Carte de rugăciuni

CANON DE POCĂINŢĂ CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS

Cântarea 1, gl. al 6-lea

Irmos: Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi preaslăvi, Dumnezeul părinţilor noştri şi-L voi înălţa pe Dânsul, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Acum mă apropii eu, păcătosul şi împovă-ratul, către Tine, Stăpânul şi Dumnezeul meu şi nu îndrăznesc să mă uit la cer; numai mă rog şi grăiesc: Dă-mi, Doamne, mai înainte ca să plâng faptele mele cu amar.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

O, amar mie, păcătosul, că sunt ticălos, mai mult decât toţi oamenii; pocăinţă nu este în mine. Ci-mi dă mie, Doamne, lacrimi, ca să plâng faptele mele cu amar.

Slavă… Omule nebun şi ticălos, pentru ce-ţi pierzi vremea în lene? Gândeşte-te la viaţa ta şi te întoarce către Dumnezeu, ca să plângi faptele tale cu amar.

Şi acum… Maica lui Dumnezeu preacurată, caută spre mine păcătosul şi mă izbăveşte de lanţul vrăjmaşului, îndrep-tându-mă pe calea pocăinţei, ca să plâng pentru faptele mele cu amar.

Cântarea a 3-a

Irmos: întăreşte, Doamne, pe piatra mărturisirii Tale, inima mea care se clatină, că Tu eşti singur sfânt şi Domn.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Când se vor pune scaunele la judecata cea înfricoşătoare, atunci faptele tuturor oamenilor se vor vădi; amar va fi atunci păcătoşilor, căci se vor trimite la muncă. Deci, aceea ştiind, suflete al meu, pocăieş-te-te, de faptele tale cele rele.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule ₉ miluieşte-mă.

Drepţii se vor bucura, iar păcătoşii vor plânge; şi atunci nimeni nu ne va putea ajuta nouă, că faptele noastre ne vor osândi pe noi. Drept aceea nu întârzia, ci, mai înainte de sfârşit, pocăieşte-te de faptele tale cele rele.

Slavă… O, vai de mine cel mult păcătos, care m-am spurcat cu faptele şi cu gândurile, neavând picături de lacrimi de la învârtoşarea inimii mele; ci acum caută la pământ, suflete al meu, şi te pocăieşte de faptele tale cele rele.

Şi acum… Iată, Doamnă, Fiul tău ne învaţă spre bine; iar eu păcătosul pururea fug de cele bune; ci Tu, ca o milostivă, miluieşte-mă ca să mă pocăiesc de faptele mele cele rele.

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a cutremurat că vrei să te naşti din Fecioară şi să Te arăţi oamenilor, şi a zis: Am auzit glasul Tău şi m-am temut, slavă puterii Tale, Doamne!

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Desfătată şi plăcută este aici calea dezmierdărilor, dar amară va fi ziua cea de apoi, când se va despărţi sufletul de trup. Deci, pocăieşte-te de aceasta, suflete al

meu, pentru împărăţia lui Dumnezeu.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Pentru ce faci strâmbătate săracului? De ce opreşti plata slugilor? Pe fratele tău nu-1 iubeşti; desff ânarea şi amărăciunea iubeşti. Deci, lasă acestea, suflete al meu, şi te pocăieşte pentru împărăţia lui Dumnezeu.

Slavă… O, nebune om! Până când te vei afunda şi ca o albină vei aduna bogăţia ta, care degrabă va pieri ca praful şi ca cenuşa? Ci caută mai vârtos împărăţia lui Dumnezeu.

şi acum… Doamnă de Dumnezeu Născătoare, miluieşte-mă pe mine păcătosul şi mă întăreşte spre fapte bune şi mă păzeşte ca să nu mă răpească pe mine nepregătit moartea cea urâtă; ci mă povăţuieşte, Fecioară, la împărăţia lui Dumnezeu.

Cântarea a 5-a

Irmos: Pe mine cel ce mă rog dis-de-dimineaţă, Iubitorule de oameni, Te rog luminează-mă şi mă îndreptează întru poruncile Tale şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Adu-ţi aminte, ticăloşiile om, că de păcate eşti robit, cu minciuna, cu clevetirea, cu vrajba, cu neputinţa, ca o fiară cumplită. Suflete al meu păcătos, au doară aceea ai voit?

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Mi se cutremură mădularele şi cu totul sunt vinovat, privind cu ochii, auzind cu urechile şi cu totul dându-mă pe mine Gheenei. Suflete al meu păcătos, au doară aceea ai voit?

Slavă… Pe desfrânatul şi pe tâlharul, care s-au pocăit, i-ai primit, Mântuitorule, iar eu cu lenea păcatului m-am îngreuiat şi de cel rău sunt robit. Suflete al meu păcătos, au doară aceea ai voit?

Şi acum… Ajutătoare minunată şi grabnică tuturor oamenilor, Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie nevrednicului, că sufletul meu cel păcătos aceasta a voit.

Cântarea a 6-a

Irmos: Din iadul cel mai dedesubt am strigat din toată inima către induratul Dumnezeu, şi m-a auzit şi a scos din stricăciune viaţa mea.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Pe pământ viaţă desfrânată am vieţuit şi sufletul la întuneric l-am dat; dar acum, milostive Stăpâne, izbăveşte-mă de toată robia vrăjmaşului şi mă înţelepţeşte ca să fac voia Ta.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Cine face unele ca acestea, precum fac eu? Precum zace porcul în tină aşa şi eu slujesc păcatului; ci Tu, Doamne, Dumnezeule, scoate-mă din trândăvirea aceasta şi-mi dă mie inimă ca să fac voia Ta.

Slavă… Scoală-te, omule ticălos, aleargă către Dumnezeu mărturisind păcatele tale şi cazi lăcrimând şi suspinând; iar Acela, ca un îndurat, va da ţie ajutor ca să faci voia Lui.

şi acum… Născătoare de Dumnezeu, Fecioară preacurată, păzeşte-ne pe noi de răutăţile celui văzut şi nevăzut vrăjmaş şi primeşte rugăciunile noastre şi le du pe acestea Fiului tău şi-mi dă minte ca să fac voia Ta.

Condac

Suflete al meu, pentru ce te îmbogăţeşti în păcate? Pentru ce faci voia diavolului? în ce-ţi pui nădejdea? Părăseşte-te de acestea şi te întoarce către Dumnezeu strigând: îndurate, Doamne, miluieşte-mă pe mine păcătosul.

Icos

Gândeşte-te, suflete al meu, la ceasul cel amar al morţii şi la judecata cea înfricoşătoare a Făcătorului Dumnezeu; că îngerii cei întunecaţi te vor lua pe tine, suflete, şi te vor duce în focul cel de veci. Iar tu, mai înainte de moarte te pocăieşte, strigând: miluieşte-mă, Doamne, pe mine, păcătosul.

Cântarea a 7-a

Irmos: Am greşit, am făcut fărădelege, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nu am păzit şi nici nu am făcut precum ne-ai poruncit nouă. Dar nu ne părăsi pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Nu te nădăjdui, suflete al meu, în bogăţia cea trecătoare sau în adunarea cea nedreaptă, că toate acestea nu ştii cui le vei lăsa, ci strigă: Miluieşte-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine păcătosul.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Nu nădăjdui, suflete al meu, în sănătatea trupească cea trecătoare, nici în frumuseţea cea degrab-trecătoare, că vezi cum şi cei puternici şi cei tineri mor; ci strigă: Miluieşte-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine nevrednicul.

Slavă… Adu-ţi aminte, suflete al meu, de viaţa cea de veci, de împărăţia cerului cea gătită Sfinţilor, de întunericul cel osebit şi de mânia lui Dumnezeu, care este asupra celor răi şi strigă: Miluieşte-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine nevrednicul.

şi acum… Cazi, suflete al meu, la Maica lui Dumnezeu şi te roagă Ei, că este grabnică ajutătoare celor ce se pocăiesc, ca să roage pe Hristos, Dumnezeul nostru, să mă miluiască pe mine nevrednicul.

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Cel pe Care oştile cereşti îl slăvesc şi de Care se cutremură heruvimii şi serafimii, pe Acela toată suflarea şi făptura lăudaţi-L, binecuvântaţi-Lşiîlpreaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Cum nu voi plânge când îmi aduc aminte de moarte? Că am văzut pe fratele meu în groapă, zăcând fără de mărire şi fără de chip. Dar ce aştept? Şi în cine nădăjduiesc? Numai în Tine, Doamne, pe care Te rog, ca mai înainte de sfârşit, să mă îndreptezi.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Cu ochiul Tău cel milostiv caută spre mine când voi sta înaintea Ta şi voi fi judecat, Unule lesne iertătorule!

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cred că vei veni să judeci viii şi morţii şi toţi vor sta în a lor rânduială: bătrânii şi tinerii, conducătorii şi supuşii lor, domnii şi judecătorii, bogaţii şi săracii, femeile şi bărbaţii. Oare, cum mă voi afla eu atunci? Drept aceea strig Ţie: Dă-mi, Doamne, mai înainte de sfârşit să mă pocăiesc.

şi acum… Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, primeşte rugăciunea mea cea nevrednică, păzeşte-mă de moartea cea urâtă şi-mi dăruieşte mai înainte de sfârşit să mă pocăiesc.

Cântarea a 9-a

Irmos: Neînţeles lucru este rodul zămislirii mai presus de fire şi fără stricăciune naşterea Maicii Celei fără de bărbat, căci naşterea Lui Dumnezeu înnoieşte firele. Pentru aceasta toate neamurile pe Tine, ca pe o Maică, Mireasă dumnezeiască, cu dreaptă credinţă Te mărim.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Acum scap la voi, îngeri, Arhangheli şi toate Puterile, care staţi înaintea scaunului lui Dumnezeu. Rugaţi-vă către Făcătorul vostru, să fie izbăvit sufletul meu de munca de veci.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Acum plâng către voi, sfinţilor, patriarhilor, împăraţilor şi prorocilor, apostolilor şi arhiereilor şi toţi aleşii lui Hristos, aju-taţi-mi mie la judecată, ca să se mântuiască sufletul meu de întunericul vrăjmaşului.

Slavă… Acum ridic mâinile mele către voi, sfinţilor mucenici, pustnicilor, preacu-vioşilor şi toţi Sfinţii, care vă rugaţi către Dumnezeu pentru toată lumea, ca să se mântuiască sufletul meu în ceasul morţii.

şi acum… Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie, celui ce cu totul în Tine nădăjdu-iese şi roagă pe fiul Tău, ca să mă pună pe mine nevrednicul, de-a dreapta Sa, când va şedea să judece viii şi morţii.

Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos

Doamne Dumnezeul nostru, Cel bogat în milă şi necuprins în îndurări, Care singur din fire eşti fără de păcat, şi pentru noi fără de păcat Te-ai făcut om, ascultă în ceasul acesta această dureroasă a mea rugăciune că sărac şi lipsit sunt eu de fapte bune, şi inima mea s-a tulburat în mine. Tu, Doamne împărate al cerului şi al pământului, ştii că toată tinereţea mea am cheltuit-o în păcate şi umblând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul bucurie dracilo:, tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor. Mintea cu totul mi-am întinat, trupul cu totul l-am spurcat, sufletul cu totul l-am pângărit cu învoirea spre păcat. Cine dar nu mă va plânge pe mine păcătosul? Pentru că eu singur, Stăpâne, am făcut răutate înaintea Ta, întrecând pe toţi păcătoşii cei din veac, păcătuind fără de asemănare şi fără de iertare. însă de vreme ce eşti milostiv şi multmilosârd,

Iubitorule de oameni, şi aştepţi întoarcerea oamenilor, iată şi eu mă arunc înaintea Ta şi din adâncul sufletului strig Ţie: milosti-veşte-Te, Doamne, iartă-mă, îndură-Te, ajută neputinţei mele, i-a aminte la glasul rugăciunii mele şi lacrimile mele nu le trece cu vederea. Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, pentru că Tu eşti Cel Care nu doreşti moartea păcătosului. Gol şi descoperit stau înaintea Ta, cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele. Deci, luminează-mi ochii inimii mele şi-mi dă umilinţă spre îndreptarea mea, ca primind iertare mulţimii greşelilor mele să proslăvesc milostivirea Ta şi să laud totdeauna Preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.