limpede, tăios şi poruncitor.

Burlap îşi atîrnă haina în cuier şi se apropie de uşă.

— Nu era cazul să mă aştepţi, îi reproşa tandru, fixînd-o cu zîmbetul lui grav şi subtil, copiat după portretele lui Sodoma.

— Am avut ceva de terminat, minţi Beatrice.

— Eşti fioros de amabilă.

Aceste expresii colorate şi amuzante, folosite de Burlap ca să dea savoare conversaţiei, sunau foarte ciudat unei urechi fine.

— Vorbeşte în argou, spusese odată Mark Rampion despre el, de parc-ar fi un străin care ştie perfect engleza —

totuşi engleza unui străin. Nu ştiu dacă aţi auzit vreodată un indian spunînd cuiva că este un „tip pe cinste". Asta îmi aminteşte de argoul lui Burlap.

Lui Beatrice, acel „fioros de amabilă" i se păru cît se poate de firesc şi de obişnuit. Se înroşi de o plăcere timidă

şi feciorelnică. Răspunse însă scurt şi poruncitor.

— Intră şi închide uşa.

Timiditatea ei delicată şi proaspătă era acoperită de o carapace dură; o parte a fiinţei ei te ciupea ca o gîscă, arătînd că îşi cunoştea atribuţiile.

— Stai jos, porunci Beatrice şi, în timp ce se agita cu o cană de lapte şi o tingire la plita de aragaz, îl întrebă cum se distrase la serată.

Burlap clătină din cap.

— Fascinaţia nugacitatis, spus el. Fascinaţia nugacitatis. Rumegase la fascinaţia fleacurilor de cînd plecase din Piccadilly Circus.

Beatrice nu ştia latineşte, dar putea citi pe faţa lui că opinia era negativă.

— Nu găseşti că seratele sînt un fel de pierdere de timp? întrebă ea.

Burlap îi dădu dreptate.

135

— O pierdere de timp, repetă el încet şi căzu pe gînduri; îşi aţinti privirea impenetrabilă şi preocupată

asupra micului demon ^nvizibil aflat puţin mai Ia stînga lui Beatrice. La patruzeci de ani ţi-ai trăit mai mult de jumătate din viaţă şi lumea e plină de minuni şi taine. Şi totuşi, îţi petreci patru ore flecărind în palatul Tantamount. De ce trivialitatea e atît de fascinantă? Sau mai există ceva, în afara trivialităţii, care te atrage?

Oare vreo speranţă fantastică şi vagă c-ai putea să întîlneşti acea persoană mesianică pe care ai căutat-o veşnic, sau că ai putea să auzi cuvîntul revelator?

în timp ce vorbea, Buriap dădea din cap cu o mişcare ciudat de dezarticulată, ca şi cum muşchii gîtului ar fi fost moi. Beatrice era atît de familiarizată cu gestul lui, încît nu i se păru deloc straniu. Aşteptînd să fiarbă laptele, îl asculta pe Buriap cu admiraţie şi îl privea cu religiozitate. Conversaţia unui om ale cărui incursiuni în saloanele celor bogaţi reprezentau simple episoade într-o cercetare spirituală de-o viaţă întreagă putea fi pe bună dreptate considerată egală ca importanţă cu participarea la serviciul divin de duminică dimineaţa.

— Cu toate acestea, adăugă Buriap, uitîndu-se deodată la ea cu un rînjet răutăcios şi ştrengăresc, complet deosebit de zîmbetul de mai înainte copiat după personajele lui Sodoma, şampania şi icrele negre au fost formidabile. Demonul din el întrerupsese reflecţiile filozofice ale îngerului. Buriap îi îngăduise să vorbească cu voce tare. De ce nu? îl distra să fie enigmatic. Aruncă o privire spre Beatrice, care1 rămăsese descumpănită.

— Sînt convinsă c-au fost formidabile, răspunse ea, reluîndu-şi expresia bisericească pentru a se armoniza cu rînjetul lui. începu să rîdă cam nervos şi se întoarse să toarne laptele într-o ceaşcă. — Uite-ţi laptele, vorbi ea scurt, încercînd sâ-şi ascundă încurcătura, printr-un ton poruncitor. Nu uita să-l bei fierbinte.

Se lăsă o lungă tăcere. Buriap îşi sorbea încet laptele fierbinte, iar Beatrice aşezată pe un taburet în faţa căminului gol aştepta, aproape cu respiraţia tăiată, să se întîmple ceva, fără să ştie însă ce.

— Parcă eşti micuţa domnişoară Muffet' stînd pe taburetul ei, spuse Burlad, rupînd tăcerea.

Beatrice zîmbi.

— Noroc că nu-i pe-aici nici un păianjen mare.

— Mulţumesc pentru compliment, dac-ai avut această intenţie.

1 Eroina unei poezii pentru copii (nursery rhyme); micuţa domnişoară Muffet stă pe un taburet (tuffet) şi deodată apare un păianjen mare şi negru...

136

— Da, am avut-o, spuse Beatrice.

Asta era una din calităţile splendide ale lui Denis, îşi spuse ea; puteai să ai încredere în el. Alţi bărbaţi erau în stare să se arunce asupra ta, să încerce să te pipăie, să te sărute. îngrozitor, de-a dreptul îngrozitor. Beatrice nu îşi revenise niciodată complet după şocul suferit în tinereţe cînd cumnatul mătuşii Maggie, pe care-l considerase întotdeauna ca un unchi, începuse s-o pipăie într-o birjă; întîmplarea o speriase şi o dezgustase atît de râu, încît atunci cînd Tom Field, care îi plăcea cu adevărat, o ceruse îri căsătorie, îl refuzase, tocmai fiincă era bărbat, ca acel oribil unchi Ben. Se temea de orice apropiere amoroasă din partea unui bărbat iar contactul fizic îi provoca o frică de moarte. Trecuse de treizeci de ani şi nu îngăduise nimănui să o atingă. Fetiţa delicată şi tremurătoare, ascunsă sub carapacea rezistentă, se îndrăgostise deseori. Groaza însă de-a fi pipăită, chiar de-a fi vreodată

atinsă, se dovedise întotdeauna mai puternică decît dragostea. La primul semnal de pericol, Beatrice începea disperată să dea cu ciocul ca o gîscă, să-şi îngroaşe carapacea şi să fugă. Odată în siguranţă, fetiţa îngrozită

răsufla uşurată. Slavă Domnului! Un suspin de dezamăgire se amesteca însă tot timpul în suspinul ei de mare uşurare sufletească. Ar fi vrut să nu se fi speriat, iar fericirea simţită înainte de a o fi pipăit unchiul Ben să fi continuat mereu, veşnic. Uneori se înfuria pe sine; de cele mai multe ori însă îşi închipuia că dragostea e un sentiment profund condamnabil, iar bărbaţii sînt nişte, fiinţe extrem de îngrozitoare. Denis Burlap o încîntase; avea certitudinea că n-o să se arunce asupra ei şi nici n-are să o pipăie. Beatrice îl adora fără nici o reţinere.

— Suzan avea şi ea obiceiul să stea pe taburet, întocmai ca micuţa domnişoară Muffet, reluă Burlap după o clipă.

Vocea îi deveni melancolică. în ultimele minute se gîndise la soţia lui moartă. Trecuseră aproape doi ani de cînd Susan se prăpădise în' timpul unei epidemiii de gripă. Aproape doi ani, dar durerea, se încredinţa el, nu se micşorase; mai mult, îi resimţea lipsa la fel de covîrşitor ca la început. Susan, Susan, Susan, îi repeta el necontenit numele. N-avea s-o mai vadă, chiar dacă i-ar fi fost dat să trăiască un milion de ani. Un milion de ani, un milion de ani.

— Sau stătea pe jos, continuă Burlap, reconstituindu-i cît se putea de fidel imaginea. Cred că cel mai mult îi plăcea să stea pe jos. Ca un copil „Un copil, un copil", îşi repetă el. — Şi ce tînără era.

Beatrice rămase tăcută, cu ochii la căminul gol. Dacă s-ar fi uitat la Burlap, ar fi săvîrşit un gest indiscret, aproape indecent.

137

Sărmanul! Cînd, în sfîrşit, se întoarse spre el, îl văzu cu ochii plini de lacrimi. Scena îi provocă o milă

neaşteptată şi maternă. Un biet copil nefericit. Beatrice se aplecă şi îi mîngîie mîna inertă.

— „Broaşte încîrligate", repetă Lucy şi rîse. Ai avut o idee genială, Willie.

— Toate ideile mele sînt geniale, răspunse Willie cu modestie.

Juca rolul lui Willie Weaver, în faimosul rol al lui Willie Weaver. îşi exploata artistic pasiunea pentru dorinţă, pentru fraza rotundă şi cu ecou prelung — veleitate cu care se născuse, trei secole prea tîrziu.

Pe vremea tinereţii lui Shakespeare ar fi devenit o celebritate literară. Printre contemporanii săi, euforismele lui stîrneau însă rîsul. Complimentele îi făceau plăcere, chiar dacă erau ironice, căci Willie Weaver era atît de cumsecade şi de săritor, încît toată liîrHeTT'tmea la el. îşi juca rolul în faţa unui auditoriu care îl aproba prin rîs, şi atunci scotea tot ce putea din rol.

— Toate ideile mele sînt geniale. Observaţia era admirabilă în ce-l privea. Şi poate adevărată. Willie glumea, cu o seriozitate ascunsă. — Fiţi atenţi la ce vă spun, continuă el, într-o bună zi batracienele au să irumpă, au să iasă la suprafaţă.

— Da' de ce tocmai batracienele? întrebă Slipe. Beatrice n-are nimic de batraciană.

— Şi de ce să iasă la suprafaţă? interveni Spahdrell.

— Broaştele nu dau cu ciocul.

Vocea subţire a lui Slipe fu acoperită de cea a lui Mary Rampion.

— Fiindcă totul iese la suprafaţă, strigă ea. Iese sigur.

— Morala, încheie Cuthbert, nu ascUndeţi nimic. Eu n-o fac niciodată.

— Poate că toată nostimada e să iasă la suprafaţă, speculă Lucy.

— Prohibiţionistă perversă şi paradoxală!

— E evident, spunea Rampion, revoluţiile se petrec atît în interior cît şi în exterior. în stat se revoltă

săracii împotriva celor bogaţi. în om, corpul şi instinctele oprimate se revoltă contra intelectului.

Intelectul a fost exaltat, cum s-a întîmplat de altfel şi cu clasele superioare din punct de vedere spiritual; clasele inferioare din punct de vedere spiritual se revoltă.

— Asta-i bună! strigă Cuthbert şi bătu cu pumnul în masă.

138

Rampion se încruntă. Aprobarea lui Cuthbert îi păru o insultă, personală.

— Eu sînt contrarevoluţionar, spuse Spandrell. Vreau să pun la locul lor clasele inferioare din punct de vedere spiritual.

— Cu excepţia, persoanei tale? zise Cuthbert rînjind. N-am voie să teoretizez?

— De secole, oamenii le-au pus cu forţa la locul lor, spuse Rampion, şi uite rezultatele; apariţia unui tip ca tine, printre altele. Se uită la Spandrell care îşi aruncase capul pe spate şi rînjea. — Iată rezultatul, repetă el. O

revoluţie interioară şi personală, avînd ca urmări o revoluţie exterioară şi socială.

— Lasă, lasă, zise Willie Weaver. Vorbeşti de parcă s-ar auzi huruitul căruţelor cu condamnaţi la moarte din Thermidor1. Anglia mai stă încă pe vechile ei temelii.

— Ce ştii tu despre Anglia şi despre englezi?! replică Rampion. N-ai ieşit niciodată din Londra şi nici din clasa ta. Du-te în nordul ţării.

— Ferească Dumnezeu! răspunse cu pioşenie Willie.

— Du-te într-o regiune siderurgică, vorbeşte cu un siderurgist. Ai să vezi că revoluţiile nu se fac pentru o cauză, ci de dragul de a le face. Distrugere de dragul distrugerii.

— Frumoasă perspectivă, spuse Lucy.

— E înspăimântător. Inuman. Umanitatea le-a fost stoarsă de greutatea cărbunelui şi a fierului. N-o să fie o revoluţie a oamenilor. O să fie o revoluţie a fiinţelor elementare, a monştrilor, a monştrilor dinaintea apariţiei omului. Iar voi o să închideţi ochii şi o să vă prefaceţi că totul merge de minune.

, — Gîndeşte-te la disproporţie, spuse Lordul' Edward, fumîndu-şi pipa. E sigur.. Vocea i se stinse. Să luăm de pildă cărbunele. Oamenii folosesc de o sută şi zece ori mai mult cărbune ca în 1800. Populaţia nu a crescut însă

decît de două ori şi jumătate faţă de cea de atunci. în timp ce cu alte animale. . situaţia e complet diferită.

Consumul e proporţional cu numărul lor.

Illidge se opuse.

— Dacă animalele ar putea obţine mai mult decît au nevoie pentru a subzista, nu s-ar da în lături, nu-i aşa? După

o luptă

1 în calendarul republican instituit de Revoluţia Franceză, luna Thermidor marca perioada 19 (20) iulie — 17 (18) august. Aci, referire la evenimentele revoluţionare din 9 şi 10 Thermidor (27—28 iulie) care au dus la căderea lui Robespierre şi a Convenţiunii montagnarzilor.

139

sau o epidemie, hienele şi vulturii profită de abundenţa de stîrvuri pentru a se îndopa cit pot. Cu oamenii e la fel.

Acum cîteva milioane de ani pădurile au murit în masă. Oamenii le-au dezgropat cadavrele, au descoperit că le pot folosi şi şi-au oferit luxul să risipească cărbunii nebuneşte, atît timp cît mai aveau la dispoziţie stîrvul lor.

Cînd rezervele se vor epuiza, oamenii se vor întoarce la raţiile mici, ca hienele în perioadele dintre războaie şi epidemii.

Illidge avea chef de vorbă. Discuţia despre fiinţele omeneşti pe care le vedea ca pe nişte larve îi producea o satisfacţie ciudată.

— Se descoperă o regiune carboniferă sau se găseşte petrol. Se ridică oraşe întregi, se instalează căi ferate, începe un trafic maritim. Unui observator ajuns la adînci bătrîneţi şi stabilit pe lună, forfota şi opinteala oamenilor îi apare desigur ca agitaţia unor furnici şi a unor muşte în jurul unui cîine mort. Sodiul din Chili, petrolul din Mexic, fosfatul din Tunisia, de fiecare dată cînd se descoperă ceva, forfota insectelor reîncepe. Vă

puteţi închipui comentariul astronomilor de pe lună: „Aceste creaturi dovedesc un tropism remarcabil şi poate unic faţă de stîrvurile fosilizate".

— Ca struţii, spuse Mary Rampion. Trăiţi ca struţii.

— Dar nu numai revoluţiile, spune Spandrelll în timp ce -Willie Weaver plasa ceva în legătură cu

„Filozofiile

struţo-cameliene", ci şi toate lucrurile importante care se întîmplă să fie neplăcute. Odinioară oamenii nu aveau obiceiul să pretindă că moartea şi păcatul nu există: „Au detour d'un sentier une charogne infame"1, cită el.

Baudelaire a fost ultimul poet modern. „Et pourtant"2 continuă el privind cu un .zîmbet spre Lucy şi ridicîndu-

şi paharul.

„Et pourtant vous serez semblable ă cette ordure

A cette hprrible infection,

Etoile de mes yeu, solei de ma nature,

Vous, mon ange et ma passion!

' „în drum, de-a curmezişul, zăcea mustind la soare. O mortăciune lungâ-ntr-un zmîrc de cheag stătut". 2 „§i totuşi"...

140

Alors, o ma beaute, dites ă la vermine Qui vous mangera de baisers... '

— Dragă Spandrell! Lucy ridică mîna într-un gest de protest.

— Eşti prea necrofil! spuse Willie Weaver.

„Veşnic aceeaşi ură de viaţă", îşi spunea Rampion. Singura alternativă e alegerea modului în care vei muri. Privi cu atenţie faţa lui Spandrell.

— Cînd stai şi te gîndeşti, spunea Illidge, că timpul care a fost necesar la formarea straturilor de cărbuni, împărţit la lungimea unei vieţi omeneşti, nu se deosebeşte atît de colosal de viaţa unui arbore sequoia împărţită la viaţa unei generaţii de bacterii ale putreziciunii.

Cuthbert se uită la ceas.

— Doamne sfinte! strigă el, e unu fără douăzeci şi cinci. Sări în picioare. Şi-am promis c-am să

trec pe la serata soţilor Widdicombe. Peter, Willie! Hai, repede!

— Dar nu puteţi pleca, protestă Lucy. E absurd de devreme.

— .Chemarea datoriei, explică Willie Weaver. Fiica severă a vocii lui Dumnezeu.

Tuşi discret, în semn de aprobare.

— Dar e ridicol, nu-i voie aşa ceva. Lucy îi privi pe rînd cu un fel de nelinişte amestecată cu furie.

Spaima singurătăţii devenise pentru ea cronică. Era întotdeauna posibil, dacă cineva mai rămînea cinci minute, să se întîmple ceva foarte amuzant. Pe deasupra, nu putea suporta ideea ca cineva să i se opună.

— Mă tem că va trebui să plecăm şi noi, zise Mary Rampion, ridicîndu-se.

1 „La rîndul tâu, vezi bine, şi tu vei fi la fel cu ele,

Cu leşul, cu duhoarea, cu drojdiile lui,

Luceafărul şi visul nefericirii mele,

Aleanul meu şi leacul pe care mi-I dădui.

Atunci, iubito, spune-i şi viermelui tău, care

Te va muşca de buze cu cîte-o sărutare..."

(O mortăciune: Trad. Tudor Arghezi — Scrieri, voi. V) 141

„Slavă Domnului", îşi spuse Walter, cu speranţa că Spandrell va urma şi el exemplul celorlalţi.

— Nu se poate! strigă Lucy. Mark, pur şi simplu, nu-ţi dau voie!

Mark Rampion se mulţumi să rîdă. „Ce sirenă profesionistă!" reflectă el. Lucy îl lăsa complet rece, îl dezgusta.

Cuprinsă de disperare, Lucy făcu apel la Mary Rampion, singura femeie prezentă, în afară de ea.

— Doamnă Rampion, trebuie să mai rămîneţi. Măcar cinci minute. Cinci minute, stărui ea.

Zadarnic. Chelnerul deschise uşa laterală. Grupul se strecură în beznă.

— De ce ţin cu atîta încăpăţînare să plece? întrebă Lucy dezolată.

— De ce ţinem cu atîta încăpăţînare să rămînem? replică Spandrell.

Lui Walter i se strînse inima; răspunsul însemna că Spandrell n-avea de gînd să plece.

— Asta, evident, mi se pare mult mai de neînţeles, continuă el. Absolut de neînţeles! Căldura mare şi alcoolul îşi făcuseră

asupra lui Walter efectul obişnuit. Se simţea rău şi foarte nefericit. Ce sens avea să stea mai departe, prosteşte, în aerul greu al localului? Mai bine s-ar întoarce acasă imediat. Marjorie s-ar fi bucurat. ,'

— Tu cel puţin îmi eşti* devotat, Walter, spuse Lucy zîmbindu-i.

Walter se hotărî să-şi amîne plecarea. Se aşternu tăcere.

Cuthbert şi însoţitorii luaseră un taxi; refuzînd toate invitaţiile, soţii Rampion preferaseră să meargă

pe jos.

— Slavă Domnului, spuse Mary, în timp ce taxiul se îndepărta. Acest Arkwright e îngrozitor!

— Femeia e însă şi mai îngrozitoare! spuse Rampion. Mă înfioară. Vai de capul blegului de Bidlake junior.

Parcă-i un iepure în faţa unei nevăstuici.

— Aşa se apără bărbaţii unii pe alţii. Mie,.într-un fel, îmi place Lucy. în faţa ei aveţi sentimentul inferiorităţii.

Asta vă trebuie.

— Ar trebui să-ţi placă şi cobrele. Zoologia lui Rampion era pur simbolică.

— Apropo de înfiorare, ce părere ai despre Spandrell! Parcă-i un monstru, un demon.

142

-r- Un elev prostuţ, spuse Rampion apăsat. N-a evoluat niciodată, nu pricepi? E un veşnic adolescent.

îşi bate capul cu fleacurile interesante doar pentru adolescenţi. Nu e capabil să trăiască fiindcă îl absoarbe prea mult gîndtil morţii, Dumnezeu, adevărul, misticismul şi celelalte prostii; se gîndeşte prea mult la păcate, încearcă să le săvîrşească şi e dezamăgit că nu reuşeşte. E jalnic. Un fel de Peter Pan — mai rău decît monstrul mic şi dezgustător creat de Barrie, fiindcă Spandrell n-a mai evoluat de la o vîrstă ridicol de înaintată. Un fel de Peter Pan ă la Dostoievski, amestecat cu Musset, cu scriitorii de la sfîrşitul secolului trecut, cu Bunyan1, Byron şi Marchizul de Sade. Extrem de jalnic. Cu atît mai jalnic cu cît, în fond, e o fiinţă umană foarte cumsecade.

Mary rîse

— Mi se pare că trebuie să te cred pe cuvînt, spuse ea.

— Să nu uit, îi spuse- Lucy lui Spandrell, am un mesaj de la mama ta. l-l transmise.

Spandrell dădu înţelegător din cap şi nu făcu nici un comentariu.

— Ce face generalul? întrebă el în clipa cînd Lucy termină. Nu mai voia să- audă nimic despre mama lui.

— Ah, generalul! Lucy se strîmbă. Astă-seară am suportat cel puţin o jumătate de oră de

„inteligenţă" militară. Un asemenea om n-ar trebui să existe. Ce părere ai avea de o societate pentru stîrpirea generalilor?

— Aş fi membru fondator şi onorific.

— De ce nu se creează o societate pentru stîrpirea bătrînilor, fiindcă tot veni vorba? continuă Lucy.

Au devenit cu totul insuportabili. Cu excepţia tatălui tău, Walter. El e perfect. Absolut perfect.

E singurul bătrîn suportabil.

— Eu cred că e unul dintre puţinii bătrîni absolut insuportabili, dacă vrei să ştii. Pentru membrii familiei Bidlake, ajunşi la vîrsta lui Walter, caracterul insuportabil al bătrînului John devenise aproape proverbial. Nu l-ai mai găsi atît de perfect dacă i-ai fi soţie sau fiică.

In timp ce vorbea, Walter îşi aminti deodată de Marjorie. Sîngele îi năvăli în obraji.

— Fireşte, dacă-l iei ca soţ sau ca tată, spuse Lucy, la ce te poţi aştepta? E un bătrîn suportabil, tocmai'fiindcă a fost un

' John Bunyan (1628—1688), scriitor mistic englez, autorul volumului călătoria pelerinului.

143

tată şi un soţ atît de insuportabil. Celor mai mulţi bătrîni răspunderile le-au strivit viaţa. Tatăl tău nu s-a lăsat niciodată strivit. A avut neveste, copii etc, dar a trăit aşa cum i-a plăcut. Recunosc, nu-i foarte agreabil pentru soţie şi copii. Dar e splendid pentru noi ceilalţi!

— Probabil, spuse Walter.

Se crezuse întotdeauna total deosebit de tatăl său, deşi se comporta întocmai ca el.

— Nu-l judeca din punctul de vedere al unui fiu.

— Am să încerc. Şi ce părere crezi că are despre el?

— încearcă să-l judeci cum îţi spun eu şi-ai să vezi că am dreptate. .Unul din puţinii bătrîni suportabili. Compară-l cu ceilalţi. Lucy dădu sceptică din cap. Nu-s buni de nimic; nu te poţi înţelege cu ei.

Spandrell rîse.

— Vorbeşti despre bătrîni de parcă ar fi kafri sau eschimoşi.

— Păi asta şi sînt. Au o inimă de aur etc. Sînt colosal de inteligenţi, în felul lor, dacă te gîndeşti bine.

Dar nu ştiu cum se face că nu mai ţin de civilizaţia noastră. Sînt străini de ea. N-am să uit niciodată ce-am păţit cînd am fost invitată la ceai de nişte doamne arabe la Tunis. Erau foarte gentile şi ospitaliere.

M-au obligat să mănînc nişte prăjituri foarte greţoase, vorbeau mizerabil franţuzeşte, nu găseau nimic de discutat, iar fustele mele scurte şi faptul că n-aveam copii le-au îngrozit. Bătrînii îmi amintesc întotdeauna de o invitaţie la un ceai într-o familie arabă. Credeţi că atunci cînd o să

îmbătrînim o să ne transformăm în nişte bătrîne arabe care beau ceai împreună?

— Desigur, şi probabil pline de riduri, spuse Spandrell. E o problemă de îngroşare a arterelor.

— Ideile îi fac pe bâtrîni să semene cu o reuniune de bătrîne arabe care beau ceai. Eu una nu pot să

cred că arterele groase au să mă facă vreodată să cred în Dumnezeu, în morală etc. Am ieşit din crisalidă în timpul războiului, cînd toate temeliile fuseseră răsturnate. Nu cred că nepoţii noştri le-ar putea răsturna mai rău decît au fost răsturnate atunci. Aşa că nu văd în ce constă

neînţelegerea.

— Ar fi în stare să pună temeliile la loc, sugeră Spandrell. Lucy tăcu un moment.

— Nu m-am gîndit niciodată la asta.

— Pe de altă parte, ai putea să le pui chiar tu la loc. Aşadar temeliilor pe vechile locuri e o ocupaţie tradiţională a bătrînilor.

144

— Pendula bătu ora unu, şi ca un cuc eliberat de clopoţei, Simmons apăru deodată în bibliotecă, ducînd o tavă. De o vîrstă mijlocie, avea o atitudine demnă, de om de stat, obligat să-şi controleze vorbele şi nervii, să nu declare niciodată ce gîndeşte sincer, şi să respecte aparenţele, atitudine cum se putea întîlni la diplomaţi, la membrii familiilor regale, la înalţii funcţionari guvernamentali şi la majordomi. Aşeză pe tăcute masa pentru două persoane şi, după ce aminti că cina excelenţei-sale e servită, se retrase. Ziua care abia trecuse fusese o miercuri; ridicînd capacul de argint, Lordul Edward văzu două cotlete de oaie. Lunea, miercurea şi vinerea se serveau cotlete. Marţea şi joia, muşchi de vacă cu cartofi prăjiţi. Sîmbâta, Simmons prefera un grătar din mai multe feluri de friptură. Duminica avea liber, iar lordul Edward trebuia să se mulţumească cu şuncă sau limbă rece şi salată.

— Ciudat, spuse Lordul Edward, întinzîndu-i lui Illidge cotletul, ciudat că numărul oilor nu creşte în aceeaşi proporţie cu populaţia. Te-ai fi aşteptat... ţinînd seama că simbioza e atît de apropiată... Mestecă în tăcere.

— Probabil că nu mai e la modă carnea de oaie, spuse Illidge. Ca şi Dumnezeu, adăugă el pe un ton provocator, ca şi sufletul nemuritor.

Lordul Edward nu căzu în cursă.

1 — Ca să nu mai pomenesc de romancierii victorieni, continuă Illidge. Alunecase pe scări, iar singurele cărţi citite vreodată de Lordul Edward erau operele lui Dickens şi Thackeray. Bătrînul lord continua însă să mestece friptura. — Ca şi fetele nevinovate, spuse Illidge. Lordul Edward era preocupat în mod ştiinţific de activitatea sexuală a salamandrelor, a puilor de găină, a cobailor şi broaştelor; orice referinţă însă la activităţile corespunzătoare ale oamenilor îl stînjenea penibil. Ca şi puritatea, continuă Illidge, privindu-l pe bătrînul lor drept în faţă, virginitatea şi...

Sunetul telefonului îl întrerupse, iar bătrînul Edward scăpă de persecuţii suplimentare.

— Răspund eu, spuse Illidge, sărind de pe locul lui. Duse receptorul la ureche. Alo?

— Tu eşti, Edward? întrebă o voce profundă, nu prea deosebită de cea a Lordului Edward.

Eu sînt. Ascultă, Edward, chiar în clipa asta am descoperit o dovadă matematică, de-a dreptul extraordinară, a existenţei lui Dumnezeu, sau mai degrabă a...

145

— Nu-i Lordul Edward la telefon, strigă Illidge. Aşteptaţi să-l chem. Se întoarse spre bătrînul lord. E

Lordul Gattenden, spuse el. Tocmai a descoperit o nouă dovadă a existenţei lui Dumnezeu. Nu zîmbea, iar vocea îi era gravă. A fi grav în astfel de împrejurări constituie cea mai mare bătaie de joc.

Afirmaţia era comică prin însăşi conţinutul ei. Un comentariu ironic o făcea mai puţin comică şi mai puţin ridicolă. Ce bătrîn fantastic de idiot! Illidge se simţi răzbunat pentru toate umilinţele din seara aceea — O dovadă matematică, adăugă el mai serios ca niciodată.

— Vai-de mine! exclamă Lordul Edward, ca şi cum s-ar fi întîmplat o nenorocire.

Chemările telefonice îl scoteau din sărite. Se repezi la aparat.

— Charles, e...

— A, Edward, se auzi ţipînd de la Gattenden, Ia patruzeci de mile de Londra, vocea dezarticulată a şefului familiei. O astfel de descoperire e cu totul remarcabilă. Voiam să aflu părerea ta asupra ei.

E vorba de Dumnezeu. Cunoşti formula: m înmulţit cu zero e egal cu infinitul, m fiind orice număr pozitiv? De ce să nu simplificăm ecuaţia înmulţind ambii termeni cu zero? în acest caz m e egal cu zero ori infinitul. Adică un număr pozitiv e produsul dintre zero şi infinit. Nu demonstrează asta crearea universului din nimic, de către o putere infinită? N-am dreptate?

Diafragma telefonului se contaminase de nervozitatea Lordului Gattenden, aflat la patruzeci de mile depărtare. Vorbea cu o viteză ameţitoare, iar întrebările erau serioase şi insistente.

— Nu-i aşa, Edward? Toată viaţa, cel de al cincilea marchiz vînase absolutul. Era singura vînătoare posibilă pentru un infirm. De cincizeci de ani urmărise, din scaunul său cu rotile, acest vînat .iluzoriu. îl descoperise oare acum, atît de uşor, şi într-un loc atît de neverosimil ca un manual de şcoală despre teoria limitelor? Nervozitatea lui avea o justificare. — Ce părere ai, Edward? •

■ . •

. — Ştiu eu? începu Lordul Edward, şi la celălalt capăt al firului, la patruzeci de mile distanţă, fratele său înţelese după tonul pe care fuseseră rostite aceste cuvinte că teoria^ nu făcea doi bani.

Coada Absolutului, pe care îl vîna de atîta vreme, rămase nesărată.

146

— Apropo de bătrîni, spuse Lucy, v-am povestit vreodată istoria aia, absolut grozavă, cu tata?

— Care istorie?

— Aceea cu sera.

Doar gîndul la întîmplare şi o făcea să zîmbească.

— Nu-mi amintesc să fi auzit ceva despre seră, spuse Spandrell, în vreme ce Walter clătina şi el din cap.

— întîmplarea a avut loc în timpul războiului mondial, începu Lucy. Cred că aveam vreo optsprezece ani. Tocmai îmi făcusem debutul în societate, şi cu această ocazie cineva a spart o sticlă

de şampanie şi a turnat-o pe mine. Seratele erau cam agitate pe atunci, dacă ţineţi minte.

Spandrell dădu afirmativ din cap, deşi el fusese de fapt la şcoală în timpul războiului mondial; Walter făcu acelaşi gest ca Spandrell.

— într-o zi, continuă Lucy, primesc un mesaj să urc la excelenţa-sa. Aşa ceva nU se mai pomenise. Eram puţin neliniştită. Ştiţi ce-şi închipuie bătrînii despre viaţă, şi cît sînt de tulburaţi cînd îşi dau seama că s-au înşelat. Obişnuita reuniune a doamnelor arabe.

Lucy rîse şi Walter avu senzaţia că rîsul ei anulează toţi anii dinainte de a o cunoaşte. Elaborarea istoriei iubirii lor tinere şi nevinovate fusese una din consolările lui permanente. Rîsese, iar Walter nu se mai putea bucura de acel amor romantic şi reconfortant nici măcar în imaginaţie.

Spandrell fu de acord. .

— Aşa că te-ai dus, cu sentimentul eşafodului...

— Şi l-am găsit pe tata în bibliotecă, citeşte. Prezenţa mea l-a speriat foarte tare.

văzut în viaţa mea pe cineva atît de îngrozitor de jenat şi de amărît. Vă puteţi închipui că spaimele lui le-au făcut să crească pe-ale mele. Astfel de sentimente puternice au sigur o cauză corespunzătoare.

Care anume? Intre timp, tata suferea îngrozitor. Dacă sentimentul datoriei nu l-ar fi stăpînit atît de puternic, cred că mi-ar fi spus să plec imediat. Ar fi trebuit să-i vedeţi faţa!

Amintirile caraghioase se dovediră prea tari pentru ea. începu să rîdă.

Cu cotul pe masă, cu capul în mînă, Walter se uita fix în pahar. Bule mici şi strălucitoare urcau repede la suprafaţă, rînd pe rînd, parcă hotărite să se elibereze şi să fie fericite. Nu că urci treptele

prefăcîndu-se că Sărmanul! N-am

147

îndrăznea să ridice privirea. Se temea ca nu cumva faţa schimonosită de ris a lui Lucy să nu-l silească să facă

vreo prostie — să strige sau să izbucnească în lacrimi.

— Sărmanul, repetă Lucy, şi cuvintele ei sunară ca o explozie de veselie. De-abia putea să

vorbească de spaimă. Deodată, schimbîndu-şi tonul, începu să mimeze vocea adîncă şi voalată a Lordului Edward, invitînd-o să ia loc şi spunîndu-i (bîlbîit şi cu ezitări penibile) că aveau ceva de discutat.

Imitaţia burlescă era admirabilă. Fantoma jenată a Lordului Edward luase loc la masa lor.

— Splendid! aplaudă Spandrell.

Pînă şi Walter trebui să rîdă, deşi în sufletul său nefericirea stăruia.

— I-au trebuit mai mult de cinci minute de sforţări, continuă Lucy, ca să ajungă la subiect. Muream de emoţie, după cum vă închipuiţi. Ia ghiciţi ce voia să-mi spună?

— Ce?

— Ghiciţi.

Pe neaşteptate, Lucy începu din nou să rîdă cu hohote. îşi acoperi faţa cu mîinile, iar corpul întreg i se cutremură

de parcă ar fi fost zguduit de plîns.

— E prea grozav, spuse ea înăbuşindu-se, şi luîndu-şi mîinile de pe $aţă se lăsă pe spatele scaunului. Continuă

să rîdă, iar pe obraji i se rostogoliră lacrimi. E prea grozav.

îşi deschise mica poşetă de mărgele care se afla în faţa ei pe masă şi după ce scoase o batistă începu să-şi şteargă

ochii. Un val de parfum se răspîndi din batistă, întărind slaba mireasmă de gardenie care plutea în jurul ei şi se deplasa cu ea pretutindeni, asemeni unei a doua personalităţi fantomă. Walter ridică ochii spre Lucy; parfurnui violent de gardenie îi pătrundea în nări; trase în piept ceea ce pentru el constituia esenţa intimă a fiinţei ei, simbalul puterii ei şi al propriilor lui dorinţe nebuneşti; o privi cu un fel de spaimă.

— Mi-a spus, continuă Lucy, rîzînd convulsiv şi tamponîndu-se cu batista la ochi, mi-a spus că a auzit că, uneori, la serate mă las sărutată de tineri în seră. în seră! repetă ea. Ce colosal sună! Ce aer colosal de epocă are cuvîntul! Anii după 1880. . Bătrînul prinţ de Walles, romanele lui Zola. Soarele! Sărmanul meu tată! Spera, mi-a spus el, că nu voi permite să se repete. . Mama ar fi fost îngrozitor de supărată dacă at fi aflat. Vai de mine.

Răsuflă adînc. în cele din urmă, rîsul i se potoli. Walter o privi şi—i respiră parfumul, respiră propriile lui dorinţe şi teribila ei putere de atracţie, şi i se păru că o vede

148

pentru prima dată. Tot pentru prima dată vedea şi paharul pe jumătate gol din faţa sa, sticla, scrumiera plină cu o grămadă de mucuri. Sprijinindu-se de spatele scaunului şi epuizată de hohotele de rîs, Lucy îşi ştergea lacrimile.

— Sere, repetă Spandrell. Sere. Da, e grozav. E într-adevăr, grozav.

— Formidabil, spuse Lucy. Bătrînii sînt minunaţi, dar greu de suportat, trebuie să recunoşti. Afară, fireşte, de tatăl lui Walter.

John Bidlake urca încet scările. Se simţea foarte obosit. „Seratele astea îngrozitoare", îşi spuse el. Aprinse lumina în dormitor. Deasupra consolei una din femeile realist de urîte ale lui Degas şedea în cada ei rotundă de tinichea şi încerca să se spele pe spate. Pe peretele opus, o fetiţă pictată de Renoir cînta la pian. Tabloul se afla între un peisaj pictat de Bidlake şi una din viziunile despre Dieppe ale lui Walter Sickert1. Deasupra patului atîrnau două caricaturi ale bătrînului Bidlake, făcute una de Max Beerbohm2 şi alta de Rouveyre3. Pe masă se afla o sticlă de coniac, un sifon şi un pahar. Două scrisori puse la vedere se sprijineau de marginea tăvii. Le deschise. Prima conţinea tăieturi din ziare ale unor articole despre ultima lui expoziţie. Ziarul Daily Mail îl numea: „veteranul Artei Britanice" şi îşi asigura cititorii că „mîna lui nu-şi pierduse dibăcia." Făcu hîrtia mototol şi o aruncă furios în cămin. Tăietura următoare era dintr-o revistă săptâmînală de mare autoritate. Tonul articolului era aproape dispreţuitor; îl judeca după reuşitele sale mai vechi, şi îl condamna definitiv. „E greu de crezut că lucrări atît de ieftine şi de bătătoare la ochi — şi încă bătătoare la ochi fără a produce nici un efect —

ca acelea adunate în expoziţia actuală, sînt creaţia maestrului care a pictat Cosaşii de la Tate Gallery sau acea pînză şi mai magnifică, Naiadele, din palatul Tantamount. în tablourile expuse, banale şi lipsite de conţinut, zadarnic am căuta acele calităţi care sînt armonia, echilibrul, caligrafia ritmică, plasticitatea tridimensională. .".Ce absurdităţi! Ce fleacuri! Zvîrli în cămin întregul teanc de tăieturi. Dispreţul pentru critici nu putea neutraliza pe de-a-ntregul efectul produs de părerile lor. „Veteranul Artei Britanice" echivala cu

„sărmanul moş Bidlake". Iar atunci cînd i se adresau

' Walter Sickert (1860—1942), pictor englez peisagist.

2 Sir Max Beerbohm (1872—1956), caricaturist, eseist şi critic dramatic englez.

3. Andre Rouveyre (1879—1962), scriitor şi ilustrator francez.

149

complimente pentru mîna lui care nu îşi pierduse dibăcia, de fapt îl asigurau cu condescendenţă că pictează

colosal de bine pentru un bătrîn ramolit, căzut în a doua copilărie. Singura deosebire între criticul ostil şi cel favorabil era că primul spunea brutal şi concis ceea ce al doilea sugera prin complimente amabile. Aproape că

dorea să nu fi pictat niciodată Naiadele. Deschise celălalt plic, care conţinea o scrisoare de la fiica sa Elinor.

Scrisoarea era trimisă din Lahore. ■

„Bazarurile sînt singurul lucru autentic — o adevărată maimuţăreală. Din cauza mirosului şi a senzaţiei că totul fermentează, ai impresia că-ţi croieşti drumul printr-o bucată de brînză. Din punct de vedere artistic, e trist că

această combinaţie orientală seamănă leit cu tablourile pictate în Franţa pe la mijlocul secolului trecut şi reprezentînd scene orientale. Cunoşti genul, ceva neted şi lucios, ca vechile desene de pe cutiile mari de ceai.

Cînd te afli aici, îţi dai seama că stilul e necesar. Pielea cafenie uniformizează feţele, iar transpiraţia dă lustru pielii. Ar trebui să pictezi pe un material cel puţin la fel de neted ca acel folosit de Ingres."

Continuă lectura cu plăcere. Fata avea întotdeauna ceva nostim de spus în scrisorile ei. Vedea totul cu un ochi atent. Deodată de încruntă.

„Cine crezi c-a venit ieri să ne vadă? John Bidlake-junior. îl crdeam la Washington, dar se află aici în concediu.

Nu l-am văzut de cînd eram mică. Poţi să-ţi închipui surpriza mea cînd un gentleman uriaş, în uniformă militară

şi cu o'mustaţă cenuşie, se apropie cu paşi mari.şi mă strigă pe numele de botez. Fireşte, nu-l văzuse niciodată pe Phil. Am tăiat în cinstea fratelui risipitor cel mai gras viţel pe care ni l-a oferit hotelul."

John Bidlake se lăsă pe scaun şi închise ochii. Militarul gigantic, cu mustaţă cenuşie era fiul său. Tînărul John avea cincizeci de ani. Cincizeci.într-o vreme, cincizeci de ani i se părea o vîrstă matusalemică. „Dacă Manet n-ar fi murit prematur. ." îşi aminti cuvintele bătrinului său profesor de la şcoala de artă din Paris. „A murit oare Manet atît de tînăr?" Bătrînul clătinase sceptic din cap. (Bătrîn? se gîndi John Bidlake. Atunci părea foarte bătrîn. Nu avea însă probabil mai mult de şaizeci de ani.) „Manet avea numai cincizeci şi unu de ani", răspunsese profesorul. Se abţinuse cu greu să nu rîdă. Iar acum propriul său fiu avea vîrsta la care murise Manet. Un gentleman uriaş, în uniformă militară şi cu mustaţă cenuşie. Iar fratele lui murise şi se afla îngropat în cealaltă

parte a lumii, în California. Cancer

150

la intestine. Elinor îl întîlnise la Santa Barbara — un june cu o nevastă tînără şi bogată. Fugind de legile prohibiţiei şi consumînd amîndoi o sticlă de gin pe zi.

John Bidlake se gîndi la prima lui soţie, mama gentleman-xilu'i în uniforma militară şi a californianului mort de cancer la intestine. John Bidlake avusese doar douăzeci şi doi de ani cînd se căsătorise prima dată. Rose nu împlinise nici douăzeci. Se iubiseră cu frenezie, cu o pasiune sălbatică.

Şi se certau, la început cearta făcîndu-le plăcere, pentru că se puteau împăca prin revărsări de senzualitate, la fel de violente ca şi crizele de furie pe care le potoleau astfel. O dată cu naşterea copiilor, doi în douăzeci şi cinci de luni, farmecul începu să se destrame. Nu aveau destui bani ca să nu fie obligaţi să stea tot timpul cu copiii, sau să angajeze persoane calificate pentru a se ocupa de această

muncă obositoare şi neplăcută. Paternitatea nu reprezenta o sinecură pentru John Bidlake. Atelierul de pictură se transformase într-o cameră a copiilor. Foarte repede, rezultatele dragostei sale fierbinţi —

urletele, scutecele ude,, somnul întrerupt, mirosul — îl dezgustară de pasiunea lui. Mai mult încă, obiectul iubirii se schimbase. După ce născuse băieţii, Rose începuse să se îngraşe. Faţa i se buhăise, corpul se umflase şi se urîfise. Certurile nu se mai terminau a'tît de uşor şi deveneau tot mai dese.

Paternitatea îl scotea din sărite pe John Bidlake. Arta îi oferise pretextul să se ducă la Paris. Plecase pentru două săptămîni şi rămăsese patru luni. La întoarcere certurile reîncepuseră. Rose îl dezgusta complet. Modelele îi ofereau consolări facile; avusese o aventură mai serioasă cu o femeie măritată, care venise la el să-i facă portretul. Viaţa familială se dovedise exasperant de plictisitoare; scandalurile se ţineau lanţ. După o ceartă extrem de violentă, Rose îşi strînsese catrafusele şi plecase la părinţii ei.

Luase copiii cu ea; John Bidlake fusese îneîntat că scăpase de ei. Cel mai mare, care zbiera şi îşi uda scutecele, se transformase în enormul gentleman în uniformă militară şi cu mustaţa cenuşie, iar celălalt murise de cancer la intestine. Nu-i văzuse pe nici unul de cînd aveau douăzeci şi cinci de ani. Fiii lui rămăseseră cu mama lor. Murise şi ea, de vreo cincisprezece arii.

Tine s-a fript cu ciorbă suflă şi în iaurt. După divorţ, John Bidlake jurase să nu se mai căsătorească.

Dar cînd te mdrăgosteşti la nebunie de o tînără onestă şi de bună familie,-ce poţi face? Se căsătorise, şi cei doi ani scurţi petrecuţi împreună cu Isabel fuseseră cei mai frumoşi, cei mai extraordinari şi cei mai fericiţi din viaţă. Apoi Isabel murise, absurd, din naştere. Bidlake se străduise din răsputeri să nu se mai gîndească la ea. Amintirile

151

erau prea dureroase. între imaginea Isabelei rămasă în mintea lui şi imaginea ei cînd începea să-şi depene amintirile, prăpastia timpului şi a despărţirii era mai adîncă de'cît orice altă breşă între prezent şi trecut. în comparaţie cu clipele petrecute alături de Isabel, fiecare moment al prezentului i se părea întunecat; moartea ei îi reaminti îngrozitor de perspectivele care îl aşteptau. Nu pomenea niciodată de ea, şi tot ce-ar fi putut să-i amintească de Isabel — scrisorile, cărţile ei, mobila din odaia ei — le distrusese sau le vînduse. Nu voia să ştie de nimic în afara clipei prezente, ca şi cum s-ar fi născut chiar acum şi urma să rămînă nemuritor. Memoria îi supravieţuia însă chiar dacă încercase să facă abstracţie de ea şi,' deşi lucrurile care-i aparţinuseră lui Isabel fuseseră distruse, rfu se putea apăra de amintirile întîmplătoare. în seara aceasta hazardul găsise multe puncte vulnerabile în armura lui. Rana cea mai adîncă i-o pricinuise scrisoarea lui Elinor. Scufundat în fotoliu, John Bidlake rămase mult timp nemişcat.

Polly Logan stătea în faţa oglinzii. în timp ce se pieptăna se auzeau uşoare şi fine pîriituri de scîntei electrice.

— Scîntei micuţe, ca o mică luptă, fantome minuscule trăgînd cu arma. O mică luptă, ecoul fantomatic al unui zăngănit de arme.

Polly pronunţa cuvintele pe un ton egal şi cu o voce sonoră, ca şi Cum ar fi recitat în faţa unui auditoriu. Apăsa rar şi cu plăcere pe cuvinte, rostogolind /"-urile, sîsîind, bîzîind w-urile ca o albină, lungind vocalele deschise, rostogolindu-le şi purificîndu-le.

— O zăngăneală fantomatică de puşti fantomatice, o canonadă fantomatică in-fi-ni-te-zi-mală.

Ce cuvinte frumoase! Simţea o satisfacţie deosebită cînd le pronunţa, ascultînd cu o ureche lacomă de cunoscător rostogolirea silabelor, în timp ce tăcerea le absorbea. Lui Polly îi plăcuse întotdeauna să vorbească singură. Un obicei'copilăresc la care nu voia să renunţe. „Da, mă amuză, protestă ea, cînd oamenii rîdeau din pricina asta, de ce nu? Nu supăr pe nimeni."

în ciuda ironiilor, refuza să renunţe la acest obicei.

— Electric, electric, continuă ea, vorbind mai încet, aproape în şoaptă, ca pe scenă. Muschete electrice, biscuiţi metrici. Oh! Pieptenele se opri într-un smoc de păr. Se aplecă să vadă mai bine ce face. Faţa reflectată în oglindă

se apropie de ea. Ma chere, exclamă Polly cu voce schimbată, tu as l'air fatigue. Tu es 152

vieille1. Ar trebui să-ţi fie ruşine. La vîrsta ta. Ţţţ, ţţţ. Nemulţumită, plescăi şi îşi clătină capul. Nu mai merge, nu mai merge, Totuşi astă-seară ai fost superbă. „Draga mea, ce bine îţi stă în alb." Imita vocea apăsată a doamnei Betterton. Am să am un aer la fel de ridicol ca al ei? La 60 de ani am s-arăt oare ca un elefant? Bănuiesc totuşi că

trebuie să fii recunoscătoare chiar dacă primeşti complimente de la un elefant. „Numără-ţi calităţile, numără-le una cîte una," fredona ea încet. „Şi ai să fii surprinsă de opera lui Dumnezeu. Oh, Dumnezeule! Dumnezeule!"

Lăsă jos pieptenele, începu să tremure violent şi îşi acoperi faţa cu mîinile. „Dumnezeule!" Simţi că-i năvăleşte sîngele în obraji". „Gafa! "Gafa aceea imensă şi înfiorătoare!" Nici vorbă că auzise ce discutaseră. „Cum am putut să risc şi să spun despre ea că e canadiană?" Polly plîngea, copleşită de ruşine şi jenă amintindu-şi clipa aceea. Iată ce se întîmplă cînd vrei să spui ceva inteligent, cu orice preţ. Şi apoi, ce să mai vorbim de efortul inutiJ de a încerca să faci pe deşteaptă tocmai cu Norah! „Cu Norah! O, Doamne sfinte!" Sări de pe scaun şi strîngîndu-şi în mers capotul pe ea, o luă grăbită pe coridor, spre camera mamei ei. Doamna Logan se culcase şi stinsese lumina. Polly deschise uşa şi păşi în întuneric.

— Mamă! Mamă! strigă Polly cu o voce alarmată şi îndurerată.