Carte de rugăciuni

RUGĂCIUNILE CE SE CITESC ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ A PAŞTILUI

Despre stilul vechi şi stilul nou

Viaţa omului se scurge în timp între cele două hotare: naşterea şi moartea. Oamenii au inventat calendarul pentru măsurarea timpului.

Calendarul de care se conduce astăzi Biserica Ortodoxă din Moldova este de origine romană. El a fost alcătuit în anul 45 î. Hr. de către astronomul Sosigene, în timpul domniei împăratului roman Iulius Cesar (100-44 î* Hr.), numit calendar iulian.

De pe timpul lui Iulius Cezar şi până în secolul al XVI-lea, adică aproape 1600 de ani, Europa a trăit după calendarul iulian, respectiv şi Bisericile creştine din acele ţări. în baza calendarului Iulian, Sfinţii Părinţi au aşezat sărbătorile, posturile şi data Paştilui.

Calendarul şi Pashalia

în Biserica Ortodoxă Paştile este cea mai mare şi cea mai importantă sărbătoare. învierea Domnului este inima creştinismului, deoarece

Domnul Iisus prin învierea Sa a biruit moartea şi ne-a dat tuturor viaţă veşnică.

Referitor la data serbbării Paştilui, în Biserica veche au existat divergenţe, mai ales, în secolul al II-lea. De aceea, în anul 325, la primul sinod ecumenic, s-a hotărât să fie stabilită data Paştilui şi toţi creştinii să sărbătorească Paştile într-o zi.

Astfel, Sfinţii Părinţi (primul Sinod ecumenic din 325) au hotărât să respecte următoarele norme pentru stabilirea datei Paştilui:

1. Paştile se va serba numai în zi de duminică;

2. Aceasta va fi prima duminică a lunii pline de după echinocţiul de primăvară;

3. Paştile creştinilor nu poate fi sărbătorit o dată cu cel al iudeilor, dar nici înaintea iudeilor.

Aceste reguli stabilite de Sfinţii Părinţi se păstrează cu stricteţe în Biserica Ortodoxă care se conduce de calendarul iulian, adică după stilul vechi.

în anul 1582 papa Grigore al XlII-lea a introdus reforma calendaristică. A apărut calendarul numit grigorian şi, respectiv, s-a introdus şi o nouă Pashalie, adică o nouă regulă de calculare a datei Paştilui. Din păcate Pashalia de stil nou, sărbătorită de Bisericile Catolice, nu respectă cerinţele înaintate de Sfinţii Părinţi. Astfel în anii 1805… 1903… 1981 şi în alţi ani, catolicii au sărbătorit Paştile o dată cu iudeii sau înaintea lor, de exemplu, în anii 1840… 1921… 1978. Aceste abateri de la normele stabilite de

Sfinţii Părinţi sunt foarte grave. Din acest motiv Biserica Ortodoxă a fost de la bun început împotriva stilului nou.

Vă propunem câteva extrase, care vorbesc despre importanţa stilului vechi. Astfel, canonul 7 Apostolic scrie:

«Dacă vreun episcop sau presbiter, sau diacon, va sărbători Sfinta Zi a Paştilui cu iudeii, înaintea echinocţiului de primăvară, să se caterisească».

în anul 1848 Patriarhul Antim al Vl-lea, împreună cu patriarhii Ierotem al Alexandriei, Metodie al Antiohiei şi Chirii al Ierusalimului au Semnat o scrisoare adresată tuturor ortodocşilor, în care se menţiona: «în Biserica Ortodoxă niciodată patriarhii, sau soboarele n-au avut dreptul de a schimba sau de a introduce reguli noi, deoarece păzitorii fideli sunt cei care formează Trupul lui Hristos, adică poporul. Poporul întotdeauna a fost cel care a păstrat neschimbată credinţa primită de la Sfinţii Părinţi. Să menţinem regulile pe care le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, să ne întoarcem de la orice schimbare nouă, deoarece ea este de la diavol. Iar acela care a primit schimbările introduse în regulile sfinţilor a căzut de la Biserica lui Hristos şi a păcătuit împotriva Duhului Sfânt, socotind că Sinoadele ecumenice au scăpat greşeli».

Să ne ferească Dumnezeu de aşa cădere!

în ziua de azi Dumnezeu face multe minuni la sărbătorile pe stilul vechi. Astfel, pe data de 6/19 ianuarie, în ziua de Botează, apele râului Iordan se întorc înapoi. Pe data de 6/19 august, când Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Schimbarea la faţă a Domnului Hristos, ce a avut loc pe Muntele Taborului, un nor acoperă muntele. Dar cea mai mare minune este Coborârea Focului Haric care are loc în fiecare an la Ierusalim, în Biserica învierii Domnului, în Sâmbăta Mare pe stil vechi.

Şi doar pe stil vechi are loc aşa numita Kiriopasha. Kiriopasha se sărbătoreşte atunci când Buna-Vestire cade în aceeaşi zi cu Paştile.

Să ne străduim să păstrăm cu sfinţenie şi evlavie regulile pe care le-am primit de la Sfinţii Părinţi. Şi chiar de ar veni «înger din cer», şi ne va aduce o altă învăţătură, să nu-1 ascultăm, aşa ne învaţă şi Apostolul Pavel în epistola către Galateni, capitolul I, versetul 8: «Chiar dacă un înger din cer va vesti o altă Evanghelie, decât cea pe care v-am vestit-o să fie anatema!»

Ceasurile ce se citesc de Paşti

Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru miluieşte-ne pe noi. Amin.

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte, viaţă dăruindu-le. (de 3 ori)

învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat.

Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfânta învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru. Afară de Tine pe altul nu ştim, Numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei învierii lui Hristos, că iată a venit pe Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat, (de 3 ori)

Ipocoi, gl. al 4-lea

Venind mai înainte de zori cele ce au fost cu Maria şi găsind piatra răsturnată de pe mormânt, auzit-au de la înger: Pentru ce căutaţi printre morţi ca pe un om, pe Cel ce este întru lumina cea pururea futoare? Vedeţi giulgiurile cele de îngropare! Alergaţi şi propovăduiţi că S-a sculat Domnul, omorând moartea, că este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce mântuieşte neamul omenesc.

Condacul gl. al 8-lea

De Te-ai şi pogorât în mormânt, Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat ca un biruitor, Hris-toase Dumnezeule, zicând femeilor mironosiţe: Bucuraţi-vă! Şi Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cel ce dai celor căzuţi înviere.

în mormânt cu Trupul, în iad cu Sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun ai fost, Hristoase, cu Tatăl şi cu Duhul, toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins.

Slavă… Ca un Purtător de viaţă, ca un mai înfrumuseţător decât raiul, cu adevărat şi mai luminat decât orice cămară împărătească S-a arătat, Hristoase, mormântul Tău, Izvorul învierii noastre.

Şi acum… Ceea ce eşti locaş sfinţit dumnezeiesc al Celui Preaînalt, bucură-Te că prin Tine s-a dat bucuria, Născătoare de

Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată eşti Tu între femei, Stăpână, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte, viaţă dăruindu-le. (de 3 ori)

Canonul Paştilui

Facerea lui Ioan Damaschin

Cântarea a l-a, gl. 1, Irmos Irmos: Ziua învierii, să ne luminăm popoare! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pre noi cei ce cântăm cântare de biruinţă!

Hristos a înviat din morţi…

Să ne curăţim simţirile, şi să vedem pe Hristos strălucind, cu neapropiată lumină a învierii, şi bucuraţi-vă zicând, luminat să-L auzim, cântându-i cântare de biruinţă.

Hristos a înviat din morţi…

Cerurile după cuviinţă să se veselească, şi pământul să se bucure, şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută: că Hristos S-a sculat, veselia cea veşnică.

Cântarea a 3-a, Irmos Irmos: Veniţi să bem băutură nouă, nu din piatră stearpăfăcută cu minune, ci din izvorul nestricăciunii, din Hristos, Cel ce a izvorât din mormânt, întru Carele ne întărim.

Hristos a înviat din morţi…

Acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul şi pământul şi cele dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura învierea lui Hristos, întru care S-a întărit.

Hristos a înviat din morţi…

Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi mă scol împreună cu Tine, înviind Tu. Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine, însuţi împreună mă preamăreşte, Mântuitorule, întru împărăţia ta.

Ipacoi, gl. al 4-lea

Venit-au mai înainte de dimineaţă, cele ce au fost cu Maria şi aflând piatra răsturnată de pre mormânt, auzit-au de la înger: pre Cela ce este întru lumina cea pururea fiitoare, pentru ce îl căutaţi cu morţii ca pe un om? Vedeţi înfăşuraturile cele de îngropare, alergaţi şi lumii propovăduiţi, că S-a sculat Domnul, omorând moartea, că este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a mântuit neamul omenesc.

Cântarea a 4-a, Irmos

Irmos: La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul Avacum, să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul purtător de lumină, care a grăit luminat: astăzi este mântuirea lumii, că a înviat Hristos, ca Cel atotputernic.

Hristos a înviat din morţi…

Partea bărbătească, ca Cel întâi născut din Fecioară fost-a Hristos; iar ca om, mieluşel s-a chemat, şi fără prihană, ca Cel ce n-a gustat spurcăciune, Paştile noastre, şi ca un Dumnezeu adevărat, desăvârşit s-a numit.

Hristos a înviat din morţi…

Ca un mieluşel de un an, cea binecuvântată de noi cununa Hristos, de voie pentru noi S-a jertfit, Paştile cele curăţitoare, şi iarăşi frumos din mormânt, Soarele dreptăţii nouă ne-a strălucit.

Hristos a înviat din morţi…

Al lui Dumnezeu părinte David înaintea chivotului umbrei a săltat jucând; iar noi poporul cel sfânt al lui Dumnezeu, plinirea închipuirilor văzând, să ne veselim dumnezeieşte, că aînviat Hristos, ca Cel atotputernic.

Cântarea a 5-a, Irmos

Irmos: Să mânecăm cu mânecare adâncă, şi, în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului, şi să vedem pe Hristos, soarele dreptăţii, tuturor viaţă răsărind.

Hristos a înviat din morţi…

Milostivirea Ta cea nemăsurată, cei ţinuţi întru legăturile iadului văzându-o, la lumină au mers, Hristoase, cu picioare vesele, lăudând Paştile cele veşnice.

Hristos a înviat din morţi…

Să ne apropiem, purtători de lumină, la Hristos Cel ce a ieşit din mormânt ca un Mire, şi să prăznuim împreună cu cetele cele iubitoare de praznice Paştile lui Dumnezeu cele mântuitoare.

Cântarea a 6-a, Irmos

Irmos: Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului, şi cti sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase, şi a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt.

Hristos a înviat din morţi…

Păzind peceţile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt, Cel ce nu ai stricat cheile Fecioriei întru a Ta naştere, şi ne-ai deschis nouă uşile Raiului.

Hristos a înviat din morţi…

Mântuitorul meu, vie şi nejertfită jertfă ca un Dumnezeu, pe Tine însuţi de voie aducându-Te Tatălui, ai înviat pre Adam împreună cu tot neamul, sculându-Te din mormânt.

Condacul, gl. al 8-lea

De Te-ai şi pogorât în mormânt, Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit, şi ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor Mironosiţe: bucuraţi-vă! Şi Apostolilor Tăi pace dă-ruindu-le, Cela ce dai celor căzuţi sculare.

Icos

Pre Soarele, Cel mai înainte de soare, Carele a apus oarecând în mormânt, mers-au mai înainte de către ziuă, căutându-1 ca pe o zi, Mironosiţele fecioare, şi una către alta striga: o, prietenelor, veniţi să ungem cu mirezme trupul cel de viaţă purtător şi îngropat, trupul carele a înviat pre Adam cel căzut, şi Carele zace în mormânt. Să mergem, să ne sârguim ca şi magii şi să ne închinăm, şi să aducem miruri în loc de daruri, Celuia ce nu în scutece, ci în giulgiu este înfăşat, şi să plângem, şi să strigăm: o Stăpâne, scoală-Te, Cela ce dai celor căzuţi sculare.

învierea lui Hristos văzănd…(p.) (de 3 ori)

Cântarea a 7-a, Irmos

Irmos: Cel ce a izbăvit pre tineri din cuptor,jucându-Se om, pătimeşte ca un muritor, şi prin patimă pre cel muritor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii, Cel ce unul este binecuvântat Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.

Hristos a înviat din morţi…

Femeile cele gânditoare de Dumnezeu, cu miruri în urma Ta au alergat, şi pre Carele ca pre un mort cu lacrimi Te căutau, bucurându-se s-au închinat Ţie Dumnezeului celui viu şi Paştile cele de taină, ucenicilor Tăi, Hristoase, bine le-au vestit.

Hristos a înviat din morţi…

Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi veşnice şi săltând lăudăm pre pricinuitorul, pre unul cel binecuvântat Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.

Hristos a înviat din morţi…

Cât este de sfinţită, cu adevărat şi mult prăznuită această noapte de mântuire şi strălucită a zilei celei purtătoare de lumună a învierii, mai înainte vestitoare fiind, întru care lumina cea fără de ani, din mormânt trupeşte tuturor a strălucit.

Cântarea a 8-a, Irmos

Irmos: Această numită şi sfântă zi, una a sâmbetelor, împărăteasă şi Doamnă, alpraz-nicilor praznic şi sărbătoare este a sărbătorilor, intim care binecuvântăm pre Hristos întru toţi vecii.

Hristos a înviat din morţi…

Veniţi cu rodul viţei cel nou, al dumnezeieştii veselii, în ziua cea vestită a învierii, împărăţiei lui Hristos să ne împărtăşim, lăudându-L pre dânsul ca pre un Dumnezeu în veci.

Hristos a înviat din morţi…

Ridică împrejur ochii tăi, Sioane şi vezi, că iată au venit la tine, ca nişte făclii de Dumnezeu luminate, de la apus şi de la miazănoapte, şi de la mare şi de la răsărit fiii tăi întru tine binecuvântând pre Hristos în veci.

Prea Sfântă Treime, Dumnezeul nostru, slavă Ţie Părinte atotţiitorule şi Cuvinte şi Duhule, fire ceea ce eşti una în trei ipos-tasuri, Cel mai presus de fire şi de dumnezeire, întru Tine ne-am botezat şi pre Tine bine Te cuvântăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos Irmos: îngerul a strigat Celei pline de dar, curată Fecioară, bucură-te şi iarăşi zic bucură-te, că Fiul Tău a înviat a treia zi din mormânt Măreşte suflete al meu pre Cel ce a înviat a treia zi din mormânt, Dătătorule de viaţă.

Luminează-te, luminează-te noule Ieru-salime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum şi te bucură Sioane; iar Tu, curată Născătoare de Dumnezeu, vese-leşte-Te întru învierea Celui născut al Tău.

Hristos, paştile cele nouă, jertfa cea vie jertfită, mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.

O dumnezeiescul, o iubitul, o preadul-cele Tău glas! Că cu noi te-ai făgăduit să fii cu adevărat până la sfârşitul veacului, Hristoase; pre care întărire şi nădejde credincioşii avându-Te, ne bucurăm.

înger strălucitor către femei a strigat: nu mai plângeţi, că Hristos a înviat.

O, Paştile cele mari şi prea sfinţite, Hristoase! O, înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu şi puterea! Dă-ne nouă mai adevărat să ne împărtăşim cu Tine în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale.

Măreşte suflete al meu, pre Cel ce a înviat a treia zi din mormânt, pre Hristos, dătătorul de viaţă.

Luminează-te, luminează-te noule Ieru-salime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum şi te bucură Sioane; iar tu curată Născătoare de Dumnezeu, vese-leşte-te întru învierea Celui născut al tău.