Carte de rugăciuni

RÂNDUIALA SPOVEDANIEI

Spovedania, care este o Taină a Bisericii, este de fapt dezbrăcarea omului de păcate şi înnoirea lui prin botezul lacrimilor de pocăinţă şi prin iertarea harică, pe care o săvârşeşte asupra lui preotul.

In Taina Spovedaniei, omul trebuie să conlucreze cu Dumnezeu, ca să se poată vindeca şi ridica la viaţă nouă şi curată. Căinţa trebuie să fie unită cu rugăciunea. Lacrimile, spală păcatul şi sunt socotite ca al doilea botez.

Dacă ai căzut, nu deznăjdui, ci îndată, ridică-te.

Deseori, însăşi căderea noastră poate să ne fie cel mai puternic prilej de a deştepta în noi căinţa şi întoarcerea spre drumul curăţiei, sfinţeniei şi desăvârşirii noastre.

Ca să te spovedeşti, trebuie să ai un duhovnic, pe care să-l cauţi şi să-l alegi numai din pricini duhovniceşti. Duhovnicul, pe lângă săvârşitorul Tainei de dezlegare, este şi doctor sufletesc şi cu cât ne cunoaşte mai bine, cu atât ne poate ajuta mai mult.

Cel ce acoperă la spovedit sau nu spune vreun păcat de moarte, de care-şi aduce aminte, face un nou păcat de moarte şi în loc de folos, are pagubă.

Dacă ai totuşi un păcat de moarte pe care nu l-ai mărturisit la spovedanie, fiindcă l-ai uitat fără voia ta, atunci este destul dacă-1 mărturiseşti la spovedania următoare. Dacă nu l-ai mărturisit de ruşine, sau pentru că nu ţi-ai făcut bine cercetarea cugetului, atunci trebuie să spui la câte spovedanii nu l-ai mărturisit şi să faci o mărturisire desăvârşită.

După pravilele bisericeşti, schimbarea duhovnicului este oprită cu străşnicie:

«Orice bărbat sau femeie de-şi va lăsa duhovnicul, fără de oarecare vină şi se va spovedi la altul, să se despartă de Biserică, dimpreună cu acela care îl primeşte astfel pre dânsul…».

Spovedania trebuie să aibă înaintea ei o amănunţită cercetare a cugetului şi hotărârea tare de a ne îndrepta, precum şi a nu ne mai întoarce la viaţa păcătoasă.

Duhovnicul poate fi cercetat şi înainte, cu câteva zile, de a ne spovedi, cerându-i ajutor pentru pregătirea de spovedanie.

Din îndrumările unui mare duhovnic, dăm aici câteva sfaturi pentru înlesnirea unei bune mărturisiri a păcatelor.

Este un cuvânt al marelui stareţ Macarie de la Optina, care glasuieşte aşa:

1. La Spovedanie nu trebuie să repeţi acele păcate de care te-ai căit mai înainte, de care ai fost dezlegat şi pe care nu le-ai mai săvârşit. Altminteri, ar însemna o neîncredere în puterea Tainei ce se săvârşeşte prin spovedanie.

2. Nu trebuie să-ţi aminteşti de alte persoane care au fost cu tine când ai săvârşit păcatul, ci să te osândeşti numai pe tine.

3. Sfinţii Părinţi opresc pe credincios să-şi spună păcatele în toate amănuntele, ci numai să le recunoască în deobşte, pentru ca nu cumva luându-le pe fiecare în parte să dea prilej de sminteală atât sufletului său cât şi duhovnicului.

4. Tu ai venit să te pocăieşti şi totuşi nu te căieşti sincer de păcatele tale, având inima rece şi împietrită. Trebuie să te pocăieşti cu umilinţă şi regret, conştientizând păcatele săvârşite.

5. Tu ai înşirat toate mărunţişurile, iar ceea ce este mai însemnat ai scăpat din vedere. Nu ţi-ai mărturisit cele mai grele păcate. N-ai recunoscut şi n-ai însemnat că: tu nu-L iubeşti pe Dumnezeu, urăşti pe aproapele, nu crezi în cele ce spune Cuvântul Domnului şi eşti plin de mândrie şi de slavă deşartă. în aceste patru păcate intră toată răutatea şi toată stricăciunea noastră sufletească. De fapt, ele sunt rădăcinile cele mai însemnate, din care răsar toate vlăstarele căderilor noastre în felurite păcate.

Mărturisirea însoţită de comentarii

Eu (prenumele) am greşit înaintea lui Dumnezeu: cu credinţa slabă (îndoială în existenţa Lui). Nu am dragoste nici frică cuvenită de Dumnezeu, de aceea: nu ştiu să mă pocăiesc, nu-mi văd păcatele, nici nu mă străduiesc să cunosc ce este păcat şi ce este mântuitor pentru suflet, nu îndeplinesc sfintele porunci ale Domnului, nu-mi amintesc de moarte, nu mă pregătesc să stau înaintea Judecăţii Domnului şi, în general, sunt indiferent(ă) faţă de credinţă, faţă de Dumnezeu şi faţă de soarta amară care mă aşteaptă în Veşnicie.

Am greşit: cu nemulţumirea înaintea lui Dumnezeu pentru darurile Lui. Cu atribuirea numai mie a succeselor, iar nu ajutorului lui Dumnezeu. Mândru(ă) şi plin(ă) de sine, aveam încredere în mine şi în oameni mai mult decât în Dumnezeu. Nu m-am supus voinţei lui Dumnezeu (vreau ca totul să fie aşa cum zic eu). Cu nerăbdarea scârbelor şi a bolilor (am frică de suferinţe, îngăduite de Dumnezeu pentru păcatele mele, uitând că ele îmi sunt date pentru curăţirea sufletului şi spre mântuire). Cu cârtirea împotriva crucii mele (vieţii, «sorţii»), împotriva oamenilor, împotriva lui Dumnezeu, pe care L-am acuzat că este neîndurător. Cu lipsa de curaj, cu mâhnirea, cu tristeţea, cu împietrirea inimii, cu pierderea speranţei în mântuire, cu gânduri la sinucidere, cu încercarea sinuciderii.

Am greşit: am îndreptăţit păcatele mele (dând vina pe nevoile cotidiene, pe neputinţa sufletească şi trupească şi pe aceea că în copilărie nimeni nu m-a învăţat să cred în Dumnezeu). Fiind necredincios(ă) îi îndemnam la necredinţă şi pe alţi oameni. Prin frecventarea locurilor publice ateiste (mauzoleul, diverse întruniri ateiste, sălile de concert…), şi participarea activă la diverse acţiuni ateiste şi distractive. Cu hula împotriva lui Dumnezeu şi faţă de orice sfinţenie. N-am purtat cruciuliţă la piept. Am purtat încălţăminte cu cruciuliţe pe talpă. Am folosit în scopuri menajere ziare fără să fac vreo deosebire între ele (cu numele Domnului, cu imagini ale bisericilor, cu icoane ale sfinţilor ş.a.). Le-am dat animalelor (pisicilor, câinilor ş.a.) nume ale sfinţilor («Vasilică», «Marusica»).

Am greşit: am mers rar la Biserică — duminicile doar şi de sărbători. Celelalte zile le petreceam la lucru, în comerţ, beţii, dormeam mult şi am dus-o tot în distracţii (de aici şi vine întunecarea minţii, neruşinarea, atracţia irezistibilă spre desfrânare, certurile, ruinarea sănătăţii…). N-am mers la Biserică din cauza ploii, glodului, gerului, lenei şi a neglijenţei. întârziam la biserică şi plecam de acolo înainte de vreme. La Sfânta Slujbă am păcătuit: vorbeam, râdeam, dormitam, nu eram atent la cele citite şi cântate, eram eu mintea rătăcită, umblam mult prin Biserică. Mergând prin Biserică îmi făceam loc cu coatele, răspundeam obraznic. Ascultând predicile, le criticam şi îl osândeam pe cel ce predica, plecam de la predică. Foarte rar meditez asupra celor auzite în Biserică şi asupra celor citite din Sfânta Scriptură. în perioada necurăţeniei femeieşti îndrăzneam să umblu prin Biserică şi să mă ating de sfinţenie (bărbaţii — după necurăţia nopţii).

Am greşit: rar mă mărturisesc. Săvârşind păcatul, nu mă autoacuzam şi nu mă căiam imediat, prin aceasta sufletul meu a devenit nesimţit şi împietrit. îndrăzneam să mă apropii de Sfânta împărtăşanie fără pregătire cuvenită (necitind canoanele şi rugăciunile înainte de Sf. împărtăşanie, ascunzând şi minimalizând păcatele la mărturisire, fără post, fiind în vrajbă…). După Sf. împărtăşanie nu citeam rugăciunile de mulţumire. Nu petreceam în sfinţenie zilele după împărtăşanie (în rugăciuni, în citirea Sfintei Scripturi, în cuviincioasa cugetare, continuam să mănânc peste măsură, să dorm mult, să vorbesc în deşert…).

Am greşit: din lene, nu citesc integral rugăciunile de dimineaţă şi de seară (din cartea de rugăciuni), le scurtez. Nu întotdeauna mă rog înainte de masă, înainte de lucru şi după. Mă rog fără atenţie. M-am rugat cu capul descoperit (femeile), cu căciula în cap, având duşmănie faţă de aproapele. Am însemnat cu neglijenţă semnul Sfintei Cruci, am dat dovadă de lipsă de evlavie faţă de icoane şi de sfinţeniile

Domnului. în loc să mă rog, să citesc Sfânta Evanghelie, Psaltirea şi literatura duhovnicească am privit televizorul… Prin tăcerea mea laşă, atunci când era hulit numele Domnului, prin ruşinarea de a-mi face cruce şi de a-L mărturisi pe Domnul în prezenţa altor oameni (acesta este unul din felurile de lepădare de Hristos). Am vorbit despre Dumnezeu fără evlavie şi fără smerenie.

Am greşit: nu m-am sfătuit cu preotul şi cu cei mai în vârstă în problemele importante ale vieţii (astfel săvârşind greşeli de neîndreptat). Aflându-mă sub conducerea unui duhovnic, vieţuiam după voia mea păcătoasă. Dădeam sfaturi, fără a cunoaşte dacă ele sunt plăcute lui Dumnezeu. Am greşit cu dragostea părtinitoare faţă de oameni, obiecte, ocupaţii, animale… îi ispiteam cu păcatele mele pe cei din jur (prinpurtarea mea necuviincioasă am hulit numele Domnului).

Am greşit: n-am respectat posturile şi nici zilele de miercuri şi vineri (după importanţă ele au valoarea Postului Mare, ca zile de amintire a patimilor Mântuitorului).

Am mâncat şi am băut peste măsură, am mâncat chiar şi pe ascuns, prin slăbiciunea pentru dulciuri. Am mâncat sânge de animale (salam din sânge…). în zile de post, de sărbători şi de pomenire am gătit bucate de frupt. Am pomenit morţii cu băuturi tari (rachiu, coniac ş.a.).

Am greşit: am acceptat rugăciunea comună (cu reprezentanţi ai sectelor ş.a.), prin trecerea în schismă-rascol (Biserica de rit vechi (lipovenească), Biserica uniată, secte). Prin superstiţii — am crezut în visuri, semne, horoscopuri… M-am adresat la vrăjitoare (picurarea cerii, rotirea ouălor, vărsarea fricii…), la extrasenşi (pentru ce?). Am băut şi am mâncat descântat şi vrăjit de babe şi extrasensori. M-am spurcat cu urinoterapia (am băut urină). Am ghicit în cărţi (taro…), am făcut vrăjitorii (pentru ce?). Am avut frică de vrăjitori mai mult decât de Dumnezeu. Mi-am pus cod (pentru ce?). M-au ademenit religiile orientale (budismul, crişnaismul, islamul ş.a.), ocultiste şi sataniste (de numit, concret, care). Am frecventat adunările sectare, oculte… M-am ocupat cu ioga, cu meditaţia, cu călirea după metoda lui Ivanov, cu luptele marţiale orientale. Am greşit cu citirea şi păstrarea literaturii oculte interzise de Biserică: cărţi de magie, de chiromanţie (ghicire în palmă), horos-copuri, tâlcuire a viselor, proorociile lui Nostradamus, literatura religiilor Orientului, învăţăturii lui Blavatskaia şi a lui Rerih, «Diagnosticul karmei» de Lazarev, «Trandafirul lumii» de Andreev ş.a. Prin faptul că i-am îndemnat pe alţi oameni să practice aceste rătăciri (numiţi către ce anume i-aţi îndemnat).

(Rugăciunea cu schizmaticii şi ereticii (catolicii, protestanţii, sectanţii, budiştii, musulmanii ş.a.) duce la excomunicarea din Biserică (după Pravila Apostolească 10,65).

închinarea la duhul învăţătorului sălii, învăţătura pâgân-ocultistă privind descoperirea «posibilităţilor interioare» duce la comunicarea cu duhurile necurate, la îndrăcire…

Biserica Ortodoxă preîntâmpină că învăţătura lui Hristos nu are nimic comun cu ocultismul şi că operele autorilor oculţi sunt o capcană pregătită de diavol pentru cei nepricepuţi şi încrezuţi (îngâmfaţi). Aderând, prin ocultism, la o comuniune ticsită cu demoni, omul se înstrăinează de Dumnezeu şi îşi pierde sufletul.)

Am greşit: am fost leneş, nefiind demn de nici o faptă bună. Nu i-am vizitat pe cei singuratici, bolnavi, bătrâni, pe copiii din orfelinate, pe deţinuţi… Prin dorinţa odihnei trupeşti, cu alintul în pat. Cu mâhnirea că nu mă pot desfăta cu plăcerile lumeşti şi cu luxul acestei lumi. Prin pasiunea la jocurile de noroc, la reprezentaţii teatrale şi distractive (jocul în cărţi, domino, jocuri la computer, televizorul, cinematografele, saloanele video, discoteci, baruri, cafenele, restaurante, cazinouri…). Am făcut abuz de băuturi tari; cu limba mea spurcată am rostit prostii, înjurături, am fumat, am consumat stupefiante; am fost pasionat de muzica de estradă şi de rock — stil în muzică uşoară.

(Simbolica cărţilor de joc şi ghicit este antihristă şi are menirea să-şi bată joc de patimile Mântuitorului Hristos.

La indienii americanifumegarea tutunului se folosea la ritualul închinării duhurilor demonice. Fumând tutun, creştinul se face trădător al lui Dumnezeu şi închinător la draci).

Am greşit: cu vederea (în cărţi, reviste, filme) păcatelor erotice şi sadice. Am privit jocuri, reprezentaţii, dansuri necuviincioase (de numit cefei), am dansat. (Dansurile au dus la sfârşitul mucenicesc al Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, de aceea, pentru creştini, ele sunt o batjocură a memoriei lui).

Am participat la concursurile frumuseţii, top-modele, la mascarade («malan-ca», «cu capra», «haloween»…). Nu m-am retras de la ispite, întâlniri şi propuneri păcătoase. M-am îndulcit îndelung cu iluzii desfrânate şi cu amintirea păcatelor din trecut. Am greşit prin căutarea desfrânată cu ochii şi cu comportamentul amoral cu persoane de alt gen (cu neruşinarea, cu îmbrăţişările, săruturile, pipăirea necurată a corpului…). Cu curvia (relaţii intime până la cununie). Cu perversiuni curveşti (onanism, diverse poziţii, curvie orală şi anală…). Păcatele sodomiei (homosexua-lism, lesbianism, curvie cu animale, amestecare de sânge (concubinaj cu rudele)… Mi-am vândut corpul, am contribuit la aceste fapte prin înţelegeri, prin arendarea casei sau a apartamentului pentru desfrâu.

Urmând obiceiurilor desfrânate ale acestei lumi şi dorind a plăcea şi a ispiti, mi-am tuns şi colorat părul, m-am vopsit (astfel încălcând legea lui Dumnezeu privind exteriorul femeii), m-am îmbrăcat indecent (am purtat rochii şi bluze decoltate, fuste scurte, cu tăieturi, pantaloni, şort, haine prea strânse pe corp, transparente…). în aşa hal, nerespectând sfinţenia, am îndrăznit să intru în Biserica Domnului. Am fost obraznic(ă) în gesturi, în mişcări, în felul de a umbla (desfrânat). M-am scăldat şi m-am bronzat în prezenţa persoanelor de alt gen (este în contradicţie cu castitatea creştinească). Am greşit cu seducerea conştientă la păcat (care?).

Am greşit: cu preacurvia (trădarea soţului sau a soţiei). Cu viaţa în căsătorie fără

Taina Cununiei. Cu nereţinerea în relaţiile intime (în posturi, în duminici şi zile de sărbători, în perioada gravidităţii, în zilele de necurăţenie). Mi-am permis perversiuni (cefei?) în relaţiile intime. Am folosit mijloace anticoncepţionale. Dorind să trăiesc numai pentru plăceri şi fugind de greutăţile vieţii mi-am ucis copiii (avorturile). Am sfătuit şi pe altele să facă avort. Am fost cauza certurilor din familie, am insultat casnicii… N-am dorit să-mi îndeplinesc datoriile privitoare la educaţia copiilor, n-am îngrijit de gospodărie, mi-am pierdut timpul în trândăvie, mi-am băut banii, am dus copiii la orfelinat…

(Spirala şi pastilele anticoncepţionale omoară fătul conceput în perioada cea mai timpurie. Este acelaşi avort numai fără intervenţie chirurgicală.

Bărbaţii, care impun femeile să facă avort sau nu se opun acestuifapt, tot sunt ucigători de copii. Medicii care fac avorturi — ucigaşi, iar asistenţii — complici).

Am greşit: neglijind sufletele copiilor, pregătindu-i doar pentru viaţa pământească (nu i-am învăţat despre Dumnezeu şi credinţă, nu le-am altoit dragostea pentru rugăciunea din Biserică şi de acasă, nu i-am învăţat postul, smerenia, ascultarea şi împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, la fel nu le-am dezvoltat simţul datoriei, al onoarei, responsabilităţii…, nu m-am interesat ce citesc, cu cine prietenesc, cu ce se ocupă, cum se comportă). I-am pedepsit prea aspru (vărsându-mi pe ei ciuda şi nemulţumirea şi nupentru a-i corecta, i-am numit cu vorbe jignitoare, i-am blestemat).

I-am ispitit prin păcatele săvârşite de mine (prin purtare necuviincioasă, ocară, rostire a prostiilor, bârfire, vizionare a emisiunilor imorale, prin relaţii intime… în prezenţa lor).

Am greşit: nu i-am ascultat pe părinţi, pe cei vârstnici, pe conducători, insul-tându-i pe toţi. Cu îngrijirea neglijentă de părinţii bătrâni şi bolnavi, de rude… (i-am lăsat fără supraveghere, fără mâncare, fără bani şi medicamente…, i-am dus la azilul de bătrâni).

Am greşit: abuzând de capricii, de îndărătnicie, de împotrivire, de samavolnicie şi de autoîndreptăţire. Am fost leneş la învăţătură. Am neglijat serviciul şi îndatoririle obşteşti. Am folosit talentul şi poziţia socială nu spre slava lui Dumnezeu şi folosul oamenilor, ci pentru interesele personale. Am furat din bunurile statului şi din averea obştească. Am primit şi am dat mită (dăunând statului şi provocând tragedii personale). I-am constrâns pe subalterni (cu ce scop?). Deţinând un post de conducere, n-am avut grijă să contribui la stoparea răspândirii obiceiurilor anticreştine (care distrug moralitatea poporului), a studierii în şcoală a obiectelor imorale… Nu am acordat ajutor Bisericii Ortodoxe (amfostindiferent(ă)faţă de invazia credinţelor false, nu am contribuit la răspândirea şi întărirea Ortodoxiei, nu am apărat sfinţeniile bisericeşti, nu am acordat ajutor la construirea şi reparaţia bisericilor, mănăstirilor, la curăţenia curţii bisericeşti…).

Am greşit: i-am osândit (i-am vorbit de râu) pe cei vii şi pe cei răposaţi, iar păcatele

mele nu le văd; am discutat fără rost despre lucrurile deşarte ale lumii… Am spus bancuri imorale şi hulitoare (despre Dumnezeu, Biserică, cler); am râs fără măsură, în hohote; mi-am etalat propria ingeniozitate, urmărind scopul de a-i face pe oameni să râdă. Prin luarea numelui Domnului în deşert (rostirea lui fără necesitate, în discuţii banale, glume). I-am judecat şi osândit pe preoţi şi pe călugări. Am ascultat şi repovestit bârfe despre slujitorii Bisericii şi despre problemele bisericeşti (astfel, prin mine eu huleam numele lui Dumnezeu între oameni). Am divulgat păcatele şi neputinţele străine; am clevetit, am răspândit vorbe rele. Am spus minciuni, am amăgit, nerespectând promisiunile date lui Dumnezeu şi oamenilor. Am înjurat, am depus jurăminte false şi mărturii false la judecată. Cu judecata nedreaptă (îndreptăţirea criminalilor şi osândirea nevinovaţilor…).

Am greşit: am practicat tâlhăria (ce fel?). Cu iubirea de argint (lăcomia la bani şi bogăţie). Prin: neplătire a impozitelor, zgârcenie, cu zgârcenie la milostenie (iar pentru capricii, distracţii cheltuiesc din plin). N-am folosit surplusurile veniturilor mele pentru lucruri folositoare sufletului (milostenie, procurarea cărţilor duhovniceşti ş.a.). Cu setea de câştig (folosirea lucrurilor străine, cu tendinţa de a profita de ocazii). Dorind să mă îmbogăţesc, am împrumutat bani cu dobândă. Am distrus sufletele oamenilor, vânzând rachiu, ţigări, stupefiante (substanţe narcotice), mijloace anticoncepţionale, haine curveşti, ziare şi reviste porno… Am amăgit la vânzare/ cumpărare, am vândut marfă stricată…(a numi şi alte păcate pe care le-aţi săvârşit în timpul comerţului).

Am greşit: am făcut caz de amor propriu, abuzând de invidie, suspiciune, de bucurie răutăciosă, de linguşire, de slugărnicie, de făţărnicie. Am ascultat cu plăcere şi cu aprobare vorbirea de rău despre alţii. Am fost de acord şi am justificat păcatul. I-am obligat pe alţii să păcătuiască (să mintă, să fure, să urmărească, să pâras-că, să repovestească, să asculte pe furiş, să consume băuturi alcoolice…). Am participat la discuţii şi la fapte rele. Prin faptele bune în văzul lumii, am dorit să câştig slavă, mulţumiri şi laude. Am căutat stima şi locul de frunte. Am făcut sport pentru slavă, bani, tâlhării (racket). Prin lăudăroşenie şi autoadmiraţie (a exteriorului, talentelor, hainelor…). Din mândrie, l-am înjosit pe aproapele cu luarea în râs, cu glume de prost gust… Am râs de cerşetori, invalizi, de necazul cuiva…

(Sportulprofesionist dăunează sănătăţii şi distruge sufletul, dezvoltând în el mândria, iubirea de slavă, simţul superiorităţii şi al dispreţului, al setei de îmbogăţire…).

Am greşit: prin mândria exagerată, prin supărare, prin ţinere de minte a răului, prin răzbunare, prin neiertare, prin ură, prin rapiditate la mânie, prin mânia însăşi. Am avut o atitudine brutală faţă de oameni. Am manifestat obrăznicie şi impertinenţă (am trecut fără rând, m-am înghesuit). Mi-a plăcut cearta (sudalme de mamă, de biserică ş.a., l-am pomenit pe cel râu, am aplicat bătaia, omorul). Mi-am cumpărat permis pentru conducerea automobilului, am încălcat regulile de circulaţie, am condus automobilul în stare de ebrietate… (prin aceasta punând în pericol viaţa pietonilor). Am dăunat aproapelui (cum?). Nu i-am apărat pe cei slabi, pe femeile şi pe copiii expuşi pericolului… Am fost crud faţă de animale.

Am greşit: prin mărturisirea rece. Păcătuiesc cu bunăştiinţă, fără mustrare de conştiinţă. Nu sunt hotărât(ă) să-mi corectez viaţa plină de păcate.

Mă căiesc că L-am scârbit pe Domnul cu păcatele mele, îmi pare rău din toată inima şi mă voi strădui să mă îndrept.

Deoarece numărul păcatelor este foarte mare, mărturisirea poate fi împărţită în mai multe etape, începând cu mărturisirea păcatelor grele. Adevărata pocăinţă înaintea lui Dumnezeu presupune nu o enumerare formală şi indiferentă a faptelor rele, ci osândirea propriei păcătoşenii, mărturisirea sinceră şi cu înfrângere de inimă a fărădelegilor şi cu toată hotărârea de a nu mai greşi.

Rugăciuni înainte de Sfânta Spovedanie

După ce ne-am scris toate păcatele făcute, ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute a face o adevărată spovedanie.

După Rugăciunile începătoare (p. 15–16), zicem:

Veniţi să ne închinăm împăratului nostru, Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, împăratul nostru, Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, împăratul şi Dumnezeul nostru.

Trei închinăciuni, apoi îndată Ps. 50, Miluieşte-mă Dumnezeule… Simbolul Credinţei

Rugăciunea lui Manase împăratul

Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, a lui Avraam, a lui Isaac, a lui Iacob, şi al seminţiei celei drepte a lor; Cel ce ai făcut cerul şi pământul, cu toată podoaba lor; Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale; Care ai încuiat adâncul şi L-ai pecetluit cu numele Tău cel înfricoşat şi slăvit, înaintea Căruia toate se tem şi tremură din pricina atotputerniciei Tale.

Pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale şi nesuferită este mânia urgiei tale asupra celor păcătoşi! însă nemăsurată şi neajunsă este şi mila făgăduinţei Tale, căci Tu eşti Domnul cel preaînalt, bun, îndelung-răbdător şi mult milostiv, căruia îi pare rău de răutăţile oamenilor. Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce Ţi-au greşit şi după mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire. Aşadar, Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru cei drepţi: pentru Avraam şi Isaac, şi Iacob care nu Ţi-au greşit Ţie, ci ai pus pocăinţă mie păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării. Multe sunt fărădelegile mele şi nu sunt vrednic a căuta şi a privi înălţimea cerului din pricina mulţimii nedreptăţilor mele. Strâns sunt eu cu multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nu am nici loc de odihnă, pentru că te-am mâniat şi am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile

Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţit smintelile. Dar acum, îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta. Am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc. însă cer, rugându-Te: iartă-mă, Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osândi la întuneric, sub pământ, căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta. Şi te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine te slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin.

Psalmul 6

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. Miluieşte-mă, Doamne, că sunt neputincios; vindecă-mă, Doamne, că s-au desfăcut oasele mele şi Sufletul meu s-a spăi-mântat foarte şi Tu, Doamne, până când? întoarce-te, Doamne, izbăveşte Sufletul meu, mântuieşte-mă pentru Mila Ta. Că nu este în moarte cel ce Te pomeneşte pe

Tine şi în iad cine se va mărturisi Ţie? Ostenit-am în suspinul meu, spăla-voi în toate nopţile patul meu, cu lacrimile mele voi uda aşternutul meu. Tulburatu-s-a de necaz ochiul meu, învechitu-m-am între toţi vrăjmaşii mei. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele, auzit-a Domnul cererea mea, Domnul a primit rugăciunea mea. Să se ruşineze şi să se înspăimânteze toţi vrăjmaşii mei, să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrabă.

Psalmul 129

Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu! Fie urechile Tale luând aminte spre glasul rugăciunii mele. De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este milostivirea. Pentru Numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne, aşteptat-a Sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a Sufletul meu în Domnul. Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul. Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

Rugăciune de umilinţă către Domnul nostru Iisus Hristos

Păcătuit-am şi n-am făcut dreptate înaintea Ta, Preabunule Stăpâne, călcat-am poruncile Tale cele mântuitoare şi juru-inţele noastre cele sfinţite, pe care le-am făcut la Sfântul Botez. Numele de creştin îl purtăm noi nevrednicii, iar mâinile noastre s-au făcut nevoitoare spre toată lăcomia. Picioarele grabnice şi cu cutezare spre toată alergarea cea rea. Gura, organul sfintelor rugăciuni şi al cuvintelor, am făcut-o organ a toată vorba nebunească. Ochii noştri şi toate simţirile noastre, peste măsură le-am umplut de păcate şi de toată necu-răţia. De aceea, Preabunule Stăpâne, multă iubirea Ta de oameni am întors-o spre mânie, noi nevrednicii. Mulţimea facerilor Tale de bine am prefăcut-o nebuneşte spre chinuri. însă nu cu iuţimea Ta să ne cerţi pe noi, Doamne, Ţie Unuia am greşit, dar Ţie Unuia ne şi închinăm şi cu inimă umilită ne rugăm: Slăbeşte, lasă, iartă, iubito-rule de oameni, Stăpâne. Biruiască mulţimea îndurărilor Tale adunarea cea vicleană a păcatelor noastre. Adâncul bunătăţilor Tale cel nemăsurat să acopere marea cea amară a răutăţilor noastre!

Adevărat, preabunule Iisuse, ne rugăm Ţie, dăruieşte iertare păcatelor noastre, bună aşezare minţii, sănătate trupului, pace în zilele noastre, aerului bună liniştire, pământului bună rodire, credinţei celei drept-măritoare creştere, unire şi pace Sfintelor Tale Biserici, surparea eresurilor, stricarea sfaturilor celor necurate şi toate lucrurile cele de folos ni le dăruieşte după neschimbatele Tale îndurări. Cel ce nu voieşti moartea păcătosului, dăruieşte nouă timp de pocăinţă, ca şi de chinurile cele veşnice, care vor să fie, să ne mântuim, cu darul şi cu iubirea de oameni a Preacuratului Tău Părinte, cu Care împreună eşti binecuvântat, cu Preasfântul, Bunul şi de viaţă Făcătorul Duhul Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune pentru recunoaşterea ticăloşiilor noastre

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat în milă şi necuprins în îndurări, Care Singur din fire eşti fără de păcat şi pentru noi fără de păcate Te-ai făcut om, ascultă în ceasul acesta, această rugăciune dureroasă a mea, că sărac şi lipsit sunt eu de fapte bune şi inima mea s-a tulburat în mine! Tu, Doamne, preaînalte, împărate al cerului şi al pământului, ştii că toată tinereţea mea am cheltuit-o în păcate şi umblând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul bucurie dracilor, cu totul am urmat diavolului, tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor. întunecându-mi-se gândul din copilărie şi până acum, nici o dată nu am voit să fac voia Ta cea Sfântă; ci cu totul robindu-mă de poftele care mă înconjoară, m-am făcut de râs şi de batjocoră dracilor, nicidecum în minte venindu-mi că nesuferită este urgia îngrozirii Tale asupra păcătoşilor şi gătită fiind gheena focului? Din această pricină căzând în deznădăjduire, nicidecum venind în simţire de întoarcere, m-am făcut pustiu şi gol de dragostea cea de la Tine. Că ce fel de păcate n-am făcut? Ce lucru drăcesc n-am lucrat? Ce faptă grozavă şi înverşunată n-am săvârşit, cu covârşire şi cu sârguinţă. Mintea cu totul mi-am întinat prin cugete trupeşti; trupul mi-am spurcat prin amestecări; duhul cu totul mi l-am pângărit cu învoirea spre păcate. Toate mădularele ticălosului meu trup le-am pornit a lucra şi a sluji la păcate. Cine dar, nu mă va plânge pe mine, ticălosul? Cine nu mă va tângui pe mine, osân-ditul? Pentru că eu singur, Stăpâne, am întărâtat mânia Ta, eu singur am aţâţat urgia Ta asupra mea, eu singur am făcut răutate înaintea Ta, întrecând şi covârşind pe toţi păcătoşii cei din veac, păcătuind fără de asemănare şi fără de iertare. însă devreme ce eşti multmilostiv şi multmilosârd, Iubi-torule de oameni, şi aştepţi întoarcerea oamenilor, iată şi eu mă arunc pe mine înfricoşatului şi nesuferitului Tău Divan şi, ca şi cum m-aş atinge de preacuratele Tale picioare, din adâncul sufletului, strig Ţie: Milostiveşte-te, Doamne, iartă-mă, îndurate, ajută neputinţei mele, pleacă-Te nedumeririi mele, ia aminte la rugăciunea mea şi lacrimile mele să nu le treci cu vederea. Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc şi rătăcit fiind, întoarce-mă şi în-torcându-mă îmbrăţişează-mă şi mă iartă, căci mă rog. Pentru că n-ai pus pocăinţă drepţilor şi n-ai pus iertare celor ce nu greşesc; ci ai pus pocăinţă asupra mea, a păcătosului, în acelea cu care spre întărirea Ta am lucrat. Gol şi descoperit stau înaintea Ta, cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut şi să văd înălţimea cerului, fiind împilat de greutatea păcatelor mele. Deci, luminează-mi ochii inimii mele şi dă-mi umilinţă spre pocăinţă şi zdrobire de inimă spre îndreptare, ca să merg cu bună nădejde şi cu adevărată şi deplină adeverire la lumina cea de dincolo, lăudând şi binecuvântând totdeauna preasfânt Numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune umilită pentru recunoaşterea păcatelor

Doamne mult milostive, Dumnezeule preabune, Sfinte Care iubeşti numai binele şi urăşti tot răul, rogu-te, nu te uita la mulţimea păcatelor mele, ci priveşte la mine, fiul cel risipitor, la oaia cea rătăcită care îmi recunosc vina mea şi vin la Tine, mâhnit cu inima, zdrobit şi ruşinat cerând iertare. Doamne, fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu este pururea înaintea mea. Sunt greu tulburat, zdruncinat şi nemângâiat. N-am linişte, nu am odihnă în Sufletul meu, văzând că m-am pus cu trup şi Suflet în slujba diavolului. Cunosc că prin multele şi feluritele păcate, pe Tine, Părintele şi Dumnezeul meu cel preabun Te-am jignit, mâhnit, amărât şi Te-am mâniat foarte mult. Păcatele mele apasă cumplit asupra mea, întocmai ca o piatră foarte grea şi rău mă mai chinuiesc. Ce voi face? Scula-mă-voi şi mă voi duce la Tatăl meu şi din adâncul inimii păcătoşite, voi zice, ca şi fiul cel rătăcit: «Tată! Am greşit la cer şi înaintea Ta…» Aceasta voiesc să o fac chiar acum. Pentru aceasta cu căinţă mă rog Ţie, iartă-mă pe mine păcătosul.

Doamne, eu nu mai cutez să vin la Tine în starea aceasta păcătoasă în care mă aflu, dacă nu m-aş fi întărit de cuvintele milostivirii tale: «Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi… Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci doresc să se întoarcă de la calea lui cea rea şi să fie viu!» Cuvintele acestea mă încurajează foarte mult a veni înaintea Preotului Duhovnic şi a-mi mărturisi păcatele, acestui minunat împuternicit al Tău, care stă văzut în Scaunul Sfintei Spovedanii, în locul Tău, Dumnezeul meu, Care stai nevăzut acolo de faţă şi primeşti mărturisirea cea adevărată, pe care o facem noi păcătoşii. Rogu-te, Doamne, luminează-mi mintea, deschide-mi inima şi buzele mele, să spun numai adevărul şi să-mi mărturisesc toate păcatele mele. Nu mă lăsa, Doamne, ca din vreo frică sau ruşine, să ascund vreun păcat şi să-l las nemărturisit, ci lu-minează-mă, Doamne, ajută-mă să-mi reamintesc şi să-mi mărturisesc toate păcatele mele, mari şi mici, cu toată umilinţa, zdrobirea inimii şi căinţa, înaintea Preotului Duhovnic şi a Ta, cu hotărârea de a le părăsi desăvârşit şi a face roade vrednice de pocăinţă ca astfel să fiu iertat ca şi mulţimea Magdalenelor, Samarinen-celor, Zaheilor, tâlharilor şi a altor păcătoşi, pocăiţi după dreptarul dreptei-credin-ţe creştineşti, care acum se veselesc în raiul desfătărilor, îndulcindu-se pururea de nemărginita frumuseţe a Feţei Dumnezeirii Tale. Astăzi vreau a face o mărturisire cât mai amănunţită, şi mai bună, mai desăvârşită, aşa, ca şi când ar fi cea din ceasul despărţirii Sufletului meu de trup. Ajută-mi, Doamne, ca să fac această adevărată mărturisire, pentru că eu nu cunosc, ci numai Tu singur, dacă voi mai avea vreme şi prilej să mă mai mărturisesc vreodată, ori cu această mărturisire voi merge înaintea Ta, Preadrepte Judecătorule.

Doamne, Dumnezeule, astăzi doresc din toată inima a mă întoarce la Tine, a mă curăţi de toate păcatele, Părintele meu Cel preabun, pe Care Te-am jignit şi mâhnit şi a mă mântui de tot păcatul. Puterile mele cele slabe încă nu sunt în stare a mă ajuta pentru a face aceasta. Deci, rogu-mă Ţie, Dumnezeule, Părintele milostivirilor, aju-tă-mă a face şi a desăvârşi această curăţire de păcate. Rogu-te, Doamne, fie-Ţi milă de mine şi iartă-mă. Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul şi Dumnezeul meu, Tu ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Ajută-mi, Doamne, Care ai venit să chemi, nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, la pocăinţă, cheamă-mă şi pe mine păcătosul. Ajută-mă a alerga la Tine, Izvorul vieţii şi Lumina lumii, Care luminezi tuturor. Primeşte-mă pe mine, păcătosul. Ajută-mă a alerga la Tine, la milostivul Scaun al judecăţii Tale de aici de pe pământ, la Sfânta Spovedanie. Pentru minunata Ta întrupare, activitate Mesianică, Patimă, Crucificare şi moarte pe Cruce, pentru mântuirea noastră şi pentru preamărită Ta înviere, rogu-te pe Tine, Care ai iertat pe vrăjmaşii Tăi răstig-nitori, iartă-mi şi mie toate păcatele mele!

Dumnezeule, Duhule Sfinte, mângâie-

torul, Vistierul bunătăţilor, înzestrătorule al nostru, cu toate bogatele Tale Daruri şi Dătătorule de viaţă, vino şi la mine păcătosul, curăţeşte-mă cu Darurile Tale cele bogate, întăreşte-mă în tot binele şi ajută-mă să mă mântuiesc şi să redobândesc fericirea, în împărăţia Ta cea Cerească, începând de aici de pe pământ. Dumnezeule cel Prea-mărit în Sfânta Treime, cea de o Fiinţă şi nedespărţită, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, ajută-mă să mă curăţesc de toate păcatele la Scaunul Judecătoresc şi milostivnic al Sfintei Spovedanii, de aici de pe pământ şi să-ţi slujesc Ţie totdeauna cu trup şi Suflet, că Ţie se cuvine, Doamne, toată Slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

La scaunul Sfintei Spovedanii

După ce ne-am socotit, cunoscut şi însemnat bine toate păcatele şi ne-am rugat lui Dumnezeu, mergem la Duhovnic, cu umilinţă, cu frică şi cu evlavie adâncă, aşa, ca şi cum ne-am duce în faţa judecăţii lui Dumnezeu, ştiind că Scaunul Sfânt al Spovedaniei, e Scaunul milostivnic al judecăţii lui Dumnezeu aici pe pământ, unde ne curăţim de păcate şi ne înaripăm pentru zborul la cer, în împărăţia lui Dumnezeiască, îngenunchem cu smerenie şi zicem:

«Binecuvăntează-mă Părinte-Duhovnic, ca să-mi pot mărturisi toate păcatele!»

Apoi continuăm aşa: Eu păcătosul (prenumele), mă mărturisesc lui Dumnezeu şi ţie Părinte, că de la spovedania mea cea de pe urmă, am greşit de mai multe ori. Mă aflu vinovat cu următoarele păcate: (aici ne mărturisim toate păcatele scrise pe hârtie şi învăţate pe de rost, cele nemărturisite la ultima spovedanie şi toate câte le-am mai făcut de atunci până în prezent). După mărturisirea tuturor păcatelor, încheiem astfel:

«Pentru toate aceste păcate, ca şi pentru acelea de care nu-mi mai aduc aminte, mă căiesc, îmi pare rău şi mă hotărăsc din toată inima a nu le mai face şi mă rog a-mi da canon, dezlegare şi iertare».

Rugăciuni după Sfânta Spovedanie

Psalmul 102

Binecuvintează suflete al meu pe Domnul şi toate cele din lăuntrul meu numele cel Sfânt al Lui. Binecuvintează suflete al meu pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce Te încununează cu milă şi cu îndurări. Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbă-tate. Cunoscute au făcut căile Sale lui Moi-se, fiilor lui Israel voile Sale. îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult milostiv. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia. Nu după fărădelegile noastre a făcut nouă, nici după păcatele noastre ne-a răsplătit nouă. Că după înălţimea cerului de la pământ, a întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de El. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. în ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori. Că duh a trecut printr-însul şi nu va fi şi nu-şi va mai cunoaşte încă locul său; iar mila Domnului din veac şi până în veac spre cei ce se tem de Dânsul. Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc aşezământul de lege al Lui, şi-şi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit Scaunul Său şi împărăţia Lui pe toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei puternici la virtute, care faceţi cuvântul Lui, şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui, Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui, în tot locul stăpânirii Lui, binecuvântează Suflete al meu pe Domnul.

Psalmul 31

Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug. Când am tăcut, topitu-s-au oasele mele în strigătul meu toată ziua. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat mâna Ta peste mine. Prefăcutu-m-am în uscăciunea verii. Fărădelegea mea am cunoscut şi păcatul meu n-am acoperit. Zis-am: «Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului şi Tu ai iertat păgânătatea inimii mele.» Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul, în vreme bine cuvenită, însă în potop de ape multe, către dânsul nu se va apropia. Tu eşti scăparea mea de necazul ce mă cuprinde, bucuria mea. Izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat…

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, multmilostive, îţi mulţumesc, că prin mărturisirea mea cea către duhovnicescul meu Părinte, m-ai învrednicit pe mine păcătosul să iau de la Tine, iertare păcatelor mele. Ca David cel ce a zis: «Juratu-m-am şi am pus ca să păzesc judecăţile dreptăţii Tale», făgăduiesc şi eu înaintea Ta, cu voinţă hotărâtoare a Sufletului meu, că aleg mai bine a muri, decât a face de acum înainte vreun păcat de moarte şi a amărî cu el bunătatea Ta cea nemăsurată. Dar de vreme ce voinţa mea este neputincioasă, singură de sine fără de ajutorul Tău, mă rog Ţie fierbinte, să mă întăreşti cu darul şi ajutorul Tău, ca să rămân până la sfârşit neschimbat în această hotărâre. Dă-mi, Doamne, ca cealaltă vreme a vieţii mele s-o petrec în pace şi în pocăinţă, şi să dobândesc în această viaţă Darul Tău, iar în cealaltă, fericirea de veci, pentru rugăciunile preabinecuvântatei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Amin.