Carte de rugăciuni

PSALTIREA PROOROCULUI ŞI ÎMPĂRATULUI DAVID

Cuvânt înainte despre puterea Psalmilor şi despre ce este Psaltirea

Cel care a dat viaţă Psaltirii şi psalmilor a fost împăratul şi Proorocul David care după Avraam este tatăl popoarelor şi primul cântăreţ. El s-a făcut pe sine inimă, limbă şi pană de scris a împăratului Ceresc. David a fost ales de Dumnezeu la tronul împărătesc, a fost un împărat blând şi iertător. între creştini este aşa o vorbă: «îţi doresc să ai blândeţea lui David».

Proorocului David i-au fost descoperite tainele lui Dumnezeu şi astfel, cu sute de ani înainte, în psalmii lui aflăm că se va naşte Fiul lui Dumnezeu, că El va pătimi pentru păcatele oamenilor, iar ei îl vor adăpa cu oţet şi fiere.

Psaltirea trebuie să fie în casa fiecărui creştin alături de Biblie.

Sfântul Vasile cel Mare scrie: «Cartea psalmilor cuprinde în sine ceea ce este maifolositor în toate. Ea profetizează cele viitoare, însemnează fapte istorice, dă legi pentru viaţă. Este o adevărată comoară de învăţături bune. Ea vindecă rănile cele vechi ale sufletului. îngrijeşte de cel bolnav şi păstrează întreg pe cel sănătos.»

Foarte multe cântări din slujbele bisericeşti sunt fragmente din Psalmii Proorocului David. Psalmul este liniştea sufletului, răsplătitorul păcii. Tot Sfântul Vasile menţionează: «Psalmul este glasul Bisericii; el înveseleşte sărbătorile şi face să se nască în inima credinciosului dorul după Dumnezeu.»

Psaltirea este alcătuită din 20 de capitole numite «Catisme». Fiecare Catismă e alcătuită la rândul ei din trei părţi.

Bine este ca creştinul să citească din Psaltire în fiecare zi. Aici el va afla hrană pentru suflet, iar rugăciunile ce se cuprind în psalmi îl vor feri de tot răul.

Ce este soarele între celelalte lumini ale cerului, aceea este Psaltirea între celelalte cărţi insuflate de Dumnezeu. Psaltirea luminează toate simţurile inimii, toate cugetele sufletului şi toate mişcările minţii în microcosmos (că aşa se tâlcuieşte omul — lume mică). îl încălzeşte (pe om), îl veseleşte, îl luminează prin cunoştinţa adevărului şi prin descoperirea dumnezeieştilor Taine. îl aprinde cu dragoste către Dumnezeu, cu căldura Duhului Sfânt şi cu umilinţa lacrimilor. îl veseleşte cu aducerea aminte de Dumnezeu şi cu făgăduinţa veşnicilor bunătăţi ale Ierusalimului ceresc. Nu este atât de trebuincioasă călătoria soarelui acestei lumi cât este citirea Psaltirii de către om. Că zice Sfântul Ioan Gură-de-Aur: «Mai bine să înceteze soarele din călătoria sa decât să înceteze citirea Psaltirii. Căci Psaltirea este mai folositoare decât toate cărţile. Toate cărţile sunt de folos şi mare grijă fac dracilor dar nu ca Psaltirea.» Zice şi marele Va-sile: «Nici o altă carte nu slăveşte aşa pe Dumnezeu precum Psaltirea. Şi nici o alta nu se poate asemăna cu folosul ei».

Voia îţi este a şti folosurile ce se pricinuiesc din citirea psalmilor? însuţi le vei pricepe numai de vei citi cu luare aminte, cu trezvire şi cu pricepere căci nu este cu putinţă a număra ce poate lucra Psaltirea. Cu îngerii slăveşte pe Dumnezeu. Pe toată lumea cea din ceruri şi pe cea de sub cer o cheamă spre slavoslovia lui Dumnezeu. Pe draci îi blestemă, mare plâns şi mare durere face diavolilor. Pentru împăraţi şi pentru boieri şi pentru toată lumea pe Dumnezeu îl roagă. Lucrează sfinţenie, pe suflet ca soarele îl luminează, ca apa îl curăţeşte, ca focul îl încălzeşte, ca untdelemnul cu îndurarea lui Dumnezeu îl unge. Poftele trupeşti, iuţimea, urgia şi mânia le potoleşte. înmulţeşte credinţa, nădejdea şi legătura dragostei. Mai înainte spune cele viitoare, alege acestea de acum, aduce aminte de cele trecute. Citirea psalmilor cu luare aminte, şi din inimă împietrită scoate lacrimi.

Psaltirea este partea cea aleasă cu îngerii, cântare preaiubită lui Dumnezeu, solitoare de mântuire omului păcătos, mângâiere bătrânilor, înfrumuseţare tinerilor, luminare şi înţelepciune a pruncilor, podoabă preafrumoasă femeilor înţelepte. Este dătătoare de smerenie, izgoni-toare trufaşilor draci, armă împotriva înfricoşărilor nopţii, odihnă ostenelilor de peste zi.

Psaltirea este lucru îngeresc, moştenire cerească, tămâie duhovnicească. Dar ce zic multe? Tuturor toate este cartea psalmilor. De aceea unii au numit-o «Biblie mică», deoarece toate câte sunt pe larg în cărţile Legii Vechi şi ale celei Noi, sunt tâlcuite pe scurt de Duhul Sfânt în Psaltire. Alţii au asemănat Psaltirea cu o comoară mare de obşte căci toate visteriile înţelepciunii şi ale cunoştinţei de Dumnezeu sunt ascunse în ea. Această neîmpuţinată, mare şi fără de preţ comoară o hărăzesc dragostei tale (blagocestive cititorule) pentru ca din ea să-ţi agoniseşti ţie bogăţie veşnică şi nestricăcioasă păstrată în ceruri, acolo unde furii nu se apropie, nici rugina nu o strică. Căreia şi noi spre a ne învrednici împreună cu voi, pe Cel în Treime proslăvit Dumnezeu rugaţi-L şi Lui împreună de toate să-I dăm mulţumită. Amin.

Cum se citeşte Psaltirea de fiecare credincios

De eşti Preot, începe aşa:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu eşti Preot, zi:

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule…

Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Glasul al 6-lea

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii, robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă… Cinstita prăznuire a Proorocului Tău, Doamne, Cer a arăta Biserica, căci îngerii împreună cu oamenii se veselesc. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, în pace îndreptează viaţa noastră.

şi acum… Multe sunt mulţimile păcatelor mele de Dumnezeu Născătoare. Către tine am năzuit, Curată, căutând mântuire. Cercetează neputinciosul meu suflet şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeului nostru ca să-mi dea mie iertare de răutăţile ce am făcut, ceea ce eşti una binecuvântată.

Doamne miluieşte (de 40 de ori) şi fă închinăciuni câte poţi. Apoi rugăciunea Către Preasfânta Treime

întru tot Sfântă Treime, Dumnezeule şi Făcătorule a toată lumea, ajută-mi şi îndreptează inima mea spre a începe cu înţelepciune şi a săvârşi cu fapte bune aceşti de Dumnezeu insuflaţi psalmi care au fost grăiţi de Duhul Sfânt prin gura lui David, pe care şi eu, nevrednicul, acum vreau să-i grăiesc. Dar, cunoscându-mi nevrednicia mea, căzând înaintea Ta mă rog Ţie şi cer de la Tine ajutor. Doamne Iisuse Hristoase, îndreptează mintea mea şi întăreşte inima mea ca să nu mă îngreuiez de graiu-rile gurii, ci să mă veselesc de înţelegerea cuvintelor şi să mă gătesc spre lucrarea faptelor bune care mă învăţ şi să le grăiesc. Ca prin faptele cele bune luminându-mă, să fiu părtaş la Judecată părţii celei de-a dreapta cu toţi aleşii Tăi. Deci acum, Stăpâne, binecuvântează ca, răsuflând de la inimă, cu limba să strig în acest chip:

Fericit bărbatul…

încet, cu luare-aminte şi cu socoteală, fără a te grăbi, pentru a înţelege şi cu mintea cele ce citeşti.

Catisma întâi

Psalmul 1 Al lui David, nescris deasupra la evrei

Fericitul Teodorit susţine că acest psalm ne sfătuie să ascultăm neîncetat cuvintele dumnezeieşti. Iar Sfântul Atanasie, menţionează: «David pune aici începutul prorociilor despre Hristos, de aceea, mai întâi, îi fericeşte pe cei care nădăjduiesc în El.»

¹ Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut; ² Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea. ³ Şi va fi ca un pom răsădit lîngă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea, şi toate cîte va face vor spori.⁴ Nu sînt aşa necredincioşii, nu sînt aşa! Ci ca praful, ce-1 spulberă vîntul de pe faţa pămîntului.⁵ De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor.⁶ Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri.

Psalmul 2 Al lui David, nescris deasupra la evrei

Fericitul Teodorit: «în psalmul doi se prezic suferinţele Stăpânului nostru Iisus Hristos şi se prevesteşte misiunea iudeilor, deplângându-se necredinţa lor». Acest psalm vorbeşte despre revolta păgânilor şi a iudeilor necredincioşi împotriva Domnului Hristos. (Fapte 4, 25)

¹ Pentru ce s-au întărîtat neamurile, şi popoarele au cugetat deşertăciuni? ² Ri-dicatu-s-au împăraţii pămîntului şi căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului şi a Unsului Său, zicînd: ³ «Să rupem legăturile lor şi să lepădăm de la noi jugul lor». ⁴ Cel ce locuieşte în ceruri va rîde de dînşii, şi Domnul îi va batjocori pe ei!⁵ Atunci va grăi către ei întru urgia Lui şi întru mînia Lui îi va tulbura pe ei;⁶ Iar Eu sînt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfînt al Lui, vestind porunca Domnului.⁷ Domnul a zis către Mine: «Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut!⁸ Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile moştenirea Ta; şi stăpînirea Ta, marginile pămîntului. ⁹ Vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!» ¹⁰ Şi acum împăraţi, înţelegeţi! învăţaţi-vătoţi, care judecaţi pămîntul!¹¹ Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur.¹² Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mînie Domnul şi să pieriţi din calea cea dreaptă, cînd se va aprinde degrab mînia Lui! Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El.

Psalmul 3 Al lui David, când a fugit de către faţa fiului său Abesalom

Acest psalm a fost scris atunci când David era urmărit de Abesalom. David îl roagă pe Domnul să-1 salveze şi nădăjduieşte să se izbăvească de duşmani. (Fericitul Teofîlact). Sfinţii Părinţi tâlcuiesc că în acest psalm răsună profetic glasul Mântuitorului adresat Tatălui în timpul Răstignirii pe Cruce.

¹ Doamne, cît s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea;² Mulţi zic sufletului meu: «Nu este mîntuire lui, întru Dumnezeul lui!» ³ Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. ⁴ Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfint al Lui.⁵ Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.⁶ Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară.⁷ Scoală, Doamne, mîntuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit.⁸ A Domnului este mîntuirea şi peste poporul Tău, binecuvîntarea Ta.

Slavă…

Psalmul 4 Al Iui David. întru sfârşit, în laude

«Acest psalm a fost scris de către David, după ce l-a biruit pe Abesalom şi este mai mult un cântec de biruinţă. Psalmul îi înţelepţeşte pe cei necredincioşi care neagă Purtarea de grijă a lui Dumnezeu» (Fericitul Teodorit). Denumirea «întru sfârşit», prevesteşte învierea din morţi. (Stihul 8)

¹ Cînd Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele! întru necaz m-ai desfătat! Milostiveşte-Te spre mine şi ascultă rugăciunea mea.² Fiii oamenilor, pînă cînd grei la inimă? Pentru ce iubiţi deşertăciunea şi căutaţi minciuna? ³ Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă va auzi cînd voi striga către Dînsul. ⁴ Mîniaţi-vă, dar nu greşiţi; de cele ce ziceţi în inimile voastre, întru aşternuturile voastre, vă căiţi.⁵ Jertfiţi jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Domnul. ⁶ Mulţi zic: «Cine ne va arăta nouă cele bune?» Dar însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne!⁷ Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decît veselia pentru rodul lor de grîu, de vin şi de untdelemn ce s-a înmulţit.⁸ Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat.

Psalmul 5 Al lui David. întru sfârşit, pentru cea Moştenitoare

«Cea Moştenitoare», spune Sfântul Atanasie, «este Biserica sau sufletul binecredincios». Sfinţii Părinţi văd în acest psalm rugăciunea pentru dăruirea mântuirii. Rugăciunea este înălţată de către Biserică sau de către sufletul credincios.

¹ Graiurile mele ascultă-le, Doamne! înţelege strigarea mea!² Ia aminte la glasul rugăciunii mele, împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă voi ruga, Doamne!³ Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea.⁴ Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu vo-ieşti fărădelegea, nici nu va locui lingă Tine cel ce vicleneşte.⁵ Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urît-ai pe toţi cei ce lucrează fără de lege.⁶ Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul.⁷ Iar eu, întru mulţimea milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfînt locaşul Tău întru frica Ta. ⁸ Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, din pricina duşmanilor mei! îndreptează înaintea mea calea Ta.⁹ Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc. ¹⁰ Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amarît, Doamne.¹¹ Şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi lor sălaş, şi se vor lăuda cu Tine, toţi cei ce iubesc numele Tău. ¹² Că Tu vei binecu-vînta pe cel drept, Doamne, căci cu arma buneivoiri ne-ai încununat pe noi.

Psalmul 6

Al lui David. întru sfârşit pentru a opta

Acesta este primul psalm de pocăinţă. El ne învaţă cum să-L milostivim pe Dumnezeu. Fericitul Teodorit susţine că denumirea «pentru a opta», se referă la înfricoşata Judecată a Domnului Hristos unde vom primi răsplată pentru faptele făcute. Psalmul ne învaţă cum să ne pocăim sincer.

¹ Doamne, nu cu mînia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi.² Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sînt; vin-decă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele;³ Şi sufletul meu s-a tulburat foarte, şi Tu, Doamne, pînă cînd? ⁴ Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mîntuieşte-mă, pentru mila Ta.⁵ Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine? ⁶ Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda.⁷ Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrînit-am între toţi vrăjmaşii mei. ⁸ Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plîngerii mele. ⁹ Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit.¹⁰ Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şî să se ruşineze foarte degrab.

Slavă…

Psalmul 7 Al lui David. Care l-a cântat Domnului pentru cuvintele lui Husi, fiul lui Iemeni

David a scăpat de Abesalom în chip minunat. în acest psalm David înalţă Domnului un imn de slăvire şi de mulţumire, în care susţine că a fost salvat de harul lui Dumnezeu şi nu de oameni. Fericitul Teodorit: «Psalmul ne învaţă să avem încredere în Dumnezeu şi numai de la El să aşteptăm ajutor».

¹ Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit. Mîntuieşte-mă de toţi cei ce mă prigonesc, şi mă izbăveşte,² Ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu, nefiind cine să mă izbăvească, nici cine să mă mîn-tuiască.³ Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mîinile mele,⁴ De am răsplătit cu rău celor ce miau făcut mie rău, şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei,⁵ Să prigonească vrăjmaşul sufletul meu şi să-l prindă, sa calce la pămînt viaţa mea şi slava mea în ţărină sa o aşeze.⁶ Scoală-Te, Doamne, întru mînia Ta, înalţă-Te pînă la hotarele vrăjmaşilor mei; scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit,⁷ Şi adunare de popoare Te va înconjura şi peste ea la înălţime Te întoarce.⁸ Domnul va judeca pe popoare; judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea şi după nevinovăţia mea.⁹ Sfîrşească-se răutatea păcătoşilor şi întăreşte pe cel drept, Cel ce cerci inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte;¹⁰ Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mîntu-ieşte pe cei drepţi la inimă. ¹¹ Dumnezeu este judecător drept, tare şi îndelung-răb-dător şi nu se mînie în fiecare zi.¹² De nu vă veţi întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat şi l-a pregătit¹³ Şi în el a gătit unelte de moarte; săgeţile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat. ¹⁴ Iată a poftit nedreptatea, a zămislit silnicia şi a născut nelegiuirea. ¹⁵ Groapă a săpat şi a adîncit-o, şi va cădea în groapa pe care a făcut-o.¹⁶ Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui şi pe creştetul lui silnicia lui să se coboare.¹⁷ Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui

şi voi cînta numele Domnului celui Preaînalt.

Psalmul 8

Al lui David. întru sfârşit pentru teascuri

Teascurile se folosesc pentru stoarcerea sucului de poamă. Aici proorocul prin «Teasc» numeşte Biserica, deoarece Domnului Iisus în Evanghelie i se mai spune «Viţa-de-vie». (Ioan 15,1) David, în acest psalm, preamăreşte măreţia şi slava Creatorului care s-au manifestat în crearea omului-împărat şi stăpân al pământului. Dar, deoarece omul prin căderea în păcat a pierdut stăpânirea asupra naturii, Sfinţii Părinţi tâlcuiesc că acest psalm se referă la Iisus Hristos, după cum însuşi Domnul spune în Evanghelia de la Matei. (21,16)

¹ Doamne, Dumnezeul nostru, cît de minunat este numele Tău în tot pămîntul! Că s-a înălţat slava Ta, mai presus de ceruri.² Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai să-vîrşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi pe răzbunător. ³ Cînd privesc cerurile, lucrul mîinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic:⁴ Ce este omul că-Ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-i cercetezi pe el? ⁵ Micşoratu-l-ai pe dînsul cu puţin faţă de îngeri, cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pe el. ⁶ Pusu-1-ai pe dînsul peste lucrul mîinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.⁷ Oile şi boii, toate; încă şi dobitoacele cîmpului; ⁸ Păsările cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările mărilor. ⁹ Doamne, Dumnezeul nostru, cît de minunat este numele Tău în tot pămîntul!

Slavă…

După catisma întâi se zice: Preasfântă Treime…

Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul 1

întru fărădelegi zămislit fiind eu curva-rul, nu cutez să caut la înălţimea cerului ci, îndrăznind spre iubirea Ta de oameni, strig: Dumnezeule, milostiv fii mie şi mă mântuieşte.

De vreme ce dreptul abia se mântuieşte dar eu unde mă voi arăta păcătosul cel ce nu am purtat greutatea şi zăduful zilei. Ci, cu cei din al unsprezecelea ceas, împreună mă numără, Dumnezeule, şi mă mântuieşte.

Slavă…

Braţele Părinteşti grăbeşte a le deschide mie, că curveşte am cheltuit viaţa mea!

Spre bogăţia cea necheltuită a îndurărilor Tale privind, Mântuitorule, nu trece acum cu vederea inima mea cea sărăcită, căci către Tine, Doamne, cu umilinţă strig: gre-şit-am la cer şi înaintea Ta.

Şi acum…

Nădejdea creştinilor, Preasfântă Fecioară, pe Dumnezeu, pe care L-ai născut mai presus de minte şi de cuvânt, neîncetat roagă-L împreună cu Puterile cele de sus, să ne dea iertare de păcate şi îndreptare vieţii nouă tuturor, celor ce cu credinţă şi cu dragoste pururea te proslăvim.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Stăpâne Atotţiitorule şi necuprinse. Puterea cea începătoare de lumină şi neînţeleasă, Părintele Fiinţei celei ipostatice şi Purcezătorul Duhului Tău Celui de o putere; Care pentru îndurările milostivirii şi negrăita bunătate nu ai trecut cu vederea fiinţa omenească cea cuprinsă în întunericul păcatului ci dumnezeieştile lumini ale sfintelor Tale învăţături prin Lege şi prin prooroci le-ai strălucit în lume, iar mai apoi prin Singur Unul-Născut al Tău Fiu,

Care bine ai voit de a răsărit nouă prin trup şi la strălucirea luminii Tale pe noi ne-a povăţuit. Fie urechile Tale luând aminte spre glasul rugăciunii noastre şi ne dăruieşte nouă, Doamne, cu deşteptată şi trează inimă, să petrecem toată noaptea vieţii acesteia, aşteptând venirea Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, Judecătorului tuturor, nu culcaţi şi dormind ci priveghind şi deşteptaţi spre lucrarea poruncilor Tale să ne aflăm şi întru bucuria Lui împreună să intrăm, unde este glasul cel neîncetat al celor ce prăznuiesc şi nespusa dulceaţă a celor ce privesc frumuseţea Feţei Tale cea negrăită. Că bun şi Iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui Celui fără de început, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfântului şi de viaţă Făcătorului Duhului Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Fecioară, Maica Domnului Celui de Sus, Atotmilostivă Apărătoare şi Acoperitoare a tuturor celor ce aleargă la Tine cu credinţă! Caută din înălţimea cereştii tale slave spre robii lui Dumnezeu (prenumele) şi spre noi cei ce cădem la picioarele Tale, auzi smerita noastră rugăciune, a păcătoşilor şi a nevrednicilor robilor Tăi şi o du pre ea înaintea iubitului Tău Fiu (rugămintea). O, Preabinecuvântată Născătoare de Dumnezeu! Tu, cea numită Grabnic Ascultătoare şi Bucurie a tuturor scârbiţilor; Tu, Alinătoarea tristeţii, alină mâhnirile şi bolile noastre sufleteşti; Tu, Rugul cel Nears, ocroteşte pacea noastră şi ne apără pre noi pre toţi de săgeţile otrăvitoare şi învăpăiate ale vrăjmaşilor; Tu, Aflarea celor pierduţi, nu ne lăsa să pierim în bezna păcatelor noastre; Tu, Tămădui-toarea celor pătimitori, vindecă-ne şi pre noi, cei răniţi de neputinţele sufleteşti şi trupeşti; Tu, Bucuria cea neaşteptată, prin bucuria mântuirii Tale ia de la noi frica chinurilor viitoare; Tu, Chezăşuitoarea păcătoşilor, fii şi nouă Chezăşuitoare Bună a pocăinţei şi mântuirii noastre. Toată nădejdea noastră după Dumnezeu spre Tine o îndreptăm, fii nouă Mijlocitoare Neadormită şi Atotputernică Apărătoare înaintea Fiului Tău, Domnului nostru Iisus Hristos; întăreşte-ne dragostea şi credinţa în El, învaţă-ne să Te iubim şi să Te mărim pre Tine, Preasfântă Maica lui Dumnezeu, Preabinecuvântată Mărie; ne predăm Atotputernicului Tău Acoperemânt, Născătoare de Dumnezeu, pentru toţi vecii. Amin.

Catisma a doua

Psalmul 9 Al lui David. întru sfârşit, pentru cele ascunse ale Fiului

Sfântul Atanasie cel Mare: «în acest psalm, David descrie Evenimentele ce ţin de Naşterea Mântuitorului, minunile, Moartea, Coborârea în iad şi învierea Sa din morţi». Fericitul Teodorit menţionează: «Este întitulat: pentru cele ascunse ale Fiului „deoarece aceste fapte au fost ascunse de toţi ceilalţi şi chiar de Apostoli“. în psalm se prevesteşte Taina Venirii a Doua a Domnului Hristos, când va judeca viii şi morţii. Stihul 20 „Să nu se întărească omul“, se referă la antihrist, omul fărădelegii, fiul pierzaniei. Sfântul Ambrozie din Optina ne îndeamnă să ne rugăm mai des folosind cuvintele din stihul 32.

¹ Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.² Ve-seli-mă-voi şi mă voi bucura de Tine; cînta-voi numele Tău, Preaînalte.³ Cînd se vor întoarce vrăjmaşii mei înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la faţa Ta.⁴ Că ai făcut judecata mea şi dreptatea mea; şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate.⁵ Certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuiţii; stins-ai numele lor în veac şi în veacul veacului.⁶ Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărîmat; pierit-a pomenirea lor în sunet.⁷ Iar Domnul rămîne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată⁸ Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele.⁹ Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri.¹⁰ Să nădăjdu-iască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne!¹¹ Cîntaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, vestiţi între neamuri faptele Lui.¹² Că Cel ce răzbună sîngele lor şi-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor. ¹³ Miluieşte-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din porţile morţii, ¹⁴ Ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mîntuirea Ta!¹⁵ Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.¹⁶ Se cunoaşte Domnul cînd face judecată! întru faptele mîinilor lui s-a prins păcătosul.¹⁷ Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu.¹⁸ Că nu pînă în sfîrşit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri.¹⁹ Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta! ²⁰ Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sînt.²¹ Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz? ²² Cînd se mîndreşte necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gîndesc.²³ Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strîmbătate pe sine se binecuvântează. ²⁴ Întărîtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulţimea mîniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui. ²⁵ Spurcate sînt căile lui în toată vremea; lepădate sînt judecăţile Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va stăpîni.²⁶ Că a zis întru inima sa: nu mă voi clătina din neam în neam, rău nu-mi va fi.²⁷ Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui, osteneală şi durere.²⁸ Stă la pîn-dă în ascuns cu cei bogaţi ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.²⁹ Pîndeşte din ascunziş, ca leul din culcuşul său; pîndeşte ca să apuce pe sărac, pîndeşte pe sărac ca să-l tragă la el.³⁰ în laţul lui îl va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui, cînd va stăpîni pe cei săraci.³¹ Că a zis în inima lui: „Uitat-a Dumnezeu! întors-a faţa Lui, ca să nu vadă pînă în sfîr-şit!“³² Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu! înalţă-se mîna Ta! Nu uita pe săracii Tăi pînă în sfîrşit!³³ Pentru ce a mîniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în înima lui: Domnul nu va cerceta!³⁴ Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mîinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.³⁵ Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău, păcatul lui va fi căutat şi nu se va afla.

³⁶ împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului! Pieriţi neamuri din pămîntul lui.

³⁷ Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la rîvna inimii lor a luat aminte urechea Ta.

³⁸ Judecă pe sărac şi pe smerit, ca să nu se mai mîndrească omul pe pămînt.

Psalmul 10 Al lui David. întru sfârşit

Fericitul Teodorit:,Acest psalm, David l-a scris fiind gonit de Saul. îi ajută şi pe cei care suferă nedreptăţi şi nădăjduiesc în Dumnezeu. Este numit „întru sfârşit“, deoarece prevesteşte dreapta Judecată a lui Dumnezeu şi pedeapsa la care vor fi supuşi nelegiuiţii. După părerea Sfântului Atanasie acest psalm David îl cântă după ce i-a biruit pe vrăjmaşi. Unii tâlcuitori văd în acest psalm Biserica gonită de eretici.

¹ în Domnul am nădăjduit. Cum veţi zice sufletului meu: „Mută-te în munţi, ca o pasăre?“ ² Că iată păcătoşii au încordat arcul, gătit-au săgeţi în tolbă, ca să săgeteze în întuneric pe cei drepţi la inimă.³ Că au surpat ceea ce ai aşezat; dar dreptul ce a făcut? ⁴ Domnul este în Biserica cea sfîntă a Lui, Domnul în cer are scaunul Său. Ochii Lui spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe fiii oamenilor.⁵ Domnul cercetează pe cel drept şi pe cel necredincios; iar pe cel ce iubeşte nedreptatea îl urăşte sufletul Său.⁶ Va ploua peste păcătoşi laţuri, foc şi pucioasă; iar suflare de vifor este partea paharului lor.⁷ Că drept este Domnul şi dreptatea a iubit şi faţa Lui spre cel drept priveşte.

Slavă…

Psalmul 11 Al lui David. întru sfârşit, pentru a opta

Fericitul Teodorit: „în acest psalm, David se plânge de trădătorii care îl vând pe el lui Saul, şi-i descoperă duşmanului locul aflării lui. David ne învaţă să nădăjduim în Dumnezeu şi nu în oameni. Denumirea „întru sfârşit pentru a opta“, ne aminteşte de dreapta Judecată a Domnului. Sfântul Atanasie subînţelege în psalmul 11, acel „neam viclean“ despre care vorbeşte Mântuitorul în Evanghelia de le Matei (12,41).

¹ Mîntuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor. ² Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă şi în inimă rele au grăit.³ Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene şi limba cea plină de mîndrie.⁴ Pe cei ce au zis: „Cu limba noastră ne vom mări, căci buzele noastre la noi sînt; cine ne este Domn?“⁵ Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mîntuirea şi le voi vorbi pe faţă. ⁶ Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pămînt, curăţat de şapte ori.⁷ Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în veac. ⁸ Căci, atunci cînd se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.

Psalmul 12 Al lui David. întru sfârşit

Sfântul Atanasie:,Acest psalm îl cântă David, aducând pocăinţă pentru păcate şi totodată bineves-teşte asupra mântuirii noastre. Acest psalm este rugăciunea credinciosului care a nimerit în încercări grele“. Sfântul Teodorit, ne îndeamnă: „Şi noi, care suntem în luptă cu diavolul, se cuvine să ne rugăm aşa, şi întotdeauna să chemăm ajutorul Domnului.“

¹ Pînă cînd, Doamne, mă vei uita pînă în sfirşit? Pînă cînd vei întoarce faţa Ta de la mine? ² Pînă cînd voi pune gînduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua şi noaptea?³ Pînă cînd se va înălţa vrăjmaşul meu împotriva mea? ⁴ Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte,⁵ Ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu: „întăritu-m-am asupra lui“. Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina.⁶ Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucurase-va inima mea de mîntuirea Ta; cînta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi cînta numele Domnului celui Preaînalt.

Psalmul 13 Al lui David. întru sfârşit

Tâlcuitorii văd în acest psalm demascarea fărădelegilor din timpul lui David sau necredinţa iudeilor care L-au respins pe Mântuitorul Hristos. Se mai referă la stricăciunea firii omeneşti şi necesitatea mântuirii prin harul de sus al lui Dumnezeu. Sfântul Atanasie: „David pentru a propovădui importanţa Venirii lui Hristos, cu toată claritatea descoperă începuturile nelegiuirilor omeneşti.“

¹ Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu este Dumnezeu!“ Stricatu-s-au oamenii şi urîţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este pînă la unul. ² Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu. ³ Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este pînă la unul.⁴ Oare, nu se vor înţelepţi toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănîncă pe poporul meu ca pîinea, pe Domnul nu L-au chemat.⁵ Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este cu neamul drepţilor.⁶ Săracul nădăjduieşte în Domnul şi voi aţi rîs de nădejdea lui, zicînd: Cine va da din Sion mîntuire lui Israel?⁷ Dar cînd va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucura-se-va Iacob şi se va veseli Israel.

Slavă…

Psalmul 14 Al lui David. întru sfârşit

Fericitul Teodorit: „în acest psalm prorocul îndeamnă şi prezintă ce fel de viaţă trebuie să ducă cei care se încred în Dumnezeu şi care s-au învrednicit de ajutorul Lui“.

¹ Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui în muntele cel sfint al Tău? ² Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate, cel ce are adevărul în inima sa,³ Cel ce n-a viclenit cu limba lui, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său şi ocară n-a rostit împotriva aproapelui său.⁴ Defăimat să fie înaintea Lui cel ce vicleneşte, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slăveşte; cel ce se jură aproapelui său şi nu se leapădă,⁵ Argintul său nu l-a dat cu camătă şi daruri împotriva celor nevinovaţi n-a luat. Cel ce face acestea nu se va clătina în veac.

Psalmul 15 Scrisoarea stâlpului lui David

Sfântul Atanasie:,Acest psalm vorbeşte despre Taina învierii lui Hristos şi constituie un simbol al biruinţei Mântuitorului asupra morţii.» Această cântare se numeşte «Scrisoarea stâlpului, fiindcă prorocul David a înălţat-o ca pe un stâlp pentru urmaşii săi. După conţinut acest psalm este profetic şi mesianic. David prevesteşte suferinţele, învierea Domnului şi mântuirea credincioşilor.»

¹ Păzeşte-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit. ² Zis-am Domnului: «Domnul meu eşti Tu, că bunătăţile mele nu-Ţi trebuie».³ Prin sfinţii care sînt pe pămîntul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei.⁴ înmulţitu-s-au slăbiciunile celor ce aleargă după alţi dumnezei. Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sînge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele. ⁵ Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu. Tu eşti Cel care îmi aşezi mie iarăşi moştenirea mea.⁶ Sorţii mi-au căzut între cei puternici, că moştenirea mea este puternică.⁷ Binecuvînta-voi pe

Domnul, Cel ce m-a înţelepţit; la aceasta şi noaptea mă îndeamnă inima mea.⁸ Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin.⁹ Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde.¹⁰ Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea. ¹¹ Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; ump-lea-mă-vei de veselie cu faţa Ta şi la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă vei sătura.

Psalmul 16 Rugăciunea Iui David

Psalmul descrie rugăciunea omului prigonit de duşmani şi care este foarte mâhnit. Sfântul Atanasie şi Fericitul Teodorit consideră că acest psalm, David l-a scris atunci când era crunt prigonit de Saul. Fericiţii Ieronim şi Augustin văd în acest psalm rugămintea de ajutor al Domnului Hristos şi al Sfintei Sale Biserici în timpul prigoanei.

¹ Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie. ² De la faţa Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte.³ Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat întru mine nedreptate.⁴ Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre. ⁵ îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu şovăie paşii mei.⁶ Eu am strigat, că m-ai auzit, Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine şi auzi cuvintele mele.⁷ Minunate fă milele Tale, Cel ce mîntuieşti pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale.⁸ Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperămîntul aripilor Tale acoperă-mă⁹ De faţa necredincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmaşii mei sufletul meu l-au cuprins;¹⁰ Cu grăsime inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mîndrie. ¹¹ Izgonindu-mă, acum m-au înconjurat; ochii lor şi-au aţintit ca să mă plece la pămînt.¹² Apucatu-m-au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuieşte în ascunzişuri. ¹³ Scoală-Te, Doamne, întîmpină-i pe ei şi împiedică-i. Izbăveşte sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta. ¹⁴ Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci s-a umplut pîntecele lor de bunătăţile Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat rămăşiţele pruncilor.¹⁵ Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-mă-voi cînd se va arăta slava Ta.

Slavă…

După a doua catismă se zice: Sfinte Dumnezeule…

Preasfântă Treime…. Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul 2

Eu sunt, Doamne, pomul cel neroditor, care nici o roadă de pocăinţă nu aduc, şi mă tem de tăiere şi de focul cel nestins mă înfricoşez. Pentru aceea mă rog Ţie: mai înaintede nevoia aceea, întoarce-mă şi mă mântuieşte.

Cavalurile mării s-au sculat asupra mea fărădelegile mele, ca o corabie în luciu eu însumi mă înviforez de multe greşeli; ci la limanul cel lin prin pocăinţă îndreptează-mă, Doamne, şi mă miluieşte.

Slavă…

Mântuieşte-mă, a zis David, şi eu strig către Tine: greşit-am, Mântuitorule, păcatele mele prin pocăinţă ştergându-le, miluieşte-mă.

Şi acum…

Solitoarea cea fierbinte a creştinilor, roagă pe Fiul tău, de Dumnezeu Născătoare, să ne izbăvească pe noi de toată răutatea şi nevoia vrăjmaşului şi să ne dea nouă iertare de cele ce am greşit, pentru îndurările cele milostive, cu rugăciunile tale, Maică Fecioară.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Stăpâne întrutotputernice, Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, Unuia-Născut Fiului Tău, dă-mi trup neîntinat, inimă curată, minte deşteptată, cunoştinţă nerătăcită şi venirea Duhului Sfânt către câştigarea şi încredinţarea adevărului celui întru Hristosul Tău, cu Care Ţi se cuvine slavă, cinste şi închinăciune, împreună cu Duhul Sfânt. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, împărăteasă Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeul nostru! Auzi-ne pre noi (rugămintea) şi izbăveşte pre robii lui Dumnezeu (prenumele) de toate scârbele şi necazurile, îngrădeşte-i de nenorociri, de rele clevetiri şi de nedreapta şi cumplita defăimare a vrăjmaşului. Că poţi, o, Cea plină de dar, Maica Domnului, nu numai să-i aperi de tot răul pe oamenii Tăi, ci şi să-i dăruieşti cu orice binefacere şi să-i mântuieşti: că nu avem altă Mijlocitoare pentru noi, păcătoşii, către Fiul Tău. Pre El roagă-1, Stăpână, ca mântuiţi prin Tine să slăvim pre Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi în nesfârşiţii veci. Amin.

Catisma a treia

Psalmul 17 întru sfârşit

Psalmul a fost scris de David ca un imn de mulţumire pentru biruinţa duşmanilor numeroşi. Apostolul Pavel citează cuvintele din acest psalm ca pe o prorocie despre chemarea păgânilor şi respingerea iudeilor. Sfântul Atanasie şi Fericitul Ieronim văd în acest psalm biruinţa Mântuitorului şi a Bisericii sale asupra iudeilor şi păgânilor.

Slugii Domnului, David, care a grăit Domnului cuvintele cântării acesteia în ziua în care l-a izbăvit pe el Domnul din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul şi a zis:

¹ Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu,² Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dînsul,³ Apărătorul meu şi puterea mîntuirii mele, şi sprijinitorul meu.⁴ Lăudînd voi chema pe Domnul, şi de vrăjmaşii mei mă voi izbăvi. ⁵ Cuprinsu-m-au durerile morţii, şi rîurile fărădelegii m-au tulburat.⁶ Durerile iadului m-au înconjurat; întîmpinatu-m-au laţurile morţii. ⁷ Şi cînd mă necăjeau am chemat pe Domnul, şi către Dumnezeul meu am strigat.⁸ Auzit-a din locaşul Lui cel sfînt glasul meu şi strigarea mea, înaintea Lui, va intra în urechile Lui.⁹ Şi s-a clătinat şi s-a cutremurat pămîntul şi temeliile munţilor s-au tulburat şi s-au clătinat că S-a mîniat pe ele Dumnezeu.¹⁰ întru mînia Lui fum s-a ridicat şi pară de foc de la faţa Lui, cărbuni aprinşi de la El.¹¹ Şi a plecat cerurile şi S-a pogorît şi negură sub picioarele Lui.¹² Şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vîntului.¹³ Şi şi-a pus întunericul acoperămînt, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului. ¹⁴ De strălucirea feţei Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindină şi cărbuni de foc.¹⁵ Şi a tunat din cer Domnul şi Cel Preaînalt a dat glasul Său.¹⁶ Trimis-a săgeţi şi i-a risipit pe ei, şi fulgere a înmulţit şi i-a tulburat pe ei.¹⁷ Şi s-au arătat izvoarele apelor, şi s-au descoperit temeliile lumii, ¹⁸ De certarea Ta, Doamne, de suflarea duhului mîniei Tale.¹⁹ Trimis-a din înălţime şi m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe,²⁰ Izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei cei tari, şi de cei ce ma urăsc pe mine, ca s-au întărit mai mult decît mine.²¹ Întîmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea.²² Şi m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit.²³ Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mîinilor mele îmi va răsplăti mie,²⁴ Că am păzit căile Domnului şi n-am fost necredincios Dumnezeului meu.²⁵ Că toate judecăţile Lui sînt înaintea mea, şi îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine. ²⁶ Şi voi fi fără prihană cu Dînsul, şi mă voi păzi de fărădelegea mea. ²⁷ Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mîinilor mele înaintea ochilor Lui.²⁸ Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.²⁹ Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic, Te vei îndărătnici.³⁰ Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mîntui, şi ochii mîndrilor îi vei smeri.³¹ Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne Dumnezeul meu vei lumina întunericul meu.³² Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită, şi cu Dumnezeul meu voi trece zidul. ³³ Dumnezeul meu, fără prihană este calea Lui, cuvintele Domnului în foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în El.³⁴ Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Şi cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru?³⁵ Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, şi a pus fără prihană calea mea.³⁶ Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune.³⁷ Cel ce întăreşti mîinile mele în vreme de război, şi ai pus arc de aramă în braţele mele.³⁸ Şi mi-ai dat mie scutul mîntuirii mele şi dreapta Ta m-a sprijinit. ³⁹ Şi certarea Ta m-a îndreptat pînă în sfîrşit, şi certarea Ta însăşi mă va învăţa.⁴⁰ Lărgit-ai paşii mei sub mine, şi n-au slăbit picioarele mele.⁴¹ Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi prinde pe dînşii şi nu mă voi întoarce pînă ce se vor sfîrşi. ⁴² Zdrobi-i-voi pe ei şi nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele. ⁴³ Şi m-ai încins cu putere spre război şi ai împiedicat pe toţi cei ce se sculau împotriva mea.⁴⁴ Şi pe vrăjmaşii mei i-ai făcut să fugă, iar pe cei ce mă urăsc pe mine i-ai nimicit.⁴⁵ Strigat-au către Domnul, şi nu era cel ce mîn-tuieşte; şi nu i-a auzit pe ei.⁴⁶ Şi-i voi sfă-rîma pe ei ca praful în faţa vîntului, ca tina uliţelor îi voi zdrobi pe ei.⁴⁷ Izbăveşte-mă de răzvrătirile poporului; pusu-m-ai căpetenie neamurilor.⁴⁸ Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit.⁴⁹ Fiii străini m-au minţit pe mine. Fiii străini au îmbătrînit şi au şchiopătat din cărările lor.⁵⁰ Viu este Domnul şi binecuvîntat este Dumnezeul meu, şi să se înalţe Dumnezeul mîntuirii mele. ⁵¹ Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbînda şi mi-ai supus popoarele; Izbăvitorul meu de vrăjmaşii cei furioşi,⁵² De la cei ce se ridică împotriva mea, înalţă-mă, de omul nedrept, izbăveşte-mă.⁵³ Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne; şi numele Tău îl voi cînta.⁵⁴ Cel ce măreşti mîn-tuirea împăratului Tău şi faci milă unsului Tău, lui David şi seminţiei lui pînă în veac.

Slavă…

Psalmul 18 Al lui David. întru sfârşit

Acesta este un psalm de laudă care slăveşte măreţia lui Dumnezeu în natură şi în acţiunile mântuitoare din Vechiul şi Noul Testament. începând cu stihul 8 se vorbeşte despre legea lui Moise, apoi despre Har. Sfântul Apostol Pavel (Rom. 10, 18), Sfântul Atanasie, Fericiţii Ieronim şi Augustin susţin că psalmul se referă la Noul Testament şi îndeosebi la predica de pe munte.

¹ Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mîinilor Lui o vesteşte tăria.² Ziua zilei spune cuvînt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă.³ Nu sînt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.⁴ în tot pămîn-tul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor. ⁵ în soare şi-a pus locaşul Său; şi El e ca un mire ce iese din cămara sa.⁶ Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul lui.⁷ De la marginea cerului ieşirea Lui, şi oprirea Lui pînă la marginea cerului; şi nu este cine să se ascundă de căldura Lui.⁸ Legea Domnului e fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului e credincioasă, înţelepţeşte pruncii;⁹ Judecăţile Domnului sînt drepte, veselesc inima; porunca Domnului e strălucitoare, luminează ochii.¹⁰ Frica de Domnul este curată, ră-mîne în veacul veacului. Judecăţile Domnului sînt adevărate, îndreptăţite toate.¹¹ Do-rite-s mai mult decît aurul, şi decît piatra cea de mare preţ, şi mai dulci decît mierea şi fagurele.¹² Că robul Tău le păzeşte pe ele, şi răsplătire multă are.¹³ Greşelile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele cu-răţeşte-mă ¹⁴ Şi de cele străine fereşte pe robul Tău; de nu mă vor stăpîni, atunci fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat mare. ¹⁵ Şi vor bineplăcea cuvintele gurii mele şi cugetul inimii mele înaintea Ta pururea; Doamne, ajutorul meu şi izbăvitorul meu.

Psalmul 19 Al lui David. întru sfârşit

Fericitul Teodorit: «în acest psalm poporul se roagă împreună cu regele ca Dumnezeu să le asculte cererea lor şi să-i izbăvească de năvălirea regelui Asiriei».

¹ Auză-te Domnul în ziua necazului, scutească-te numele Dumnezeului lui Iacob.² Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfînt, şi din Sion sprijinească-te pe tine. ³ Pomenească toată jertfa ta, arderea de tot a ta bineplăeută să-I fie.⁴ Dea ţie Domnul după inima fa, şi tot sfatul tău să-l plinească. ⁵ Bucura-ne-vom de mîntuirea Ta, şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale. ⁶ Acum am cunoscut că a mîntuit Domnul pe Unsul Său, cu puterea dreptei Sale. ⁷ Auzi-L-va pe Dînsul din cerul cel sfînt al Lui.⁸ Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.⁹ Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat. ¹⁰ Doamne, mîntuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

Psalmul 20

Al lui David

Fericitul Teodorit: «După biruinţa regelui Iezechia asupra asirienilor, el se îmbolnăveşte grav şi află de la prorocul Isaia că va muri. Cu lacrimi fierbinţi el îl milostiveşte pe Dumnezeu şi primeşte nu doar numai vindecare, ci i se promit încă 15 ani de viaţă. Din acest motiv David din numele poporului scrie acest psalm, lăudându-L pe Domnul pentru vindecarea regelui.» Unii tâlcuitori văd în acest psalm un cântec de biruinţă a Mântuitorului asupra duşmanilor.

¹ Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mîntuirea Ta se va bucura foarte.² După pofta inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el.³ Că l-ai întîmpinat pe el cu binecuvîn-tările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă.⁴ Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului.⁵ Mare este slava lui întru mîntui-rea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el.⁶ Că îi vei da lui binecuvîntare în veacul veacului, veseli-l-vei pe dînsul întru bucurie cu faţa Ta.⁷ Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Prea-înalt nu se va clăti.⁸ Află-se mîna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine.⁹ Pune-i-vei pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale; ¹⁰ Domnul întru mînia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mînca pe ei focul.¹¹ Rodul lor de pe pămînt îl vei pierde şi sămînţa lor dintre fiii oamenilor.¹² Că au gîndit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi, care nu vor putea să stea.¹³ Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. ¹⁴ Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta; cînta-vom şi vom lăuda puterile Tale.

Slavă…

Psalmul 21

Al lui David. întru sfârşit. Pentru sprijineala cea de dimineaţă

Fericitul Teodorit: «Acest psalm prevesteşte Patimile şi învierea Domnului Hristos, chemarea păgânilor şi mântuirea lumii. „Sprijineala cea de dimineaţă“ se referă la venirea Mântuitorului nostru asemenea răsăritului care îi luminează pe cei din întuneric». Psalmul profeţeşte despre Suferinţele Fiului lui Dumnezeu. Pironit pe lemnul Crucii, Stăpânul rosteşte cuvintele din acest psalm.

¹ Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine; pentru ce m-ai părăsit? Departe sînt de mîntuirea mea cuvintele greşelilor mele.² Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea şi nu te vei gîndi la mine.³ Iar Tu întru cele sfinte locuieşti, lauda lui Israel. ⁴ în Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au întru Tine şi i-ai izbăvit pe ei.⁵ Către Tine au strigat şi s-au mîntuit, în Tine au nădăjduit şi nu s-au ruşinat.⁶ Iar eu sînt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului.⁷ Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clăti-nat-au capul zicînd: ⁸ «Nădăjduit-a spre

Domnul, izbăvească-1 pe el, mîntuiaseă-1 pe el, că-I voieşte pe el».⁹ Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pîntece, nădejdea mea, de la sinul maicii mele.¹⁰ Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pîntecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu.¹¹ Nu te depărta de la mine, că necazul este aproape, şi nu este cine să-mi ajute.¹² înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-au împresurat.¹³ Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte.¹⁴ Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele.¹⁵ Fă-cutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pîntecelui meu. ¹⁶ Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărîna morţii m-ai pogorît. ¹⁷ Că m-au înconjurat cîini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat. ¹⁸ Străpuns-au mîinile mele şi picioarele mele.¹⁹ Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine.²⁰ împăr-ţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.²¹ Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte. ²² Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara cîinelui viaţa mea.²³ Izbăveşte-mă din gura leului, şi din coarnele taurilor smerenia mea. ²⁴ Spune-voi numele Tău fraţilor mei, în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicînd: ²⁵ Cei ce vă temeţi de Domnul lăudaţi-L pe El, toată seminţia lui Iacob slăviţi-L pe El. ²⁶ Să se teamă de Dînsul toată seminţia lui Israel.²⁷ Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului,²⁸ Nici n-a întors faţa Lui de la mine şi cînd am strigat către Dînsul, m-a auzit.²⁹ De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El.³⁰ Mînca-vor săracii şi se vor sătura, şi vor lăuda pe Domnul; iar cei ce-L caută pe Dînsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.³¹ îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pămîntului.³² Şi se vor închina înaintea Lui toate seminţiile neamurilor.³³ Că a Domnului este împărăţia şi El stăpîneşte peste neamuri. ³⁴ Mîncat-au şi s-au închinat toţi graşii pămîntului; înaintea Lui vor cădea toţi cei ce se coboară în pămînt.³⁵ Şi sufletul meu în

El viază. Şi seminţia mea va sluji Lui.³⁶ Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Şi vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naşte şi ce a făcut Domnul.

Psalmul 22 AI lui David

Psalmul prevesteşte despre Domnul Hristos, Păstorul cel Bun, Care îi hrăneşte pe cei credincioşi cu Trupul şi Sângele Său.

¹ Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.² La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit.³ Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe cărările dreptăţii, pentru numele Lui.⁴ Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti. ⁵Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mîngîiat.⁶ Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpîndu-mă ca un puternic.⁷ Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.

Psalmul 23 Al lui David. Al uneia din Sâmbete

Sfântul Atânasie: «Acest psalm prevesteşte înălţarea Domnului, propovăduirea Evangheliei păgânilor, faptul că şi ei se vor învrednici de împărăţia Cerească».

¹ Al Domnului este pămîntul şi plinirea lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc într-însa. ² Acesta pe mări l-a întemeiat pe el şi pe rîuri l-a aşezat pe el. ³ Cine se va sui în muntele Domnului, şi cine va sta în locul cel sfint al Lui?⁴ Cel nevinovat cu mîinile şi curat cu inima, care n-a luat în deşert sufletul său şi nu s-ajurat cu vicleşug aproapelui său.⁵ Acesta va lua binecuvîntare de la Domnul şi milostenie de la Dumnezeu, Mîntuitorul său.⁶ Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută faţa Dumnezeului lui Iacob.⁷ Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra împăratul slavei.⁸ Cine este acesta împăratul slavei? Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel tare în război.⁹ Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra împăratul slavei.¹⁰ Cine este acesta împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este împăratul slavei.

Slavă…

După a treia catismă se zice: Sfinte Dumnezeule…

Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul 3

Nemernic fiind pe pământ, suflete al meu, pocăieşte-te! Ţărâna în mormânt nu laudă şi de greşeli nu se izbăveşte. Strigă lui Hristos Dumnezeu: Cunoscătorule de inimi greşit-am! Mai-nainte de a mă osândi, milostiveşte-Te spre mine, Dumnezeule, şi mă miluieşte.

Până când, suflete al meu, petreci în păcate? Până când pui îndelungare pocăinţei? Ia în minte judecata care va să fie şi strigă lui Hristos Dumnezeu: Cunoscătorule de inimi, greşit-am! Doamne, Cel ce eşti fără de păcate, miluieşte-mă!

Slavă…

La înfricoşata judecată fără de pârâşi mă voi vădi, fără de mărturii mă voi osândi, că se vor deschide cărţile ştiinţei şi lucrurile cele ascunse se vor descoperi. Deci mai-nainte până ce se vor cerca întru acea privelişte a tot norodul cele lucrate de mine, Dumnezeule, curăţeşte-mă şi mă mântuieşte.

Şi acum…

Neînţeleasă şi necuprinsă este, Stăpână de Dumnezeu dăruită, taina cea înfricoşată ce s-a lucrat întru tine. Că pe cel necuprins zămislindu-L, L-ai născut în trup, îmbrăcat dintru preacinstitul tău sânge. Pe care, Curată, ca pe Fiul tău îl roagă, să mântuiască pe toţi cei ce-ţi cântă ţie.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Doamne Atotţiitorule, Cuvinte al Tatălui Celui mai înainte fără de început, Dumnezeule Cel însuţi desăvârşit Iisuse Hristoase, Care pentru îndurările milei Tale celei neasemănate niciodată nu Te desparţi de robii Tăi ci pururea întru ei Te odihneşti, nu mă părăsi pe mine robul Tău, împărate întru tot sfinte, ci-mi dă mie, nevrednicului, bucuria mântuirii Tale şi-mi luminează mintea cu lumina cunoştinţei Evangheliei Tale. Sufletul meu îl leagă cu dragostea Crucii Tale, iar trupul meu cu nepătimirea Ta îl împodobeşte. Gândurile mele le împacă şi picioarele mele le fereşte de alunecare. Şi nu mă pierde pe mine cu fărădelegile mele, Preabunule Doamne, ci mă ispiteşte, Dumnezeule, şi cunoaşte inima mea, caută şi află cărările mele şi vezi: de este cale a fărădelegii întru mine, mă întoarce de la dânsa şi mă povă-ţuieşte pe calea cea veşnică. Că Tu eşti calea şi adevărul şi viaţa şi Ţie slavă trimitem, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Atotmilostivă Doamnă, Fecioară Născătoare de Dumnezeu! Ia aminte la smerita noastră rugăciune (rugămintea) şi înalţă rugăciunea Ta de Maică către Fiul Tău şi Dumnezeul nostru pentru robii lui Dumnezeu (prenumele) ca să nu-i lepede pre ei păcătoşii de la faţa Sa, ci ca un Milostiv să le ierte greşelile lor cele de voie şi cele fără de voie, să-i ocrotească de ispitele lumii, de uneltirile diavoleşti şi de năvălirile vrăjmaşilor văzuţi. Să le dăruiască zile bune şi paşnice, că bun este Domnul către toată zidirea Sa împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Amin.

Catisma a patra

Psalmul 24 Al lui David. întru sfârşit

Fericitul Teodorit: «Acest psalm este ca o rugăciune. David l-a scris când a văzut răscularea vrăjmaşilor, de aceea îşi aminteşte de păcatele vechi şi de cele noi, rugându-L pe Domnul să-L miluiască.»

¹ Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu.² Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să rîdă de mine vrăjmaşii mei,³ Pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce fac fărădelegi în deşert. ⁴ Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă învaţă.⁵ îndreptează-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu, Mîntuitorul meu, şi pe Tine Te-am aşteptat toată ziua.⁶ Adu-Ţi aminte de îndurările şi milele Tale, Doamne, că din veac sînt.⁷ Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni. ⁸ După mila Ta pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne.⁹ Bun şi drept este Domnul, pentru aceasta lege va pune celor ce greşesc în cale.¹⁰ îndrepta-va pe cei blînzi la judecată, învăţa-va pe cei blînzi căile Sale.¹¹ Toate căile Domnului sînt milă şi adevăr pentru cei ce caută aşezămîntul Lui şi mărturiile Lui. ¹² Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte păcatul meu,că mult este. ¹³ Cine este omul cel ce se teme de Domnul? Lege va pune lui în calea pe care a ales-o.¹⁴ Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni pămîn-tul.¹⁵ Domnul este întărirea celor ce se tem de Dînsul, aşezămîntul Lui îl va arăta lor. ¹⁵ Ochii mei pururea spre Domnul, că El va scoate din laţ picioarele mele.¹⁷ Caută spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi sărac sînt eu.¹⁸ Necazurile inimii mele s-au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă. ¹⁹ Vezi smerenia mea şi osteneala mea, şi-mi iartă toate păcatele mele.²⁰ Vezi pe vrăjmaşii mei, că s-au înmulţit şi cu ură nedreaptă m-au urît.²¹ Păzeşte sufletul meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez că am nădăjduit în Tine.²² Cei fără răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că Te-am aşteptat, Doamne.²³ Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

Psalmul 25 Al lui David

Fericitul Teodorit: «Acest psalm David l-a scris când era gonit de Saul, fiind nevoit să trăiască la cei de alt neam. Văzând fărădelegea păgânilor, David se ferea de adunările şi jertfele lor.» Sfântul Atanasie vede în acest psalm creştinii care nu doresc să fie cu iudeii ce se ridică împotriva lui Dumnezeu şi a Unsului Său.

¹ Judecă-mă, Doamne, că eu întru ne-răutate am umblat şi în Domnul nădăjduind, nu voi slăbi.² Cercetează-mă, Doamne, şi mă cearcă; aprinde rărunchii şi inima mea.³ Că mila Ta este înaintea ochilor mei, şi bine mi-a plăcut adevărul Tău. ⁴ Nu am şezut în adunarea deşertăciunii, şi cu călcătorii de lege nu voi intra.⁵ Urît-am adunarea celor ce viclenesc, şi cu cei necredincioşi nu voi şedea.⁶ Spăla-voi întru cele nevinovate mîinile mele şi voi înconjura jertfelnicul Tău, Doamne,⁷ Ca să aud glasul laudei Tale şi să spun toate minunile Tale. ⁸ Doamne, iubit-am bună-cuviinţa casei Tale şi locul locaşului slavei Tale. ⁹ Să nu pierzi cu cei necredincioşi sufletul meu, şi cu vărsătorii de sînge viaţa mea,¹⁰ întru ale căror mîini sînt fărădelegi, şi dreapta cărora e plină de daruri.¹¹ Iar eu întru nerăutatea mea am umblat; izbăveşte-mă, Doamne, şi mă miluieşte, ¹² Căci piciorul meu a stat întru dreptate; întru adunări Te voi binecuvînta, Doamne.

Psalmul 26 Al Iui David. Mai înainte de a se unge

Fericitul Teodorit: «Acest psalm David l-a scris când era gonit de Saul. El a venit la preotul Abimeleh şi s-a rugat în Cortul Sfânt. Apoi a luat „pâinile punerii înainte“ şi astfel a scăpat din mâinile duşmanilor.»

¹ Domnul este luminarea mea şi mîntui-rea mea; de cine mă voi teme? ² Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? ³ Cînd se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănînce trupul meu;⁴ Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut.⁵ De s-ar rîndui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea;⁶ De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.⁷ Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta, ca să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,⁸ Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui.⁹ Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui; ¹⁰ Pe piatră m-a înălţat. Şi acum, iată, a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei.¹¹ înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfa de laudă. îl voi lăuda şi voi cînta Domnului. ¹² Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte-mă şi mă ascultă.¹³ Ţie a zis inima mea: pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta. ¹⁴ Să nu-Ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mînie de la robul Tău;¹⁵ Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mîntuitorul meu.¹⁶ Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat. ¹⁷ Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta, şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.¹⁸ Nu mă da pe mine pe mîna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi.¹⁹ Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pămîntul celor vii.²⁰ Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul.

Slavă…

Psalmul 27 Al lui David

Sfinţii Părinţi văd în acest psalm suferinţele Mântuitoruuil Hristos şi rugăciunea Lui adresată Tatălui Ceresc.

¹ Către Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte! Că de nu mă vei auzi, mă voi asemăna cu cei care se pogoară în groapă.² Ascultă glasul rugăciunii mele cînd mă rog către Tine, cînd ridic mîinile mele către locaşul Tău cel sfînt.³ Să nu tragi cu cei păcătoşi sufletul meu, şi cu cei ce lucrează nedreptate să nu mă pierzi; ⁴ Cu cei ce grăiesc pace către aproapele lor, dar cele rele sînt în inimile lor. ⁵ Dă-le lor după faptele lor şi după vicleşugul gîndurilor lor.⁶ După lucrul mîinilor lor, dă-le lor; răsplăteşte-i după faptele lor, ⁷ Că n-au înţeles lucrurile Domnului şi faptele mîinilor Lui; îi vei dărîma, şi nu-i vei zidi. ⁸ Binecuvîntat este Domnul că a auzit glasul rugăciunii mele.⁹ Domnul este ajutorul şi apărătorul meu; în El a nădăjduit inima mea şi mi-a ajutat.¹⁰ Şi a înflorit trupul meu şi de bunăvoia mea îl voi lăuda pe El. ¹¹ Domnul este întărirea poporului Său, şi apărător mîntuirilor unsului Său. ¹² Mîntuieşte poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; paşte-i pe ei şi-i ridică pînă în veac.

Psalmul 28 Al Iui David. Pentru scoaterea Cortului

Fericitul Teodorit susţine că psalmul a fost scris în timpul regelui Iezechia, când acesta i-a biruit pe asirieni. Regele îndeamnă poporul să-i mulţumească Domnului aducând jertfe. Sfântul Vasile cel Mare tâlcuieşte că în sens spiritual denumirea «Scoaterea Cortului» simbolizează ieşirea sufletului din trup.

¹ Aduceţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceţi Domnului mieii oilor, aduceţi Domnului slavă şi cinste;² Aduceţi Domnului slavă numelui Său; închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfîntă a Lui.³ Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat; Domnul peste ape multe.⁴ Glasul Domnului întru tărie, glasul Domnului întru mare cuviinţă.⁵ Glasul Domnului, cel ce sfărîmă cedrii şi va zdrobi Domnul cedrii Libanului.⁶ Şi-i va fărîmiţa pe ei ca pe viţelul Libanului, iar cel iubit ca puiul de rinocer.⁷ Glasul Domnului, cel ce varsă para focului.⁸ Glasul Domnului, cel ce cutremură pustiul şi va cutremura Domnul pustiul Cadeşului.⁹ Glasul Domnului cel ce îndoaie cedrii şi va descoperi dumbrăvile şi în locaşul Lui, fiecare va spune: Slavă!¹⁰ Domnul va împărăţi peste potop şi va şedea Domnul împărat în veac. ¹¹ Domnul tărie poporului Său va da, Domnul va binecuvînta pe poporul Său cu pace.

Psalmul 29 întru sfârşit.

Psalmul cântării înnoirii casei lui David

Sfinţii Părinţi atribuie acest psalm la întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul; înnoirea Bisericii Dumnezeieşti; înnoirea minţii (Sfântul Vasile cel Mare). «David cântă acest psalm după ce a fost izbăvit de păcate şi după ce prin lacrimile pocăinţei şi-a reînnoit sufletul», susţine Sfântul Atanasie. «înnoirea casei se referă la fiinţa omenească ce a fost reînnoită prin Jertfa de pe Cruce a Domnului Hristos, Care biruind moartea ne-a dăruit nouă nădejdea învierii.» (Fericitul Teofilact)

¹ înălţa-Te-voi, Doamne, că m-ai ridicat şi n-ai veselit pe vrăjmaşii mei împotriva mea.² Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi m-ai vindecat.³ Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mîntuitu-m-ai de cei ce se coboară în groapă.⁴ Cîntaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui.⁵ Că iuţime este întru mînia Lui şi viaţă întru voia Lui; seara se va sălăşlui plîngerea, iar dimineaţa bucuria.⁶ Iar eu am zis întru îndestularea mea: «Nu mă voi clătina în veac! „⁷ Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumuseţii mele putere; dar cînd ţi-ai întors faţa Ta, eu m-am tulburat. ⁸ Către Tine, Doamne, voi striga şi către Dumnezeul meu mă voi ruga.⁹ Ce folos ai de sîngele meu de mă pogor în stricăciune? Oare, Te va lăuda pe Tine ţărîna, sau va vesti adevărul Tău? ¹⁰ Auzit-a Domnul şi m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu! ¹¹ Schimbat-ai plîngerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie, ¹² Ca slava mea să-Ţi cînte Ţie şi să nu mă mîhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda! Slavă…

Psalmul 30 Psalmul lui David pentru spaimă

Acest psalm a fost scris de David sub inspiraţia Duhului Sfânt pe când se afla într-o stare deosebită a sufletului. „Spaima este păcatul din cauza căruia sufletul s-a abătut de la dreapta judecată. David l-a scris în timp ce se pocăia.“ (Sf. Arsenie al Capadociei). „Pentru păcatul comis, dorind să se elibereze de el“, susţine Sfântul Atanasie.

¹ Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, ca să nu fiu ruşinat în veac. întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate.² Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mîntuieşti.³ Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni. ⁴ Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu. ⁵ în mîinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.⁶ Urît-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit.⁷ Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mîntuit-ai din nevoi sufletul meu,⁸ Şi nu m-ai lăsat în mîinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele.⁹ Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mînie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea.¹⁰ Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat. ¹¹ La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.¹² Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat, ¹³ Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, cîndse adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit. ¹⁴ Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: „Tu eşti Dumnezeul meu!“¹⁵ în mîinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mîna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc. ¹⁶ Arată faţa Ta peste robul Tău, mîntuieşte-mă cu mila Ta!¹⁷ Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad.¹⁸ Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mîndrie şi cu defăimare. ¹⁹ Cit este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor. ²⁰ Ascunde-i-vei pe dînşii cu acoperămîntul feţei Tale de tulburarea oamenilor.²¹ Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.²² Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită.²³ Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sînt de la faţa ochilor Tăi.²⁴ Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele cînd am strigat către Tine.²⁵ Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui, că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mîndresc, Cu prisosinţă.²⁶ Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul.

Psalmul 31 Al lui David. Al înţelegerii

Denumirea Al înţelegerii ne spune că acesta este un psalm de învăţătură. Fericitul Teodorit susţine că psalmul prevede Harul Noului Testament şi iertarea păcatelor prin Taina Sfântului Botez. Acest psalm e numit „inima lui David“, deoarece în el sunt descrise sentimentele de durere şi căinţă pentru păcatele făcute.

¹ Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele.²- Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug.³ Că am tăcut, îmbătrînit-au oasele mele, cînd strigam toată ziua.⁴ Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mîna Ta, şi am căzut în suferinţă cînd ghimpele Tău mă împungea.⁵ Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o împotriva mea.⁶ Zis-am: „Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului“; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.⁷ Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.⁸ Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.⁹ înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei.¹⁰ Nu fi ca un cal şi ca un catîr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frîu fălcile lor voi strînge, ca să nu se apropie de tine.

¹¹ Multe sînt bătăile păcătosului, iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura. ¹² Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.

Slavă…

După catisma a patra se zice: Sfinte Dumnezeule Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul 4

Smeritul meu suflet, cel ce şi-a cheltuit toată viaţa întru păcate, cercetează-L, Doamne, şi ca pe curva mă primeşte şi pe mine şi mă mântuieşte.

înotând prin luciul acestei vieţi, îmi aduc aminte de adâncul răutăţilor mele celor multe şi, neavând ocârmuitor pe gând, glasul lui Petru, strig Ţie: mântuieş-te-mă, Hristoase Dumnezeule, mântuieş-te-mă ca un iubitor de oameni.

Slavă…

Degrab să intrăm împreună în cămara lui Hristos ca să auzim toţi fericitul glas al Acestuia, Dumnezeului nostru: „Veniţi cei ce iubiţi slava cea cerească“, părtaşi făcân-du-ne cu fecioarele cele înţelepte, să ne luminăm făcliile noastre prin credinţă.

Şi acum…

Suflete, pocăieşte-te mai-nainte de ieşirea ta, că judecata este fără de milă şi nesuferită celor ce păcătuiesc. Strigă către Domnul întru umilinţa inimii: greşit-am Ţie întru cunoştinţă şi întru necunoştinţă, îndurate. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, milostiveşte-Te şi mă mântuieşte.

Doamne mihiieşte (de 40 de ori)

Ţie, Doamne, Unuia şi bunului şi nepo-menitorului de rău îmi mărturisesc păcatele mele. La Tine cad eu nevrednicul, strigând: greşit-am, Doamne, greşit-am şi nu sunt vrednic să caut spre înălţimea cerului de mulţimea nedreptăţilor mele. Gi Domnul meu, Domnul meu, dăruieşte-mi lacrimi de pocăinţă, Cel ce eşti singur bun şi milostiv, ca întru ele să mă rog Ţie, să mă curăţeşti mai-nainte de sfârşit de tot felul de păcate. Că înfricoşate şi groaznice locuri voi trece despărţindu-mă de trup şi mulţime de întunecaţi şi fără de omenie diavoli mă vor întâmpina şi nimenea nu va călători împreună cu mine ca să-mi ajute sau să mă scoată. Pentru aceea cad la bunătatea Ta ca să nu fiu dat la aceia ce îmi fac mie strâmbătate nici să se laude asupra mea vrăjmaşii mei, bunule Doamne, nici să zică: în mâinile noastre ai venit şi nouă te-ai dat. Nu, Doamne, nu-ţi uita îndurările Tale, nici să-mi răsplăteşti mie după fărădelegile mele, nici întoarce faţa Ta de către mine. Ci Tu, Doamne, mă pedepseşte însă cu milă şi cu îndurări iar vrăjmaşul să nu se bucure de mine ci-i stinge înfricoşarea lui ce o are asupra mea şi toată lucrarea lui o fă deşartă. Şi-mi dă mie nedefăimată calea aceea către Tine, bunule Doamne. Pentru că de am şi greşit dar la alt doctor nu am năzuit, nici nu mi-am întins mâinile mele către dumnezeu străin. Deci, nu goni rugăciunea mea ci mă ascultă pentru bunătatea Ta şi întăreşte inima mea întru frica Ta şi să se facă darul Tău peste mine, Doamne, ca un foc şi să ardă gândurile cele necurate dintru mine. Că Tu eşti, Doamne, lumina cea mai de presus de toată lumina, bucuria cea mai de presus de toată bucuria, odihna cea mai de presus de toată odihna, viaţa cea adevărată şi mântuirea care petrece în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, cea plină de milă şi Atotmilostivă Doamnă, împărăteasă de Dumnezeu Născătoare! Când Tu binevoieşti pe toate le poţi cere de la Fiul Tău, Hristos Dumnezeul nostru: nu-i lipsi pe robii lui Dumnezeu (prenumele) de apărarea Ta; (rugămintea) şi dăruieşte-le slobozire de necazuri şi de scârbe şi-i izbăveşte, Preane-vinovată, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi; de oamenii răi care-i clevetesc şi roagă-1 pre Fiul Tău şi Dumnezeul nostru ca în ziua Judecăţii să ne pună de-a dreapta Sa pentru mijlocirea Ta. Că Lui i se cuvine toată slava şi împărăţia împreună cu Tatăl Său Cel fără de început şi cu Sfântul Duh în vecii vecilor. Amin.

Catisma a cincea

Psalmul 32 Al lui David. Nescris deasupra la evrei

Sfântul Atanasie: „David ne învaţă în acest psalm să-L preamărim pe Stăpânul nostru şi ne descoperă superioritatea puterii Lui“.

¹ Bucuraţi-vă, drepţilor; întru Domnul: celor drepţi li se cuvine laudă. ² Lăudaţi pe Domnul în alăută, în psaltire cu zece strune cîntaţi-I Lui.³ Cîntaţi-I Lui cîntare nouă, cîntaţi-I frumos, cu strigăt de bucurie. ⁴ Că drept este cuvîntul Domnului, şi toate lucrurile Lui întru credinţă.⁵ Iubeşte milostenia şi judecata Domnul; de mila Domnului plin este pămîntul.⁶ Cu cuvîntul Domnului cerurile s-au întărit, şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor.⁷ Adunat-a ca într-un burduf apele mării, pus-a în vistierii adîncurile.⁸ Să se teamă de Domnul tot pămîntul, şi de El să se cutremure toţi locuitorii lumii.⁹ Că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit.¹⁰ Domnul risipeşte sfaturile neamurilor, leapădă gîndu-rile popoarelor şi defaimă sfaturile căpeteniilor.¹¹ Iar sfatul Domnului rămîne în veac, gîndurile inimii Lui, din neam în neam.¹² Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care 1-a ales de moştenire Luişi.¹³ Din cer a privit Domnul, văzut-a pe toţi fiii oamenilor.¹⁴ Din locaşul Său, cel gata, privit-a spre toţi cei ce locuiesc pămîntul.¹⁵ Cel ce a zidit îndeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate lucrurile lor.¹⁶ Nu se mîntuieşte împăratul cu oştire multă şi uriaşul nu se va izbăvi cu mulţimea tăriei lui.¹⁷ Mincinos este calul spre scăpare, şi cu mulţimea puterii lui nu te va izbăvi. ¹⁸ Iată, ochii Domnului spre cei ce se tem de Dînsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor, şi să-i hrănească pe ei în foamete.¹⁹ Şi sufletul nostru aşteaptă pe Domnul, că ajutorul şi apărătorul nostru este.²⁰ Că în El se va veseli inima noastră, şi în numele cel sfînt al Lui am nădăjduit. ²¹ Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.

Psalmul 33

Al lui David, Când şi-a schimbat faţa sa înaintea lui Abimelech şi l-a slobozit pe dânsul, şi s-a dus

Sfântul Vasile cel Mare: „în acest psalm David îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru că l-a izbăvit din toate nenorocirile şi-i îndeamnă pe toţi credincioşii ca să-L slăvească neîncetat pe Domnul“.

¹ Bine voi cuvînta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea.² în Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blînzi şi să se veselească. ³ Slăviţi pe Domnul împreună cu mine, şi să înălţăm numele Lui împreună. ⁴ Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit, şi din toate necazurile mele m-a izbăvit.⁵ Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi, şi feţele voastre să nu se ruşineze. ⁶ Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el, şi din toate necazurile lui 1-a izbăvit.⁷ Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El, şi-i va izbăvi pe ei.⁸ Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în El.⁹ Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că n-au lipsă cei ce se tem de El.¹⁰ Bogaţii au sărăcit şi au flămînzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele.¹¹ Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi;¹² Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile bune? Opreşte-ţi limba de la rău şi buzele tale să nu grăiască vicleşug.¹³ Fe-reşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea.¹⁴ Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor. ¹⁵ Iar faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pămînt pomenirea lor.¹⁶ Stri-gat-au drepţii şi Domnul i-a auzit, şi din toate necazurile lor i-a izbăvit.¹⁷ Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă, şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mîntui.¹⁸ Multe sînt necazurile drepţilor, şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul.¹⁹ Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi.²⁰ Moartea păcătoşilor este cumplită, şi cei ce urăsc pe cel drept vor greşi. ²¹ Mîntui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc în El.

Slavă.

Psalmul 34 Al lui David

Sfinţii Părinţi atribuie acest psalm lui Mesia, deoarece însuşi Mântuitorul a spus că psalmul a prorocit despre El. (Ioan 15, 25)

¹ Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strîmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine;² Apucă arma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu; ³ Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: „Mîntuirea ta sînt Eu!“ ⁴ Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce gîndesc rău de mine. ⁵ Să fie ca praful în faţa vîntului şi îngerul Domnului să-i necăjească. Să fie calea lor întuneric şi alunecare, şi îngerul Domnului să-i prigonească.⁶ Că în zadar au ascuns de mine groapa laţului lor, în deşert au ocărît sufletul meu.⁷ Să vină asupra lor laţul pe care nu-1 cunosc, şi cursa pe care au ascuns-o să-i prindă pe ei; şi chiar în laţul lor să cadă.⁸ Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mîntuirea Lui.⁹ Toate oasele mele vor zice:

Doamne, cine este asemenea Ţie? Cel ce izbăveşte pe sărac din mina celor mai tari decît el, şi pe sărac şi pe sărman de cei ce-1 răpesc pe el.¹⁰ S-au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m-au întrebat.¹¹ Răs-plătit-au mie rele pentru bune, şi au vlăguit sufletul meu.¹² Iar eu, cînd mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sînul meu se va întoarce.¹³ Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru aşa de bine m-am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat, aşa m-am smerit.¹⁴ Dar împotriva mea s-au veselit şi s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi şi n-am ştiut; risipiţi au fost şi nu s-au căit.¹⁵ M-au ispitit, eu batjocură m-au batjocorit, au scrîşnit împotriva mea cu dinţii lor. ¹⁶ Doamne, cînd vei vedea? întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viaţa mea.¹⁷ Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda.¹⁸ Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar şi fac semn cu ochii.¹⁹ Că mie de pace îmi grăiau, şi asupra mea vicleşuguri gîndeau.²⁰ Lăr-gitu-şi-au împotriva mea gura lor; zis-au: „Bine, bine, văzut-au ochii noştri“.²¹ Vă-zut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine.²² Scoală-Te, Doamne, şi ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, spre pricina mea. ²³ Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, şi să nu se bucure de mine.²⁴ Să nu zică întru inimile lor: „Bine, bine, sufletului nostru“ nici să zică: „L-am înghiţit pe el“.²⁵ Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se laudă împotriva mea.²⁶ Să se bucure şi să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea, şi să spună pururea: „Mărit să fie Domnul, Cel ce voieşte pacea robului Său!“²⁷ Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta.

Psalmul 35 întru sfârşit, slugii Domnului, lui David

David a scris acest psalm după ce l-a găsit pe Saul dormind şi nu numai că nu i-a făcut nici un rău, ci le-a interzis să-l atingă şi celor care erau cu el. Sfântul

Atanasie e de părerea că acest psalm îi acuză pe iudei de mândrie şi răutate; mai conţine şi o mulţumire adresată lui Dumnezeu pentru milele pe care le-am dobândit prin Fiul Său. Psalmul este şi o rugăciune care ne fereşte să cădem în patima mândriei.

¹ Necredinţa călcătorului de lege spune inimii mele că nu este într-însul frica de Dumnezeu.² El singur se amăgeşte în ochii săi, cînd zice că ar fi urmărind fărădelegea şi ar fi urînd-o.³ Graiurile gurii lui fărădelege şi vicleşug; n-a vrut să priceapă ca să facă bine.⁴ Fărădelege a gîndit în aşternutul său, în toată calea cea bună n-a stat şi răutatea n-a urît.⁵ Doamne, în cer este mila Ta şi adevărul Tău pînă la nori.⁶ Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale adînc mare; oameni şi dobitoace vei izbăvi, Doamne,⁷ Că ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui.⁸ Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale, şi din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa pe ei.⁹ Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină.¹⁰ Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine, şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă. ¹¹ Să nu vină peste mine picior de mîndrie şi mîna păcătoşilor să nu mă clatine. ¹² Acolo au căzut toţi cei ce lucrează fărădelegea; izgoniţi au fost şi nu vor putea să stea.

Slavă…

Psalmul 36 Al lui David

Acest psalm a fost scris de către David la bătrâneţe. Fericitul Teodorit spune că psalmul vesteşte tuturor oamenilor să treacă suferinţele cu tărie, iar bunăstarea oamenilor vicleni să o socotească nenorocire.

¹ Nu rîvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea.² Căci ca iarba curînd se vor usca, şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor trece. ³ Nădăjduieşte în Domnul şi fă bunătate, şi locuieşte pămîntul şi hrăneşte-te cu bogăţia lui. ⁴ Desfă-tează-te în Domnul, şi-ţi va împlini ţie cererile inimii tale.⁵ Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieş-te în El şi El va împlini.⁶ Şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ca lumina de amiază. ⁷ Supune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu rîvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea. ⁸ Părăseşte mînia şi lasă iuţimea; nu căuta să vicleneşti. ⁹ Că cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce aşteaptă pe Domnul vor moşteni pămîntul. ¹⁰ Şi încă puţin şi nu va mai fi păcătosul, şi vei căuta locul lui şi nu-1 vei afla.¹¹ Iar cei blînzi vor moşteni pămîntul, şi se vor desfăta de mulţimea păcii.¹² Pîndi-va păcătosul pe cel drept şi va scrîşni asupra lui cu dinţii săi.¹³ Iar Domnul va rîde de el, că mai înainte vede, că va veni ziua lui.¹⁴ Sabie au scos păcătoşii, întins-au arcul lor ca să doboare pe sărac şi pe sărman, ca să junghie pe cei drepţi la inimă. ¹⁵ Sabia lor să intre în inima lor, şi arcurile lor să se frîngă.¹⁶ Mai bun este puţinul celui drept, decît bogăţia multă a păcătoşilor. ¹⁷ Că braţele păcătoşilor se vor zdrobi, iar Domnul întăreşte pe cei drepţi.¹⁸ Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană, şi moştenirea lor în veac va fi. ¹⁹ Nu se vor ruşina în vremea cea rea, şi în zilele de foamete se vor sătura.²⁰ Că păcătoşii vor pieri, iar vrăjmaşii Domnului, îndată ce s-au mărit şi s-au înălţat, s-au stins, ca fumul au pierit. ²¹ împrumută păcătosul şi nu dă înapoi, iar dreptul se îndură şi dă.²² Că cei ce-L binecuvintează pe El vor moşteni pămîntul, iar cei ce-L blesteamă pe El, de tot vor pieri.²³ De la Domnul paşii omului se îndreptează şi calea lui o va voi foarte. ²⁴ Cînd va cădea, nu se va zdruncina, că Domnul întăreşte mîna lui.²⁵ Tînăr am fost şi am îmbătrînit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerînd pîine; ²⁶ Toată ziua dreptul miluieşte şi împrumută, şi seminţia lui binecuvîntată va fi.²⁷ Fe-reşte-te de rău şi fă binele, şi vei trăi în veacul veacului.²⁸ Că Domnul iubeşte judecata şi nu va părăsi pe cei cuvioşi ai Săi; în veac vor fi păziţi. Iar cei fără de lege vor fi izgoniţi şi seminţia necredincioşilor va fi stîrpită. ²⁹ Iar drepţii vor moşteni pămîntul şi vor locui în veacul veacului pe el.³⁰ Gura dreptului va deprinde înţelepciunea şi limba lui va grăi judecată.³¹ Legea Dumnezeului său în inima lui, şi nu se vor poticni paşii lui.³² Pîndeşte păcătosul pe cel drept, şi caută să-l omoare pe el;³³ Iar Domnul nu-1 va lăsa pe el în mîinile lui, nici nu-1 va osîndi, cînd se va judeca cu el.

³⁴ Aşteaptă pe Domnul şi păzeşte calea Lui! Şi te va învăţa pe tine ca să moşteneşti pă-mîntul; cînd vor pieri păcătoşii vei vedea.

³⁵ Văzut-am pe cel necredincios mîndrin-du-se şi înălţîndu-se ca cedrii Libanului.

³⁶ Şi am trecut şi iată nu era, şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat locul lui. ³⁷ Păzeşte nerăutatea şi caută dreptatea, că urmaşi are omul făcător de pace.³⁸ Iar cei fără de lege vor pieri deodată şi urmaşii necredincioşilor vor fi stîrpiţi. ³⁹ Iar mîntuirea drepţilor de la Domnul, că apărătorul lor este în vreme de necaz. ⁴⁰ Şi-i va ajuta pe ei Domnul, şi-i va izbăvi pe ei, şi-i va scoate pe ei din mîna păcătoşilor, şi-i va mîntui pe ei, că au nădăjduit în El.

Slavă

După catisma a cincea se zice: Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul al 5-lea:

înfricoşător este scaunul Tău şi vicleană este viaţa mea. Cine mă va izbăvi pe mine de nevoia aceea de atunci de nu Te vei milostivi spre mine, Hristoase Dumnezeule, ca un îndurat şi de oameni iubitor?

Slavă…

Grija vieţii m-a scos din rai şi ce voi face eu deznădăjduitul? Pentru aceasta bat în uşă şi strig: Doamne, Doamne, deschide-mi prin pocăinţă şi mă mântuieşte.

Şi acum…

Cum vom numi Biserica ta, de Dumnezeu Născătoare, liman duhovnicesc, rai al hranei celei cereşti, pricină a vieţii celei nesfârşite, care toate bunătăţile le ai. Roagă-te totdeauna lui Hristos să se mântuiască sufletele noastre.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Dumnezeule cel drept şi lăudat, Dumnezeule cel mare şi puternic, Dumnezeule cel mai înainte de veci, ascultă rugăciunea omului păcătos. în acest ceas ascultă-mă pe mine cel ce Te-ai făgăduit să asculţi pe cei ce Te vor chema întru adevăr. Să nu te îngreţoşezi de mine, care am buze necurate şi sunt cuprins în păcate, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe. Ia arma şi pavăza şi Te scoală întru ajutorul meu. Smulge sabia şi stai împotriva celor ce mă gonesc pe mine. Ceartă duhurile cele necurate de la faţa neînţelepciunii mele. Şi să se depărteze de la gândul meu duhul urâciunii şi al pomenirii de rău, duhul zavistiei şi al vicleniei, duhul îngrozirii şi al lenevirii, duhul mândriei şi al toatei alte răutăţi. Şi să mi se stingă toată înfocarea şi pornirea trupească care se ridică din lucrarea diavolească şi să mi se lumineze sufletul şi trupul meu şi duhul cu lumina cunoştinţei Tale celei dumnezeieşti. Cu mulţimea îndurărilor Tale, ajungând la unirea credinţei, la bărbat desăvârşit, întru măsura vârstei, să slăvesc împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii Tăi Preacinstitul şi de mare cuviinţă Numele Tău al Tatălui şi al Fiului şi al sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu! Caută cu milostivire la rugăciunile noastre: (rugămintea) şi nu întoarce faţa ta de la robii lui Dumnezeu (prenumele) pentru milţimea greşelilor lor şi întinde lor mâna milostivirii tale de Maică şi fă cu dânşii semn spre bine. Arată bogăţia ajutorului Tău şi Te grăbeşte spre orice binefacere şi îi întoarce pre ei de la orice sfat păcătos şi cuget viclean ca să slăvească neîncetat preacinstit numele Tău. Amin.

Catisma a şasea

Psalmul 37 Al lui David. Spre aducerea aminte, pentru Sâmbătă

Psalmii 37, 38, 39 sunt numiţi „triada de aur a răbdării“. Acesta e un psalm de pocăinţă care descrie starea păcătosului şi durerea mare pentru păcatele făcute. Sfântul Atanasie scrie că David cere să-i dăruiască Sâmbătă, adică odihnă de la toate nenorocirile. Sfântul Teodorit socoate că David, văzând dauna păcatelor, a scris acest psalm pentru a-i preîntâmpina pe alţii.

¹ Doamne, nu cu mînia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.² Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine, şi ai întărit peste mine mîna Ta.³ Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mîniei Tale; nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele. ⁴ Că fărădelegile mele au covîrşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine.⁵ împuţitu-s-au şi au putrezit rănile mele, de la faţa nebuniei mele.⁶ Chi-nuitu-m-am şi m-am gîrbovit pînă în sfî-rşit, toată ziua mîhnindu-mă umblam.⁷ Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu.⁸ Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din sus-pinarea inimii mele. ⁹ Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.¹⁰ Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei, şi aceasta nu este cu mine. ¹¹ Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. ¹² Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu, şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau.¹³ Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. ¹⁴ Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. ¹⁵ Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,¹⁶ Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi cînd s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit.¹⁷ Că eu spre bătăi gata sînt, şi durerea mea înaintea mea este pururea.¹⁸ Că fărădelegea mea eu o voi vesti, şi mă voi îngriji pentru păcatul meu;¹⁹ Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decît mine, şi s-au înmulţit cei ee mă urăsc pe nedrept.²⁰ Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea. ²¹ Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine,²² Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mîntuirii mele.

Psalmul 38

întru sfârşit. Lui Iditum, cântarea lui David

Fericitul Teodorit consideră că în acest psalm David deplânge nimicnicia firii umane şi arată care este sfârşitul omului.

¹ Zis-am: „Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea;² Pus-am gurii mele pază, cînd a stat păcătosul împotriva mea“.³ Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi durerea mea s-a înnoit. ⁴ Înfierbîntatu-s-a inima mea înlăuntrul meu şi în cugetul meu se va aprinde foc.⁵ Grăit-am cu limba mea: „Fă-mi cunoscut, Doamne, sfîrşitul meu,⁶ Şi numărul zilelor mele, care este, ca să ştiu ce-mi lipseşte“.⁷ Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta.⁸ Dar toate sînt deşertăciuni; tot omul ce viază.⁹ Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură.¹⁰ Strînge comori şi nu ştie cui le adună pe ele.¹¹ Şi acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Şi statul meu de la Tine este.¹² De toate fărădelegile mele izbăveşte-mă; ocară celui fără de minte nu mă da.¹³ Amuţit-am şi n-am deschis gura mea, că Tu eşti Cel ce m-ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale.¹⁴ De tăria mîinii Tale, eu m-am sfir-şit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om.¹⁵ Şi ai subţiat ca pînza de păianjen sufletul său; dar în deşert se tulbură tot pămînteanul.¹⁶ Auzi rugăciunea mea, Doamne, şi cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci,¹⁷ Căci străin sînt eu la Tine şi străin ca toţi părinţii mei.¹⁸ Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce şi de a nu mai fi.

Psalmul 39 Al lui David. întru sfârşit

Psalmul se referă la virtutea răbdării; la Pronia lui Dumnezeu care se răsfrânge peste toţi oamenii şi învaţă cum trebuie să-L cinstim pe Domnul. Fericitul Teodorit susţine că psalmul este adresat întregului neam omenesc, care a primit nădejdea învierii de la Mântuitorul.

¹ Aşteptînd am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine.² A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloşiei şi din tina noroiului³ Şi a pus pe piatră picioarele mele şi a îndreptat paşii mei.⁴ Şi a pus în gura mea cîntare nouă, cîntare Dumnezeului nostru;⁵ Vedea-vor mulţi şi se vor teme şi vor nădăjdui în Domnul.⁶ Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului şi n-a privit la deşertăciuni şi la nebunii mincinoase.⁷ Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, şi nu este cine să se asemene gîndurilor Tale.⁸ Vestit-am şi am grăit: înmulţitu-s-au peste număr.⁹ Jertfă şi prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit.¹⁰ Ardere de tot şi jertfă pentru păcat n-ai cerut. Atunci am zis: „Iată vin! ¹¹ în capul cărţii este scris despre mine. Ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit şi legea Ta înlăuntru inimii mele“. ¹² Bine am vestit dreptate în adunare mare; iată buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu ai cunoscut.¹³ Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău şi mîntuirea Ta am spus.¹⁴ N-am ascuns mila Ta şi adevărul Tău în adunare mare. ¹⁵ Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească.¹⁶ Că m-au împresurat rele, cărora nu este număr; ajunsu-m-au fărădelegile mele şi n-am putut să văd; ¹⁷ înmulţitu-s-au mai mult decît perii capului meu şi inima mea m-a părăsit.¹⁸ Binevoieşte, Doamne, ca să mă izbăveşti; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte.¹⁹ Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce caută sufletul meu, ca să-l ia pe el.²⁰ Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele;²¹ Să fie ruşinaţi îndată cei ce-mi zic mie: „Bine, bine“.²² Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mîntuirea Ta: „Mărit să fie Domnul!“ ²³ Iar eu sărac sînt şi sărman; Domnul se va îngriji de mine.²⁴ Ajutorul meu şi apărătorul meu eşti Tu; Dumnezeul meu nu zăbovi.

Slavă…

Psalmul 40 Al lui David. întru sfârşit

Fericitul Teodorit: «Acesţ psalm se referă la Mântuitorul, Care pentru noi „a sărăcit“ de bună voie.» însuşi Domnul Iisus Hristos în convorbirea cu ucenicii (Ioan 13,18) citează cuvintele luate din acest psalm (Stihul 10). Sfântul Atanasie menţionează că primele şase stihuri se referă la David şi la toţi membrii Bisericii, iar următoarele — la Hristos.

¹ Fericit cel ce caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul. ² Domnul să-l păzească pe el şi să-l vieze şi să-l fericească pe pămînt şi să nu-1 dea în mîinile vrăjmaşilor lui.³ Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în aşternutul bolii lui să-l întărească pe el. ⁴ Eu am zis: «Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie».⁵ Vrăjmaşii mei m-au grăit de rău zicînd: «Cînd va muri şi va pieri numele lui?»⁶ Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia; inima lui aduna fărădelege sieşi, ieşea afară şi grăia.⁷ împreună împotriva mea şopteau toţi vrăjmaşii mei; împotriva mea gîndeau de mine rele.⁸ Cuvînt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicînd: «Nu zace, oare? Nu se va mai scula!»⁹ Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mîncat pîinea mea, a ridicat împotriva mea călcîiul.¹⁰ Iar Tu, Doamne, miluieşte-mă şi mă scoală şi voi răsplăti lor.¹¹ întru aceasta am cunoscut că m-ai voit, că nu se va bucura vrăjmaşul meu de mine. ¹² Iar pe mine pentru nerăutatea mea m-ai sprijinit şi m-ai întărit înaintea Ta, în veac.¹³ Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel din veac şi pînă în veac. Amin.

Psalmul 41

întru sfârşit, spre înţelegerea fiilor lui Core

Fericitul Teodorit susţine că acest psalm este spus de către prizonierii ce s-au aflat în captivitatea babilonică timp de 70 de ani. Fericitul Augustin vede în acest psalm gândurile creştinului care, aflându-se în această ţară a izgonirii, doreşte cu înflăcărare Patria Cerească.

¹ în ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.² însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; cînd voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu? ³ Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pîine ziua şi noaptea, cînd mi se zicea mie în toate zilele: «Unde este Dumnezeul tău?» ⁴ De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, cînd treceam cu mulţime mare spre casa lui Dumnezeu,⁵ în glas de bucurie şi de laudă şi în sunet de sărbătoare.⁶ Pentru ce eşti mîhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? ⁷ Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mîntuirea feţei mele este Dumnezeul meu. ⁸ în mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pămîntul Iordanului şi al Ermonului, din muntele cel mic.⁹ Adînc pe adînc cheamă în glasul căderilor apelor Tale.¹⁰ Toate talazurile şi valurile Tale peste mine au trecut.¹¹ Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cîntare Lui de la mine.¹² Rugăciunea Dumnezeului vieţii mele, spune-voi lui Dumnezeu: «Sprijinitorul meu eşti Tu, pentru ce m-ai uitat?» ¹³ Pentru ce umblu mîhnit cînd mă necăjeşte vrăjmaşul meu? ¹⁴ Cînd se sfărîmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei.¹⁵ Cînd îmi ziceau mîe în toate zilele: «Unde este Dumnezeul tău?»¹⁶ Pentru ce eşti mîh-nit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? ¹⁷ Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mîntuirea feţei mele este Dumnezeul meu.

Psalmul 42 AI lui David. Nescris deasupra la evrei

Acest psalm este nescris la evrei, deoarece conţine acelaşi gând ca şi psalmul precedent. (Fericitul Teodorit)

¹ Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără dreptatea mea de neamul necuvios, de omul nedrept şi viclean, şi izbăveşte-mă.² Că Tu eşti, Dumnezeule, întărirea mea; pentru ce m-ai lepădat? Pentru ce umblu mîhnit cînd mă necăjeşte vrăjmaşul meu?³ Trimite lumina Ta şi adevărul Tău; acestea m-au povăţuit şi m-au condus la muntele cel sfint al Tău şi la locaşurile Tale.⁴ Şi voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeul Cel ce veseleşte tinereţile mele.⁵ Lăuda-Te-voi în alăută, Dumnezeule, Dumnezeul meu.⁶ Pentru ce eşti mîhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? ⁷ Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mîntuirea feţei mele este Dumnezeul meu.

Slavă…

Psalmul 43 întru sfârşit Fiilor lui Core, spre înţelegere

Sfântul Ioan Gură de Aur: «Acest psalm cu toate că îl rosteşte David, dar el îl rosteşte nu din numele său, ci din numele Macabeilor, prevestind şi explicând ceea ce se va întâmpla în vremea lor. David ne învaţă ce cuvinte să rostim în momentul pericolului.» Fericiţii Ieronim şi Augustin susţin că acest psalm se referă la persecuţiile creştinilor. în Epistola către Romani (8,13) se face referire la cuvintele din stihul 23 al psalmului.

¹ Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinţii noştri ne-au spus nouă² Lucrul pe care l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult.³ Mîna Ta popoare a nimicit, iar pe părinţi i-ai sădit; batut-ai popoare, Iar pe ei i-ai înmulţit. ⁴ Că nu cu sabia lor au moştenit pămîntul şi braţul lor nu i-a izbăvit pe ei,⁵ Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, că bine ai voit întru ei.⁶ Tu eşti însuţi împăratul meu şi Dumnezeul meu, Cel ce porunceşti mîntui-rea lui Iacob.⁷ Cu Tine pe vrăjmaşii noştri îi vom lovi şi cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră.⁸ Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mîntui.⁹ Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi, şi pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat.¹⁰ Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua şi numele Tău îl vom lăuda în veac.¹¹ Iar acum ne-ai lepădat şi ne-ai ruşinat pe noi şi nu vei ieşi cu oştirile noastre;¹² întorsu-ne-ai pe noi înapoi de la duşmanii noştri şi cei ce ne urăsc pe noi ne-au jefuit.¹³ Datu-ne-ai pe noi ca oi de mîncare şi întru neamuri ne-ai risipit;¹⁴ Vîndut-ai pe poporul Tău fără de preţ şi nu l-ai preţuit cînd l-ai vîndut.

¹⁵ Pusu-ne-ai pe noi ocară vecinilor noştri, batjocură şi rîs celor dimprejurul nostru;

¹⁶ Pusu-ne-ai pe noi pildă între neamuri, clătinare de cap între popoare.¹⁷ Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este şi ruşinarea obrazului meu m-a acoperit,¹⁸ De către glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte, de către faţa vrăjmaşului şi prigonitorului. ¹⁹ Acestea toate au venit peste noi şi nu Te-am uitat şi n-am călcat legămîntul Tău.²⁰ Şi nu s-a dat înapoi inima noastră; iar paşii noştri nu s-au abătut de la calea

Ta,²¹ Că ne-ai smerit pe noi în loc de durere şi ne-a acoperit pe noi umbra morţii.²² De am fi uitat numele Dumnezeului nostru şi am fi întins mîinile noastre spre Dumnezeu străin,²³ Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Că El ştie ascunzişurile inimii. ²⁴ Că pentru Tine sîntem ucişi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghie-re.²⁵ Deşteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te, şi nu ne lepăda pînă în sfîr-şit.²⁶ Pentru ce întorci faţa Ta? Uiţi de sărăcia noastră şi de necazul nostru?²⁷ Că s-a plecat în ţărînă sufletul nostru, lipitu-s-a de pămînt pîntecele nostru.²⁸ Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne izbăveşte pe noi, pentru numele Tău.

Psalmul 44

întru sfârşit, pentru cei ce se vor schimba, fiilor lui Core spre înţelegere, cântare pentru cel iubit

Sfântul Ioan Gură-de-Aur: «Acest psalm se referă la Hristos şi de aceea este întitulat Pentru cel iubit şi pentru cei ce se vor schimba. Deoarece Iisus a săvârşit în noi o mare schimbare şi în toate o mare transformare.»

¹ Cuvîntbun răspuns-a inima mea; grăi-voi cîntarea mea împăratului.² Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit.³ împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decît fiii oamenilor; revărsatu-s-a harpe buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvîntat pe tine Dumnezeu, în veac.⁴ încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice,⁵ Cu frumuseţea ta şi cu strălucirea ta. îneordează-ţi arcul, propăşeşte şi împărăţeşte,⁶ Pentru adevăr, blîndeţe şi dreptate, şi te va povăţui minunat dreapta ta.⁷ Săgeţile tale ascuţite sînt, puternice, în inima duşmanilor împăratul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate toiagul împărăţiei Tale.⁹ Iubit-ai dreptatea şi ai urît fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decît pe părtaşii Tăi.¹⁰ Smirna şi aloea îmbălsămează veşmintele Tale; din palate de fildeş cîntări de alăută Te veselesc; fiice de împăraţi întru cinstea Ta;¹¹ Stă-tut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată. ¹² Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău,¹³ Că a dorit împăratul frumuseţea ta, că El este

Domnul tău.¹⁴ Şi se vor închina Lui fiicele Tirului cu daruri, feţei Tale se vor ruga aleşii poporului. ¹⁵ Toată slava fiicei împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu ţesături de aur şi prea înfrumuseţată.¹⁶ Adu-ce-se-vor împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce Ţie.¹⁷ Aduce-se-vor întru veselie şi bucurie, ^l8Aduce-se-vor în palatul împăratului.¹⁹ în locul părinţilor tăi s-au născut ţie fii; pune-i-vei pe ei căpetenii peste tot pămîntul.²⁰ Pomeni-vor numele tău în tot neamul; ²¹ Pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac şi în veacul veacului.

Psalmul 45

întru sfârşit, fiilor lui Core pentru cele de taine

Acest psalm se referă la timpurile când popoarele s-au răsculat împotriva lui Hristos şi Sfinţii Apostoli erau persecutaţi de către duşmanii credinţei, înarmându-se cu nădejdea în Dumnezeu. Sfântul Vasile cel Mare vedea în acest psalm prorocia despre evenimentele de la sfârşitul lumii.

¹ Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară. ² Pentru aceasta nu ne vom teme cînd se va cutremura pămîntul şi se vor muta munţii în inima mărilor.³ Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria Lui.⁴ Apele rîurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui.⁵ Dumnezeu e în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă. ⁶Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremu-ratu-s-a pămîntul.⁷ Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.⁸ Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pămînt.⁹ Pune-va capăt războaielor pînă la marginile pămîntului, arcul va sfă-rîma şi va frînge arma, iar pavezele în foc le va arde.¹⁰ Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sînt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pămînt ¹¹ Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

Slavă…

După catisma a şasea se zice: Sfinte Dumnezeule…

Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul al 3-lea

Cântare îţi aduc Ţie, Doamne, şi greşelile mele toate le mărturisesc Ţie, Dumnezeule: întorcându-Te, miluieşte-mă.

Slavă…

Mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, precum oarecând ai mântuit pe vameşul şi lacrimile curvei nu le-ai trecut. Primeşte şi suspinurile mele, Mântuitorul meu, şi mă mântuieşte.

Şi acum…

Cu smerenie acum mă apropii sub acoperământul tău, întru tot nevinovată. Scoa-te-mă, de Dumnezeu Născătoare, din tulburarea patimilor, ca ceea ce ai născut pe pricinuitorul nepătimirii.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, pentru toate ale Tale faceri de bine care ai făcut nouă nevrednicilor din vârsta cea dintâi până întru această de acum, pentru cele ce ştim şi care nu ştim, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate ce s-au făcut cu lucrul şi cu cuvântul. Cela ce ne-ai iubit pe noi atâta, încât şi pe Singur Unul născut Fiul Tău L-ai dat pentru noi. învredniceşte-ne şi pe noi să ne facem vrednici dragostei Tale. Dă-ne întru cuvântul Tău înţelepciune şi întru frica Ta insuflă tărie cu puterea cea de la Tine şi ori ce am greşit cu voie sau fără de voie, iartă-ne şi nu le socoti. Şi păzeşte sufletul nostru sfânt şi-L pune pe el înaintea divanului Tău, având ştiinţă curată şi sfârşit vrednic iubirii Tale de oameni. Adu-Ţi aminte, Doamne, de toţi cei ce cheamă întru adevăr Numele Tău, adu-ţi aminte de toţi cei ce ne vor nouă binele şi de cei ce ne vor răul căci toţi suntem oameni şi în deşert este tot omul. Pentru aceea ne rugăm Ţie, Doamne, dă-ne nouă mare mila milostivirii Tale.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Stăpână Doamnă, Născătoare de Dumnezeu! Cu frică, cu credinţă şi cu dragoste căzând înaintea cinstitei şi făcătoarei de minuni icoanei Tale Te rugăm: (rugămintea) nu întoarce faţa Ta de la cei ce aleargă la Tine. Roagă-L, Maică milostivă, pre Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, pre Domnul nostru Iisus Hristos, ca să păzească în pace ţara noastră, iar Biserica Sa Sfântă neclintită să o arate de necredinţă, erezie şi dezbinări să o ferească. Că nu avem alt ajutor, nici altă nădejde fără numai pre Tine, Preacurartă Fecioară; Tu eşti atotputernică Ajutătoare şi Apărătoare a creştinilor. Izbăveşte-i pre toţi cei ce cu credinţă se roagă Ţie de căderi în păcate, de defăimările oamenilor răi, de orice ispite, scârbe, boli, necazuri şi de moarte năprasnică. Dăruieşte robilor Tăi (prenumele) duhul umilinţei, inimă smerită, cuget neîntinat, îndreptare vieţii păcătoase şi lepădarea păcatelor. Ca toţi cu mulţumire să cântăm mărirea Ta şi milele Tale făcute cu noi aici, pre pământ, să ne învrednicim şi de împărăţia Cerească şi acolo împreună cu toţi sfinţii să slăvim preacinstitul şi preaminunatul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh în vecii vecilor. Amin.

Catisma a şaptea

Psalmul 46 întru sfârşit, fiilor lui Core

Ioan Gură-de-Aur: «Acest psalm are acelaşi conţinut ca şi cel anterior. David înfăţişează biruinţa asupra duşmanilor şi îndeamnă întreaga lume să proslăvească această biruinţă.» Psalmul se referă la Sfinţii Apostoli, care descriu persecuţiile împotriva propovăduirii Evangheliei şi arată biruinţa Bisericii în această luptă.

¹ Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.² Că Domnul este Preaînalt, înfricoşător, împărat mare, peste tot pămîntul. ³ Supusu-ne-a nouă popoare şi neamuri sub picioarele noastre;⁴ Alesu-ne-a nouă moştenirea Sa, frumuseţea lui Iacob, pe care a iubit-o. ⁵ Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trîmbiţă. ⁶ Cîntaţi Dumnezeului nostru, cîntaţi; cîntaţi împăratului nostru, cîntaţi.⁷ Că împărat a tot pămîntul este Dumnezeu; cîntaţi cu înţelegere.⁸ împărăţit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul cel sfint al Său. ⁹ Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sîntputernicii pământului; El foarte S-a înălţat.

Pslamul 47 Psalmul cântării fiilor lui Core, la a doua a Sâmbetei

A doua Sâmbătă este o zi de sărbătoare, o zi de duminică, în care se cuvine să se cânte acest psalm. Părinţii bisericeşti subînţeleg în acest psalm biruinţa Bisericii Creştine asupra vrăjmaşilor.

¹ Mare este Domnul şi lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfînt al Lui; ² Bine întemeiată spre bucuria întregului pămînt. Muntele Sionu-lui, coastele de miazănoapte, cetatea împăratului celui mare.³ Dumnezeu în palatele ei se cunoaşte, cînd o apără pe ea.⁴ Că iată împăraţii s-au adunat, strînsu-s-au împreună. ⁵ Aceştia văzînd-o aşa, s-au minunat, s-au tulburat, s-au cutremurat;⁶ Cutremur i-a cuprins pe ei acolo; dureri ca ale celei ce naşte. Cu vînt puternic va sfărîma corăbiile Tarsisului.⁷ Precum am auzit, aşa am şi văzut, în cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului nostru;⁸ Dumnezeu a întemeiat-o pe ea în veac. Primit-am,

Dumnezeule, mila Ta, în mijlocul bisericii Tale.⁹ După numele Tău, Dumnezeule, aşa şi lauda Ta peste marginile pămîntului; de dreptate plină este dreapta Ta. ¹⁰ Să se veselească Muntele Sionului, să se bucure fiicele Iudeii pentru judecăţile Tale, Doamne. ¹¹ înconjuraţi Sionul şi-l cuprindeţi pe el, povestiţi de turnurile lui.¹² Puneţi-vă inimile voastre întru puterea lui şi străbateţi casele lui, ca să povestiţi neamului ce vine, ¹³ Că Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru în veac şi în veacul veacului; El ne va paşte pe noi în veci.

Psalmul 48 întru sfârşit, fiilor lui Core

Fericitul Teodorit «Denumirea întru sfârşit prevesteşte sfârşitul vieţii întregi.» Acest psalm ne învaţă să dispreţuim bogăţia, slava şi puterea omenească. El vesteşte Judecata, învierea şi Răscumpărarea. (Stihurile 8, 9,15,16)

¹ Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume:² Pămîntenii şi fiii oamenilor, împreună bogatul şi săracul. ³ Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere. ⁴ Pleca-voi spre pildă urechea mea, tîlcui-voi în sunet de psaltire gîndul meu. ⁵ Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, cînd mă va înconjura fărădelegea vrăjmaşilor mei?⁶ Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă.⁷ Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare,⁸ Că răscumpărarea sufletului este prea scumpă şi niciodată nu se va putea face,⁹ Ca să rămînă cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea.¹⁰ Fiecare vede că înţelepţii mor cum mor şi cei neînţelepţi şi nebunii şi lasă altora bogăţia lor.¹¹ Mormîntul lor va fi casa lor în veac, locaşurile lor din neam în neam, deşi numit-au cu numele lor pămînturile lor.¹² Şi omul în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.¹³ Această cale le este sminteală lor şi celor ce vor găsi de bune spusele lor.¹⁴ Ca nişte oi în iad sînt puşi, moartea îi va paşte pe ei.¹⁵ Şi-i vor stăpîni pe ei cei drepţi, şi ajutorul ce-1 nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad,¹⁶ Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mîna iadului, cînd mă va apuca.¹⁷ Să nu te temi cînd se îmbogăţeşte omul, şi cînd se înmulţeşte slava casei lui.¹⁸ Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui. ¹⁹ Chiar dacă sufletul lui se va binecuvînta în viaţa lui şi te va lăuda cînd îi vei face bine, ²⁰ Totuşi intra-va pînă la neamul părinţilor lui şi în veac nu va vedea lumină.²¹ Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor. slavă…

Psalmul 49

Al lui Asaf

Fericitul Teodorit: «Acest psalm se aseamănă cu cel precedent, deoarece prevesteşte Judecata Viitoare, Venirea Mântuitorului şi Testamentul Nou.» David spune că Dumnezeu nu primeşte acele jertfe care sunt aduse fără fapte bune.

¹ Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grăit şi a chemat pămîntul,² De la răsăritul soarelui pînă la apus. Din Sion este strălucirea frumuseţii Lui.³ Dumnezeu strălucit va veni, Dumnezeul nostru, şi nu va tăcea;⁴ Foc înaintea Lui va arde şi împrejurul Lui vifor mare.⁵ Chema-va cerul de sus şi pămîntul, ca să judece pe poporul Său.⁶ Adunaţi-I Lui pe cuvioşii Lui, pe cei ce au făcut legămînt cu El pentru jertfe.⁷ Şi vor vesti cerurile dreptatea Lui, că Dumnezeu judecător este.⁸ «Ascultă, poporul Meu, şi-ţi voi grăi ţie, IsraeleL. Şi voi mărturisi ţie: Dumnezeu, Dumnezeul tău sînt Eu.⁹ Nu pentru jertfele tale te voi mustra, iar arderile de tot ale tale înaintea Mea sînt pururea.¹⁰ Nu voi primi din casa ta viţei, nici din turmele tale ţapi, ¹¹ Că ale Mele sînt toate fiarele cîmpului, dobitoacele din munţi şi boii. ¹² Cunoscut-am toate păsările cerului şi frumuseţea ţarinii cu Mine este. ¹³ De voi flămînzi, nu-ţi voi spune ţie, că a Mea este lumea şi plinirea ei. ¹⁴ Oare, came de taur voi mînca, sau sînge de ţapi voi bea? ¹⁵ Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale, ¹⁶ Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi». ¹⁷ Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: «Pentru ce tu istoriseşti dreptăţile Mele şi iei legămîntul Meu în gura ta?¹⁸ Tu ai urît învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta. ¹⁹ De vedeai furai, alergai cu el şi cu cel desfnnat partea ta puneai.²⁰ Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşug. ²¹ Şezînd împotriva fratelui tău cleveteai şi împotriva fiului maicii tale ai pus sminteală.²² Acestea ai făcut şi am tăcut; ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ţie; mustra-te-voi şi voi pune înaintea feţei tale păcatele tale. ²³ înţelegeţi dar acestea cei ce uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească şi să nu fie Cel ce izbăveşte.²⁴ Jertfa de laudă Mă va slăvi şi acolo este calea în care voi arăta lui mîntuirea Mea».

Psalmul 50

întru sfârşit. Al lui David când a intrat către

dânsul Natan prorocul, după ce intrase el la Virsavia, femeia Iui Urie

Acest psalm este binevenit fiecărui credincios ca un model de pocăinţă. în el prorocul mărturiseşte cele două păcate mari şi totodată prevesteşte robia babilonică, de aceea spune «să se zidească zidurile Ierusalimului» distruse de duşmani. Fericitul Teodorit: David propune în acest psalm leac pentru poporul său şi pentru fiecare dintre noi, care suntem răniţi de păcat şi avem nevoie de vindecare.

¹ Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare

mila Ta ² Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.³ Mai vîrtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.⁴ Gă fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea, este pururea.⁵ Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încît drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor cînd vei judeca Tu.⁶ Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, şi în păcate m-a născut maica mea. ⁷ Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tăie, mi-ai arătat mie.⁸ Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vîrtos decît zăpada mă voi albi.⁹ Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. ¹⁰ întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. ¹¹ Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. ¹² Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfînt nu-L lua de la mine. ¹³ Dă-mi mie bucuria mîntuirii Tale, şi cu duh stăpînitor mă întăreşte.¹⁴ învăţa-voi

pe cei fărădelege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.¹⁵ Izbăveşte-mă de vărsarea de sînge, Dumnezeule, Dumnezeul mîntuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.¹⁶ Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda Ta.¹⁷ Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.¹⁸ Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima în-ffîntă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. ¹⁹ Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. ²⁰ Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei. Slavă…

Psalmul 51

întru sfârşit. Al priceperii lui David. Când a venit Doig Idumeul şi a vestit lui Saul şi i-a zis lui: a venit David în casa lui Abimelech

Psalmul a fost scris după ce Doig Idumeul a ucis pe preoţi din porunca lui Saul (I Regi 22). Dumnezeiescul David, auzind clevetire asupra preoţilor, a scris acest psalm, îndemnând pe cei care au avut de pătimit să se înarmeze cu răbdare şi totodată a descris dreptatea Judecăţii lui Dumnezeu. (Fericitul Teodorit)

¹ Ce te făleşti întru răutate, puternice?

Fărădelege toată ziua, nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici ascuţit a făcut vicleşug. ² Iubit-ai răutatea mai mult decît bunătatea, nedreptatea mai mult decît a grăi dreptatea.³ Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană! ⁴ Pentru aceasta Dumnezeu te va doborî pînă în sfîrşit, te va smulge şi te va muta din locaşul tău şi rădăcina ta din pămîntul celor vii.⁵ Vedea-vor drepţii şi se vor teme, şi de el vor rîde şi vor zice: «Iată omul care nu şi-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui,⁶ Ci a nădăjduit în mulţimea bogăţiei sale şi s-a întărit întru deşertăciunea sa».⁷ Dar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am nădăjduit în mila lui Dumnezeu, în veac şi în veacul veacului.⁸ Slăvi-Te-voi în veac, că ai făcut aceasta şi voi aştepta numele,Tău, că bun este înaintea cuvioşilor Tăi.

Psalmul 52 întru sfârşit, pentru Maelet.

Al înţelegerii lui David

Acest psalm conţine acelaşi mesaj ca şi psalmii 13,51. El prezice pieirea necredincioşilor.

¹ Zis-a cel nebun întru inima sa: «Nu este

Dumnezeu!»² Stricatu-s-au şi urîţi s-au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine.³ Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.⁴ Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este pînă la unul.⁵ Oare, nu vor cunoaşte, toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănîncă pe poporul meu cum mănîncă pîinea,⁶ Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică,⁷ Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; ruşinatu-s-au, că Dumnezeu i-a urgisit pe ei.⁸ Cine va da din Sion mîntuirea lui Israel? Cînd va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucura-se-va Iacob şi se va veseli Israel.

Psalmul 53

întru sfârşit. întru cântările înţelegerii lui David, când au venit Zifeii şi au zis lui Saul: au nu iată David s-a ascuns la noi?

David descrie ridicarea poporului iudeu şi nemulţumirea regilor păgâni. Psalmistul îl roagă pe Domnul ca să izbăvească poporul de toţi duşmanii cu puterea Numelui Său.

¹ Dumnezeule, întru numele Tău mîntu-ieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă.² Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele.³ Că străinii s-au ridicat împotriva mea şi cei tari au căutat sufletul meu şi n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor.⁴ Că iată, Dumnezeu ajută mie şi Domnul este sprijinitorul sufletului meu. ⁵ întoarce-va cele rele vrăjmaşilor mei; cu adevărul Tău îi vei pierde pe ei.⁶ De bunăvoie voi jertfi Ţie; lăuda-voi numele Tău, Doamne, că este bun,⁷ Că din tot necazul m-ai izbăvit şi spre vrăjmaşii mei a privit ochiul meu.

Psalmul 54 întru sfârşit. întru cântări.

Al înţelegerii Iui David

Acest psalm David l-a scris fiind nevoit să se refugieze în pustie din pricina lui Saul. Prorocul prevesteşte uneltirea Iudeilor împotriva Mântuitorului. Descriind suferinţele sale, David prin ele preînchi-puie suferinţele pe care le va îndura Domnul Hristos. (Fericitul Teodorit)

¹ Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea.² Ia aminte spre mine şi mă ascultă; mîhnitu-m-am întru neliniştea mea şi m-am tulburat de glasul vrăjmaşului şi de necazul păcătosului. ³ Că a abătut asupra mea fărădelege şi întru mînie m-a vrăjmăşit.⁴ Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut peste mine;⁵ Teamă şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit întunericul. ⁶ Şi am zis: «Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc?» ⁷ Iată, m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustie. ⁸ Aşteptat-am pe Dumnezeu, Cel ce mă mîntuieşte de puţinătatea sufletului şi de vifor.⁹ Nimiceşte-i, Doamne, şi împarte limbile lor, că am văzut fărădelege şi dezbinare în cetate. ¹⁰ Ziua şi noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei; fărădelege şi osteneală în mijlocul ei şi nedreptate;¹¹ Şi n-a lipsit din uliţele ei camătă şi vicleşug.¹² Că de m-ar fi ocărit vrăjmaşul, aş fi răbdat;¹³ Şi dacă cel ce mă urăşte s-ar fi fălit împotriva mea, m-aş fi ascuns de el.¹⁴ Iar tu, omule, asemenea mie, căpetenia mea şi cunoscutul meu, ¹⁵ Care împreună cu mine te-ai îndulcit de mîncări, în casa lui Dumnezeu am umblat în acelaşi gînd!¹⁶ Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii,¹⁷ Că vicleşug este în locaşurile lor, în mijlocul lor.¹⁸ Iar eu, către Dumnezeu am strigat şi Domnul m-a auzit pe mine.¹⁹ Seara şi dimineaţa şi la amiezi spune-voi, voi vesti şi va auzi glasul meu.²⁰ Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, că mulţi erau împotriva mea.²¹ Auzi-va Dumnezeu şi-i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte de veci.²² Că nu este în ei îndreptare şi nu s-au temut de Dumnezeu. întins-au mîinile lor împotriva aliaţilor lor,²³ întinat-au legămîntul Lui. Risipiţi au fost de mînia feţei Lui şi s-au apropiat inimile lor;²⁴ Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decît untdelemnul, dar ele sînt săgeţi.²⁵ Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului.²⁶ Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii. ²⁷ Bărbaţii vărsători de sînge şi vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne. Slavă…

După catisma a şaptea se zice: Sfinte Dumnezeule…

Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul 1

Când va şedea Judecătorul şi îngerii vor sta de faţă şi trâmbiţa va răsuna şi văpaia va arde, ce vei face suflete al meu ducându-te la judecată? Că atunci răutăţile tale vor sta de faţă şi greşelile tale cele ascunse se vor vădi. Pentru aceea, mai-nainte de sfârşit strigă către Judecătorul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine şi mă miluieşte.

Slavă…

Toţi să priveghem şi pe Hristos să-L întâmpinăm cu mulţime de untdelemn şi cu candele luminate ca să ne învrednicim de înlăuntrul cămării Mirelui. Că cel ce se va apuca afară de uşă, în deşert va striga lui Dumnezeu: miluieşte-mă!

Şi acum…

în patul a multor păcate zăcând eu, îmi jefuiesc nădejdea mântuirii mele. Că somnul lenevirii mele pricinuieşte sufletului meu muncă. Ci Tu, Dumnezeule, Care Te-ai născut din Fecioară, ridică-mă către cântarea Ta ca să Te slăvesc pe Tine.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Doamne Dumnezeul meu, ca un bun şi de oameni iubitor, multe mile ai făcut cu mine care nu aşteptam să le văd. Şi ce voi răsplăti bunătăţii Tale, Doamne al meu, Doamne? Mulţumesc Numelui Tău celui mult lăudat, mulţumesc milostivirii Tale celei nepovestite ce o ai spre mine, mulţumesc îndelung răbdării Tale celei neasemănate. Şi, de acum înainte, sprijineşte-mă şi-mi ajută, şi mă acoperă, Stăpâne al tuturor, ca să nu mai greşesc înaintea Ta. Că Tu cunoşti alunecarea cea lesnicioasă a firii mele, Tu ştii nepriceperea mea, Tu cunoşti cele lucrate de mine, cele întru cunoştinţă şi întru necunoştinţă, cele de voie şi fără de voie, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul. Deci, ca un bun şi iubitor de oameni Dumnezeu, şterge-le pe ele preabunule Doamne cu roua milei Tale şi ne mântuieşte pe noi pentru sfânt Numele Tău cu judecăţile care ştii. Pentru că Tu eşti lumina şi adevărul şi viaţa şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Preasfântă Doamnă, Stăpână Născătoare de Dumnezeu! Auzi-ne pre noi (rugămintea) şi miluieşte pre păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi (prenumele), roagă-L Milostivă Stăpână pre Fiul Tău şi Domnul nostru Iisus Hristos să întoarcă de la ei mânia Sa cea dreaptă, să le ierte păcatele şi fărădelegile lor ca să se învrednicească prin mila Sa de sfârşit creştinesc, cu pocăinţă şi să se învrednicească de mila sa împreună cu toţi aleşii Lui că binecuvântată şi preaproslăvită eşti în vecii vecilor. Amin.

Catisma a opta

Psalmul 55 întru sfârşit. Pentru norodul cel ce se depărtase de la cele sfinte. Lui David, spre scrisoarea stâlpului, când l-au prins pe el cei de alt neam în Ghet

După tâlcuirea Sfântului Grigore de Nissa «oamenii ce s-au îndepărtat de la cele sfinte sunt acei care s-au îndepărtat de Dumnezeu şi au încălcat poruncile Lui. Duhul Sfunt, prin gura lui David, îi cheamă pe ei spre cunoaşterea lui Dumnezeu. Sfântul Atanasie:,Acest psalm poate fi atribuit şi Bisericii, care fiind în robia păgânilor s-a îndepărtat de cele sfinte. Biserica a fost izbăvită din robia vrăjmaşului nevăzut prin Jertfa Domnului Hristos, Care S-a întrupat din seminţia lui David».

¹ Miluieşte-mă, Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziuarăzboindu-se m-a necăjit. ² Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua, că mulţi sînt cei ce se luptă cu mine, din înălţime.³ Ziua cînd mă voi teme, voi nădăjdui în Tine. ⁴ în Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul? ⁵ Toată ziua cuvintele mele au urît, împotriva mea toate gîndurile lor sînt spre rău.⁶ Locui-vor lîngă mine şi se vor ascunde; ei vor păzi călcîiul meu, ca şi cum ar căuta sufletul meu.⁷ Pentru nimic nu-i vei mîntui pe ei; în mînie popoare vei sfarîma, Dumnezeule.⁸ Viaţa mea am spus-o Ţie; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduinţa Ta.⁹ întoarce-se-vor vrăjmaşii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu eşti Tu.¹⁰ în Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvîntul; ¹¹ în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul? ¹² în mine sînt, Dumnezeule, făgăduinţele pe care le voi aduce laudei Tale,¹³ Că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

Psalmul 56

întru sfârşit: să nu strici. Al lui David, întru scrisoarea stâlpului, când a fugit el de către faţa lui Saul în peşteră

Fericitul Teodorit: «Psalmul este întitulat sd nu strici şi înseamnă sd nu-l ucizi pe Saul. David a avut ocazia să-l omoare pe Saul care îl prigonea, dar el na îndrăznit să-l nimicească şi să-i ocupe tronul.» (I Regi 24,7)

¹ Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu ² Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, pînă ce va trece fărădelegea.³ Striga-voi către Dumnezeul cel Preaînalt, Dumnezeul, Care mi-a făcut bine.⁴ Trimis-a din cer şi m-a mîntuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine.⁵ Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat. ⁶ Fiii oamenilor, dinţii lor sînt arme şi săgeţi şi limba lor sabie ascuţită. ⁷ înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pămîntul slava Ta! ⁸ Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu;⁹ Săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea. ¹⁰ Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cînta-voi şi voi lăuda slava mea.¹¹ Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.¹² Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cînta-voi Ţie între neamuri.¹³ Că s-a mărit pînă la cer mila Ta şi pînă la nori adevărul Tău. ¹⁴ Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pămîntul slava Ta!

Psalmul 57 întru sfârşit: să nu strici.

AI lui David, întru scrisoarea stâlpului

Sfântul Atanasie:, Acest psalm după conţinut este acelaşi ca şi cel anterior şi descrie care va fi sfârşitul ceîoi ce s-au ridicat împotriva Mântuitorului". Fericitul Teodorit susţine: "David în acest psalm descrie viclenia lui Saul. De mai multe ori Saul a făgăduit că nu-i va mai face rău lui David şi totuşi a încălcat această făgăduinţă. Psalmul este întitulat să nu strici fiindcă David a avut de două ori ocazie să-l omoare pe Saul şi nu i-a făcut nici un rău."

¹ De grăiţi într-adevăr dreptate, drept judecaţi, fii ai oamenilor. ² Pentru că în inimă fărădelege lucraţi pe pămînt, nedreptate mîinile voastre împletesc. ³ în-străinatu-s-au păcătoşii de la naştere, ră-tăcit-au din pîntece, grăit-au minciuni.⁴ Mî-nia lor după asemănarea şarpelui, ca a unei vipere surde, care-şi astupă urechile ei,

⁵ Care nu va auzi glasul descîntătoarelor, al vrăjitorului care vrăjeşte cu iscusinţă.

⁶ Dumnezeu va zdrobi dinţii lor în gura lor;

măselele leilor le-a sfărîmat Domnul.⁷ De nimic se vor face, ca apa care trece; întin-de-va arcul Său pînă ce vor slăbi.⁸ Ca ceara ce se topeşte vor fi nimiciţi; a căzut foc peste ei şi n-au văzut soarele.⁹ înainte ca spinii voştri să se aprindă, ca pe nişte vii întru mînie îi va înghiţi pe ei. ¹⁰ Veseli-se-va dreptul cînd va vedea răzbunarea împotriva necredincioşilor; mîinile lui le va spăla în sîngele păcătosului.¹¹ Şi va zice omul: "Da, este răsplată pentru cel drept! Da, este Dumnezeu, Care îi judecă pe ei în viaţă!"

Slavă…

Psalmul 58

întru sfârşit: să nu strici. Al lui David, întru scrisoarea stâlpului, când a trimis Saul şi a păzit casa lui ca să-l omoare pe el

Sfântul Atanasie: "Saul îl invidia pe David şi a hotărât să-l omoare." (Regi 12, 23) Psalmul proroceşte şi despre aceea că Mântuitorul a făcut multe binefaceri iudeilor, iar aceştea îl cleveteau în loc să-I mulţumească. Psalmul mai prevesteşte şi chemarea la credinţă a păgânilor, după ce Israelul se va rupe de Dumnezeu.

¹ Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se scoală împotriva mea, izbăveşte-mă.² Izbăveşte-mă de cei ce lucrează fărădelegea şi de bărbaţii vărsărilor de sînge mă izbăveşte.³ Că iată au vînat sufletul meu, stătut-au împotriva mea cei tari. ⁴ Nici fărădelegea şi nici păcatul meu nu sînt pricină, Doamne. Fără de nelegiuire am alergat şi m-am îndreptat spre Tine;⁵ Scoală-Te, întru întîmpinarea mea şi vezi. Şi Tu, Doamne, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel,⁶ Ia aminte să cercetezi toate neamurile; să nu Te milostiveşti de toţi cei ce lucrează fărădelegea. ⁷ întoarce-se-vor spre seară şi vor flămînzi ca un cîine şi vor înconjura cetatea. ⁸ Iată, vor striga cu gura lor şi sabie în buzele lor, că cine i-a auzit? ⁹ Şi Tu, Doamne, vei rîde de ei, vei face de nimic toate neamurile.¹⁰ Puterea mea în Tine o voi păzi, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti. Dumnezeul meu, mila Ta mă va întîmpina;¹¹ Dumnezeu îmi va arăta înfrîn-gerea duşmanilor mei.¹² Să nu-i omori pe ei, ca nu cumva să uite legea Ta;¹³ Risipeş-te-i pe ei cu puterea Ta şi doboară-i pe ei, apărătorul meu, Doamne.¹⁴ Păcatul gurii lor, cuvîntul buzelor lor, să se prindă întru mîndria lor şi de blestemul şi minciuna lor se va duce vestea.¹⁵ Nimiceşte-i, întru mî-nia Ta, nimiceşte-i, ca să nu mai fie! ¹⁶ Şi vor cunoaşte că Dumnezeu stăpîneşte pe Iacob şi marginile pămîntului.¹⁷ întoarce-se-vor spre seară şi vor flămînzi ca un cîine şi vor înconjura cetatea.¹⁸ Ei se vor risipi să mănînce; iar de nu se vor sătura, vor murmura.¹⁹ Iar eu voi lăuda puterea Ta şi mă voi bucura dimineaţa de mila Ta.²⁰ Că Te-ai făcut sprijinitorul meu şi scăparea mea în ziua necazului meu.²¹ Ajutorul meu eşti, Ţie-Ţi voi cînta, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti, Dumnezeul meu, mila mea.

Psalmul 59 întru sfârşit: Celor ce se vor schimba. întru scrisoarea stâlpului, a lui David, spre învăţătură, când a ars Mesopotamia Siriei şi Siria Soval şi s-a întors Iacob şi a bătut pe Edom în valea Sării, douăsprezece mii

Psalmul a fost scris după ce a ars Mesopotamia Siriei, iar Iacob întorcându-se a ars 12.000 de edomiţi în Valea Sării. După conţinut acesta nu este un psalm de biruinţă, ci mai mult o cerere, o rugăminte de ajutor. Sfântul Vasile cel Mare consideră că psalmul are titlul pentru cei ce se vor schimba, deoarece se referă la oamenii care îşi vor schimba viaţa după învăţătura Evangheliei.

¹ Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborît; mîniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre noi.² Cutremurat-ai pămîntul şi l-ai tulburat pe el; vindecă sfărîmăturile lui, că s-a cutremurat.³ Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilinţei.⁴ Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la faţa arcului;⁵ Ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi. Mîntuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi.⁶ Dumnezeu a grăit în locul cel sfînt al Său: "Bucura-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi valea Succot o voi măsura.⁷ Al Meu este Galaa-dul şi al Meu este Manase şi Efraim, tăria capului Meu;⁸ Euda, împăratul Meu; Moab, vasul nădejdii Mele.⁹ Spre Idumeea voi întinde încălţămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus".¹⁰ Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui pînă la Idumeea?¹¹ Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre? ¹² Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de la om. ¹³ Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.

Psalmul 60 întru sfârşit: întru cântări. A lui David

După opinia Fericitului Teodorit în acest psalm, David ne învaţă ce rugăciune trebuie să aducem Domnului. David ne îndeamnă să nădăjduim în Dumnezeu şi să trecem toate ispitele.

¹ Auzi, Dumnezeule, cererea mea; ia aminte la rugăciunea mea.² De la marginile pămîntului către Tine am strigat; cînd s-a mîhnit inima mea, pe piatră m-ai înălţat.³ Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului.⁴ Locui-voi în locaşul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperămîntul aripilor Tale,⁵ Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău.⁶ Zile la zilele împăratului adaugă, anii lui din neam în neam.⁷ Rămîne-va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila şi adevărul va păzi.⁸ Aşa voi cînta numelui Tău în veacul veacului, ca să împlinesc făgăduinţele mele zi de zi.

Slavă…

Psalmul 61 întru sfârşit: pentru Iditum

Sfântul Vasile cel Mare: "Acesta este un psalm despre răbdarea ce poate opri mânia; e un psalm despre smerenia pe care o dobândim după ce dezrădăcinăm trufia şi slava deşartă." Sfântul Atanasie: "Psalmul prevesteşte izbăvirea întregii omeniri din robia păcatelor prin purtarea de grijă a Mântuitorului."

¹ Oare, nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mîntuirea mea;² Pentru că El este Dumnezeul meu, Mîntuitorul meu şi Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult. ³ Pînă cînd vă ridicaţi asupra omului? Căutaţi toţi a-1 doborî, socotindu-1 ca un zid povîrnit şi ca un gard surpat. ⁴ S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvîntau şi cu inima lor mă blestemau.⁵ Dar lui Dumnezeu supu-ne-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea;⁶ Că El este Dumnezeul meu şi Mîntuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta⁷ în Dumnezeu este mîntuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu.⁸ Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru.⁹ Dar deşertăciune sînt fiii oamenilor, mincinoşi sînt fiii oamenilor; în balanţă, toţi împreună sînt deşertăciune. ¹⁰ Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea.¹¹ o dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu şi a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Psalmul 62 Al lui David. Când era el în pustia Iudeii

Sfântul Atanasie:,Acest psalm David l-a cântat când a fugit în pustie şi a scăpat de Saul. Se mai referă şi la sufletul care a fost în pustia păcatelor, iar apoi s-a întors către harul lui Hristos."

¹ Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. ² însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu,³ în pămînt pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfînt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta.

⁴ Că mai bună este mila Ta decît viaţa; buzele mele Te vor lăuda.⁵ Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea, şi în numele Tău voi ridica mîinile mele.⁶ Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu, şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.⁷ De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu ⁸ Şi întru acoperămîntul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.⁹ Iar ei în deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pămîntului; dase-vor în mîinile săbiei, părţi vulpilor vor fi.¹⁰ Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.

Psalmul 63 întru sfârşit. Al lui David

Sfântul Atanasie: "David cântă acest psalm din numele Apostolilor, care se roagă ca Domnul să-i izbăvească de prigonitorii păgâni care se împotriveau propovăduiţii Evangheliei. Acest psalm este rugăciunea unui credincios care e prigonit."

¹ Auzi, Dumnezeule, glasul meu cînd mă rog Ţie; de la frica vrăjmaşului scoate sufletul meu. ² Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulţimea celor ce lucrează fărădelege,³ Care şi-au ascuţit ca sabia limbile lor şi ca nişte săgeţi aruncă vorbele lor veninoase, ca să săgeteze din ascunzişuri pe cel nevinovat. ⁴ Fără de veste îl vor săgeta pe el şi nu se vor teme. întăritu-s-au în gînduri rele.⁵ Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: "Cine ne va vedea pe noi?"⁶ Iscodit-au fărădelegi şi au pierit cînd le iscodeau, ⁷ Ca să pătrundă înlăuntrul omului şi în adîncimea inimii lui.⁸ Dar Dumnezeu, îi va lovi cu săgeata şi fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor.⁹ Tulburatu-s-au toţi cei ce i-au văzut pe ei; şi s-a temut tot omul. ¹⁰ Şi au vestit lucrurile lui Dumnezeu şi faptele Lui le-au înţeles.¹¹ Veseli-se-va cel drept de Domnul şi va nădăjdui în El şi se vor lăuda toţi cei drepţi la inimă.

Slavă…

După catisma a opta se zice: Sfinte Dumnezeule…

Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul 1

Furtuna deznădăjduirii mă viscoleşte pe mine care m-am alunecat întru adâncurile păcatului. Ci apucă înainte, Hristoase, ca un atotputernic ocârmuitor a toată lumea, şi la limanul nepătimirii cel lin mă îndrep-tează pentru milostivirea Ta, Mântuitorule, şi mă mântuieşte. slavă…

Suflete, aceste de aici sunt vremelnice iar cele de acolo veşnice. Văd divanul şi pe Judecătorul şezând pe scaun şi tremur de hotărâre. Deci, suflete, întoarce-te că neiertată este judecata, şi acum…

Nădejdea celor deznădăjduiţi, ajutorul celor neajutoraţi, sprijineala celor ce nădăjduiesc întru tine, Sfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ajutorul tău trimi-te-L nouă.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Doamne îndurate şi milostive, ascultă rugăciunea mea şi ia aminte la glasul rugăciunii mele. Fă cu mine semn spre bine. Povăţuieşte-mă în calea Ta ca să umblu întru adevărul Tău. Veseleşte inima mea ca să se teamă de Numele Tău cel sfânt că mare eşti şi faci minuni. Tu eşti Dumnezeu însuţi şi nu este asemenea Ţie întru dumnezei, Doamne, puternic întru milă şi bun întru tărie, spre a ajuta şi a mângâia şi a mântui pe toţi cei ce nădăjduiesc în Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecilor. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Stăpână de Dumnezeu bucurată, Atot-milostivă Mijlocitoare pentru toată lumea! Cu stăruinţă alergăm noi, robii Tăi, către mijlocirea Ta (rugămintea) şi fă caldă rugăciune Fiului Tău şi Dumnezeului nostru pentru robii lui Dumnezeu (prenumele) ca să-i izbăvească pentru Tine de toate bolile şi mâhnirile, slobozindu-i de toate păcatele lor şi moştenitori ai împărăţiei sale să-i arate; că mare şi negrăită îndrăzneală ai către El ca o maică şi toate le poţi cere de la El, cea Una Preabinecuvântată întru toţi vecii. Amin.

Catisma a noua

Psalmul 64 întru sfârşit. Al cântării lui David.

Cântarea lui Ieremia şi a lui Iezechiel şi a nemerniciei norodului, când voia să iasă din robia Babilonului

Sfântul Atanasie: "în psalm se vorbeşte despre păgânii care s-au botezat în numele lui Hristos şi care îi mustră pe "înţelepţii lumii acesteia". în psalm se descrie iubirea jertfelnică a Mântuitorului faţă de Biserică şi binecuvântarea Lui se revărsă asupra pământului.

¹ Ţie Ţi se cuvine cîntare, Dumnezeule, în Sion şi Ţie Ţi se va împlini făgăduinţa în Ierusalim.² Auzi rugăciunea mea, către Tine tot trupul va veni.³ Cuvintele celor fărădelege ne-au biruit pe noi şi nelegiuirile noastre Tu le vei curăţi. ⁴ Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit; locui-va în curţile Tale. ⁵ Umplea-ne-vom de bunătăţile casei Tale; sfînt este locaşul Tău, minunat în dreptate.⁶ Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mîntuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pămîntului şi a celor de pe mare departe;⁷ Cel ce găteşti munţii cu tăria Ta, încins fiind cu putere; Cel ce tulburi adîncul mării şi vuietul valurilor ei.⁸ Tulbura-se-vor neamurile şi se vor spăi-mînta cei ce locuiesc marginile, de semnele Lui; ieşirile dimineţii şi ale serii le vei veseli.⁹ Cercetat-ai pămîntul şi l-ai adăpat pe el, bogăţiile lui le-ai înmulţit;¹⁰ Rîul lui Dumnezeu s-a umplut de apă; gătit-ai hrana lor, că aşa este gătirea Ta.¹¹ Adapă brazdele lui, înmulţeşte roadele lui şi se vor bucura de picături de ploaie, răsărind.¹² Vei binecuvînta cununa anului bunătăţii Tale şi cîmpiile Tale se vor umple de roade grase. ¹³ îngrăşa-se-vor păşunile pustiei şi cu bucurie dealurile se vor încinge.¹⁴ îmbră-catu-s-au păşunile cu oi şi văile vor înmulţi griul; vor striga şi vor cînta.

Pslamul 65

întru sfârşit. Cântarea psalmului a învierii

Acesta e un psalm de mulţumire lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Lui. Sfântul Atanasie vede în acest psalm prevestirea învierii sufletelor, aducerea păgânilor la credinţă, suferinţele Sfinţilor Apostoli, pe care le vor îndura pentru predicarea Evangheliei.

¹ Strigaţi lui Dumnezeu tot pămîntul.

Cîntaţi numele Lui; daţi slavă laudei Lui.

² Ziceţi lui Dumnezeu: Cît sînt de înfricoşătoare lucrurile Tale! Pentru mulţimea puterii Tale, Te vor linguşi vrăjmaşii Tăi.

³ Tot pămîntul să se închine Ţie, şi să cînte Ţie, să cînte numelui Tău.⁴ Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, înfricoşător în sfaturi mai mult decît fiii oamenilor.⁵ Gel ce preface marea în uscat, prin rîu vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veseli de El,⁶ De Cel ce stăpîneşte cu puterea Sa veacul. Ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce se răzvrătesc să nu se înalţe întru sine.⁷ Binecuvântaţi neamuri pe Dumnezeul nostru şi faceţi să se audă glasul laudei Lui,⁸ Care a dat sufletului meu viaţă şi n-a lăsat să se clatine picioarele mele.⁹ Că ne-ai cercetat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit pe noi, precum se lămureşte argintul. ¹⁰ Prinsu-ne-ai pe noi în cursă; pus-ai necazuri pe umărul nostru; ¹¹ Ridicat-ai oameni pe capetele noastre, trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos la odihnă. ¹² Intra-voi în casa Ta cu arderi de tot, împlini-voi Ţie făgăduinţele mele, ¹³ Pe care le-au rostit buzele mele şi le-a grăit gura mea, întru necazul meu.¹⁴ Arderi de tot grase voi aduce Ţie, cu tămîie şi berbeci; îţi voi jertfi boi şi ţapi. ¹⁵ Veniţi de auziţi toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu şi vă voi povesti cîte a făcut El sufletului meu.¹⁶ Către Dînsul cu gura mea am strigat şi L-am lăudat cu gura mea.¹⁷ Nedreptate de am avut în inima mea să nu mă audă Domnul. ¹⁸ Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu; luat-a aminte glasul rugăciunii mele.¹⁹ Bi-necuvîntat este Dumnezeu, Care n-a depărtat rugăciunea mea şi mila Lui de la mine.

Psalmul 66

întru sfârşit: întru laude, al cântării lui David

Sfântul Atanasie şi Fericitul Ieronim văd în acest psalm prorocia despre întruparea lui Dumnezeu şi mântuirea tuturor neamurilor. El se aseamănă cu psalmul 84 şi se presupune că ambii psalmi erau cântaţi la Templu în timpul sărbătorii Cincizecimii.

¹ Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvântează, luminează faţa Ta spre noi şi ne miluieşte,² Ca să cunoaştem pe pămînt calea Ta, în toate neamurile mîntuirea Ta³ Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate.⁴ Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele cu dreptate şi neamurile pe pămînt le vei povăţui.⁵ Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pămîntul şi-a dat rodul său.⁶ Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, şi să se teamă de Tine toate marginile pămîntului.

Slavă…

Psalmul 67 întru sfârşit: al cântării lui David

Acest psalm în sens duhovnicesc este cântecul de biruinţă al Bisericii lui Hristos. Sfântul Atanasie vede în psalm Venirea Domnului, biruirea vrăjmaşului văzut şi nevăzut, eliberarea din robia diavolului, făgăduind Sfântul Duh, mângâierea Sfinţilor Apostoli, chemarea la credinţă a păgânilor, înălţarea Domnului.

¹ Să se scoale Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.² Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu,³ Iar drepţii să se bucure şi să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze în veselie. ⁴ Cîntaţi lui Dumnezeu, cîntaţi numelui Lui, gătiţi calea Celui ce străbate pustia, Domnul este numele Lui,⁵ Şi vă bucuraţi înaintea Lui. Să se tulbure de faţa Lui, a Părintelui orfanilor şi a Judecătorului văduvelor.⁶ Dumnezeu este în locul cel sfînt al Lui. Dumnezeu aşază pe cei singuratici in casa,⁷ Scoate cu vitejie pe cei legaţi în obezi, la fel pe cei amărîţi, pe cei ce locuiesc în morminte.

⁸ Dumnezeule, cînd mergeai Tu înaintea poporului Tău, cînd treceai Tu prin pustie,

⁹ Pămîntul s-a cutremurat şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel. ¹⁰ Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moştenirii Tale. Ea a slăbit, dar Tu ai întărit-o.¹¹ Vietăţile Tale locuiesc în ea; întru bunătatea Ta, Dumnezeule, purtat-ai grijă de cel sărac.¹² Domnul va da cuvîntul celor ce vestesc cu putere multă. ¹³ împăratul puterilor, poporului iubit va împărţi prăzile.¹⁴ Dacă veţi dormi în mijlocul moştenirilor voastre, aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbiţei şi spatele vostru va străluci ca aurul.¹⁵ Cînd împăratul cel ceresc va împrăştia pe regi în ţara Sa, ei vor fi albi ca zăpada pe Selmon.¹⁶ Munte al lui Dumnezeu este Muntele Vasan, munte de piscuri este Muntele Vasan.¹⁷ Pentru ce munţi cu piscuri pizmuiţi muntele în care a binevoit Dumnezeu să locuiască în el, pentru că va locui în el pînă la sfîrşit?¹⁸ Carele lui Dumnezeu sînt mii de mii; mii sînt cei ce se bucură de ele. Domnul în mijlocul lor, pe Sinai, în locaşul Său cel sfînt.¹⁹ Suitu-Te-ai la înălţime, robit-ai mulţime, luat-ai daruri de la oameni, chiar şi cu cei răzvrătiţi, îngăduiţi au fost să locuiască.²⁰ Domnul Dumnezeu este binecuvîntat, binecu-vîntat este Dumnezeu zi de zi; să sporească între noi, Dumnezeul mîntuirii noastre. ²¹ Dumnezeul nostru este Dumnezeul mîntuirii şi ale Domnului Dumnezeu sînt ieşirile morţii.²² Dar Dumnezeu va sfărîma capetele vrăjmaşilor Săi, creştetul părului celor ce umblă întru greşelile lor.²³ Zis-a

Domnul: "Din Vasan îi voi întoarce, întoar-ce-voi pe vrăjmaşii tăi dîn adîncurile mării, ²⁴ Pentru ca să se afunde piciorul tău în sîn-ge şi limba cîinilor tăi în sîngele vrăjmaşilor tăi". ²⁵ Văzut-am, Dumnezeule, intrarea Ta, văzut-am intrarea Dumnezeului şi împăratului meu în locaşul cel sfint:²⁶ înainte mergeau căpeteniile, după ei cei ce cîntau din strune, în mijloc fecioarele bătînd din timpane şi zicînd: ²⁷ "în adunări binecu-vîntaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel!"²⁸ Acolo era Veniamin cel mai tînăr, în uimire; căpeteniile lui Iuda, povăţuitorii lor, căpeteniile Zabulo-nului, căpeteniile Neftalimului şi ziceau: ²⁹ "Porunceşte, Dumnezeule, puterii Tale; întăreşte, Dumnezeule, această lucrare pe care ai făcut-o nouă.³⁰ Pentru locaşul Tău, din Ierusalim, îţi vor aduce împăraţii daruri.³¹ Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunaţi împotriva junicilor popoarelor, ca să nu fie depărtaţi cei care au fost încercaţi ca argintul.³² Risipeşte neamurile cele ce voiesc războaie". Veni-vor soli din Egipt; Etiopia va întinde mai înainte la

Dumnezeu mîna ei, zicînd:³³ "împărăţiile pământului cîntaţi lui Dumnezeu, cîntaţi Domnului.³⁴ Cîntaţi Dumnezeului Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre răsărit; iată va da glasul Său, glas de putere.³⁵ Daţi slavă lui Dumnezeu! Peste Israel măreţia Lui şi puterea Lui în nori.³⁶ Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel; însuşi va da putere şi întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu".

Slavă…

Psalmul 68 Al lui David întru sfârşit: pentru cei ce se vor schimba

Sfântul Atanasie: Psalmul conţine o rugă a Mântuitorului din numele întregii omeniri şi enumera din ce cauză El a pătimit Moartea pe Cruce, prevesteşte trăirea după învăţătura Evangheliei şi înfăţişează închinarea în Duh şi Adevăr.

¹ Mîntuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape pînă la sufletul meu.² Afundatu-m-am în noroiul adîncului, care n-are fund.³ Intrat-am în adîncurile mării şi furtuna m-a potopit. ⁴ Ostenit-am strigînd, amorţit-a gîtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.⁵ înmul-ţitu-s-au mai mult decît perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar.⁶ întăritu-s-au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit. ⁷ Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşelele mele de la Tine nu s-au ascuns. ⁸ Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.⁹ Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu.¹⁰ înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii mele,¹¹ Că rîvna casei Tale m-a mîncat, şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.¹² Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a fost spre ocară mie.¹³ Şi m-am îmbrăcat cu sac şi am ajuns pentru ei de batjocură.¹⁴ împotriva mea grăiau cei ce şedeau în porţi şi despre mine cîntau cei ce beau vin.¹⁵ Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bineplăcut.¹⁶ Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale. ¹⁷ Mîntu-ieşte-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc şi din adîn-cul apelor,¹⁸ Ca să nu mă înece viitoarea apei, nici să mă înghită adîncul, nici să-şi închidă peste mine adîncul gura lui.¹⁹ Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine.²⁰ Să nu-ţi întorci faţa Ta de la credinciosul Tău, cînd mă necăjesc. Degrab mă auzi.²¹ Ia aminte la sufletul meu şi-l mîntuieşte pe el; din mîinile vrăjmaşilor mei izbăveşte-mă,²² Că Tu cunoşti ocara mea şi ruşinea mea şi înfruntarea mea; ²³ înaintea Ta sînt toţi cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări şi necaz,²⁴ Şi am aşteptat pe cel ce m-ar milui şi nu era, şi pe cei ce m-ar mîngîia şi nu i-am aflat.²⁵ Şi mi-au dat spre mîncarea mea fiere şi în setea mea m-au adăpat cu oţet. ²⁶ Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire şi sminteală; ²⁷ Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă, şi spinarea lor pururea o gîrboveşte.²⁸ Varsă peste ei urgia Ta şi mînia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;

²⁹ Facă-se curtea lor pustie şi în locaşurile lor să nu fie locuitori;³⁰ Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit, şi au înmulţit durerea rănilor lui. ³¹ Adaugă fărădelege la fărădelegea lor, şi să nu intre întru dreptatea Ta;³² Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie. ³³ Sărac şi îndurerat sînt eu; mîntuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească.³⁴ Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cîntare şi-Lvoi preamări pe El cu laudă;³⁵ Şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decît viţelul tînăr, căruia îi cresc coarne şi unghii.³⁶ Să rîdă săracii şi să se veselească; cîntaţi lui Dumnezeu şi viu va fi sufletul vostru! ³⁷ Că a auzit pe cei săraci Domnul, şi pe cei ferecaţi în obezi ai Săi nu i-a urgisit.³⁸ Să-L laude pe El cerurile şi pămîntul, marea şi toate cîte se tîrăsc în ea. ³⁹ Că Dumnezeu va mîntui Sionul şi se vor zidi cetăţile lui Iuda, şi vor locui acolo şi-l vor moşteni pe el; ⁴⁰ Şi seminţia credincioşilor Lui îl va stă-pîni pe el, şi cei ce iubesc numele Lui vor locui în el.

Psalmul 69

întru sfârşit: al lui David; spre aducerea aminte ca să mă mântuiască pe mine Domnul

David a scris acest psalm atunci când era urmărit de către Abesalom şi este întitulat "spre aducere aminte", fiindcă întotdeauna trebuie să ne amintim de păcatele care le-am făcut şi să ne pocăim. Sfântul Atanasie: "Prorocul cântă acest psalm din numele întregii omeniri şi îl roagă pe Domnul să vină în ajutor."

¹ Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te!² Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu;³ Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele;⁴ întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: "Bine, bine!"⁵ Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mîntuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul! " ⁶ Iar eu sărac sînt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă!⁷ Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.

Slavă…

După catisma a noua se zice: Sfinte Dumnezeule…

Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul al 2-lea:

Gândesc la ziua cea înfricoşată şi plâng faptele mele cele rele. Cum voi răspunde Celui fără de moarte împărat? Şi cu ce îndrăznire voi căuta la Judecătorul, eu curvarul? Milostive Părinte, Fiule Unule-Născut, Duhule cel Sfânt, miluieşte-mă.

Slavă…

în valea plângerii, la locul ce ai rânduit, când vei şedea, Milostive, judecată dreaptă să faci, să nu vădeşti cele ascunse ale mele, nici să mă ruşinezi înaintea îngerilor. Ci cruţă-mă, Dumnezeule, şi mă miluieşte.

Şi acum…

Nădejde şi acoperământ tare al celor ce aleargă la tine, bună de Dumnezeu Născătoare, părtinitoarea lumii, roagă, împreună cu cei fără de trup, pe Cel ce l-ai născut, pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, să izbăvească sufletele noastre de toată îngrozirea, singură binecuvântată.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Care singur ştii boala ticălosului meu suflet şi tămăduirea acestuia, tămăduieşte-1 pe dânsul precum ştii, pentru mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale. Căci din faptele mele nu este cu putinţă a pune peste dânsul alifie, nici untdelemn, nici legături. Ci, Tu, Care ai venit să chemi nu pe cei drepţi ci pe cei păcătoşi la pocăinţă, fie-Ţi milă, îndură-Te, milostiveşte-Te spre dânsul, rupe zapisul faptelor mele celor multe şi urâte şi mă povăţuieşte la calea Ta cea dreaptă. Ca umblând întru adevărul Tău, să pot scăpa de săgeţile vicleanului şi aşa să stau fară de osândă înaintea înfricoşatului Tău divan, slăvind şi lăudând preasfântul Tău Nume în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Doamnă Stăpână Născătoare de Dumnezeu! Cu smerenie, căzând, Te rugăm (rugămintea) şi nu le închide păcătoşilor robilor Tăi (prenumele) bogăţia darurilor tale, fereşte-i de căderile în păcat, de clevetirile răuvoitorilor, de scârbă şi nevoi, de moarte năprasnică şi de muncile veş-nice. Dăraieşte-le lor duhul umilinţei, smerenie inimii, curăţenie minţii şi părăsirea păcatelor ca toţi cu mulţumire lăudându-Te, să ne învrednicim de împărăţia Cerurilor şi acolo împreună cu toţi sfinţii să slăvim preacinstitul şi preamăritul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh în vecii vecilor. Amin.

Catisma a zecea

Psalmul 70

Al lui David. Psalmul fiilor lui Ionadav şi al celor ce s-au robit mai întâi.

Nescris deasupra la evrei

Fericitul Teodorit: "Psalmul este un strigăt al izraelitenilor care se află în robia babilonienilor şi cer izbăvire." Sfântul Atanasie: "în psalm Sfinţii Apostoli aduc rugăciune lui Dumnezeu şi-I mulţumesc că în timpul prigoanei Domnul I-a întărit să propovăduiască Evanghelia şi I-a biruit pe demonii care unelteau rele împotriva lor."

¹ Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac.² întru dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate, pleacă urechea Ta către mine şi mă mîntuieşte.³ Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să mă mîntuieşti,⁴ Că întărirea şi scăparea mea eşti Tu. ⁵ Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mîna păcătosului, din mîna călcătorului de lege şi a celui ce face strîmbătate, ⁶ Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele.⁷ întru Tine m-am întărit din pîntece; din pîntecele maicii mele Tu eşti acoperitorul meu; întru Tine este lauda mea pururea. ⁸ Ga o minune m-am făcut multora, iar Tu eşti ajutorul meu cel tare.⁹ Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată ziua mare-cuviinţa Ta.¹⁰ Nu mă lepăda la vremea bătrîneţilor; cînd va lipsi tăria mea, să nu mă laşi pe mine.¹¹ Că au zis vrăjmaşii mei mie şi cei ce păzesc sufletul meu s-au sfătuit împreună,¹² Zi-cînd: Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriţi-1 şi-l prindeţi pe el, că nu este cel ce izbăveşte. ¹³ Dumnezeule, nu Te depărta de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!¹⁴ Să se ruşineze şi să piară cei ce defăimează sufletul meu, să se îmbrace cu ruşine şi înfruntare cei ce caută să-mi facă rău.¹⁵ Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine şi voi înmulţi lauda Ta.¹⁶ Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mîntuirea Ta, al căror nume nu-1 cunosc.¹⁷ Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, aduce-mi-voi aminte numai de dreptatea Ta. ¹⁸ Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţile mele, şi eu şi astăzi vestesc minunile Tale. ¹⁹ Pînă la bătrîneţe şi cărunteţe,²⁰ Dumnezeule, să nu mă părăseşti,²¹ Ca să vestesc braţul Tău la tot neamul ce va să vină,²² Puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, pînă la cele înalte, măreţiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea Ţie?²³ Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar întorcîndu-Te mi-ai dat viaţă şi din adîncurile pămîntului iarăşi m-ai scos.²⁴ Înmulţit-ai spre mine mărirea Ta şi întorcîndu-Te m-ai mîngîiat şi din adîncurile pămîntului iarăşi m-ai scos.²⁵ Că eu voi lăuda cu instrumente de cîntare adevărul Tău, Dumnezeule, cînta-voi Ţie din alăută, Sfintul lui Israel.²⁶ Bucura-se-vor buzele mele cînd voi cînta Ţie şi sufletul meu pe care l-ai mîntuit.²⁷ încă şi limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, cînd vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi facă rău.

Psalmul 71 Al lui David. Despre Solomon

Psalmul se referă la Mesia — Dumnezeu şi Om (Stihurile 5, 8, 12, 17). Sfântul Atanasie: în acest psalm se prevesteşte a doua venire a Mântuitorului şi chemarea la credinţă a păgânilor. Este numit

Pentru Solomon deoarece Hristos este Adevăratul Solomon, Făcătorul de Pace.

¹ Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului şi dreptatea Ta fiului împăratului,² Ca să judece pe poporul Tău cu dreptate şi pe săracii Tăi cu judecată.³ Să aducă munţii pace poporului Tău şi dealurile dreptate. ⁴ Judeca-va pe săracii poporului şi va milui pe fiii săracilor şi va umili pe clevetitor.⁵ Şi se vor teme de Tine cît va fi soarele şi cît va fi luna din neam în neam.⁶ Pogorî-se-va ca ploaia pe lînă şi ca picăturile ce cad pe pămînt.⁷ Răsări-va în zilele lui dreptatea şi mulţimea păcii, cît va fi luna.⁸ Şi va domni de la o mare pînă la alta şi de la rîu pînă la marginile lumii.⁹ înaintea lui vor îngenunchea etiopienii şi vrăjmaşii lui ţă-rîna vor linge. ¹⁰ împăraţii Tarsisului şi insulele daruri vor aduce, împăraţii arabilor şi ai reginei Saba prinoase vor aduce.¹¹ Şi se vor închina lui toţi împăraţii pămîntului, toate neamurile vor sluji lui.¹² Că a izbăvit pe sărac din mîna celui puternic şi pe sărmanul care n-avea ajutor.¹³ Va avea milă de sărac şi de sărman şi sufletele săracilor va mîntui;¹⁴ De camătă şi de asuprire va scăpa sufletele lor şi scump va fi numele lor înaintea lui.¹⁵ Şi va fi viu şi se va da lui din aurul Arabiei şi se vor ruga pentru el pururea; toată ziua îl vor binecuvînta pe el.¹⁶ Fi-va belşug de pîine pe pămînt pînă-n vîrful munţilor; pomii roditori se vor înălţa ca cedrii Libanului; şi vor înflori cei din cetate ca iarba pămîntului.¹⁷ Numele lui va dăinui pe vecie; cît va fi soarele va fi pomenit numele lui.¹⁸ Se vor binecuvînta în el toate seminţiile pămîntului, toate neamurile îl vor ferici pe el.¹⁹ Binecuvîntat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul Care face minuni. ²⁰ Şi binecuvîntat este numele slavei Lui în veac şi în veacul veacului.²¹ Tot pămîntul se va umple de slava Lui. Amin. Amin.

Slavă…

Psalmul 72

Al lui Asaf. Sfarşitu-s-au cântările lui David, fiului lui lesei

Sfântul Atanasie: "în acest psalm prorocul neagă părerea unor oameni care susţin că Voia Domnului este necunoscută şi neînţeleasă."

¹ Cît de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă; ² Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei.³ Că am pizmuit pe cei fărădelege, cînd vedeam pacea păcătoşilor.⁴ Că n-au necazuri pînă la moartea lor şi tari sînt cînd lovesc ei.⁵ De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sînt biciuiţi.⁶ Pentru aceea îi stăpîneşte pe ei mîndria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia.⁷ Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală. ⁸ Gîndesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus. ⁹ Pînă la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pămîntul.¹⁰ Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sînt plini de zile bune ¹¹ Şi zice: "Cum? Ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt? ¹² Iată, aceştia sînt păcătoşi şi sînt îndestulaţi. Veşnic sînt bogaţi".¹³ Iar eu am zis: "Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mîinile mele,¹⁴ Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă".¹⁵ Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legămîntul neamului fiilor Tăi. ¹⁶ Şi mă frămîntam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.¹⁷ Pînă ce am intrat în locaşul cel sfînt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfirşitul celor răi:¹⁸ într-adevăr, pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborît cînd se înălţau.¹⁹ Cît de iute i-a pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.²⁰ Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic I-ai făcut.²¹ De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit.²² Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sînt pururea cu Tine.²³ Apucatu-m-ai de mîna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit.²⁴ Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pămînt?²⁵ Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac.²⁶ Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.²⁷ Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.

Psalmul 73 AI priceperii lui Asaf

Psalmul prezice dărâmarea Ierusalimului după ce Hristos va învia. Psalmul nu are nici o denumire. După cum a prezis Domnul Hristos: "Iată casa voastră va fi pustiită." (Matei 23, 28) Prezicând despre nenorocirile ce vor veni peste iudei, psalmul se referă şi la mântuirea creştinilor.

¹ Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, pînă în sfîrşit? Aprinsu-s-a inima Ta peste oile păşunii Tale.² Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîştigat de la început.³ Izbăvit-ai toiagul moştenirii Tale, muntele Sionului, acesta în care ai locuit.⁴ Ridică mîinile Tale împotriva mîndriilor lor, pînă la sfîrşit, că rău a făcut vrăjmaşul în locul cel sfînt al Tău.⁵ Şi s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne; ⁶ Sfărîmat-au intrarea cea de deasupra.⁷ Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău, cu topoare şi ciocane l-au sfărîmat. ⁸ Ars-au cu foc locaşul cel sfînt al Tău, pînă la pămînt; spurcat-au locul numelui Tău. ⁹ Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: "Veniţi să ardem toate locurile de prăz-nuire ale lui Dumnezeu de pe pămînt".¹⁰ Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este profet şi pe noi nu ne va mai cunoaşte. ¹¹ Pînă cînd, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul, pînă cînd va huli potrivnicul numele Tău, pînă în sfîrşit? ¹² Pentru ce întorci mîna Ta şi dreapta Ta din sînul Tău, pînă în sfîrşit? ¹³ Dar Dumnezeu, împăratul nostru înainte de veac, a făcut mîntuire în mijlocul pămîntului.¹⁴ Tu ai despărţit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă;¹⁵ Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mîncare popoarelor pustiului.¹⁶ Tu ai deschis izvoare şi pîraie; Tu ai secat rîurile Itanului.¹⁷ A Ta este ziua şi a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina şi soarele.¹⁸ Tu ai făcut toate marginile pămîntului; vara şi primăvara Tu le-ai zidit.¹⁹ Adu-Ţi aminte de aceasta: vrăjmaşul a ocărît pe Domnul şi poporul cel fără de minte a hulit numele Tău.²⁰ Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine;

sufletele săracilor Tăi să nu le uiţi pînă în sfîrşit.²¹ Caută spre legămîntul Tău, că s-au umplut ascunzişurile pămîntului de locuinţele fărădelegilor.²² Să nu se întoarcă ruşinat cel umilit; săracul şi sărmanul să laude numele Tău.²³ Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ţi aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinsteşte cel fără de minte.²⁴ Nu uita strigătul vrăjmaşilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine.

Slavă…

Psalmul 74 Al lui Asaf. întru sfârşit: să nu strici

Psalmul prevesteşte sfârşitul lumii şi înfricoşata Judecată a lui Dumnezeu. David ne îndeamnă să nu stricăm virtuţile şi gândurile blagocestive, ci să păstrăm curăţia minţii şi să moştenim viaţa veşnică.

¹ Lăuda-Te-vom pe Tine, Dumnezeule, lăuda-Te-vom şi vom chema numele Tău. ² Voi spune toate minunile Tale. "Cînd va fi vremea, zice Domnul, cu dreptate voi judeca. ³ Cutremuratu-s-a pămîntul şi toţi cei ce locuiesc pe el; eu am întărit stîlpii lui".⁴ Şi am zis celor fărădelege: "Nu faceţi fărădelege!", şi păcătoşilor: "Nu înălţaţi fruntea! ⁵ Nu ridicaţi la înălţime fruntea voastră, să nu grăiţi nedreptate împotriva lui Dumnezeu". ⁶ Că nici de la răsărit, nici de la apus, nici din munţii pustiei, nu vine ajutorul;⁷ Ci Dumnezeu este Judecătorul; pe unul îl smereşte şi pe altul îl înalţă.⁸ Paharul este în mîna Domnului, plin cu vin curat bine-mirositor, şi-l trece de la unul la altul, dar drojdia lui nu s-a vărsat; din ea vor bea toţi păcătoşii pămîntului.⁹ Iar eu mă voi bucura în veac, cînta-voi Dumnezeului lui Iacob.¹⁰ Şi toate frunţile păcătoşilor voi zdrobi şi se va înălţa fruntea dreptului.

Psalmul 75 Al lui Asaf. întru sfârşit: întru cântări Cântarea asupra Asirienilor

Sfântul Atanasie: "Acest psalm are acelaşi conţinut ca şi psalmul precedent, deoarece descrie Judecata lui Dumnezeu." în psalm se proslăveşte biruinţa drepţilor asupra duşmanilor văzuţi şi nevăzuţi.

¹ Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu; în Israel mare este numele Lui.² Că s-a făcut în Ierusalim locul Lui şi locaşul Lui în Sion.

³ Acolo a zdrobit tăria arcurilor, arma şi sabia şi războiul. ⁴ Tu luminezi minunat din munţii cei veşnici.⁵ Tulburatu-s-au toţi cei nepricepuţi la inimă, dormit-au somnul lor şi toţi cei războinici nu şi-au mai găsit inimile.⁶ De certarea Ta, Dumnezeule al lui Iacob, au încremenit călăreţii pe cai.⁷ Tu înfricoşător eşti şi cine va sta împotriva mîniei Tale? ⁸ Din cer ai făcut să se audă judecată; pămîntul s-a temut şi s-a liniştit,

⁹ Cînd s-a ridicat la judecată Dumnezeu, ca să mîntuiască pe toţi blînzii pămîntului.

¹⁰ Că gîndul omului Te va lăuda şi amintirea gîndului Te va prăznui.¹¹ Faceţi făgăduinţe şi le împliniţi Domnului, Dumnezeului vostru; toţi cei dimprejurul Lui vor aduce daruri¹² Celui înfricoşător şi Celui ce ia duhurile căpeteniilor, Celui înfricoşător împăraţilor pămîntului.

Psalmul 76 Al lui Asaf. întru sfârşit: pentru Iditum

Prorocul ne învaţă ce rugăciune trebuie să aducem Domnului din numele celor necăjiţi. David a dat acest psalm mai marilor cântăreţi Asaf şi Iditum, ca ei să-1 cânte la Templu.

¹ Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu, şi a căutat spre mine.² în ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar şi noaptea mîinile mele stau întinse înaintea Lui şi n-am slăbit; sufletul n-a vrut să se mîngîie.³ Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat; gîndit-am şi a slăbit duhul meu. ⁴ Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-am şi n-am grăit.⁵ Gîndit-am la zilele cele de demult şi de anii cei veşnici mi-am adus aminte şi cugetam;⁶ Noaptea în inima mea gîndeam şi se frămînta duhul meu zicînd: ⁷ Oare, în veci mă va lepăda Domnul şi nu va mai binevoi în mine? ⁸ Oare, pînă în sfîrşit mă va lipsi de mila Lui, din neam în neam? ⁹ Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mîinile Lui îndurările Sale?¹⁰ Şi am zis: Acum am început să înţeleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.¹¹ Adu-su-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început.¹² Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă voi gîndi.

¹³ Dumnezeule, în sfinţenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni! ¹⁴ Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta. Izbăvit-ai cu braţul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif.¹⁵ Vă-zutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s-au spăimîntat şi s-au tulburat adîncurile.¹⁶ Glas au dat norii că săgeţile Tale trec.¹⁷ Glasul tunetului Tău în vîrtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătin-atu-s-a şi s-a cutremurat pămîntul. ¹⁸ în mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe şi urmele Tale nu se vor cunoaşte.¹⁹ Povăţuit-ai ca pe nişte oi pe poporul Tău, cu mîna lui Moise şi a lui Aaron.

Slavă…

După catisma a zecea se zice: Sfinte Dumnezeule…

Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul al 6-lea

De înfricoşata zi a venirii Tale şi de nemitamica judecată temându-mă, Doamne, mă spăimântez şi tremur ca cela ce am mulţime de păcate. Ci ca un milostiv Dumnezeu, mai-nainte de sfârşit întoarce-mă şi mă mântuieşte, Mântuitorul meu, mult milostive.

Slavă…

Când se vor pune scaunele la judecată, Doamne, şi oamenii vor sta înaintea divanului Tău, atunci nu va fi mai cinstit împăratul decât ostaşul, nici nu va fi mai presus stăpânul decât robul, că fiecare din faptele sale, sau se va slăvi sau se va ruşina.

Şi acum…

Preacurată Fecioară, Maica lui Hristos, numai tu singură te-ai învrednicit de mari daruri căci ai născut cu trup pe unul din Treime, pe Hristos, Dătătorul de viaţă, spre mântuirea sufletelor noastre.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Doamne Dumnezeul nostru, Cel bogat întru milă şi necuprins întru îndurări, Care singur eşti din fire fără de păcat şi pentru noi fără de păcat Te-ai făcut om, ascultă în ceasul acesta această dureroasă a mea rugăciune că sărac şi lipsit sunt eu de fapte bune şi inima mea s-a tulburat întru mine. Că Tu, Doamne, înaltule împărat al cerului şi al pământului, ştii că toată tinereţea mea în păcate o am cheltuit şi umblând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul bucurie dracilor, cu totul am urmat diavolului, tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor. Că întunecându-mi-se gândul din copilărie şi până acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta cea sfântă ci, cu totul robindu-mă de poftele care mă cuprind, m-am făcut râs şi batjocură dracilor, nicidecum în minte socotind că nesuferită este urgia îngrozirii Tale cea asupra păcătoşilor şi gătită fiind gheena focului. Şi, dintru această pricină întru deznădăj-duire căzând şi nici de cum întru simţire de întoarcere viind, pustiu şi gol de dragostea cea de la Tine m-am făcut. Că ce fel de păcat nu am făcut? Ce lucru drăcesc nu am lucrat? Ce faptă grozavă şi înverşunată nu am săvârşit cu covârşire şi cu sârguinţă? Mintea cu totul mi-am întinat prin cugete trupeşti, trupul mi-am spurcat prin amestecări, duhul cu totul mi l-am pângărit cu învoirea spre păcat. Toate mădularele ticălosului meu trup a lucra şi a sluji la păcate le-am pornit. Şi cine dar nu mă va plânge pe mine ticălosul? Cine nu mă va tângui pe mine osânditul? Pentru că singur eu, Stăpâne, mânia Ta o am întărâtat, eu singur urgia Ta asupra mea o am aţâţat, eu singur răutate înaintea Ta am făcut, întrecând şi covârşind pe toţi cei din veac păcătoşi, fără de asemănare păcătuind şi fără de iertare. Ci, de vreme ce eşti mult milostiv şi mult milosârd, Iubitorule de oameni, şi aştepţi întoarcerea oamenilor, iată şi eu mă arunc pe sine-mi înaintea înfricoşatului şi nesuferitului Tău divan şi, ca şi cum m-aş atinge de preacuratele Tale picioare, dintru adâncul sufletului strig Ţie: milostiveşte-Te, Doamne, iartă-mă îndurate, ajută neputinţei mele, pleacă-Te nedumeririi mele, ia aminte la rugăciunea mea şi lacrimile mele să nu le treci. Pri-meşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc şi rătăcit fiind, întoarce-mă, şi întorcându-mă îmbrăţişează-mă şi mă iartă, căci mă rog. Pentru că nu ai pus pocăinţă drepţilor, nu ai pus iertare celor ce nu greşesc ci ai pus pocăinţă asupra mea, a păcătosului, întru acelea care spre întărâtarea Ta am lucrat. Gol şi descoperit stau înaintea Ta, cunoscătorule de inimi, Doamne, mărtu-risindu-mi păcatele mele. Pentru că nu pot să caut şi să văd înălţimea cerului fiind împilat de greutatea păcatelor mele. Deci, luminează-mi ochii inimii mele şi dă-mi mie umilinţă spre pocăinţă şi zdrobire de inimă spre îndreptare ca, cu bună nădejde şi cu adevărată deplină adeverire, să merg la lumea cea de acolo, lăudând şi binecuvântând totdeauna preasfânt Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Apărătoare sârguincioasă, Maica Domnului Celui de Sus! Caută din înălţimea Ta cea sfântă la robii lui Dumnezeu (prenumele) şi arată asupra lor milele Tale minunate: (rugămintea) slobozeşte-i de tot necazul, povăţuieşte-i pe calea tuturor virtuţilor şi a facerii de bine, izbăveşte-i de ispite, nenorociri şi boli. Că nu avem alt ajutor, nici altă Mijlocitoare bună, nici altă Mângâietoare afară de Tine, o, Maica tuturor celor scârbiţi şi năpăstuiţi. Tu eşti după Dumnezeu nădejdea şi Apărătoarea noastră şi spre Tine nădăjduind, Ţie ne predăm pre noi înşine şi unul pre altul şi toată viaţa noastră în vecii vecilor. Amin.

Catisma a unsprezecea

Psalmul 77 Al înţelegerii lui Asaf

Sfântul Atanasie: "Acest psalm îl cântă Asaf povăţuind "poporul nou" să asculte legea Evangheliei şi învinuieşte poporul iudeu pentru că primind mulţimea binefacerilor de la Domnul s-au arătat nemulţămitori."

¹ Luaţi aminte, poporul meu, la legea mea, plecaţi urechile voastre spre graiurile gurii mele. ² Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru început, ³ Cîte am auzit şi am cunoscut şi cîte părinţii noştri ne-au învăţat.⁴ Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam în neam,⁵ Vestind laudele Domnului şi puterile Lui şi minunile pe care le-a făcut.⁶ Şi a ridicat mărturie în Iacob şi lege a pus în Israel.⁷ Cîte a poruncit părinţilor noştri ca să le arate pe ele fiilor lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină,⁸ Fiii ce se vor naşte şi se vor ridica şi le vor vesti fiilor lor,⁹ Ca să-şi pună în Dumnezeu nădejdea lor şi să nu uite binefacerile lui Dumnezeu şi poruncile Lui să le ţină,¹⁰ Ca să nu fie ca părinţii lor neam îndărătnic şi răzvrătit,¹¹ Neam care nu şi-a îndreptat inima sa şi nu şi-a încredinţat lui Dumnezeu duhul său.¹² Fiii lui Efraim, arcaşi înarmaţi, întors-au spatele, în zi de război.¹³ N-au păzit legămîntul lui Dumnezeu şi în legea Lui n-au vrut să umble.¹⁴ Şi au uitat facerile Lui de bine şi minunile Lui, pe care le-a arătat lor,¹⁵ Minunile pe care le-a făcut înaintea părinţilor lor, în pămîntul Egiptului, în cîmpia Taneos. ¹⁶ Despicat-a marea şi i-a trecut pe ei; stătut-au apele ca un zid;¹⁷ Povăţuitu-i-a pe ei cu nor ziua, şi toată noaptea cu lumină de foc; ¹⁸ Despicat-a piatră în pustie şi i-a adăpat pe ei cu bogăţie de apă.¹⁹ Scos-a apă din piatră şi au curs apele ca nişte rîuri.²⁰ Dar ei încă au greşit înaintea Lui, amărît-au pe Cel Preaînalt, în loc fără de apă. ²¹ Şi au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerînd mîncare sufletelor lor.²² Şi au grăit împotriva lui Dumnezeu, şi au zis: "Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustie?" ²³ Pentru că a lovit piatra şi au curs ape şi pîraiele s-au umplut de apă.²⁴ "Oare, va putea da şi pîine, sau va putea întinde masă poporului Său?" ²⁵ Pentru aceasta a auzit Domnul şi S-a mîniat, şi foc s-a aprins peste Iacob şi mînie s-a suit peste Israel. ²⁶ Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea Lui.²⁷ Şi a poruncit norilor de deasupra şi uşile cerului le-a deschis²⁸ Şi a plouat peste ei mană de mîncare şi pîine cerească le-a dat lor. ²⁹ Pîine îngerească a mîncat omul; bucate le-a trimis lor din destul.³⁰ Poruncit-a El, din cer, vînt dinspre răsărit şi a adus cu puterea Lui vînt dinspre miazăzi.³¹ Şi a plouat peste ei,ca pulberea,cărnuri şi ca nisipul mării, păsări zburătoare.³² Şi au căzut în mijlocul taberii lor, împrejurul corturilor lor.⁸³ Şi au mîncat şi s-au săturat foarte şi pofta lor şi-au împlinit-o.³⁴ Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau şi mîncarea le era încă în gura lor,³⁵ Cînd mînia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei şi a ucis pe cei sătui ai lor şi pe cei aleşi ai lui Israel i-a doborît.³⁶ Cu toate acestea încă au mai păcătuit şi n-au crezut în minunile Lui. ³⁷ Şi s-au stins întru deşertăciune zilele lor şi anii lor degrab.³⁸ Cînd îi ucidea pe ei, îl căutau şi se întorceau şi reveneau la Dumnezeu. ³⁹ Şi şi-au adus aminte că Dumnezeu este ajutorul lor şi Dumnezeul cel Prea-înalt este izbăvitorul lor.⁴⁰ Dar L-au înşelat pe El, cu gura lor, şi cu limba lor L-au minţit. ⁴¹ în inima lor n-au fost drepţi cu El, nici n-au crezut în legămîntul Lui.⁴² Iar El este îndurător, va curăţi păcatele şi nu-i va nimici; ⁴³ îşi va întoarce de multe ori mînia Lui şi nu va aprinde toată urgia Lui. ⁴⁴ Şi-a adus aminte că trup sînt ei, suflare ce trece şi nu se mai întoarce.⁴⁵ De cîte ori L-au amărît în pustie, L-au mîniat în pă-mînt fără de apă? ⁴⁶ Şi s-au întors şi au ispitit pe Dumnezeu şi pe Sfîntul lui Israel L-au întărîtat.⁴⁷ Nu şi-au adus aminte de braţul Lui, de ziua în care i-a izbăvit pe ei din mîna asupritorului. ⁴⁸ Că a făcut în Egipt semnele Lui şi minunile Lui în cîm-pia Taneos:⁴⁹ El a prefăcut în sînge rîurile lor şi apele lor, ca să nu bea.⁵⁰ El a trimis asupra lor tăuni şi i-a mîncat pe ei; şi broaşte, şi i-a prăpădit pe ei.⁵¹ Dat-a stricăciunii rodul lor şi ostenelile lor, lăcustelor.⁵² Bă-tut-a cu grindină via lor şi duzii lor cu piatră.⁵³ Dat-a grindinii dobitoacele lor şi averea lor, focului.⁵⁴ Trimis-a asupra lor urgia mîniei Lui; mînie, urgie şi necaz trimis-a prin îngeri nimicitori.⁵⁵ Făcut-a cale mîniei Lui; n-a cruţat de moarte sufletele lor şi dobitoacele lor morţii le-a dat.⁵⁶ Lovit-a pe toţi cei întîi-născuţi din Egipt, pîr-ga ostenelilor lor, în locaşurile lui Ham.⁵⁷ Ridicat-a ca pe nişte oi pe poporul Său şi i-a dus pe ei, ca pe o turmă, în pustie.⁵⁸ Povăţuitu-i-a pe ei cu nădejde şi nu s-au înfricoşat şi pe vrăjmaşii lor i-a acoperit marea.⁵⁹ Dusu-i-a pe ei la hotarul sfinţeniei Lui, muntele pe care l-a dobîndit dreapta Lui.⁶⁰ Izgonit-a dinaintea lor neamuri şi le-a dat lor prin sorţi pămîntul de moştenire. ⁶¹ Şi a aşezat în corturile lor seminţiile lui Israel.⁶² Dar ei au ispitit şi au amărît pe Dumnezeul cel Preaînalt şi poruncile Lui nu le-au păzit.⁶³ Şi s-au întors şi au călcat legămîntul ca şi părinţii lor, întorsu-s-au ca un arc strîmb.⁶⁴ Şi L-au mîniat pe El cu înălţimile lor, şi cu idolii lor L-au în-tărîtat pe El. ⁶⁵ Auzit-a Dumnezeu şi s-a mîniat şi a urgisit foarte pe Israel. ⁶⁶ A lepădat cortul Său din Şilo, locaşul Lui, în care a locuit printre oameni.⁶⁷ Şi a robit tăria lor şi frumuseţea lor a dat-o în mîinile vrăjmaşului.⁶⁸ Şi a dat săbiei pe poporul Său şi de moştenirea Lui n-a ţinut seama. ⁶⁹ Pe tinerii lor i-a mistuit focul şi fecioarele lor n-au fost înconjurate cu cinste. ⁷⁰ Preoţii lor de sabie au căzut şi văduvele lor nu vor plînge.⁷¹ Şi S-a deşteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz ameţit de vin,⁷² Şi a lovit din spate pe vrăjmaşii Săi; ocară veşnică le-a dat lor.⁷³ Şi a lepădat cortul lui Iosif şi seminţia lui Efraim n-a ales-o;⁷⁴ Ci a ales seminţia lui Iuda, Muntele Sion, pe care l-a iubit.⁷⁵ Şi a zidit locaşul Său cel sfînt, ca înălţimea cerului; pe pămînt l-a întemeiat pe el în veac.⁷⁶ Şi a ales pe David, robul Său, şi l-a luat pe el de la turmele oilor.⁷⁷ De lîngă oile ce pasc l-a luat pe el, ca să pască pe Iacob, poporul Său, şi pe Israel, moştenirea Sa.⁷⁸ Şi i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui şi întru priceperea mîinii lui i-a povăţuit pe ei.

Slavă…

Psalmul 78 Al lui Asaf

Este un psalm prorocesc ce se referă la dărâmarea Ierusalimului. Unii tâlcuitori văd în acest psalm rugăciunea Bisericii Ortodoxe în vreme de necaz.

¹ Dumnezeule, intrat-au neamurile în moştenirea Ta, pîngărit-au locaşul Tău cel sfînt, făcut-au din Ierusalim ruină.² Pus-au cadavrele robilor Tăi mîncare păsărilor cerului, trupurile celor cuvioşi ai Tăi, fiarelor pămîntului.³ Vărsat-au sîngele lor ca apa împrejurul Ierusalimului şi nu era cine să-i îngroape.⁴ Făcutu-ne-am ocară vecinilor noştri, batjocură şi rîs celor dimprejurul nostru.⁵ Pînă cînd, Doamne, Te vei mînia pînă în sfîrşit? Pînă cînd se va aprinde ca focul mînia Ta?⁶ Varsă mînia Ta peste neamurile care nu Te cunosc şi peste împărăţiile care n-au chemat numele Tău.⁷ Că au mîncat pe Iacob si locul lui 1-au pustiit.⁸ Să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele de demult; degrab să ne în-tîmpine pe noi îndurările Tale, că am sărăcit foarte.⁹ Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mîntuitorul nostru, pentru slava numelui

Tău; Doamne, izbăveşte-ne pe noi şi curăţeşte păcatele noastre pentru numele Tău, ¹⁰ Ca nu cumva să zică neamurile: "Unde este Dumnezeul lor?" Să se cunoască între neamuri, înaintea ochilor noştri,¹¹ Răzbunarea sîngelui vărsat, al robilor Tăi; să intre înaintea Ta suspinul celor ferecaţi.¹² După măreţia braţului Tău, păzeşte pe fiii celor omorîţi.¹³ Răsplăteşte vecinilor noştri de şapte ori, în sînul lor, ocara lor cu care Te-au ocărît pe Tine, Doamne. ¹⁴ Iar noi, poporul Tău şi oile păşunii Tale, mărturisi-ne-vom Ţie, în veac, din neam în neam vom vesti lauda Ta.

Psalmul 79

întru sfârşit: pentru cei ce se vor schimba.

Mărturia lui Asaf. Psalmul pentru Asirieni

Fericitul Teodorit: "Prorocul în acest psalm ne învaţă cum să-L milostivim pe Dumnezeu ca să ne ierte păcatele, totodată prezice mântuirea tuturor prin Stăpânul Hristos."

¹ Cel ce paşti pe Israel, ia aminte! Cel ce povăţuieşti ca pe o oaie pe Iosif,² Cel ce şezi pe heruvimi, arată-Te înaintea lui Efr aim şi Veniamin şi Manase.³ Deşteaptă puterea Ta şi vino să ne mîntuieşti pe noi. ⁴ Dumnezeule, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta şi ne vom mîntui!⁵ Doamne, Dumnezeul puterilor, pînă cînd Te vei mînia, de ruga robilor Tăi? ⁶ Ne vei hrăni pe noi cu pîine de lacrimi şi ne vei adăpa cu lacrimi, peste măsură?⁷ Pusu-ne-ai în ceartă cu vecinii noştri şi vrăjmaşii noştri ne-au batjocorit pe noi. ⁸ Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta, şi ne vom mîntui. ⁹ Via din Egipt ai mutat-o; izgonit-ai neamuri şi ai răsădit-o pe ea. ¹⁰ Cale ai făcut înaintea ei şi ai răsădit rădăcinile ei şi s-a umplut pămîntul. ¹¹ Umbra ei şi mlădiţele ei au acoperit cedrii lui Dumnezeu. ¹² întins-a viţele ei pînă la mare şi pînă la rîu lăstarele ei. ¹³ Pentru ce ai dărîmat gardul ei şi o culeg pe ea toţi cei ce trec pe cale? ¹⁴ A stricat-o pe ea mistreţul din pădure şi porcul sălbatic a păscut-o pe ea.¹⁵ Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta,¹⁶ Şi o desăvîrşeşte pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta, şi pe Fiul Omului pe care L-ai întărit Ţie.¹⁷ Arsă a fost în foc şi smulsă, dar de cercetarea feţei Tale ei vor pieri. ¹⁸ Să fie mîna Ta peste bărbatul dreptei Tale şi peste Fiul Omului pe care L-ai întărit Ţie.¹⁹ Şi nu ne vom depărta de Tine; ne vei da viaţă şi numele Tău vom chema.²⁰ Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta şi ne vom mîntui.

Psalmul 80 Al lui Asaf. întru sfârşit: pentru teascuri

Teascul este Sfînta Biserică, Care revarsă vinul Harului Dumnezeiesc. Sfântul Atanasie: "în acest psalm, prorocul cheamă toate popoarele să creadă în Domnul, îi învaţă ca ei să nu se lepede de El şi arată că iudeii, pentru fărădelegile lor, au fost respinşi de la faţa Domnului."

¹ Bucuraţi-vă de Dumnezeu, ajutorul nostru; strigaţi Dumnezeului lui Iacob! ² Cîntaţi psalmi şi bateţi din timpane; cîntaţi dulce din psaltire şi din alăută!³ Sunaţi din trîmbiţă, la lună nouă, în ziua cea bineves-tită a sărbătorii noastre! ⁴ Că poruncă pentru Israel este şi orînduire a Dumnezeului lui Iacob. Mărturie a pus în Iosif, cînd a ieşit din pămîntul Egiptului; şi a auzit limba pe care n-o ştia: ⁵ "Luat-am sarcina de pe umerii lui, că mîinile lui au robit la coşuri.⁶ întru necaz M-ai chemat şi te-am izbăvit, te-am auzit în mijlocul furtunii, şi te-am cercat la apa certării.⁷ Ascultă, poporul Meu, şi-ţi voi mărturisi ţie, Israele: De Mă vei asculta pe Mine,⁸ Nu vei avea alt Dumnezeu, nici nu te vei închina la dumnezeu străin, ⁹ Că Eu sînt Domnul Dumnezeul tău, Cel ce te-am scos din pămîntul Egiptului. Deschide gura şi o voi umple pe ea.¹⁰ Dar n-a ascultat poporul Meu glasul Meu şi Israel n-a căutat la Mine. ¹¹ Şi i-am lăsat să umble după dorinţele inimilor lor, şi au mers după cugetele lor.¹² De M-ar fi ascultat poporul Meu, de ar fi umblat Israel în căile Mele,¹³1-aş fi supus de tot pe vrăjmaşii lor şi aş fi pus mîna Mea pe asupritorii lor".¹⁴ Vrăjmaşii Domnului L-au minţit pe El, dar le va veni timpul lor, în veac.¹⁵ Că Domnul i-a hrănit pe ei din grîul cel mai ales si cu miere din stîncă i-a săturat pe ei.

Slavă…

Psalmul 81 AlluiAsaf

Fericitul Teodorit: "în psalmul precedent David a spus că iudeii au fost lepădaţi de la faţa Domnului, în psalmul de faţă, prorocul descrie din ce motive Dumnezeu i-a respins. Prin aceasta David ne învaţă: dacă vom fi ca iudeii, atunci şi noi o să fim la fel pedepsiţi sau poate chiar şi mai rău."

¹ Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor va judeca.² Pînă cînd veţi judeca cu nedreptate şi la feţele păcătoşilor veţi căuta? ³ Judecaţi drept pe orfan şi pe sărac şi faceţi dreptate celui smerit, celui sărman.⁴ Mîn-tuiţi pe cel sărman şi pe cel sărac; din mîna păcătosului, izbăviţi-i.⁵ Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci în întuneric umblă; strica-se-vor toate rînduielile pămîntului. ⁶ Eu am zis: "Dumnezei sînteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt".⁷ Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi. ⁸ Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pămîntul, că toate neamurile sînt ale Tale.

Psalmul 82 Cântarea psalmului lui Asaf

Fericitul Teodorit: "în acest psalm, sub formă de rugăciune, se prezintă prorocia Duhului Sfânt, care ne învaţă cum să-L milostivim pe Dumnezeu". Psalmul este şi o prorocie despre persecuţiile din toate timpurile asupra creştinilor şi mai ales cele din timpul lui antihrist.

¹ Dumnezeule, cine se va asemăna Ţie? Să nu taci, nici să Te linişteşti, Dumnezeule! ² Că iată, vrăjmaşii Tăi s-au întărîtat şi cei ce Te urăsc au ridicat capul.³ împotriva poporului Tău au lucrat cu vicleşug şi s-au sfătuit împotriva sfinţilor Tăi.⁴ Zis-au: "Veniţi să-i pierdem pe ei dintre neamuri şi să nu se mai pomenească numele lui Israel". ⁵ Că s-au sfătuit într-un gînd împotriva lui. împotriva Ta legămînt au făcut:⁶ Locaşurile idumeilor şi ismailitenii, Moabul şi agarenii,⁷ Gheval şi Amon şi Amalic şi cei de alt neam, cu cei ce locuiesc în Tir.⁸ Că şi Asur a venit împreună cu ei, ajutat-au fiilor lui Lot.⁹ Fă-le lor ca lui Ma-dian şi lui Sisara, şi ca lui Iavin, la rîul Chi-şon.¹⁰ Pierit-au în Endor; făcutu-s-au ca gunoiul pe pămînt.¹¹ Pune pe căpeteniile lor ca pe Oriv şi Zev şi Zevel şi Salmana, pe toate căpeteniile lor, care au zis: "Să moştenim noi jertfelnicul lui Dumnezeu".

¹² Dumnezeul meu, pune-i pe ei ca o roată, ca trestia în faţa vîntului,¹³ Ca focul care arde pădurea, ca văpaia care arde munţii. ¹⁴ Aşa alungă-i pe ei, în viforul Tău şi în urgia Ta. ¹⁵ Umple feţele lor de ocară, şi vor căuta faţa Ta, Doamne.¹⁶ Să se ruşineze şi să se tulbure în veacul veacului şi să fie înfruntaţi şi să piară.¹⁷ Şi să cunoască ei că numele Tău este Domnul. Tu singur eşti Cel Preaînalt peste tot pămîntul.

Psalmul 83

întru sfârşit: pentru teascuri. Fiilor lui Core

Fericitul Teodorit: "Psalmul prezice nu doar întoarcerea iudeilor din robia babilonică, ci şi mântuirea întregii lumi. Teascurile sunt Bisericile, fiindcă în ele viţa-de-vie spirituală îşi aduce rodul şi noi pregătim vinul mântuirii, care cu adevărat înveseleşte inimile credincioşilor."

¹ Cît de iubite sînt locaşurile Tale, Doamne al puterilor! ² Doreşte şi se sfîrşeşte sufletul meu după curţile Domnului; inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu.³ Că pasărea şi-a aflat casă şi turtureaua cuib, unde-şi va pune puii săi: ⁴ Altarele Tale, Doamne al Puterilor, împăratul meu şi Dumnezeul meu.⁵ Fericiţi sînt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda.⁶ Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne; suişuri în inima sa a pus,⁷ în valea plîn-gerii, în locul care i-a fost pus. Că bine-cuvîntare va da Cel ce pune lege;⁸ Merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion.⁹ Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea! Ascultă, Dumnezeul lui Iacob!¹⁰ Apărătorul nostru, vezi,Dumnezeule, şi caută spre faţa unsului Tău!¹¹ Că mai bună este o zi în curţile Tale decît mii. Aleş-am a fi lepădat în Casa lui Dumnezeu, mai: rârtos decît a locui în locaşurile păcătoşilor.^Qă mila şi adevărul iubeşte Domnul; Dumnezeu har şi slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru ne-răutate.¹³ Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nădăjduieşte întru Tine.

Psalmul 84 întru sfârşit: fiilor lui Core

Sfântul Atanasie: "Psalmul înfăţişează chemarea păgânilor, care pentru faptul că au venit la Dumnezeu, li s-au iertat toate păcatele. Se descrie şi rugăciunea iudeilor, în care cer iertare pentru fărădelegile făcute. Se prevesteşte şi despre milele pe care le dobândim prin Hristos."

¹ Bine ai voit, Doamne, pămîntului Tău, întors-ai robimea lui Iacob. ² Iertaţ-ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai toate păcatele lor.³ Potolit-ai toată mînia Ta; întorsu-Te-ai de către iuţimea mîniei Tale. ⁴ întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mîntuirii noastre, şi-Ţi întoarce mînia Ta de la noi.⁵ Oare, în veci Te vei mînia pe noi? Sau vei întinde mînia Ta din neam în neam? ⁶ Dumnezeule, Tu, întorcîndu-Te, ne vei dărui viaţă, şi poporul Tău se va veseli de Tine.⁷ Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta şi mîntuirea Ta dă-ne-o nouă. ⁸ Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul Său.⁹ Şi peste cuvioşii Săi şi peste cei ce îşi întorc inima spre Dînsul.¹⁰ Dar mîntuirea Lui este aproape de cei ce se tem de Dînsul, ca să se sălăşluiască slava în pămîntul nostru.¹¹ Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat. ¹² Adevărul din pămînt a răsărit şi dreptatea din cer a privit.¹³ Că Domnul va da bunătate şi pămîntul nostru îşi va da rodul său;¹⁴ Dreptatea înaintea Lui va merge şi va pune pe cale paşii Săi. slavă…

După catisma a unsprezecea se zice: Sfinte

Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul al 7-lea

Având, suflete al meu, doctoria pocăinţei, apropie-te lăcrimând cu suspinuri şi strigând doctorului sufletelor şi al trupurilor: slobozeşte-mă, Iubitorule de oameni, de greşelile mele şi mă numără împreună cu curva şi cu tâlharul şi cu curvarul. Şi-mi dăruieşte, Dumnezeule, iertare păcatelor mele şi mă mântuieşte. Slavă…

Pocăinţa vameşului nu o am râvnit şi lacrimile curvei nu le-am câştigat, că sunt lipsit, din orbire, de acest fel de îndreptare. Ci cu milostivirea Ta, mântuieşte-mă Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni, şi acum…

Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare, roagă pe Fiul tău împreună cu puterile cele de sus, ca să ne dăruiască nouă iertare de păcate mai-nainte de sfârşit şi mare milă.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Străluceşte întru inimile noastre, iubito-rule de oameni Doamne, lumina cea ne-stricăcioasă a cunoştinţei dumnezeirii Tale şi deschide ochii cugetului nostru spre cunoştinţa evangheliceştilor Tale propo-văduiri. Pune întru noi şi frica fericitelor Tale porunci ca, poftele trupeşti cu totul călcându-le, viaţă duhovnicească să petrecem, toate cele ce sunt spre plăcerea Ta cugetându-le şi făcându-le. Că Tu eşti luminarea şi sfinţirea şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preamilostivă Doamnă, împărăteasă Născătoare de Dumnezeu! Primeşte smerita noastră rugăciune: (rugămintea), nu-i lepăda pe robii lui Dumnezeu (prenumele) şi nu Te îngreţoşa de ei, nevrednicii, d ca

0 Maică Milostivă nu înceta să-L rogi pe cel ce L-ai născut ca să le dăruiască lor iertare mulţimii greşelilor lor şi să-i mântuiască pre ei cu judecăţile de El ştiute. Mi-luieşte-i pre ei Stăpână, miluieşte-i pre ei, că nu au mântuire din faptele lor. Dăruieş-te-le robilor lui Dumnezeu umilinţă, pocăinţă şi înfrângere inimii. învredniceşte-

1 pre ei ca în toate zilele vieţii lor să facă voia Fiului Tău şi Dumnezeului nostru şi să-I fie Lui bineplăcuţi întru toate. Iar în ceasul morţii izbăveşte-i, Preasfântă Fecioară, pre robii lui Dumnezeu (prenumele) de stăpânirea drăcească şi de osândire, de încercările straşnice, de vămile cele amare şi de focul veşnic ca, învrednicindu-se de împărăţia lui Dumnezeu, să Te mărească pre Tine şi să-L slăvească pre cel întrupat din Tine, Hristos Dumnezeul nostru, Căruia i se cuvine slava împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Catisma a douăsrezecea

Psalmul 85 Rugăciunea lui David

Fericitul Teodorit: "Dumnezeiescul David a înălţat o rugăciune Domnului Dumnezeu, cerând ajutor; prevesteşte năvălirea asirienilor asupra Ierusalimului, precum şi nădejdea regelui Iezechia în ajutorul Domnului. Prezice chemarea la credinţă şi mântuirea tuturor popoarelor".

¹ Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, ca sărac şi necăjit sînt eu.² Păzeşte sufletul meu, căci cuvios sînt; mîntuieşte, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduieşte în Tine.³ Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.⁴ Că Tu, Doamne, bun şi blînd eşti şi mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine.⁵ Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele.⁶ în ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit.⁷ Nu este asemenea Ţie între dumnezei Doamne, şi nici fapte nu sînt ca faptele Tale.⁸ Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi se vor închina înaintea Ta, Doamne, şi vor slăvi numele Tău.⁹ Că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni, Tu eşti singurul Dumnezeu. ¹⁰ Povăţuieşte-mă, Doamne, pe calea Ta şi voi merge întru adevărul Tău; vese-lească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău.¹¹ Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi voi slăvi numele Tău în veac.¹² Că mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos.¹³ Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea şi adunarea celor tari a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus pe Tine înaintea lor.¹⁴ Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti; îndelung-răbdător şi mult-milostiv şi adevărat.¹⁵ Caută spre mine şi mă miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi mîntuieşte pe fiul slujnicei Tale.¹⁶ Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mîngîiat.

Psalmul 86 Fiilor lui Core. Psalmul cântării

Tâlcuitorii văd în acest psalm înfăţişarea Ierusalimului Ceresc şi a Bisericii lui Hristos, precum şi chemarea la credinţă a tuturor păgânilor.

¹ Temelia Sionului pe munţii cei sfinţi. Domnul iubeşte porţile Sionului, mai mult decît toate locaşurile, lui Iacob.² Lucruri slăvite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu. ³ Aduce-mi-voi aminte de Raav şi de Babilon, între cei ce mă cunosc pe mine; şi iată cei de alt neam şi Tirul şi poporul etiopienilor, aceştia acolo s-au născut.⁴ Mamă va zice Sionului omul, şi om s-a născut în el si însusi cel Preaînalt l-a întemeiat pe el.⁵ Domnul va povesti în cartea popoarelor şi a căpeteniilor acestora, ce s-au născut în el.⁶ Că în Tine este locaşul tuturor celor ce se veselesc.

Psalmul 87 Cântarea psalmului fiilor lui Core. întru sfârşit: pentru Maelet, ca să răspundă. Al priceperii lui Eman Israeliteanul

Sfântul Atanasie: "în acest psalm se înfăţişează moartea pe care a suferit-o Hristos pentru noi ca să propovăduiască sufletelor celor din iad şi să ne dăruiască tuturor înviere."

¹ Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta.² Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne.³ Că s-a umplilt de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat.⁴ Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morţi slobod. ⁵ Ca nişte oameni răniţi ce dorm în mor-mînt, de care nu Ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mîna Ta.⁶ Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. ⁷ Asupra mea s-a întărîtat mînia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus spre mine.⁸ Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urî-ciune lor. ⁹ închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă.¹⁰ Stri-gat-am către Tine, Doamne, toată ziua întins-am către Tine mîinile mele.¹¹ Oare, morţilor vei face minuni? Sau cei morţi se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine? ¹² Oare, va spune cineva în mormînt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării?¹³ Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pămînt uitat? ¹⁴ Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întîmpina.¹⁵

Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine?¹⁶ Sărac sînt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înălţat am fost, dar m-am smerit şi m-am mîhnit.¹⁷ Peste mine au trecut mîiniile Tale şi înfricoşările Tale m-au tulburat.¹⁸ înconju-ratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată.¹⁹ Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin, iar pe cunoscuţii mei de ticăloşia mea.

Slavă…

Psalmul 88 Al înţelegerii, lui Eman Israeliteanul

în psalm se prevesteşte Naşterea Mântuitorului, împărăţia Sa şi Patimile, pe care le va îndura pentru noi.

¹ Milele Tale, Doamne, în veac le voi cînta.² Din neam în neam voi vesti adevărul Tău cu gura mea.³ Că pe veci ai întemeiat mila şi ai aşezat în ceruri adevărul Tău, cînd ai zis: ⁴ "Făcut-am legămînt cu aleşii Mei, juratu-M-am lui David, robul Meu:⁵ Pînă în veac voi întări seminţia ta şi voi zidi din neam în neam scaunul tău". ⁶ Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne, şi adevărul Tău, în adunarea sfinţilor.

⁷ Că cine va fi asemenea Domnului în nori şi cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu?⁸ Dumnezeul cel preaslăvit în sfatul sfinţilor, mare şi înfricoşător este peste cei dimprejurul Lui. ⁹ Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea Ţie? Tare eşti, Doamne, şi adevărul Tău împrejurul Tău. ¹⁰ Tu stăpîneşti puterea mării şi mişcarea valurilor ei Tu o potoleşti. ¹¹ Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mîndru; cu braţul puterii Tale ai risipit pe vrăjmaşii Tăi.¹² Ale Tale sînt cerurile şi al Tău este pămîntul; lumea şi plinirea ei Tu le-ai întemeiat.¹³ Miazănoapte şi miazăzi Tu ai zidit; Taborul şi Ermonul în numele Tău se vor bucura. Braţul Tău este cu putere. ¹⁴ Să se întărească mîna Ta, să se înalţe dreapta Ta. Dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Tău.¹⁵ Mila şi adevărul vor merge înaintea feţei Tale. Fericit este poporul care cunoaşte strigăt de bucurie; ¹⁶ Doamne, în lumina feţei Tale vor merge, şi în numele Tău se vor bucura toată ziua şi întru dreptatea Ta se vor înălţa. ¹⁷ Că lauda puterii lor Tu eşti şi întru bună vrerea Ta se va înălţa puterea noastră.¹⁸ Că al Domnului este sprijinul şi al Sfîntului lui Israel, împăratului nostru.¹⁹ Atunci ai grăit în vedenii cuvioşilor Tăi şi ai zis: dat-am ajutor celui puternic, înălţat-am pe cel ales din poporul Meu. ²⁰ Aflat-am pe David, robul Meu; cu untdelemnul cel sfînt al Meu l-am uns pe el;²¹ Pentru că mîna Mea îl va ajuta şi braţul Meu îl va întări.²² Nici un vrăjmaş nu va izbuti împotriva lui şi fiul fărădelegii nu-i va mai face rău. ²³ Şi voi tăia pe vrăjmaşii săi de la faţa lui şi pe cei ce-1 urăsc pe el îi voi înfrînge.²⁴ Şi adevărul Meu şi mila Mea cu el vor fi şi în numele Meu se va înălţa puterea lui.²⁵ Şi voi pune peste mare mîna lui şi peste rîuri dreapta lui;²⁶ Acesta Mă va chema: Tatăl meu eşti Tu, Dumnezeul meu şi sprijinitorul mîntu-irii mele.²⁷ Şi îl voi face pe el întîi-născut, mai înalt decît împăraţii pămîntului;²⁸ în veac îi voi păstra mila Mea şi legămîntul Meu credincios îi va fi. ²⁹ Şi voi pune în veacul veacului seminţia lui şi scaunul lui ca zilele cerului; ³⁰ De vor părăsi fiii lui legea Mea şi după rînduielile Mele nu vor umbla, ³¹ De vor nesocoti dreptăţile Mele şi poruncile Mele nu vor păzi,³² Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor, şi cu bătăi păcatele lor.³³ Iar mila Mea nu o voi depărta de la el, nici nu voi face strîmbătate întru adevărul Meu,³⁴ Nici nu voi rupe le-gămîntul Meu şi cele ce ies din buzele Mele, nu le voi schimba.³⁵ o dată M-am jurat pe sfinţenia Mea. Oare, voi minţi pe David? Seminţia lui în veac va rămîne³⁶ Şi scaunul lui ca soarele înaintea Mea şi ca luna întocmită în veac şi martor credincios în cer. ³⁷ Dar Tu ai lepădat, ai defăimat şi ai aruncat pe unsul Tău.³⁸ Stricat-ai legămîntul robului Tău, batjocorit-ai pe pămînt sfinţenia lui.³⁹ Doborît-ai toate gardurile lui, făcut-ai întăriturile lui ruină. ⁴⁰ Jefuitu-1-au pe el toţi cei ce treceau pe cale, ajuns-a ocară vecinilor săi. ⁴¹ înălţat-ai dreapta vrăjmaşilor lui, veselit-ai pe toţi duşmanii lui.⁴² Luat-ai puterea săbiei lui şi nu l-ai ajutat în vreme de război. ⁴³ Nimicit-ai curăţenia lui şi scaunul lui la pămînt l-ai doborît.⁴⁴ Micşorat-ai zilele vieţii lui, um-plutu-l-ai de ruşine.⁴⁵ Pînă cînd, Doamne,

Te vei întoarce? Pînă cînd se va aprinde ca focul mînia Ta? ⁴⁶ Adu-Ţi aminte de mine; oare, în deşert ai zidit pe toţi fiii oamenilor? ⁴⁷ Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi izbăvească sufletul său din mîna iadului? ⁴⁸ Unde sînt milele Tale cele de demult, Doamne, pe care le-ai jurat lui David, întru adevărul Tău? ⁴⁹ Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, pe care o port în sînul meu, de la multe neamuri.⁵⁰ Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara cu care m-au ocărît vrăjmaşii Tăi, cu care au ocărît paşii unsului Tău.⁵¹ Binecuvîntat este Domnul în veci. Amin. Amin.

Slavă…

Psalmul 89

Rugăciunea lui Moise, omul lui Dumnezeu

Sfântul Atanasie vede în acest psalm rugăciunea în timpul necazurilor şi înfăţişarea Patimilor lui Hristos.

¹ Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam.² Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pămîntul şi lumea, din veac şi pînă în veac eşti Tu.³ Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, Care ai zis: "întoarceţi-vă, fii ai oamenilor",⁴ Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca straja nopţii.⁵ Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece.⁶ Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca.⁷ Că ne-am sfîrşit de urgia Ta şi de mînia Ta ne-am tulburat.⁸ Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale. ⁹ Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mînia Ta ne-am stins.¹⁰ Anii noştri s-au socotit ca pînza unui păianjen; zilele anilor noştri sînt şaptezeci de ani; ¹¹ Iar de vor fi în putere, optzeci de ani, şi ce este mai mult decît aceştia, osteneală şi durere; ¹² Că trece viaţa noastră şi ne vom duce.¹³ Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mînia Ta, după temerea de Tine? ¹⁴ învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune. ¹⁵ Întoarce-Te, Doamne! Pînă cînd vei sta departe? Mîngîie pe robii Tăi! ¹⁶ Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre.¹⁷ Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele.¹⁸ Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.¹⁹ Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, şi lucrurile mîini-lor noastre le îndreptează.

Psalmul 90 Lauda cântării lui David.

Nescris deasupra la evrei

Prorocul a descris în acest psalm ce bunătăţi avem dacă nădăjduim în Domnul. Sfântul Atanasie: "Psalmul anunţă biruinţa Domnului asupra vrăjmaşului diavol."

¹ Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Prea-înalt, întru acoperămîntul Dumnezeului cerului se va sălăşlui.² Va zice Domnului: "Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dîn-sul".³ Că El te va izbăvi din cursa vînăto-rilor şi de cuvîntul tulburător.⁴ Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui.⁵ Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua,⁶ De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bîntuie întru amiază.⁷ Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.⁸ însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea.⁹ Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Prea-înalt L-ai pus scăpare ţie.¹⁰ Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. ¹¹ Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale.¹² Pe mîini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. ¹³ Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur.¹⁴ "Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el,că a cunoscut numele Meu. ¹⁵ Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dînsul sînt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi.¹⁶ Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mîntuirea Mea".

Slavă…

După catisma a douăsprezecea se zice: Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul al 7-lea

Doamne, Cela ce ai primit lacrimile cur-vei şi ale lui Petru şi pe vameşul care dintru adânc a suspinat l-ai îndreptat, şi pe mine care cu umilinţă cad înaintea Ta, îndurate, Mântuitorule, şi mă miluieşte.

Slavă…

Milostiveşte-Te spre mine, ca spre vameşul, Doamne, şi ca pe curva mă curăţeşte, Stăpâne, şi ca pe canaaneanca mă miluieşte, după mare mila Ta.

Şi acum…

Maica luminii, binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să răsară dimineaţa şi mare milă sufletelor noastre.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Doamne Dumnezeul meu, Cela ce eşti singur bun şi de oameni iubitor, Cel singur bun şi blând, Cel singur adevărat şi drept, Cel singur îndurat şi milostiv. Dumnezeul nostru, vie puterea Ta peste mine păcătosul şi netrebnicul robul Tău şi să mă întărească cu buna vestire a dumnezeieştii

Tale învăţături. Aşa, Stăpâne, iubitorule de oameni, iubitorule de bine şi iubitorule de milostivire, luminează-mi cele dinlăuntru ale mele şi toate mădularele cu voinţa Ta. Curăţeşte-mă de toată răutatea şi păcatul, păzeşte-mă neîntinat şi fără prihană de toată supărarea şi de lucrarea diavolului. Şi dăruieşte-mi după bunătatea Ta ale Tale să le gândesc şi ale Tale să le cuget şi întru voile Tale să petrec, de frica Ta să mă tem, ca să fac cele bine plăcute Ţie până la răsuflarea mea cea mai de pe urmă. Ca după mila Ta cea nepovestită, să-mi păzeşti împreună trupul şi sufletul şi mintea şi cugetul meu biserică nesupărată de toate cursele împrotivnicului. Doamne al meu, Doamne, acoperă-mă cu milostivirea Ta şi să nu mă părăseşti pe mine păcătosul şi necuratul şi nevrednicul robul Tău. Că Tu eşti sprijinitoriul meu, Doamne, şi întru Tine este lauda mea totdeauna şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Doamnă, Stăpână de Dumnezeu Născătoare! Primeşte nevrednica noastră rugăciune: (rugămintea) şi-i păzeşte pre robii lui Dumnezeu (prenumele) de clevetirea oamenilor răi, de moarte fără de veste şi le dăruieşte pocăinţă înaintea sfârşitului lor şi îmblânzeşte inimile lor înrăite. întăreşte-i pre ei în dreapta credinţă, sădeşte în inimile lor duhul fricii de Dumnezeu, duhul propăşirii în faptele bune; izbăveşte-i pre robii lui Dumnezeu (prenumele) de ispite, desfrâu şi de veşnica pieire. Şi-i învredniceşte pre ei să stea de-a dreapta Fiului Tău, a lui Hristos Dumnezeul nostru, la a Doua Lui Venire şi să fie moştenitori ai împărăţiei Cerurilor şi vieţii veşnice împreună cu toţi sfinţii în nesfârşiţii veci ai vecilor. Amin.

Catisma a treisprezecea

Psalmul 91 Un psalm pentru ziua Sâmbetei

Acest psalm evreii îl cîntau în zi de odihnă, după cum însuşi Domnul a poruncit să petreacă această zi în rugăciune şi cântări. Psalmul preînchipuie a Doua Venire a Domnului după care El va împărăţi în veci împreună cu Sfinţii Săi.

¹ Bine este a lăuda pe Domnul şi a cînta numele Tău, Preaînalte,² A vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea,³ în psaltire cu zece strune, cu cîntece din alăută.⁴ Că m-ai veselit, Doamne, întru făpturile Tale şi întru lucrurile mîinilor Tale mă voi bucura. ⁵ Cît s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, adînci cu totul sînt gîndurile Tale! ⁶ Bărbatul nepriceput nu va cunoaşte şi cel neînţelegător nu va înţelege acestea,⁷ Cînd răsar păcătoşii ca iarba şi se ivesc toţi cei ce fac fărădelegea, ⁸ Ca să piară în veacul veacului. Iar Tu, Preaînalt eşti în veac, Doamne. ⁹ Că iată vrăjmaşii Tăi, Doamne, vor pieri şi se vor risipi toţi cei ce lucrează fărădelegea.¹⁰ Şi se va înălţa puterea mea ca a inorogului şi bătrîneţile mele unse din belşug. ¹¹ Şi a privit ochiul meu către vrăjmaşii mei şi pe cei vicleni, ce se ridică împotriva mea, îi va auzi urechea mea.¹² Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi.¹³ Răsădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru vor înflori. ¹⁴ încă întru bătrîneţe unse se vor înmulţi şi bine-vieţuind vor fi, ca să vestească: ¹⁵ Drept este Domnul Dumnezeul nostru şi nu este nedreptate întru Dînsul.

Psalmul 92

0 cântare de laudă a lui David. Pentru ziua dinaintea Sâmbetei, când s-a locuit pământul

Psalmul ne aminteşte de crearea lumii, de slava şi măreţia Domnului. Sfântul Atanasie: "Ziua cea mai înainte de sâmbătă preînchipuie Venirea Domnului pe pământ când Biserica lui Hristos s-a răspândit pe întreg pământul prin vestirea Evangheliei de către Sfinţii Apostoli."

¹ Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins,² Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.³ Gata este scaunul Tău de atunci, din veac eşti Tu.⁴ Ridicat-au rîurile, Doamne, ridicat-au rîurile glasurile lor, ⁵ Ridicat-au rîurile valurile lor; dar mai mult decît glasul apelor clocotitoare. ⁶ Mai mult decît zbuciumul neasemuit al mării, minunat este, întru cele înalte, Domnul.⁷ Mărturiile Tale s-au adeverit foarte. Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.

Psalmul 93 Un psalm al lui David.

Pentru ziua a patra a Sâmbetei

Fericitul Teodorit: "Psalmul învaţă despre Pronia lui Dumnezeu (Purtarea de grijă), despre pedepsirea celor ce trăiesc în fărădelegi şi a judecătorilor care nu fac dreptate."

¹ Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor cu îndrăzneală a grăit. ² Înalţă-Te Cel ce judeci pămîntul, răsplăteşte răsplătirea celor mîndri.³ Pînă cînd păcătoşii, Doamne, pînă cînd păcătoşii se vor făli? ⁴ Pînă cînd vor spune şi vor grăi nedreptate; grăi-vor toţi cei ce lucrează fărădelegea? ⁵ Pe poporul Tău, Doamne, l-au asuprit şi moştenirea Ta au apăsat-o.⁶ Pe văduvă şi pe sărac au ucis şi pe orfani i-au omorît.⁷ Şi au zis: "Nu va vedea Domnul, nici nu va pricepe Dumnezeul lui Iacob".⁸ înţelegeţi, dar, cei neînţe-lepţi din popor, şi cei nebuni, înţelepţiţi-vă odată!⁹ Cel ce a sădit urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu priveşte? ¹⁰ Cel ce pedepseşte neamurile, oare, nu va certa? Cel ce învaţă pe om cunoştinţa, ¹¹ Domnul, cunoaşte gîndurile oamenilor, că sînt deşarte.¹² Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el,¹³ Ca să-l linişteşti pe el în zile rele, pînă ce se va săpa groapă păcătosului.¹⁴ Că nu va lepăda Domnul pe poporul Său şi moştenirea Sa nu o va părăsi,¹⁵ Pînă ce dreptatea se va întoarce la judecată şi toţi cei cu inima curată, care se ţin de dînsa.¹⁶ Cine se va ridica cu mine împotriva celor ce viclenesc şi cine va sta împreună cu mine împotriva celor ce lucrează fărădelegea? ¹⁷ Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu.¹⁸ Cînd am zis: "S-a clătinat piciorul meu", mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie.¹⁹ Doamne, cînd s-au înmulţit durerile mele în inima mea, mîn-gîierile Tale au veselit sufletul meu.²⁰ Pu-tea-va oare să stea în preajma Ta scaunul pierzătorilor şi al celor ce uneltesc nelegiuiri împotriva legii? ²¹ Ei vor prinde în cursă sufletul dreptului şi sînge nevinovat vor osîndi.²² Dar Domnul mi-a fost mie scăpare şi Dumnezeul meu ajutorul nădejdii mele; ²³ Şi le va răsplăti lor Domnul după fărădelegea lor şi după răutatea lor îi va pierde pe ei, Domnul Dumnezeul nostru. Slavă…

Psalmul 94 O cântare de laudă a lui David

Sfântul Atanasie: "Soborul Sfinţilor îi îndeamnă pe israeliţii neascultători să vină la mântuirea pe care a dăruit-o Hristos, arătând că ei vor fi auziţi dacă vor cădea înaintea Lui."

¹ Veniţi să ne bucurăm de Domnul şi să strigăm lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru. ² Să întâmpinăm faţa Lui întru laudă şi în psalmi să-I strigăm Lui, ³ Că Dumnezeu mare este Domnul şi împărat mare peste tot pămîntul.⁴ Că în mîna Lui sînt marginile pămîntului şi înălţimile munţilor ale Lui sînt. ⁵ Că a Lui este marea şi El a făcut-o pe ea, şi uscatul mîinile Lui l-au zidit.⁶ Veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui şi să plîngem înaintea Domnului, Celui ce ne-a făcut pe noi.⁷ Că El este Dumnezeul nostru şi noi poporul păşunii Lui şi oile mîinii Lui.⁸ O, de I-aţi auzi glasul care zice: "Să nu vă învârtoşaţi inimile voastre,⁹ Ca în timpul cercetării, ca în ziua ispitirii în pustie,¹⁰ Unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au ispitit şi au văzut lucrurile Mele.¹¹ Patruzeci de ani am urît neamul acesta şi am zis: "Pururea rătăcesc cu inima".¹² Şi ei n-au cunoscut căile Mele, că M-am jurat întru mînia Mea: "Nu vor intra întru odihna Mea".

Psalmul 95

0 cântare a lui David, când s-a zidit casa,

după robie

Acest psalm a fost cântat după ce Chivotul Legii a fost mutat în Sion. Fericitul Teodorit: "Psalmul vesteşte despre întoarcerea iudeilor din robia babilonică, despre zidirea Templului, despre a Doua Venire a Domnului, despre Judecata Viitoare."

¹ Cîntaţi Domnului cîntare nouă, cîntaţi Domnului tot pămîntul.² Cîntaţi Domnului, binecuvântaţi numele Lui, binevestiţi din zi în zi mîntuirea Lui. ³ Vestiţi între neamuri slava Lui, între toate popoarele minunile Lui; ⁴ Că mare este Domnul şi lăudat foarte, înfricoşător este mai presus decît toţi dumnezeii.⁵ Că toţi dumnezeii neamurilor sînt idoli; iar Domnul cerurile a făcut.⁶ Laudă şi frumuseţe este înaintea Lui, sfinţenie şi măreţie în locaşul cel sfînt al Lui.⁷ Aduceţi Domnului, seminţiile popoarelor, aduceţi Domnului slavă şi cinste; aduceţi Domnului slavă numelui Lui. ⁸ Aduceţi jertfe şi intraţi în curţile Lui. în-chinaţi-vă Domnului în curtea cea sfîntă a Lui.⁹ Să tremure de faţa Lui tot pămîntul. Spuneţi între neamuri că Domnul a împă-răţit,¹⁰ Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti; judeca-va popoare întru dreptate. ¹¹ Să se veselească cerurile şi să se bucure pămîntul, să se zguduie marea şi toate cele ce sînt întru ea; să se bucure cîm-piile şi toate cele ce sînt pe ele.¹² Atunci se vor bucura toţi copacii pădurii de faţa Domnului, că vine, vine să judece pămîntul. ¹³ Judeca-va lumea întru dreptate şi popoarele întru adevărul Său.

Psalmul 96 Al lui David, când s-a întărit domnia lui: nescris deasupra lui evrei

Acesta este un psalm prorocesc. în el se vesteşte despre mântuirea întregii lumi şi credinţa în Hristos a tuturor popoarelor.

¹ Domnul împărăţeşte! Să se bucure pă-mîntul, să se veselească insule multe.² Nor şi negură împrejurul Lui, dreptatea şi judecata este temelia neamului Lui. ³ Foc înaintea Lui va merge şi va arde împrejur pe vrăjmaşii Lui. ⁴ Luminat-au fulgerele Lui lumea; văzut-a şi s-a cutremurat pă-mîntul.⁵ Munţii ca ceara s-au topit de faţa Domnului, de faţa Domnului a tot pămîn-tul.⁶ Vestit-au cerurile dreptatea Lui şi au văzut toate popoarele slava Lui. ⁷ Să se ruşineze toţi cei ce se închină chipurilor cioplite şi se laudă cu idolii lor.⁸ închinaţi-vă Lui toţi îngerii Lui; auzit-a şi s-a veselit Sionul.⁹ Şi s-au bucurat fiicele Iudeii pentru judecăţile Tale, Doamne. ¹⁰ Că Tu eşti Domnul cel Preaînalt peste tot pămîntul; înălţatu-Te-ai foarte, mai presus decît toţi dumnezeii.¹¹ Cei ce iubiţi pe Domnul, urîţi răul; Domnul păzeşte sufletele cuvioşilor Lui; din mîna păcătosului îi va izbăvi pe ei.¹² Lumină a răsărit dreptului, şi celor drepţi cu inima, veselie. ¹³ Veseliţi-vă, drepţilor, în Domnul şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui! Slavă…

Psalmul 97 Un psalm al lui David

Sfântul Atanasie: "Psalmul prezice Prima Venire a Domnului pe pământ şi credinţa tuturor popoarelor în El. Din acest motiv psalmul îndeamnă toate popoarele să-i înalţe Domnului un cântec de biruinţă".

¹ Cîntaţi Domnului cîntare nouă, că lucruri minunate a făcut Domnul.² Mîntui-tu-l-a pe el dreapta Lui şi braţul cel sfînt al Lui.³ Cunoscută a făcut Domnul mîntui-rea Sa; înaintea neamurilor a descoperit dreptatea Sa.⁴ Pomenit-a mila Sa lui Iacob şi adevărul Său casei lui Israel;⁵ Văzut-au toate marginile pămîntului mîntuirea Dumnezeului nostru. ⁶ Strigaţi lui Dumnezeu tot pămîntul; cîntaţi şi vă bucuraţi şi cîntaţi. ⁷ Cîntaţi Domnului cu alăută, cu alăută şi în sunet de psaltire;⁸ Cu trîmbiţe şi în sunet de corn, strigaţi înaintea împă-râtului şi Domnului.⁹ Să se zguduie marea şi plinirea ei, lumea şi cei ce locuiesc în ea. ¹⁰ Rîurile vor bate din palme, deodată, munţii se vor bucura de faţa Domnului, că vine, vine să judece pămîntul.¹¹ Judeca-va lumea cu dreptate şi popoarele cu nepărtinire.

Psalmul 98 Al lui David

Sfântul Atanasie: "Acest psalm descrie împărăţia lui Hristos." Fericitul Teodorit este de părerea că psalmul prezice întoarcerea iudeilor din Babilon şi prevesteşte Venirea Mântuitorului şi necredinţa iudeilor.

¹ Domnul împărăţeşte: să tremure popoarele; şade pe heruvimi: să se cutremure pămîntul.² Domnul în Sion este mare şi înalt peste toate popoarele.³ Să se laude numele Tău cel mare, că înfricoşător şi sfînt este. Şi cinstea împăratului iubeşte dreptatea. ⁴ Tu ai întemeiat dreptatea; judecată şi dreptate în Iacob, Tu ai făcut.⁵ înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfînt este!⁶ Moise şi Aaron, între preoţii Lui şi Samuel, între cei ce cheamă numele Lui.

⁷ Chemat-au pe Domnul şi El i-a auzit pe ei, în stîlp de nor grăia către ei;⁸ Căci păzeau mărturiile Lui şi poruncile pe care le-a dat lor.⁹ Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei şi ai răsplătit toate faptele lor.¹⁰ înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi în Muntele cel sfint al Lui, că sfînt este Domnul, Dumnezeul nostru!

Psalmul 99 Al lui David, spre mărturisire

Fericitul Teodorit: "în acest psalm, David îndeamnă pe toţi oamenii să-I cânte Domnului şi-i convinge pe ei ca să-I slujească Mântuitorului Dumnezeu."

¹ Strigaţi Domnului tot pămîntul, slujiţi Domnului cu veselie, intraţi înaintea Lui cu bucurie.² Cunoaşteţi că Domnul, El este Dumnezeul nostru; El ne-a făcut pe noi şi nu noi.³ Iar noi, poporul Lui şi oile păşunii Lui. Intraţi pe porţile Lui cu laudă şi în curţile Lui CU cîntări lăudaţi-L pe El. ⁴ Cîntaţi numele Lui, că bun este Domnul; în veac este mila Lui şi din neam în neam adevărul Lui.

Psalmul 100 Al lui David

Fericitul Teodorit: "în acest psalm David îl descrie pe omul care a ajuns la desăvârşire şi trăieşte după legile Domnului. Prin aceasta ne învaţă ce fel de viaţă trebuie să ducem toţi cei care vrem să ne mântuim."

¹ Mila şi judecata Ta voi cînta Ţie, Doamne.² Cînta-voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Cînd vei veni la mine? ³ Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea. ⁴ N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urît. ⁵ Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-am cunoscut. ⁶ Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit.⁷ Cu cel mîndru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mîncat.⁸ Ochii mei sînt peste credincioşii pămîntului, ca să şadă ei împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea.⁹ Nu va locui în casa mea cel mîndru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei.¹⁰ în dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pămîntului, ca să nimicesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea, slavă…

După catisma a treisprezecea se zice: Sfinte

Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul al 4-lea

Cu ochi milostiv, Doamne, vezi smerenia mea, căci câte puţin viaţa mea se cheltuieşte şidin lucruri nu-mi este mie mântuire. Pentru aceasta mă rog: cu ochi milostiv, Doamne, vezi smerenia mea şi mă mântuieşte.

Slavă…

Ca şi cum ar fi de faţă Judecătorul, gri-jeşte-te suflete, şi-ţi adu aminte de ceasul înfricoşatei zile, că judecata este nemilostivă celor ce n-au făcut milă. Deci, strigă către Hristos, Dumnezeu: Cunoscătorule de inimi, greşit-am! Mai înainte până nu mă osândeşti, miluieşte-mă!

Şi acum…

Luând în minte, Hristoase, ziua şi ceasul judecăţii Tale celei înfricoşate şi groaznice şi nemitarnice, tremur ca un făcător de rele, căci am lucruri de ruşine şi fapte rele, pe care eu singur cu sârguinţă le-am lucrat. Pentru aceea cu frică cad înaintea Ta, strigând cu durere: pentru rugăciunile celei ce Te-a născut pe Tine, mult Milostive, mântuieşte-mă.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Doamne Sfinte, Cel ce locuieşti întru cele înalte şi cu ochiul Tău cel a toate văzătoriu, priveşti spre toată zidirea, Ţie am plecat grumazul sufletului şi trupului şi Ţie ne rugăm, Sfinte al sfinţilor: tinde-Ţi mâna Ta cea nevăzută dintru sfânt locaşul Tău şi ne blagosloveşte pe noi pe toţi. Şi orice Ţi-am greşit, cu voie sau fără de voie, ca un bun şi iubitor de oameni Dumnezeu, iartă, dăruindu-ne nouă şi cele lumeşti ale Tale bunătăţi. Că Ţie se cade a ne milui şi a ne mântui pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Către cine vom striga din adâncul sufletului, la cine vom alerga în necazul nostru, dacă nu la Tine, împărăteasă Cerească; plângerea şi suspinul nostru cine le va primi dacă nu Tu, Cea Preanevinovată, nădejdea creştinilor şi adăpostul nostru, a păcătoşilor. Cine este asemenea Ţie în bogata milostivire: pleacă urechea Ta spre noi, Stăpână, Maica Dumnezeului nostru şi nu ne trece cu vederea pre cei ce-Ţi cer ajutorul (rugămintea). Auzi suspinul nostru, întăreşte-i pre păcătoşii robii Tăi (prenumele), înţelepţeşte-i şi-i povăţuieşte, împărăteasa Cerurilor; nu Te îndepărta de ei, Stăpână, din pricina cârtirii lor, ci fii lor Maică Apărătoare şi îi încredinţează pre ei milostivului Acoperământ al Fiului Tău; rânduieşte-i pre ei precum este bineplăcut voii Tale sfinte şi adă-i pre ei, păcătoşii, la viaţă lină, fără de gâlceavă, ca să se bucure împreună cu Tine întotdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Catisma a paisprezecea

Psalmul 101

Rugăciunea săracului când se mâhneşte şi înaintea Domnului varsă rugăciunea sa

Este un psalm de pocăinţă. Fericitul Teodorit: "Psalmul e binevenit pentru orice om care se luptă cu nenorocirile, cerând ajutorul lui Dumnezeu."

¹ Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă!² Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!³ în orice zi Te voi chema, degrab auzi-mă! ⁴ Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut.⁵ Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănînc pîinea mea.⁶ De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.⁷ Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustie; ajuns-am ca bufniţa din dărîmă-turi.⁸ Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş.⁹ Toată ziua m-au ocărit vrăjmaşii mei şi, cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau.¹⁰ Că cenuşă am mîncat în loc de pîine şi băutura mea cu plîngere am amestecat-o,¹¹ Din pricina urgiei Tale şi a mîniei Tale; că, ridicîndu-mă eu, m-ai surpat.¹² Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat. ¹³ Iar Tu, Doamne, în veac rămîi şi pomenirea Ta din neam în neam. ¹⁴ Sculîndu-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea.¹⁵ Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărîna lui le va fi milă.¹⁶ Şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta. ¹⁷ Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa.¹⁸ Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor.¹⁹ Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul;²⁰ Că a privit din înălţimea cea sfîntă a Lui, Domnul din cer pe pămînt a privit,²¹ Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorîţi,²² Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,

²³ Cînd se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile, ca să slujească Domnului.

²⁴ Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei

Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele.

²⁵ Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sînt din neam în neam.

²⁶ Dintru început Tu, Doamne, pămîntul 1-ai întemeiat, şi lucrul mîinilor Tale sînt cerurile.²⁷ Acelea vor pieri, iar Tu vei ră-mîne, şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmînt îi vei schimba şi se vor schimba. ²⁸ Dar Tu Acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina.²⁹ Fiii robilor Tăi vor locui pămîntul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.

Psalmul 102

Al lui David

Sfântul Atanasie: "Psalmul îl proslăveşte pe Dumnezeu pentru binefacerile Lui: izbăvirea din păcate şi slava învierii."

¹ Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele din lăuntrul meu, numele cel sfînt al Lui.² Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate binefacerile Lui.³ Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale; ⁴ Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;⁵ Pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.⁶ Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strîmbătate.⁷ Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.⁸ îndurat şi milostiv este Domnul, în-delung-răbdător şi mult-milostiv.⁹ Nu pînă în sfîrşit se va iuţi, nici în veac se va mînia.¹⁰ Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,¹¹ Ci cît este de departe cerul de pămînt, atît este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.¹² Pe cît sînt de departe, răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.¹³ în ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El.¹⁴ Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-şi-a aminte căţărînă sîntem.¹⁵ Omul ca iarba, zilele lui ca floarea cîmpului; aşa va înflori.¹⁶ Că vînt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.¹⁷ Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dînsul,¹⁸ Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legămîntul Lui ¹⁹ Şi-şi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpîneşte.²⁰ Bi-necuvîntaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la virtute, care faceţi cuvîntul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.²¹ Binecuvîntaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. ²² Binecuvîntaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stă-pînirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Slavă…

Psalmul 103 Al lui David, pentru facerea lumii

Fericitul Teodorit: "Psalmul ne învaţă cum trebuie să-L proslăvim pe Ziditorul nostru. Descrie toate binefacerile Domnului şi arată că Dumnezeu este Creatorul şi Cârmuitorul întregii lumi."

¹ Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, mări-tu-Te-ai foarte!² întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină;³ Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; ⁴ Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vîn-turilor;⁵ Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc;⁶ Cel ce ai întemeiat pămîntul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului.⁷ Adîncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape.⁸ De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.⁹ Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.¹⁰ Hotar ai pus, pe care nu-1 vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pămîntul.¹¹ Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape;¹² Adăpa-se-vor toate fiarele cîm-pului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.¹³ Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stîncilor vor da glas.¹⁴ Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pămîntul. ¹⁵ Cel ce răsări iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;¹⁶ Ca să scoată pîine din pămînt şi vinul veseleşte inima omului; ¹⁷ Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pîinea inima omului o întăreşte. ¹⁸ Sătura-se-vor copacii cîmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.¹⁹ Locaşul cocos-tîrcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stîncile scăpare iepurilor.²⁰ Făcut-ai luna spre vremi; soarele şi-a cunoscut apusul său.²¹ Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, cînd vor ieşi toate fiarele pădurii;²² Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mîncarea lor. ²³ Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.²⁴ Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa pînă seara.²⁵ Cît s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pămîntul de zidirea Ta.²⁶ Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc tîrîtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. ²⁷ Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.²⁸ Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.²⁹ Dîndu-le Tu lor, vor aduna; deschizînd Tu mîna Ta, toate se vor umple de bunătăţi.³⁰ Dar întorcîn-du-Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfîrşi şi în ţărînă se vor întoarce.³¹ Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pămîntului.³² Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.³³ Cel ce caută spre pămînt şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. ³⁴ Cînta-voi Domnului în viaţa mea, cînta-voi Dumnezeului meu cît voi fi.³⁵ Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.³⁶ Piară păcătoşii de pe pămînt şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvin-tează, suflete al meu, pe Domnul.

Slavă…

Psalmul 104 Aliluia

Fericitul Teodorit:,Acest psalm ne cheamă să-I cântăm Domnului şi aminteşte iudeilor despre toate binefacerile pe cafe Dumnezeu Le-a dat strămoşilor, iar urmaşii lor s-au arătat nemulţămitori."

¹ Lăudaţi pe Domnul şi chemaţi numele Lui; vestiţi între neamuri lucrurile Lui. ² Cîntaţi-I şi-L lăudaţi pe El; spuneţi toate minunile Lui.³ Lăudaţi-vă cu numele cel sfînt al Lui; veselească-se inima celor ce caută pe Domnul. ⁴ Căutaţi pe Domnul şi vă întăriţi; căutaţi faţa Lui, pururea.⁵ Adu-ceţi-vă aminte de minunile Lui, pe care le-a făcut; de minunile Lui şi de judecăţile gurii Lui. ⁶ Seminţia lui Avraam, robii Lui, fiii lui Iacob, aleşii Lui.⁷ Acesta este Domnul Dumnezeul nostru, în tot pămîntul judecăţile Lui.⁸ Adusu-şi-a aminte în veac de legămîntul Lui, de euvîntul pe care L-a poruncit într-o mie de neamuri,⁹ Pe care l-a încheiat cu Avraam şi de jurămîntul Său lui Isaae.¹⁰ Şi l-a pus pe el lui Iacob, spre poruncă, şi lui Israel legătură veşnică,¹¹ Zicînd: "Ţie îţi voi da pămîntul Canaan, partea moştenirii tale".¹² Atunci, cînd erau ei puţini la număr şi străini în pămîntul lor¹³ Şi au trecut de la un neam la altul, de la o împărăţie la un alt popor,¹⁴ N-a lăsat om să le facă strîmbătate şi a certat pentru ei pe împăraţi, zicîndu-le:¹⁵ "Nu vă atingeţi de unşii Mei şi nu vicleniţi împotriva profeţilor Mei".¹⁶ Şi a chemat foamete pe pămînt şi a sfărîmat paiul de grîu.¹⁷ Tri-mis-a înaintea lor om; rob a fost rînduit Iosif.¹⁸ Smeritu-l-au, punînd în obezi picioarele lui; prin fier a trecut sufletul lui, pînă ce a venit cuvîntul Lui. ¹⁹ Cuvîntul Domnului l-a aprins pe el; trimis-a împăratul şi l-a slobozit, căpetenia poporului şi l-a liberat pe el. ²⁰ Pusu-l-a pe el domn casei lui şi căpetenie peste toată avuţia lui,

²¹ Ca să înveţe pe căpeteniile lui, ca pe sine însuşi, şi pe bătrînii lui să-i înţelepţească.

²² Şi a intrat Israel în Egipt şi Iacob a locuit ca străin, în pămîntul lui Ham.²³ Şi a înmulţit pe poporul lui foarte şi l-a întărit pe el mai mult decît pe vrăjmaşii lui. ^întors-a inima lor, ca să urască pe poporul Său, ca să viclenească împotriva robilor Săi. ²⁵ Trimis-a pe Moise robul Său, pe Aaron, pe care l-a ales.²⁶ Pus-a întru ei cuvintele semnelor Lui şi ale minunilor Lui în pămîntul lui Ham.²⁷ Trimis-a întuneric şi i-a întunecat, căci au amărît cuvintele Lui; ²⁸ Prefăcut-a apele lor în sînge şi a omorît peştii lor; ²⁹ Scos-a pămîntul lor broaşte în cămările împăraţilor lor.³⁰ Zis-a şi a venit muscă cîinească şi mulţime de muşte în toate hotarele lor. ³¹ Pus-a în ploile lor grindină, foc arzător în pămîntul lor;³² Şi a bătut viile lor şi smochinii lor şi a sfărîmat pomii hotarelor lor.³³ Zis-a şi a venit lăcustă şi omidă fără număr.³⁴ Şi a mîncat toată iarba în pămîntul lor şi a mîncat rodul pămîntului lor.³⁵ Şi a bătut pe toţi întîii-născuţi din pămîntul lor, pîrga întregii lor osteneli.³⁶ Şi i-a scos pe ei cu arginţi şi cu aur şi nu era în seminţiile lor bolnav.³⁷ Veselitu-s-a Egiptul la ieşirea lor, că frica de ei îi cuprinsese.³⁸ întins-a nor spre acoperirea lor şi foc ca să le lumineze noaptea.³⁹ Cerut-a şi au venit prepeliţe, şi cu pîine cerească i-a săturat pe ei. ⁴⁰ Despicat-a piatră şi au curs ape şi au curs rîuri în pămînt fără de apă.⁴¹ Că şi-a adus aminte de cuvîntul cel sfînt al Lui, spus lui Avraam, robul Lui.⁴² Şi a scos pe poporul Său, întru bucurie, şi pe cei aleşi ai Săi, întru veselie. ⁴³ Şi le-a dat lor ţările neamurilor şi ostenelile popoarelor au moştenit, ⁴⁴ Ca să păzească dreptăţile Lui şi legea Lui s-o ţină.

Slavă…

După catisma a paisprezecea se zice: Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul al 8-lea

Ca şi curva cad înaintea Ta ca să iau iertare şi, în loc de mir, îţi aduc lacrimi din inimă, ca să mă miluieşti ca şi pe dânsa, Mântuitoriule, şi să-mi dai iertare păcatelor, căci eu, ca şi dânsa, strig către Tine: izbăveşte-mă de întinăciunea faptelor mele.

Slavă…

De ce nu-ţi aduci aminte, sufletul meu, de moarte? De ce nu te întorci de acum către îndreptare, mai înainte până nu strigă trâmbiţa la judecată? Că atunci nu va mai fi vreme de pocăinţă. Adu-ţi aminte de vameşul şi de curva care strigau: greşit-am, Doamne, miluieşte-mă!

Şi acum…

De Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară, ca ceea ce ai întrecut cu adevărat cu naşterea Ta şi puterile cereşti, noi care prin Tine ne-am îmbogăţit cu dumnezeire, neîncetat pe Tine te slăvim.

Poamne miluieşte (de 40 de ori)

Mulţumimu-Ţi Doamne, Dumnezeul mântuirilor noastre, căci toate le faci pentru binele vieţii noastre. Că ne-ai odihnit pe noi întru măsura nopţii ce a trecut şi ne-ai sculat pe noi din aşternuturile noastre şi ne-ai pus la închinăciunea cinstitului şi slăvitului Tău Nume. Pentru aceasta ne rugăm: Doamne, dă-ne dar şi putere să ne învrednicim să cântăm Ţie cu înţelegere şi să ne rugăm de-a pururea şi totdeauna la Tine să căutăm, Mântui-toriule şi de bine Făcătorul sufletelor noastre, lucrând cu frică şi cu cutremur mântuirea noastră. Deci, ascultă-ne şi ne miluieş-te pe noi, îndurate. Zdrobeşte sub picioarele noastre pe nevăzuţii şi războinicii noştri vrăjmaşi. Primeşte cele după putere ale noastre mulţumiri. Dă-ne nouă dar şi putere întru deschiderea gurii noastre şi ne învaţă pe noi îndurările Tale căci nu ştim să ne rugăm precum se cuvine de nu ne vei povăţui Tu, Doamne, cu Duhul Tău cel Sfânt. Şi orice am greşit până întru acest ceas, cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul, cu voie sau fară de voie, slobo-zeşte, lasă şi iartă, Doamne; că de Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că la Tine este milostivirea, de la Tine este izbăvirea, Tu eşti singur Sfânt, ajutător şi sprijinitor al vieţii noastre şi pe Tine bine Te cuvântăm întru toţi vecii. Amin!

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Doamnă, Stăpână Născătoare de Dumnezeu! Primeşte nevrednica noastră rugăciune (rugămintea) şi-i ocroteşte pe robii lui Dumnezeu (prenumele) de defăimarea oamenilor răi şi de moarte năprasnică şi le dăruieşte înainte de sfârşit pocăinţă. Izbăveşte-I pre ei, Doamnă, de toate necazurile şi nevoile, scârbele şi bolile şi de tot răul. Şi ne învredniceşte pre noi, păcătoşii robii Tăi, la a Doua Venire a Fiului Tău şi Dumnezeul nostru să stăm de-a dreapta Lui şi să fim moşteni a împărăţiei Cereşti şi a vieţii veşnice cu toţi sfinţii în nesfârşiţii veci ai vecilor. Amin.

Catisma a cincisprezecea

Psalmul 105 Aliluia

Sfântul Atanasie: "în psalm prorocul enumeră păcatele poporului iudeu, arătând din ce motive izraeliţii au fost lepădaţi de la faţa Domnului."

¹ Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.² Cine va grăi puterile Domnului, cine va face auzite toate laudele Lui?³ Fericiţi cei ce păzesc judecata şi fac dreptate, în toată vremea.⁴ Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, întru bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău; cercetează-ne pe noi cu mîntuirea Ta,⁵ Ca să vedem întru bunătăţi pe aleşii Tăi, să ne bucurăm de veselia poporului Tău şi să ne lăudăm cu moştenirea Ta.⁶ Păcătuit-am cu părinţii noştri, nelegiuit-am, făcut-am strîmbătate.⁷ Părinţii noştri în Egipt n-au înţeles minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea milei Taie şi Te-au amărît cînd s-au suit la Marea Roşie.⁸ Dar i-a mîntuit pe ei pentru numele Său, ca să facă cunoscută puterea Lui. 9 Şi a certat Marea Roşie şi a secat-o şi i-a condus pe ei prin adîncul mării ca prin pustie; ¹⁰ El i-a scos pe ei din mîna celor ce-i urau şi i-a izbăvit pe ei din mîna vrăjmaşului;¹¹ Şi a acoperit apa pe cei ce-i asupreau pe ei; nici unul din ei n-a rămas. ¹² Şi au crezut în cuvintele Lui şi au cîntat laudă Lui;¹³ Dar degrab au uitat lucrurile Lui şi n-au suferit sfatul Lui;¹⁴ Ci au fost cuprinşi de mare poftă, în pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu, în loc fără de apă.¹⁵ Şi le-a împlinit cererea lor şi a săturat sufletele lor.¹⁶ Şi au mîniat pe Moise în tabără şi pe Aaron, sfîntul Domnului.¹⁷ S-a deschis pămîntul şi a înghiţit pe Datan şi a acoperit adunarea lui Aviron.¹⁸ Şi s-a aprins foc în adunarea lor, văpaie a ars pe păcătoşi.¹⁹ Şi au făcut viţel în Horeb şi s-au închinat idolului.²⁰ Şi au schimbat slava Lui întru asemănare de viţel, care mănîncă iarbă. ²¹ Au uitat pe Dumnezeu, Care i-a izbăvit pe ei, Care a făcut lucruri mari în Egipt;²² Lucruri minunate în pămîntul lui Ham şi înfricoşătoare în Marea Roşie.²³ Atunci a zis să-i piardă pe dînşii, şi i-ar fi pierdut, dacă Moise, alesul Lui, n-ar fi stat înaintea feţei Lui ca să întoarcă mînia Lui şi să nu-i piardă. ²⁴ Apoi au dispreţuit pămîntul cel dorit şi n-au crezut în cuvîntul Lui,²⁵ Ci au cîrtit în corturile lor şi n-au ascultat glasul Domnului. ²⁶ Atunci El a ridicat mîna Sa asupra lor, ca să-i doboare pe ei în pustie²⁷ Şi să doboare sămînţa lor întru neamuri şi să-i risipească pe ei în toate părţile.²⁸ Au jertfit lui Baal-Peor şi au mîncat jertfele morţilor²⁹ Şi L-au întărîtat pe El cu faptele lor şi au murit mulţi dintre ei.³⁰ Dar a stat Finees şi L-a îmblînzit şi a încetat bătaia ³¹ Şi i s-a socotit lui întru dreptate, din neam în neam pînă în veac. ³² Apoi L-au mîniat pe El la apa certării, şi Moise a suferit pentru ei,³³ Că au amărît duhul lui şi a grăit nesocotit cu buzele lui. ³⁴ N-au nimicit neamurile de care le-a pomenit Domnul: ³⁵ Ci s-au amestecat cu neamurile şi au deprins lucrurile lor³⁶ Şi au slujit idolilor lor şi s-au smintit.³⁷ Şi au jertfit pe fiii lor şi pe fetele lor idolilor,³⁸ Au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor lor şi al fetelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan şi s-a spurcat pămîntul de sînge. ³⁹ S-au pîngărit de lucrurile lor şi s-au desfrînat cu faptele lor.⁴⁰ Atunci S-a aprins de mînie Domnul împotriva poporului Său şi a urît moştenirea Sa.⁴¹ Şi i-a dat pe ei în mîinile neamurilor şi i-au stăpînit pe ei cei ce-i urau pe ei⁴² Vrăjmaşii lor i-au asuprit pe ei şi au fost nefericiţi sub mîinile lor.⁴³ De multe ori Domnul i-a izbăvit pe ei, dar ei L-au amărît pe El cu sfatul lor şi i-a umilit pentru fărădelegile lor.⁴⁴ Dar Domnul i-a văzut cînd se necăjeau ei, a auzit rugăciunea lor,⁴⁵ Şi şi-a adus aminte de legămîntul Lui şi S-a căit după mulţimea milei Sale; ⁴⁶ Şi le-a dat să găsească milă, înaintea celor ce i-au robit pe ei.⁴⁷ Izbă-veşte-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi ne adună din neamuri, ca să lăudăm numele cel sfint al Tău şi să ne fălim cu lauda Ta. ⁴⁸ Binecuvîntat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac şi pînă în veac. Tot poporul să zică: Amin. Amin. Slavă…

Psalmul 106 Aliluia

Fericitul Teodorit: "Acest psalm prevesteşte eliberarea iudeilor din robie şi prezice mântuirea tuturor, astfel cea mai mare parte a psalmului se referă la noi, la creştini, şi nu la iudei."

¹ Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. 2 Să spună cei izbăviţi de Domnul, pe care i-a izbăvit din mîna vrăjmaşului.³ Din ţări i-a adunat pe ei, de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi.⁴ Rătăcit-au în pustie, în pămînt fără de apă şi cale spre cetatea de locuit n-au găsit.⁵ Erau flămînzi şi însetaţi; sufletul lor într-înşii se sfirşea; ⁶ Dar au strigat către Domnul, în necazurile lor, şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei⁷ Şi i-a povăţuit pe cale dreaptă, ca să meargă spre cetatea de locuit.⁸ Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor.⁹ Că a săturat suflet însetat, şi suflet flămînd a umplut de bunătăţi.¹⁰ Şedeau în întuneric şi în umbra morţii; erau ferecaţi de sărăcie şi de fier,¹¹ Pentru că au amărît cuvintele Domnului şi sfatul Celui Preaînalt au în-tărîtat. ¹² El a umilit întru osteneli inima lor; slăbit-au şi nu era cine să le ajute; ¹³ Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei.¹⁴ Si i-a scos pe ei din întuneric si din umbra morţii şi legăturile lor le-a rupt. ¹⁵ Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor! ¹⁶ Că a sfărîmat porţi de aramă şi zăvoare de fier a frînt¹⁷ Şi i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor, căci pentru fărădelegile lor au fost umiliţi.¹⁸ Urît-a sufletul lor orice mîncare şi s-au apropiat de porţile morţii.¹⁹ Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit.

²⁰ Trimis-a cuvîntul Său şi i-a vindecat pe ei, şi i-a izbăvit pe ei din stricăciunile lor.

²¹ Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor! ²² Şi să-I jertfească Lui jertfă de laudă şi să vestească lucrurile Lui, întru bucurie.²³ Cei ce se pogoară la mare în corăbii, cei ce-şi fac lucrarea lor în ape multe, ²⁴ Aceia au văzut lucrurile Domnului şi minunile Lui întru adînc. ²⁵ El a zis şi s-a pornit vînt furtunos şi s-au inălţat valurile mării.²⁶ Se urcau pînă la ceruri si se pogorau pînă în adîncuri, iar sufletul lor întru primejdii încremenea.²⁷ Se tulburau şi se clătinau ca un om beat şi toată priceperea lor a pierit.²⁸ Dar au strigat către Domnul, în necazurile lor, şi din nevoile lor i-a izbăvit²⁹ Şi i-a poruncit furtunii şi s-a liniştit şi au tăcut valurile mării.³⁰ Şi s-au veselit ei, că s-au liniştit valurile şi Domnul i-a povăţuit pe ei la limanul dorit de ei.³¹ Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor!³² Înălţaţi-L pe El în adunarea poporului şi în scaunul bătrînilor lăudaţi-L pe El. ³³ Prefăcut-a rîurile în pămînt pustiu, izvoarele de apă în pămînt însetat³⁴ Şi pămîntul cel roditor în pămînt sărat, din pricina celor ce locuiesc pe el.³⁵ Prefăcut-a pustiul în iezer de ape, iar pămîntul cel fără de apă în izvoare de ape; ³⁶ Şi a aşezat acolo pe cei flămînzi şi au zidit cetate de locuit.³⁷ Şi au semănat ţarine şi au sădit vii şi au strîns belşug de roade.³⁸ Şi i-a binecuvînat pe ei şi s-au înmulţit foarte şi vitele lor nu le-a împuţinat.³⁹ Şi iarăşi au fost împuţinaţi şi chinuiţi de apăsarea necazurilor şi a durerii.⁴⁰ Aruncat-a dispreţ asupra căpeteniilor lor şi i-a rătăcit pe ei în loc neumblat si fără de cale.

⁴¹ Dar pe sărac l-a izbăvit de sărăcie şi i-a pus pe ei ca pe nişte oi de moştenire. ⁴² Vedea-vor drepţii şi se vor veseli şi toată fărădelegea îşi va astupa gura ei. ⁴³ Cine este înţelept va păzi acestea şi va pricepe milele Domnului. Slavă…

Psalmul 107

Al lui David

Fericitul Teodorit:,Acest psalm anunţă eliberarea iudeilor din robie şi prevesteşte mântuirea păgânilor prin Hristos."

¹ Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea; cînta-voi şi voi lăuda întru inima mea.² Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa. ³ Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cînta-voi Ţie între neamuri, ⁴ Că mai mare decît cerurile este mila Ta şi pînă la nori adevărul Tău.⁵ Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pămîntul slava Ta, ca să se izbăvească cei plăcuţi ai Tăi.⁶ Mîntuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi. Dumnezeu a grăit în locul cel sfînt al Lui:⁷ "înălţa-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi Valea Suchot o voi măsura.⁸ Al Meu este Galaad şi al Meu este Manase, şi Efraim, sprijinul capului Meu; ⁹ Iuda, legiuitorul Meu; Moab, vas al spălării Mele:¹⁰ Spre Idumeea voi arunca încălţămintea Mea. Mie cei de alt neam Mi s-au supus".¹¹ Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui pînă în Idu-meea?¹² Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre? ¹³ Dă-ne nouă ajutor, ca să ieşim din necaz, că deşartă este izbăvirea cea de la oameni.¹⁴ Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe vrăjmaşii noştri.

Psalmul 108 Â1 lui David, întru sfârşit

Sfântul Atanasie:,Acest psalm descrie Patimile Domnului Hristos şi pedeapsa lui Iuda şi a poporului iudeu. Vorbind mai întâi despre Iuda, psalmul se adresează apoi celor care se răscoală împotriva preoţiei, iar pe urmă povesteşte despre soarta celor care fac rău aproapelui său."

¹ Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere. Că gura păcătosului şi gura vicleanului asupra mea s-au deschis.² Grăit-au împotriva mea cu limbă vicleană şi cu cuvinte de ură m-au înconjurat şi s-au luptat cu mine în zadar.³ în loc să mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam. ⁴ Pus-au împotriva mea rele în loc de bune şi ură în locul iubirii mele.⁵ Pune peste dînsul pe cel păcătos şi diavolul să stea de-a dreapta lui.⁶ Cînd se va judeca să iasă osîndit, iar rugăciunea lui să se prefacă în păcat.⁷ Să fie zilele lui puţine şi dregătoria lui să o ia altul:⁸ Să ajungă copiii lui orfani şi femeia lui văduvă;⁹ Să fie strămutaţi copiii lui şi să cerşească; să fie scoşi din curţile caselor lor; ¹⁰ Să smulgă cămătarul toată averea lui; să răpească străinii ostenelile lui;¹¹ Să nu aibă sprijinitor şi nici orfanii lui mi-luitor;¹² Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele lui;¹³ Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi păcatul maicii lui să nu se şteargă; ¹⁴ Să fie înaintea Domnului pururea şi să piară de pe pămînt pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă milă.¹⁵ Şi a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac şi pe cel smerit cu inima, ca să-l omoare.¹⁶ Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi n-a voit binecuvântarea şi se va îndepărta de la el.¹⁷ Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină, şi a intrat ca apa în lăuntrul lui şi ca untdelemnul în oasele lui.¹⁸ Să-i fie lui ca o haină cu care se îmbracă şi ca un brîu cu care pururea se încinge.¹⁹ Aceasta să fie răsplata celor ce mă clevetesc pe mine înaintea Domnului şi grăiesc rele împotriva sufletului meu.²⁰ Dar Tu, Doamne, fă cu mine milă, pentru numele Tău, că bună este mila Ta.²¹ Izbăveşte-mă, că sărac şi sărman sînt eu şi inima mea s-a tulburat în lăuntrul meu.²² Ca umbra ce se înclină m-am trecut; ca bătaia de aripi a lăcustelor tremur.²³ Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului²⁴ Şi eu am ajuns lor ocară. M-au văzut şi au clătinat cu capetele lor. ²⁵ Ajută-mă, Doamne, Dumnezeul meu, mîntuieşte-mă, după mila Ta²⁶ Şi să cunoască ei că mîna Ta este aceasta şi Tu, Doamne, ai făcut-o pe ea.²⁷ Ei vor blestema şi Tu vei binecuvînta. Cei ce se scoală împotriva mea să se ruşineze, iar robul Tău să se veselească.²⁸ Să se îmbrace cei ce mă clevetesc pe mine cu ocară şi cu ruşinea lor ca şi cu un veşmînt să se învelească.²⁹ Lăuda-voi pe Domnul foarte, cu gura mea, şi în mijlocul multora îl voi preamări pe El,³⁰ Că a stat de-a dreapta săracului, ca să izbăvească sufletul lui de cei ce-1 prigonesc.

Slavă…

După catisma a cincisprezecea se zice: Sfinte

Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul 1-i

Cât este de mult noianul greşelilor mele, Mântuitorule, şi rău mă afund întru păcatele mele. Dă-mi mână şi mă mântuieşte, ca lui Petru, Dumnezeule, şi mă miluieşte.

Slavă…

Pentru gânduri rele şi fapte m-am osândit Mântuitorule. Dăruieşte-mi gând de întoarcere, Dumnezeule, ca să strig: mântuieşte-mă Făcătorule de bine, Bunule, şi mă miluieşte.

Şi acum…

De Dumnezeu fericită Fecioară şi întru tot nevinovată, curăţeşte-mă pe mine ticălosul care sunt întinat şi pângărit de cele iară de cale ale mele fapte şi de gânduri spurcate, preacurată şi preacinstită şi întru tot sfântă Maică şi Fecioară.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Tu eşti ajutorul meu, în mâinile Tale sunt eu, ajută-mi mie. Nu mă lăsa să greşesc Ţie căci sunt rătăcit. Nu mă lăsa să umblu după voia trupului meu. Nu mă trece cu vederea, Doamne, că bolnav sunt. Tu cunoşti ce-mi este mie de folos. Nu mă lăsa să pier pentru păcatele mele. Nu mă părăsi, Doamne, nici Te depărta de la mine că spre Tine am năzuit. învaţă-mă să fac voia Ta că Tu eşti Dumnezeul meu. Vindecă sufletul meu că am greşit Ţie. Mântu-ieşte-mă pentru mila Ta că înaintea Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc pe mine şi numi este mie altă scăpare fără numai Tu, Doamne. Ruşinează-se dar toţi cei ce se scoală asupra mea, cei ce caută sufletul meu ca să-l piardă pe el! Că numai Tu singur eşti puternic, Doamne, întru toate şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Nădejdea tuturor marginilor pământului şi a robilor Tăi (prenumele). Tu, Preacurată Fecioară, Stăpână Născătoare de Dumnezeu nu Te scârbi de păcătoşii robii Tăi (prenumele), care nădăjduiesc spre mila Ta; (rugămintea) şi stinge văpaia păcatelor din lăuntrul lor şi prin pocăinţă înrourează inimile lor seci; curăţeşte mintea lor de cugete întinate, primeşte suspinul din suflet şi rugămintea inimii acelor ce Ţi le aduc. Fii Mijlocitoare pentru ei către Fiul Tău şi Dumnezeu şi cu rugăciunile Tale de Maică potoleşte mânia Lui cea dreaptă. Tămăduieşte rănile trupeşti şi sufleteşti, Doamnă Născătoare de Dumnezeu, linişteşte bolile sufletelor şi ale trupurilor, potoleşte viforul cel rău al năvălirilor vrăj-măşeşti; ridică sarcina grea a păcatelor robilor Tăi şi nu-i lăsa să piară până în sfârşit. Că Tu eşti cununa neamului omenesc, Ajutătoare grabnică în scârbe. Maică adevărată a lui Hristos, Dumnezeul nostru, ajută-le robilor Tăi întotdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Catisma a şaisprezecea

Psalmul 109 Al lui David

Sfântul Atanasie: "Psalmul prevesteşte Naşterea Domnului, Stăpânirea Lui peste toate popoarele şi înălţarea Sa la Cer."

¹ Zis-a Domnul Domnului Meu: "Şezi de-a dreapta Mea, pînă ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale".² Toiagul puterii Tale Ţi-1 va trimite Domnul din Sion, zicînd: "Stăpîneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi.³ Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru strălucirile sfinţilor Tăi. Din pîntece mai înainte de luceafăr Te-am născut". ⁴ Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău: "Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melchisedec".⁵ Domnul este de-a dreapta Ta; sfărîmat-a în ziua mîniei Sale împăraţi.⁶ Judeca-va între neamuri; va umple totul de ruini; va zdrobi capetele multora pe pămînt.⁷ Din pîrîu pe cale va bea; pentru aceasta va înălţa capul.

Psalmul 110 Aliluia

Sfântul Ioan Gură-de-Aur consideră că acesta este un psalm de mulţumire lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Lui.

¹ Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, în sfatul celor drepţi şi în adunare.² Mari sînt lucrurile Domnului şi potrivite tuturor voilor Lui.³ Laudă şi măreţie este lucrul Lui şi dreptatea Lui rămîne în veacul veacului.⁴ Pomenire a făcut de minunile Sale. Milostiv şi îndurat este Domnul. ⁵ Hrană a dat celor ce se tem de Dînsul; aduceţi-vă aminte în veac de legămîntul Lui.

⁶ Tăria lucrurilor Sale a vestit-o poporului Său, ca să le dea lor moştenirea neamurilor.

⁷ Lucrurile mîinilor Lui, adevăr şi judecată. Adevărate sînt toate poruncile Lui,⁸ întărite în veacul veacului, făcute în adevăr şi dreptate.⁹ Izbăvire a trimis poporului Său, poruncit-a în veac legămîntul Său; sfînt şi înfricoşător este numele Lui. ¹⁰ începutul înţelepciunii este frica de Domnul; înţelegere bună este tuturor celor ce o fac pe ea. Lauda Lui rămîne în veacul veacului.

Psalmul 111 Aliluia

Acesta este un psalm de învăţătură morală şi descrie fericirea omului, care se teme de Domnul. Este o prelungire a psalmului precedent.

¹ Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte.² Puternică va fi pe pămînt seminţia Lui; neamul drepţilor se va binecuvînta.³ Slavă şi bogăţie în casa lui şi dreptatea lui rămîne în veacul veacului.⁴ Răsărit-a în întuneric lumină drepţilor, Cel milostiv, îndurat şi drept.⁵ Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rînduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti;⁶ întru pomenire veşnică va fi dreptul; de vorbire de rău nu se va teme.⁷ Gata este inima lui a nădăjdui în Domnul; întărită este inima lui, nu se va teme, pînă ce va ajunge să dispreţuiască pe vrăjmaşii săi.⁸ Risipit-a, dat-a săracilor; dreptatea lui rămîne în veacul veacului.⁹ Puterea lui se va înălţa întru slavă.¹⁰ Păcătosul va vedea şi se va mînia, va scrîşni din dinţi şi se va topi. Pofta păcătoşilor va pieri. Slavă…

Psalmul 112 Aliluia

Sfântul Atanasie: "în acest psalm poporul nou se învaţă să-L slăvească pe Izbăvitorul său neîncetat."

¹ Lăudaţi, tineri, pe Domnul, lăudaţi numele Domnului.² Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi pînă în veac.³ De la răsăritul soarelui pînă la apus, lăudat este numele Domnului. ⁴ înalt este peste toate neamurile Domnul, peste ceruri este slava Lui.⁵ Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte întru cele înalte⁶ Şi spre cele smerite priveşte, în cer şi pe pămînt?⁷ Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi ridică din gunoi pe cel sărman,⁸ Ca să-l aşeze cu cei mari, cu cei mari ai poporului Său.⁹ Cel ce face să locuiască cea stearpă în casă, ca o mamă ce se bucură de fii.

Psalmul 113 Aliluia

Fericitul Teodorit: "Psalmul înfăţişează măreţia Domnului şi ia în derâdere neputinţa idolilor."

¹ La ieşirea lui Israel din Egipt, a casei lui Iacob dintr-un popor barbar,² Ajuns-a Iuda sfinţirea Lui, Israel stăpînirea Lui.³

Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi. ⁴ Munţii au săltat ca berbecii şi dealurile ca mieii oilor.⁵ Ce-ţi este ţie, mare, că ai fugit? Şi ţie Iordane, că te-ai întors înapoi?⁶ Munţilor, că aţi săltat ca berbecii şi dealurilor, ca mieii oilor?⁷ De faţa Domnului s-a cutremurat pămîntul, de faţa Dumnezeului lui Iacob,⁸ Care a prefăcut stînca în iezer, iar piatra în izvoare de apă. ⁹ Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă, pentru mila Ta şi pentru adevărul Tău, ¹⁰ Ca nu cumva să zică neamurile: "Unde este Dumnezeul lor?"¹¹ Dar Dumnezeul nostru este în cer; în cer şi pe pămînt toate cîte a voit a făcut.¹² Idolii neamurilor sînt argint şi aur, lucruri de mîini omeneşti:¹³ Gură au şi nu vor grăi; ochi au şi nu vor vedea;¹⁴ Urechi au şi nu vor auzi; nări au şi nu vor mirosi;¹⁵ Mîini au şi nu vor pipăi; picioare au şi nu vor umbla; nu vor glăsui cu gîtlejul lor.¹⁶ Asemenea lor să fie cei ce-i fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei. ¹⁷ Casa lui Israel a nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi apărătorul lor este.¹⁸ Casa lui Aaron "nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi apărătorul lor este.¹⁹ Cei ce se tem de Domnul au nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi apărătorul lor este.²⁰ Domnul şi-a adus aminte de noi şi ne-a binecuvântat pe noi; a binecuvântat casa lui Israel, a binecuvântat casa lui Aaron,²¹ A binecuvântat pe cei se se tem de Domnul, pe cei mici împreună cu cei mari. ²² Sporească-vă Domnul pe voi, pe voi şi pe copiii voştri! ²³ Binecuvîntaţi să fiţi de Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pămîntul.²⁴ Cerul cerului este al Domnului, iar pămîntul l-a dat fiilor oamenilor.²⁵ Nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici toţi cei ce se pogoară în iad,²⁶ Ci noi, cei vii, vom binecuvânta pe Domnul de acum şi pînă în veac.

Psalmul 114 Aliluia

Sfântul Atanasie: "în acest psalm prorocul descrie viaţa şi faptele oamenilor care trăiesc după Evanghelie, biruinţa lor asupra patimilor şi răsplata pe care o vor primi de la Domnul."

¹ Iubit-am pe Domnul, că a auzit glasul rugăciunii mele,² Că a plecat urechea Lui spre mine şi în zilele mele îl voi chema.³ Cuprinsu-m-au durerile morţii, primejdiile iadului m-au găsit; necaz şi durere am aflat⁴ Şi numele Domnului am chemat: "O, Doamne, izbăveşte sufletul meu!"⁵ Milostiv este Domnul şi drept şi Dumnezeul nostru miluieşte.⁶ Cel ce păzeşte pe prunci este Domnul; umilit am fost şi m-am izbăvit. ⁷ întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul ţi-a făcut ţie bine; ⁸ Că a scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi şi picioarele mele de la cădere. ⁹ Bine voi plăcea înaintea Domnului, în pămîntul celor vii.

Slavă…

Psalmul 115 Aliluia

Sfântul Ioan Gură-de-Aur susţine că acest psalm se referă la timpul robiei babilonice. Iudeii nu înţelegeau cum ei, fiind în robie şi dezarmaţi, vor putea să se întoarcă în Ţara lor. Izraeliţii nu-i credeau pe prorocii care le preziceau întoarcerea în patria lor.

¹ Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte.² Eu am zis întru uimirea mea: "Tot omul este mincinos!"³

Ce voi răsplăti Domnului pentru toate cîte mi-a dat mie? ⁴ Paharul mîntuirii voi lua şi numele Domnului voi chema.⁵ Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Său.⁶ Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui. ⁷ O, Doamne, eu sînt robul Tău, eu sînt robul Tău şi fiul roabei Tale; rupt-ai legăturile mele.⁸ Ţie-Ţi voi aduce jertfă de laudă şi numele Domnului voi chema.⁹ Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Lui,¹⁰ în curţile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime.

Psalmul 116 Aliluia

Acesta este un psalm prorocesc. Apostolul Pavel menţionează că psalmul cheamă păgânii să-L proslăvească pe Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. (Rom. 15,11)

¹ Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele; ² Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămîne în veac.

Psalmul 117 Aliluia

Sfântul Atanasie susţine că acest psalm ne învaţă să-L chemăm în ajutor pe Domnul, iar în timpul prigoanei doar în El să nădăjduim. Psalmul mai îndeamnă să ne mărturisim Domnului Care e numit Piatra cea din capul unghiului pe care n-au luat-o în seamă ziditorii. (Stihul 22)

¹ Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.² Să zică, dar, casa lui < Israel, că este bun, că în veac este mila Lui.

³ Să zică, dar, casa lui Aaron, că este bun, că în veac este mila Lui.⁴ Să zică, dar, toţi cei ce se tem de Domnul, că este bun, că în veac este mila Lui.⁵ în necaz am chemat pe Domnul şi m-a auzit şi m-a scos întru desfătare.⁶ Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul.⁷ Domnul este ajutorul meu şi eu voi privi cu bucurie pe vrăjmaşii mei.⁸ Mai bine este a te încrede în Domnul, decît a te încrede în om. ⁹ Mai bine este a nădăjdui în Domnul, decît a nădăjdui în căpetenii.¹⁰ Toate neamurile m-au înconjurat şi în numele Domnului i-am înfrînt pe ei.¹¹ în-conjurînd m-au înconjurat şi în numele

Domnului i-am înfrînt pe ei. ¹² înconju-ratu-m-au ca albinele fagurele, dar s-au stins ca focul de spini şi în numele Domnului i-am înfrînt pe ei.¹³ Împingîndu-mă m-au împins să cad, dar Domnul m-a sprijinit. ¹⁴ Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi-a fost mie spre izbăvire.¹⁵ Glas de bucurie şi de izbăvire în corturile drepţilor: "Dreapta Domnului a făcut putere". ¹⁶ Dreapta Domnului m-a înălţat, dreapta Domnului a făcut putere!" ¹⁷ Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului. ¹⁸ Certînd m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat.¹⁹ Deschideţi-mi mie porţile dreptăţii, intrînd în ele voi lăuda pe Domnul. ²⁰ Aceasta este poarta Domnului; drepţii vor intra printr-însa.²¹ Te voi lăuda, că m-ai auzit şi ai fost mie spre izbăvire.²² Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului. ²³ De la Domnul s-a făcut aceasta şi minunată este întru ochii noştri.²⁴ Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea. ²⁵ O, Doamne, mîntuieşte! O, Doamne, sporeşte! ²⁶ Binecuvîntat este cel ce vine întru numele Domnului; binecuvîntatu-v-ampe voi, din casa Domnului.²⁷ Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă. Tocmiţi sărbătoare cu ramuri umbroase, pînă la coamele altarului.²⁸ Dumnezeul meu eşti Tu şi Te voi lăuda; Dumnezeul meu eşti Tu şi Te voi înălţa. Te voi lăuda că m-ai auzit şi ai fost mie spre mîntuire.²⁹ lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

Slavă…

După catisma a şaisprezecea se zice: Sfinte

Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul 1

Altă lume te aşteaptă suflete şi Judecă-toriul care va să vădească cele ascunse şi rele ale tale. Deci, nu rămâne întru aceste de aici, ci apucă mai înainte de strigă către Judecătorul: Dumnezeule, milostiv fii mie şi mă mântuieşte.

Slavă…

Pentm că sunt înconjurat de multe păcate, Mântuitoriule, şi de răni fără de număr ale greşelilor, rogu-mă Ţie milostive Hristoase, Doctorul bolnavilor, cercetează, tămăduieşte şi mă mântuieşte.

Şi acum…

Suflete al meu, de ce zaci fără de grijă, lenevindu-te? Căci nu porţi grijă de răutăţile ce ai făcut întru această viaţă? Ne-voieşte-te de te îndreptează mai înainte până nu-ţi închide uşa Domnul. Aleargă la Născătoarea de Dumnezeu, cazi înaintea ei şi strigă: Nădejdea deznădăjduiţilor, mântuieşte-mă pe mine care mult ţi-am greşit, Preacurată Stăpână.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Doamne Sfinte, Care întru cele de sus locuieşti şi spre cele smerite priveşti şi cu ochiul Tău cel a toate văzător cauţi spre toată zidirea, Ţie am plecat grumazul sufletului şi al trupului şi Ţie ne rugăm, Sfinte al sfinţilor: tinde mâna Ta cea nevăzută dintru Sfânt locaşul Tău şi ne blagosloveşte pe noi pe toţi şi ne iartă nouă toată greşeala cea cu voie şi cea fără de voie, cu cuvântul sau cu lucrul. Dăruieşte-ne nouă, Doamne, umilinţă, dăruieşte-ne lacrimi duhovniceşti din suflet, spre spălarea păcatelor noastre celor multe, dăruieşte mare mila Ta peste toată lumea Ta şi peste noi nevrednicii robii Tăi! Că binecuvântat şi preaproslăvit este numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Primeşte, o, întrutotbinecuvântată şi Preaputernică Doamnă, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, aceste rugăciuni pentru nevrednicii robii Tăi (prenumele) aduse de noi cu lacrimi Chipului Tău dătător de vindecări, înălţându-Ţi cântări umilin-cioase ca Celei ce stai de faţă şi auzi rugămintea noastră; (rugămintea), pentru că orice cerinţă o împlineşti, scârbele le uşurezi, celor neputincioşi sănătate le dăruieşti, pre cei istoviţi şi vlăguiţi îi vindeci, din cei îndrăciţi goneşti dracii, pre cei obijduiţi îi mângâi, pre leproşi îi cureţi şi pre copiii mici îi miluieşti; şi încă pre cei din legături şi temniţe, Născătoare de Dumnezeu, îi slobozeşti şi toate patimile le tămăduieşti; că toate le poţi prin mijlocirea Ta către Fiul Tău, Hristos Dumnezeul nostru.

O, Atotcântată Maică, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu!

Nu înceta a Te ruga pentru nevrednicii robii Tăi, care Te slăvesc şi Te cinstesc pre Tine şi care se închină cu umilinţă Preacuratului Tău Chip, având nădejde nestrămutată şi credinţă neclintită către Tine, Preabinecuvântată şi Preaslăvită Pururea Fecioară, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Catisma a şaptesprezecea

Psalmul 118 Aliluia

Sfântul Ambrozie al Mediolanului susţine că acest psalm este ca soarele între ceilalţi psalmi. El este lauda Legii lui Dumnezeu care în fiecare stih e numită cale, mărturie, poruncă ş.a.

Fericitul Teodorit: "Dumnezeiescul David a adunat într-un singur psalm toate rugăciunile care au fost înălţate de către el în diferite momente ale vieţii şi le-a aranjat într-o ordine, propunând oamenilor o unică învăţătură folositoare. Psalmul ne învaţă să ducem o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu, ne însufleţeşte să nu cădem în deznădejde şi pentru toate împrejurările vieţii ne dă tămăduire. După numărul stihurilor (176), acest psalm este mai mare decât toţi psalmii."

¹ Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.² Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor,³ Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. ⁴ Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.⁵ O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!⁶ Atunci nu mă voi ruşina cînd voi căuta spre toate poruncile Tale.⁷

Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale.⁸ îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi pînă în sfîrşit.⁹ Prin ce îşi va îndrepta fînărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale.¹⁰ Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale.¹¹ în inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc Ţie.¹² Binecuvîntat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.¹³ Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale.¹⁴ în calea mărturiilor Tale m-am desfătat, ca de toată bogăţia. ¹⁵ La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale.¹⁶ La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale.¹⁷ Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale.¹⁸ Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta.¹⁹ Străin sînt eu pe pămînt, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale.²⁰ Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea. ²¹ Certat-ai pe cei mîndri; blestemaţi sînt cei ce se abat de la poruncile Tale.²² Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit.²³ Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale.²⁴ Că mărturiile Tale sînt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu.²⁵ Lipitu-s-a de pă-mînt sufletul meu; viază-mă, după cuvîn-tul Tău. ²⁶ Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale.²⁷ Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale.²⁸ Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale. ²⁹ Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte. ³⁰ Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat.³¹ Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi. ³² Pe calea poruncilor Tale am alergat, cînd ai lărgit inima mea.³³ Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor tale şi o voi păzi pururea.³⁴ înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea.³⁵ Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit.³⁶ Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie. ³⁷ întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă.³⁸ împlineşte robului Tău cuvîntul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine.³⁹ îndepărtează ocara de care mă tem, căci judecăţile Tale sînt bune.⁴⁰ Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă. ⁴¹ Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mîntuirea Ta, după cuvîntul Tău,⁴² Şi voi răspunde cuvînt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale.⁴³ Să nu îndepărtezi din gura mea cuvîntul adevărului, pînă în sfîrşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit,⁴⁴ Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului.⁴⁵ Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat. ⁴⁶ Am vorbit despre mărturiile Tale înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat.⁴⁷ Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte. ⁴⁸ Am ridicat mîinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi, am cugetat la îndreptările Tale. ⁴⁹ Adu-Ţi aminte de cuvîntul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde.⁵⁰ Aceasta m-a mîngîiat întru smerenia mea, că cuvîntul Tău m-a viat. ⁵¹ Cei mîndri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut.

⁵² Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mîngîiat.

⁵³ Mîhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta.⁵⁴ Cîntate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele.⁵⁵ Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta.⁵⁶ Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat.⁵⁷ Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta.⁵⁸ Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvîntul Tău. ⁵⁹ Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale.⁶⁰ Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale. ⁶¹ Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat. ⁶² La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale. ⁶³ Părtaş sînt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ⁶⁴ De mila Ta, Doamne, este plin pămîntul; îndreptările Tale mă învaţă. ⁶⁵ Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvîntul Tău.⁶⁶ învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut.⁶⁷ Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvîntul Tău am păzit. ⁶⁸ Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale.⁶⁹ înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mîndri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale. ⁷⁰ închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat.⁷¹ Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale. ⁷² Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decît mii de comori de aur şi argint.

Slavă…

⁷³ Mîinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale.⁷⁴ Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit. ⁷⁵ Cunoscut-am, Doamne, că drepte sînt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit.⁷⁶ Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mîngîie, după cuvîntul Tău, către robul Tău.⁷⁷ Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este. ⁷⁸ Să se ruşineze cei mîndri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la po-rancile Tale. ⁷⁹ Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale.⁸⁰ Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez. ⁸¹ Se topeşte sufletul meu după mîntuirea Ta; în cuvîntul Tău am nădăjduit. ⁸² Sfîrşitu-s-au ochii mei după cuvîntul Tău, zicînd: "Cînd mă vei mîngîia?". ⁸³ Că m-am făcut ca un foaie la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.⁸⁴ Cîte sînt zilele robului Tău? Cînd vei judeca pe cei ce mă prigonesc?⁸⁵ Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sînt ca legea Ta, Doamne.⁸⁶ Toate poruncile Tale sînt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă!⁸⁷ Puţin a fost de nu m-am sfîrşit pe pămînt, dar eu n-am părăsit poruncile Tale.⁸⁸ După mila Ta, viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele.⁸⁹ în veac, Doamne, cuvîntul Tău rămîne în cer;⁹⁰ în neam şi în neam adevărul Tău. întemeiat-ai pămîntul şi rămîne.⁹¹ După rînduiala Ta rămîne ziua, că toate sînt slujitoare Ţie. ⁹² De n-ar fi fost legea Ta gîndirea mea, atunci aş fi pierit întru necazul meu.⁹³ în veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne.⁹⁴ Al Tău sînt eu, mîntuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat.⁹⁵ Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput. ⁹⁶ La tot lucrul desăvîrşit am văzut sfîrşit, dar porunca Ta este fără de sfîrşit. ⁹⁷ Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este.⁹⁸ Mai mult decît pe vrăjmaşii mei m-ai înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este.⁹⁹ Mai mult decît învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gîndirea mea este.¹⁰⁰ Mai mult decît bătrînii am înţeles, că poruncile Tale am căutat.¹⁰¹ De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.¹⁰² De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege. ¹⁰³ Cît sînt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decît mierea, în gura mea!¹⁰⁴ Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urît toată calea nedreptăţii. ¹⁰⁵ Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele.¹⁰⁶ Juratu-m-am şi m-am hotărît să păzesc judecăţile dreptăţii Tale. ¹⁰⁷ Umilit am fost pînă în sfîrşit: Doamne, viază-mă, după cuvîntul Tău.¹⁰⁸ Cele de bunăvoie ale gurii mele bi-nevoieşte-le, Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă.¹⁰⁹ Sufletul meu în mîinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat. ¹¹⁰ Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit.¹¹¹ Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sînt ele. ¹¹² Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire.¹¹³ Pe călcătorii de lege am urît şi legea Ta am iubit. ¹¹⁴ Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvîntul Tău am nădăjduit.¹¹⁵ Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu. ¹¹⁶ Apără-mă, după cuvîntul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea.¹¹⁷ Ajută-mă şi mă voi mîntui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea.¹¹⁸ Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gîndul lor. ¹¹⁹ Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pămîntului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.¹²⁰ Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut.¹²¹ Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mina celor ce-mi fac strîmbătate.¹²² Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mîn-dri.¹²³ Sfîrşitu-s-au ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvîntul dreptăţii Tale.¹²⁴ Fă cu robul Tău după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă.¹²⁵ Robul Tău sînt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale.¹²⁶ Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta. ¹²⁷ Pentru aceasta am iubit poruncile Tale mai mult decît aurul şi topazul. ¹²⁸ Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urît.¹²⁹ Minunate sînt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu. ¹³⁰ Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci.¹³¹ Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit.

Slavă…

¹³² Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele

Tău.¹³³ Paşii mei îndreptează-i după cuvîntul Tău, şi să nu mă stăpînească nici o fărădelege.¹³⁴ Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.¹³⁵ Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale.¹³⁶ Izvoare de apă s-au pogorît din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta. ¹³⁷ Drept eşti, Doamne, şi drepte sînt judecăţile Tale.¹³⁸ Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul. ¹³⁹ To-pitu-m-a rîvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei.¹⁴⁰ Lămurit cu foc este cuvîntul Tău foarte şi robul Tău 1-a iubit pe el.¹⁴¹ Tînăr sînt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. ¹⁴² Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta, adevărul.¹⁴³ Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sînt gîndi-rea mea.¹⁴⁴ Drepte sînt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu. ¹⁴⁵ Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! îndreptările Tale voi căuta. ¹⁴⁶ Strigat-am către Tine: "Mîntuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale".¹⁴⁷ Din zori m-am sculat şi am strigat: "întru cuvintele Tale am nădăjduit". ¹⁴⁸ Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale.¹⁴⁹ Glasul meu auzi-1, Doamne, după mila Ta; după j udecata Ta mă viază.¹⁵⁰ Ap-ropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat. ¹⁵¹ Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sînt adevărul.¹⁵² Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele.¹⁵³ Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat.¹⁵⁴ Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvîntul Tău, fa-mă viu.¹⁵⁵ Departe de păcătoşi este mîntuirea, că îndreptările Tale n-au căutat. ¹⁵⁶ îndurările Tale multe sînt, Doamne; după judecata Ta mă viază.¹⁵⁷ Mulţi sînt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut.¹⁵⁸ Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfîrşeam, că n-au păzit cuvintele Tale. ¹⁵⁹ Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază.¹⁶⁰ începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale.¹⁶¹ Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea.¹⁶² Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare.¹⁶³ Nedreptatea am urît şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit. ¹⁶⁴ De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale.¹⁶⁵ Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc.¹⁶⁶ Aşteptat-am mîntuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit.¹⁶⁷ Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale, şi le-a iubit foarte.¹⁶⁸ Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale că toate căile mele înaintea Ta sînt, Doamne. ¹⁶⁹ Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvîntul Tău mă în-ţelepţeşte.¹⁷⁰ Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvîntul Tău mă izbăveşte.¹⁷¹ Să răspîndească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale.¹⁷² Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sînt drepte.¹⁷³ Mîna Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales. ¹⁷⁴ Dorit-am mîntuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este.¹⁷⁵ Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie.¹⁷⁶ Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.

Slavă…

După catisma a şaptesprezecea se zice: Sfinte

Dumnezeule… Preasf&ntă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul al 2-lea

Greşit-am Ţie, Mântuitorule, ca şi fiul cel curvar! Primeşte-mă, Părinte, pe mine cel ce mă pocăiesc şi mă miluieşte, Dumnezeule.

Slavă…

Strig Ţie, Hristoase Mântuitorule, glasul vameşului: milostiv fii mie ca şi aceluia, şi mă miluieşte, Dumnezeule.

Şi acum…

De Dumnezeu Născătoare, să nu mă treci cu vederea pe mine cel ce am trebuinţă de sprijineala cea de la tine, că spre tine a nădăjduit sufletul meu, miluieşte-mă!

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Stăpâne, Doamne, Atotputernice şi Fă-cătorule a toate, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul milei, Cela ce ai zidit pe om din pământ şi l-ai arătat pe el după chipul şi asemănarea Ta, ca şi prin el să se. slăvească pe pământ mare încuviinţat numele Tău; şi fiind el căzut jos, cu călcarea poruncilor Tale, zidindu-1 iarăşi a doua oară pe el mai spre bine, întru Hristosul tău, 1-ai suit în ceruri; mulţămescu-Ţi că ai înmulţit spre slava Ta şi nu m-ai dat pe mine vrăjmaşilor mei care caută desăvârşit să mă tragă jos în prăpastia iadului, nici m-ai lăsat să pier împreună cu fărădelegile mele. Deci acum Multmilostive şi Iubito-rule de bine, Doamne, Care nu voieşti moartea păcătosului ci aştepţi întoarcerea ca să-l primeşti, Cel ce ridici pe oamenii cei căzuţi şi tămăduieşti pe cei zdrobiţi, întoarce-mă şi pe mine la pocăinţă şi fiind căzut mă ridică, şi zdrobit fiind, vindebă-mă. Adu-ţi aminte de îndurările Tale şi de cea din veci a ta necuprinsă bunătate şi uită cele nenumărate ale mele fărădelegi care cu lucrul şi cu cuvântul le-am săvârşit. Dezleagă împietrirea inimii mele şi-mi dă mie lacrimi de umilinţă spre curăţirea spurcăciunii cugetului meu. Ascultă Doamne, ia aminte Iubitorule de oameni! Milos-tiveşte-te îndurate şi, de tirania patimilor care împărăţesc întru mine, slobozeşte ticălosul meu suflet. Şi să nu mă mai biruiască păcatul, nici să mă mai silnicească de acum vrăjmaşul drac, nici să mă mai ducă la voile lui, ci cu mâna Ta cea tare mă răpeşte de sub stăpânirea lui şi împărăteşte Tu întru mine Bunule şi Iubitoriule de oameni Doamne şi cu totul să fiu al Tău şi binevoieşte să vieţuiesc de acum după voia Ta. Şi, prin cea negrăită bunătate a Ta, dă-mi curăţire a inimii, pază a gurii, îndreptare faptelor, cuget smerit, pace gândurilor, linişte sufleteştilor mele puteri, bucurie duhovnicească, dragoste curată, îndelungă răbdare, bunătate, blândeţe, credinţă nefăţarnică şi înfrânare preacuprinzătoare şi mă umple de rodurile tuturor bunătăţilor cu darul Preasfântului Tău Duh. Şi să nu mă ridici pe mine întru înjumătăţirea zilelor mele, nici să-mi răpeşti sufletul meu neîndreptat şi negătit; ci mă fă desăvârşit cu săvârşirea Ta şi aşa mă scoate dintru această viaţă; ca, trecând cu darul Tău, fară de opreală, începătoriile şi stăpâniile întunericului, să privesc şi eu frumuseţea cea nepovestită a neapropiatei slavei Tale, împreună cu toţi sfinţii Tăi, întru care s-a sfinţit şi s-a proslăvit întru tot cinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău în veci. Amin.

Rugăciune

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Maica Domnului cerului şi al pământului, dăruieşte apărare robilor Tăi (prenumele) la ieşirea lor din viaţa aceasta vremelnică, ajută-i să treacă fără piedici toate vămile văzduhului ale stăpânitorului întunecat al veacului acestuia şi-i învredniceşte cu cei aleşi în locaşurile raiului să se să-lăşluiască, ca în limina sfinţilor să slăvească preaminunatul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Catisma a optsprezecea

Psalmul 119 Cântarea treptelor

Prorocul David a alcătuit 15 trepte. Sfântul Ioan Gură-de-Aur spune: "Treptele sunt psalmii care au fost numiţi aşa în sens istoric, deoarece ele ne vorbesc despre întoarcerea iudeilor din Babilon şi se pomeneşte despre robia de acolo. în sens alegoric psalmii sunt numiţi trepte deoarece ele ne învaţă cum să urcăm pe scara virtuţilor." în sens spiritual aceşti 15 psalmi vorbesc despre înălţarea creştinilor din robia păcatelor spre Ierusalimul Ceresc. Psalmul 119 este primul din psalmii treptelor şi descrie nenorocirile şi rugăciunea în timpul scârbelor.

¹ Către Domnul am strigat* cînd m-am necăjit, şi m-a auzit.² Doamne, izbăveşte sufletul meu de buzele nedrepte şi de limba vicleană.³ Ce se va da ţie şi ce vei cîştiga de la limba vicleană? ⁴ Săgeţi ascuţite cu cărbuni aprinşi, trase de Cel puternic.⁵ Vai mie, că pribegia mea s-a prelungit, că locuiesc în corturile lui Chedar! ⁶ Mult a pribegit sufletul meu.⁷ Cu cei ce urau pacea, făcător de pace eram; cînd grăiam lor, se luptau cu mine în zadar.

Psalmul 12 °Cântarea treptelor

Sfântul Atanasie: "Cea de a doua cântare a treptelor o înalţă poporul care a fost eliberat din robie şi acum se află pe calea spre Ierusalim, ajungând în munţi, fiind obosit, cere ajurorul lui Dumnezeu."

¹ Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu.² Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pămîntul.³ Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce te păzeşte. ⁴ Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzeşte pe Israel.⁵ Domnul te va păzi pe tine; Domnul este acoperămîntul tău, de-a dreapta ta.⁶ Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea. ⁷ Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău.⁸ Domnul va păzi intrarea ta şi ieşirea ta de acum şi pînă în veac.

Psalmul 121 Cântarea treptelor

Este cel de al treilea psalm al treptelor. Fericitul Teodorit susţine că acest psalm este cântarea evreilor care au primit vestea bună de întoarcere în ţară şi în acelaşi timp este o prorocie despre slava Templului din Ierusalim.

¹ Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: "în casa Domnului vom merge"!² Stăteau picioarele noastre în curţile tale, Ierusa-lime!³ Ierusalimul, cel ce este zidit ca o cetate, ale cărei porţi sînt strîns unite. ⁴ Că acolo s-au suit seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude numele Domnului. ⁵ Că acolo s-au aşezat scaunele la judecată, scaunele pentru casa lui David.⁶ Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului şi pentru îndestularea celor ce te iubesc pe tine.⁷ Să fie pace în întăriturile tale şi îndestulare în turnurile tale.⁸ Pentru fraţii mei şi pentru vecinii mei grăiam despre tine pace.⁹ Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune ţie.

Psalmul 122 Cântarea treptelor

Este a patra cântare a treptelor. Sfântul Atanasie: "Cântarea conţine o rugăciune a celor care se întorc şi mulţi ani se află în călătorie."

¹ Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.² Iată, precum sînt ochii robilor la mîinile stăpînilor lor, precum sînt ochii slujnicii la mîinile stăpînei sale, aşa sînt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, pînă ce Se va milostivi spre noi.³ Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare,⁴ Că prea mult s-a săturat sufletul nostru de ocara celor îndestulaţi şi de defăimarea celor mîndri.

Psalmul 123 Cântarea treptelor

A cincea cântare a treptelor. După opinia Sfântului Atanasie, în acest psalm, iudeii care se întorc în ţară înalţă rugăciuni de mulţumire Domnului, pentru că i-a izbăvit din robie.

¹ De n-ar fi fost Domnul cu noi, să spună Israel!² De n-ar fi fost Domnul cu noi, cînd s-au ridicat oamenii împotriva noastră,³ De vii ne-ar fi înghiţit pe noi, cînd s-a aprins mînia lor împotriva noastră.⁴ Apa ne-ar fi înecat pe noi, şuvoi ar fi trecut peste sufletul nostru.⁵ Atunci ar fi trecut peste sufletul nostru valuri înspăimîntătoare.⁶ Binecuvîntat este Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre vînare dinţilor lor.⁷ Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din cursa vînă-torilor; cursa s-a sfărîmat şi noi ne-am

izbăvit. ⁸ Ajutorul nostru este în numele Domnului, Cel ce a făcut cerul şi pămîntul.

Slavă…

Psalmul 124 Cântarea treptelor

A şasea cântare a treptelor. Fericitul Teodorit: "Iudeii cei care au obţinut biruinţa, înalţă un cântec de biruinţă şi vestesc ce putere are nădejdea în Domnul."

¹ Cei ce se încred în Domnul sînt ca muntele Sionului; nu se va clătina în veac cel ce locuieşte în Ierusalim.² Munţi sînt împrejurul lui şi Domnul împrejurul poporului Său, de acum şi pînă în veac.³ Că nu va lăsa Domnul toiagul păcătoşilor peste soarta drepţilor, ca să nu-şi întindă drepţii întru fărădelege mîinile lor. ⁴ Fă bine, Doamne, celor buni şi celor drepţi cu inima;⁵ Iar pe cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei ce lucrează fărădelegea. Pace peste Israel!

Psalmul 125 Cântarea treptelor

A şaptea cântare a treptelor. După cum susţine

Fericitul Teodorit şi Sfântul Atanasie, în acest psalm, iudeii care se întorc din robie, îl roagă pe Domnul ca şi ceilalţi compatrioţi rămaşi în Babilon să obţină libertate.

¹ Cînd a întors Domnul robia Sionului, ne-am umplut de mîngîiere. ² Atunci s-a umplut de bucurie gura noastră şi limba noastră de veselie; atunci se zicea între neamuri: "Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!" ³ Mari lucruri a făcut Domnul cu noi; ne-a umplut de bucurie.⁴ întoarce, Doamne, robia noastră, cum întorci pîraiele spre miazăzi.⁵ Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera.⁶ Mergînd, mergeau şi plîngeau, aruncînd seminţele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicind snopii lor.

Psalmul 126 Cântarea treptelor

A opta cântare a treptelor. Sfântul Ioan Gură-de-Aur: "Deoarece s-a pierdut mult timp pentru construirea (a doua oară) a Templului, prorocul îi învaţă să nădăjduiască în Domnul, totul va fi zadarnic dacă nu vor obţine ajutor de la Dumnezeu."

¹ De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte. ² în zadar vă sculaţi dis-de-di-mineaţă, în zadar vă culcaţi tîrziu voi care mîncaţi pîinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi.³ Iată, fiii sînt moştenirea Domnului, răsplata rodului pîntecelui.⁴ Precum sînt săgeţile în mîna celui viteaz, aşa sînt copiii părinţilor tineri. ⁵ Fericit este omul care-şi va umple casa de copii; nu se va ruşina cînd va grăi cu vrăjmaşii săi în poartă.

Psalmul 127 Cântarea treptelor

A noua cântare a treptelor. Acest psalm descrie bunăstarea şi fericirea familiei care se teme de Domnul.

¹ Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile Lui. ² Rodul muncii mîinilor tale vei mînca. Fericit eşti; bine-ţi va fi! ³ Femeia ta ca o vie roditoare în laturile casei tale; fiii tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei tale. ⁴ Iată, aşa se va binecuvînta omul, cel ce se teme de Domnul.⁵ Te va binecuvînta Domnul din Sion şi vei vedea bunătăţile Ierusalimului în toate zilele vieţii tale.⁶ Şi vei vedea pe fiii fiilor tăi. Pace peste Israel!

Psalmul 128 Cântarea treptelor

A zecea cântare a treptelor. Sfântul Ioan Gură-de-Aur: "Deoarece construirea Templului a fost întreruptă, prorocul prin acest psalm îi îndeamnă pe iudei să nu deznădăjduiască şi cu încredere să aştepte viitorul."

¹ De multe ori s-au luptat cu mine din tinereţile mele, să spună Israel!² De multe ori s-au luptat cu mine, din tinereţile mele şi nu m-au biruit.³ Spatele mi-au lovit păcătoşii, întins-au nelegiuirea lor; ⁴ Dar Domnul cel drept a tăiat grumajii păcătoşilor. ⁵ Să se ruşineze şi sa se întoarcă înapoi toţi cei ce urăsc Sionul.⁶ Facă-se ca iarba de pe acoperişuri, care, mai înainte de a fi smulsă, s-a uscat,⁷ Din care nu şi-a umplut mîna lui secerătorul şi sînul său, cel ce adună snopii,⁸ Şi trecătorii nu vor zice: "Binecuvîntarea Domnului fie peste voi!" sau: "Vă binecuvîntăm întru numele Domnului!".

Slavă…

Psalmul 129 Cântarea treptelor

Cântarea a unsprezecea a treptelor. Sfântul Atanasie:,Acest psalm conţine rugăciunea mucenicilor şi învăţătura care este mărturisită poporului nou (creştinilor)."

¹ Dintru adîncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu! ² Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.³ De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? ⁴ Că la Tine este milostivirea.⁵ Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvîntul Tău,⁶ Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineţii pînă în noapte. Din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.⁷ Că la Domnul este mila si multă mîntuire la El ⁸ Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

Psalmul 13 °Cântarea treptelor

A douăsprezecea cântare a treptelor. Fericitul Teodorit: "Cuvintele proroceşti ne învaţă smerenia şi îi înfăţişează pe cei smeriţi rugându-se şi neîncetat cerând ajutor de la Domnul."

¹ Doamne, nu s-a mîndrit inima mea, nici nu s-au înălţat ochii mei, nici n-am umblat după lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine;² Dimpotrivă, mi-am smerit şi mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înţărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului meu.³ Să nădăjduiască Israel în Domnul, de acum şi pînă în veac!

Psalmul 131 Cântarea treptelor

Este a treisprezecea cântare a treptelor. Fericitul Teodorit susţine că acest psalm se aseamănă cu psalmul 88, iudeii din robie îl milostivesc pe Domnul în toate.

¹ Adu-Ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blîndeţile lui. ² Cum s-a jurat Domnului şi a făgăduit Dumnezeului lui Iacob:³ Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu de odihnă, ⁴ Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tîmplelor mele,⁵ Pînă ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob.⁶ Iată, am auzit de chivotul legii; în Efrata L-am găsit, în ţarina lui Iaar. ⁷ Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui.⁸ Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale.⁹ Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.¹⁰ Din pricina lui David, robul Tău, să nu întorci faţa unsului Tău.¹¹ Juratu-S-a Domnul lui David adevărul şi nu-1 va lepăda: "Din rodul pîntecelui tău voi pune pe scaunul tău,¹² De vor păzi fiii tăi legă-mîntul Meu şi mărturiile acestea ale Mele, în care îi voi învăţa pe ei, şi fiii lor vor şedea pînă în veac pe scaunul tău". ¹³ Că a ales Domnul Sionul, şi l-a ales ca locuinţă Lui. ¹⁴ "Aceasta este odihna Mea în veacul veacului. Aici voi locui, că l-am ales pe el. ¹⁵ Roadele lui le voi bineeuvînta foarte; pe săracii lui îi voi sătura cu pîine.¹⁶ Pe preoţii lui îi voi îmbrăca cu izbăvire şi cuvioşii lui cu bucurie se vor bucura.¹⁷ Acolo voi face să răsară puterea lui David; gătit-am făclie unsului Meu.¹⁸ Pe vrăjmaşii lui îi voi îmbrăca cu ruşine, iar pe dînsul va înflori sfinţenia Mea".

Psalmul 132 Cântarea treptelor

Este a paisprezecea cântare a treptelor. E un psalm ce ne învaţă morala şi ne arată superioritatea vieţii liniştite pentru dobândirea mântuirii.

¹ Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decît numai a locui fraţii împreună! ² Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui.³ Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munţii Sionukn, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa, pînă în veac.

Psalmul 133 Cântarea treptelor

Este a cincisprezecea cântare a treptelor. Fericitul Teodorit: "Psalmul propune tuturor credincioşilor blagocestivi să-L proslăvească pe Dumnezeu nu numai ziua, ci şi noaptea."

¹ Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului, care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru.² Noaptea ridicaţi mîinile voastre spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul.

³ Te va binecuvînta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul şi pămîntul.

Slavă…

După catisma a optsprezecea se zice: Sfinte

Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoz Troparele:

Glasul al 2-lea

Mai înainte până a nu mă osândi, Doamne al meu, Doamne, dă-mi întoarcere şi îndreptare păcatelor mele celor multe! Dă-mi umilinţă duhovnicească ca să strig către Tine: Milostive iubitorule de oameni, Dumnezeul meu, mântuieşte-mă!

Slavă…

Cu dobitoacele cele fără de minte ase-mănându-mă eu, curvarul, m-am însoţit cu ele. Dăruieşte-mi întoarcere, Hristoase, ca să iau de la Tine mare milă.

Şi acum…

Nu-ţi întoarce, Stăpână, faţa ta de către mine care mă rog ţie ci, ca o milostivă Maică a induratului Dumnezeu, sârguieş-te-te mai înainte de sfârşit, dă-mi întoarcere ca să mă mântuiesc prin tine. Că tu eşti mântuirea mea şi nădejdea mea cea neruşinată, Doamna mea.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi. Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu Celui viu, miluieşte-mă pe mine păcătosul, săracul, golul, lenevosul, ne-grijuliul, lipsitul, ticălosul, curvarul, prea-curvarul, malachiul, sodomleanul, întinatul, desfrânatul, necunoscătorul, nemilostivul, împietritul, îmbătatul, aprinsul, obraznicul, îndrăzneţul, cel fără de răspuns, nevrednicul iubirii Tale de oameni şi vrednicul de toată munca şi de gheenă şi de pedeapsă. Pentru mulţimea atâtor greşeli ale mele, nu mă pune sub mulţimea muncilor, Izbăvitoriule, ci mă miluieşte că sunt neputincios şi cu sufletul şi cu trupul şi cu socoteala şi cu gândul. Şi mă mântuieşte pe mine nevrednicul robul Tău, cu judecăţile carele ştii, prin rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi ale tuturor sfinţilor care din veci bine Ţi-au făcut Ţie spre plăcere. Că bine

eşti cuvântat întru toţi vecii. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Doamnă Născătoare de Dumnezeu, cu smerenie adâncă îţi cer ajutorul: auzi-mă pre mine, ia aminte la rugăciunea şi cererea mea; (rugămintea) şi să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; dărueşte-le, Stăpână, robilor Tăi (prenumele) să. priceapă întotdeauna cele de Dumnezeu plăcute Ţie şi întăreşte în inimile lor dragostea adevărată către Tine. Amin.

Catisma a nouăsprezecea

Psalmull 34 Aliluia

După tâlcuirea Fericitului Teodorit, acest psalm este un cântec de laudă înălţat Domnului de către evreii ce au fost eliberaţi din robie.

¹ Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, ² Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru.³ Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cîntaţi numele Lui, că este bun.⁴ Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui.⁵ Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii. ⁶ Toate cîte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pămînt, în mări şi în toate adîncurile.⁷ A ridicat nori de la marginea pămîntului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vînturile din vistieriile Sale. ⁸ El a bătut pe cei întîi-născuţi ai Egiptului, de la om pînă la dobitoc. ⁹ Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui.¹⁰ El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici;¹¹ Pe Sihon, împăratul amoreilor şi pe Og, împăratul Vasanului şi toate stă-pînirile Canaanului.¹² Şi a dat pămîntul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său,¹³ Doamne, numele Tău este în veac şi pomenirea Ta, în neam şi în neam.¹⁴ Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi.¹⁵ Idolii neamurilor sînt argint şi aur, lucruri făcute de mîini omeneşti.¹⁶ Gură au şi nu vor grăi; ochi au şi nu vor vedea;¹⁷ Urechi au şi nu vor auzi, că nu este duh în gura lor.¹⁸ Asemenea lor să fie toţi cei ce-i fac pe dînşii şi toţi cei ce se încred în ei. ¹⁹ Casa lui Israel, binecuvîntaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvîntaţi pe Domnul;²⁰ Casa lui Levi, bine-cuvîntati pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvîntaţi pe Domnul. ²¹ Bi-necuvîntat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim.

Psalmul 135 Aliluia

Acest psalm este scris pentru iudeii care s-au întors din robie. Psalmul este numit "multmilostiv" din cauza că aproape după fiecare stih se repetă cuvântul milă.

¹ Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.² Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.³ Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.⁴ Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.⁵ Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.⁶ Cel ce a întărit pămîntul pe ape, că în veac este mila Lui. ⁷ Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui. ⁸ Soarele, spre stăpînirea zilei, că în veac este mila Lui.⁹ Luna şi stelele spre stăpînirea nopţii, că în veac este mila Lui. ¹⁰ Cel ce a bătut Egiptul cu cei întîi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.¹¹ Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.¹² Cu mînă tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.¹³ Cel ce a despărţit Marea Roşie în două, că în veac este mila Lui.¹⁴ Şi a trecut pe Israel prîn mijlocul ei, că în veac este mila Lui.¹⁵ Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui. ¹⁶ Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustie, că în veac este mila Lui.¹⁷ Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui. ¹⁸ Cel ce a omorît împăraţi tari, că în veac este mila Lui. ¹⁹ Pe Sihon, împăratul amoreilor, că în veac este mila Lui.²⁰ Şi pe Og, împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui. ²¹ Şi le-a dat pămîntul lor moştenire, că în veac este mila Lui.²² Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.²³ Căîn smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui. ²⁴ Şi ne-a izbăvit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.²⁵ Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui. ²⁶ Mărturisiţi-vă Dumnezeului ceresc, că în veac este mila Lui.

Psalmul 136 Al lui David, prin Ieremia

După fericitul Teodorit, în acest psalm evreii care s-au reîntors din robie povestesc cum a fost în Babilon. Psalmul include suspinele fiecărui credincios, care a suportat ispite de la păcate şi acum plânge şi se tânguieşte după Sionul Ceresc.

¹ La rîul Babilonului, acolo am şezut şi am plîns, cînd ne-am adus aminte de Sion. ² în sălcii, în mijlocul lor, am atîrnat harpele noastre.³ Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cîntare, zicînd: "Cîntaţi-ne nouă din cîntările Sionului!"⁴ Cum să cîntăm cîntarea Domnului în pămînt străin? ⁵ De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!⁶ Să se lipească limba mea de grumazul meu de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele. ⁷ Adu-Ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărîmării Ierusalimului, cînd ziceau: "Stricaţi-1, stricaţi-1 pînă la temeliile lui!"⁸ Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă.⁹ Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră.

Slavă…

Psalmul 137

Al lui David, al lui Agheu şi al lui Zaharia

Fericitul Teodorit: "După reîntoarcerea din Babilon iudeii, cu ajutorul Domnului, au biruit popoarele care s-au ridicat împotriva lor". în psalm iudeii înalţă lui Dumnezeu un cântec de mulţumire.

¹ Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, că ai auzit cuvintele gurii mele, şi înaintea îngerilor îţi voi cînta.² închina-mă-voi în locaşul Tău cel sfînt şi voi lăuda numele Tău, pentru mila Ta şi adevărul Tău; că ai mărit peste tot numele cel sfînt al Tău.³ în orice zi Te voi chema, degrab mă auzi! Sporeşte în sufletul meu puterea, ⁴ Să Te laude pe Tine, Doamne, toţi împăraţii pămîntului, cînd vor auzi toate gra-iurile gurii Tale,⁵ Şi să cînte în căile Domnului, că mare este slava Domnului.⁶ Că înalt este Domnul şi spre cele smerite priveşte şi pe cele înalte de departe le cunoaşte. ⁷ De ajung la necaz, viază-mă! împotriva vrăjmaşilor mei ai întins mîna Ta şi m-a izbăvit dreapta Ta.⁸ Domnul le va plăti lor pentru mine. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mîinilor Tale nu le trece cu vederea.

Psalmul 138 Al lui David, întru sfârşit

După tâlcuirea Sfântului Atanasie, acest psalm descrie Purtarea de grijă a Domnului pentru întreg universul şi pentru fiecare în parte şi chiar pentru fiecare gând al nostru.

¹ Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut. ² Tu ai cunoscut şederea mea şi seu-larea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe.³ Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat, şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut.⁴ Că încă nu este cuvînt pe limba mea⁵ Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mîna Ta. ⁶ Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge.⁷ Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? ⁸ De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi pogorî în iad, de faţă eşti.⁹ De voi lua aripile mele de dimineaţă, şi de mă voi aşeza la marginile mării¹⁰ Şi acolo mîna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta. ¹¹ Şi am zis: "Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dim-prejurul meu".¹² Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei.¹³ Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pîntecele maicii mele.¹⁴ Te voi lăuda, că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrurile

Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte.¹⁵ Nu sînt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pămîntului.¹⁶ Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvîrşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă.¹⁷ Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpînirea lor.¹⁸ Şi-i vor număra pe ei şi mai mult decît nisipul se vor înmulţi. M-am sculat şi încă sînt cu Tine.¹⁹ O, de ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Bărbaţi vărsători de sînge, depăr-taţi-vă de la mine!²⁰ Aceştia Te grăiesc de rău, Doamne, şi vrăjmaşii îţi hulesc numele. ²¹ Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urît, şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am mîhnit? ²² Cu ură desăvîrşită i-am urît pe ei şi mi s-au făcut duşmani.²³ Cer-cetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele ²⁴ Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică.

Psalmul 139 Al lui David, întru sfârşit

Fericitul Teodorit: "Fericitul David, fiind gonit de Saul, îl cheamă în ajutor pe Domnul."

¹ Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte, ² Care gîndeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau război.³ Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele lor.⁴ Păzeşte-mă, Doamne, de mîna păcătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepţi, care au gîndit să împiedice paşii mei.⁵ Pusu-mi-au cei mîndri cursă mie şi funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticneală. ⁶ Zis-am Domnului: "Dumnezeul meu eşti Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele".⁷ Doamne, Doamne, puterea mîntu-irii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război.⁸ Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mîna păcătosului; viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăseşti, ea să nu se trufească.⁹ Vîrful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei! ¹⁰ Să cadă peste ei cărbuni aprinşi;

în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda.¹¹ Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pămînt; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire.¹² Ştiu că Domnul va face judecată celui sărac şi dreptate celor sărmani.¹³ Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei drepţi în faţa Ta.

Slavă…

Psalmul 140 Al lui David

Sfântul Ioan Gură-de-Aur menţionează că Sfinţii Părinţi au stabilit ca acest psalm să fie citit în fiecare seară, fiind un mijloc tămăduitor pentru curăţire de păcate.

¹ Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, cînd strig către Tine. ² Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămîia înaintea Ta; ridicarea mîinilor mele, jertfă de seară.³ Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.⁴ Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei ce fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.⁵ Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.⁶ Prăbuşească-se de pe stîncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,⁷ Ca o brazdă de pămînt s-au rupt pe pămînt, risipitu-s-au oasele lor lîn-gă iad.⁸ Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.⁹ Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.¹⁰ Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sînt eu pînă ce voi trece.

Psalmul 141 Al lui David; al priceperii; când era el în peşteră. O rugăciune

Fericitul David, fiind gonit de către Saul, se ascunde în peşteră. Văzându-se înconjurat din toate părţile, David rosteşte această rugăciune.

¹ Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat. ² Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune. ³ Cînd lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. în calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.⁴ Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.⁵ Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: "Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pămîntul celor vii.⁶ Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbă-veşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decît mine.⁷ Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne. Pe mine mă aşteaptă drepţii, pînă ce-mi vei răsplăti mie.

Psalmul 142 Al lui David; al priceperii; când îl prigonea pe el fiul său Abesalom

Este un psalm de pocăinţă şi se referă la toţi cei care sunt prigoniţi, întristaţi şi au de suferit din cauza ispitelor. David recunoaşte că este gonit de propriul său fiu, din cauza păcatelor sale şi se pocăieşte în faţa Domnului.

¹ Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.² Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.³ Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.⁴ Mîhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită în lăuntrul meu. ⁵ Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mîinilor Tale m-am gîndit.⁶ întins-am către Tine mîinile mele, sufletul meu, ca un pămînt însetoşat. ⁷ Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormînt.⁸ Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.⁹ Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.¹⁰ în-vaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţu-iască la pămîntul dreptăţii. ¹¹ Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.¹² Fă bunătate de stîrpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meiu, că eu sînt robul Tău.

Slavă…

După catisma a nouăsprezecea se zice: Sfinte

Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul al 7-lea

Mulţumind, Te slăvesc, Dumnezeul meu, căci tuturor păcătoşilor le-ai dat pocăinţă.

Mântuitorule, să nu mă ruşinezi când vei veni să judeci toată lumea, pe mine care am făcut lucruri de ruşine.

Slavă…

Fără de număr greşindu-Ţi şi pedepse nenumărate aştept, Dumnezeul meu. Îndură-Te şi mă mântuieşte.

Şi acum…

La mulţimea milei tale acum alerg. Dezleagă-mi lanţurile greşelilor mele, de Dumnezeu Născătoare.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Stăpâne, Hristose Dumnezeule, Care cu patimile Tale ai vindecat patimile mele şi cu rănile Tale ai tămăduit rănile mele, dă-ruieşte-mi mie, care mult Ţi-am greşit, lacrimi de umilinţă. Amestecă în trupul meu din mireazma făcătorului de viaţă trupul Tău şi îndulceşte sufletul meu cu cinstit sângele Tău de amărăciunea cu care m-a adăpat împotrivnieul. înalţă mintea mea către Tine, care este trasă jos, şi mă ridică din prăpastia pierzării că nu am pocăinţă, nu am umilinţă, nu am lacrimi de mângâiere care întorc fiii la moştenirea lor. Sunt întunecat la minte de patimile lumeşti, nu pot să caut către Tine întru durere, nu pot să mă înfierbânt cu lacrimile dragostei către Tine. Ci, Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, vistieria bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţă desăvârşită şi inimă dureroasă spre căutarea Ta. Dăruieşte-mi darul Tău şi de iznoavă înnoieşte întru mine închipuirile icoanei Tale. Părăsitu-Te-am eu, nu mă părăsi pe mine. Ieşi spre căutarea mea, în-toarce-mă iarăşi la păşunea Ta şi mă numără împreună cu oile turmei Tale cele alese. Hrăneşte-mă pe mine împreună cu dânsele din verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Doamnă, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, împărăteasă Cerească!

Măntuieşte şi izbăveşte pre păcătoşii robii Tăi (prenumele) de clevetiri nedrepte, de toate nevoile şi nenorocirile şi de moarte năprasnică. Ocroteşte-i pre ei, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, şi de orice împrejurare rea; (rugămintea); şi le fii lor în orice loc şi la orice vreme Preabună Maică, zid nesurpat şi ocrotire puternică întotdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Catisma a douăzecea

Psalmul 143 Al lui David, împotriva lui Goliat

Este un psalm în care David îi mulţumeşte Domnului pentru că l-a biruit pe Goliat. Prevesteşte Venirea Fiului lui Dumnezeu, înfăţişează biruinţa Domnului Hristos asupra demonilor.

¹ Binecuvîntat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învaţă mîinile mele la luptă şi degetele mele la război.² Mila mea şi scăparea mea, sprijinitorul meu şi izbăvitorul meu, apărătorul meu, şi în El am nădăjduit, Cel ce supune pe poporul meu sub mine.³ Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului că-1 socoteşti pe el? ⁴ Omul cu deşertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec.⁵ Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară, atinge-te de munţi, şi fă-i să fumege.⁶ Cu fulger fulgeră-i şi-i risipeşte! Trimite săgeţile Tale şi tulbură-i! ⁷ Trimite mîna Ta dintru înălţime; scoate-mă şi mă izbăveşte de ape multe, din mîna străinilor,⁸ A căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta nedreptăţii.⁹ Dumnezeule, cîntare nouă îţi voi cînta Ţie; în psaltire cu zece strune îţi voi cînta Ţie.¹⁰ Celui ce dai mîntuire împăraţilor, Celui ce izbăveşte pe David, robul Tău, din robia cumplită.¹¹ Izbăveşte-mă şi mă scoate din mîna străinilor, a căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta nedreptăţii,¹² Ai căror fii sînt ca nişte odrasle tinere, crescute în tinereţile lor; fiicele lor înfrumuseţate şi împodobite ca chipurile templului.¹³ Cămările lor pline, vărsîndu-se din una în alta. Oile lor cu mulţi miei, umplînd drumurile cînd ies;¹⁴ Boii lor sînt graşi. Nu este gard căzut, nici spărtură, nici strigare în uliţele lor. ¹⁵ Au fericit pe poporul care are aceste bunătăţi. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său.

Psalmul 144 Un psalm de laudă al lui David

Este un psalm de mulţumire şi de slăvire. Fericitul Teodorit: "Psalmul conţine o prorocie despre chemarea tuturor popoarelor la Cunoaşterea lui Dumnezeu." Psalmul acesta se cinstea în mod deosebit în Biserica din Vechiul Testament.

¹ înălţa-Te-voi Dumnezeul meu, împăratul meu şi voi binecuvînta numele Tău în veac şi în veacul veacului.² în toate zilele Te voi binecuvînta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.³ Mare este Domnul şi lăudat foarte şi măreţia Lui nu are sfîrşit.⁴ Neam şi neam vor lăuda lucrurile Tale şi puterea Ta o vor vesti.⁵ Măreţia slavei sfinţeniei Tale vor grăi şi minunile Tale vor istorisi.⁶ Şi puterea lucrurilor Tale înfricoşătoare vor spune şi slava Ta vor istorisi.⁷ Pomenirea mulţimii bunătăţii Tale vor vesti şi de dreptatea Ta se vor bucura. ⁸ îndurat şi milostiv este Domnul, înde-lung-răbdător şi mult-milostiv.⁹ Bun este Domnul cu toţi şi îndurările Lui peste toate lucrurile Lui.¹⁰ Să Te laude pe Tine, Doamne, toate lucrurile Tale şi cuvioşii Tăi să Te binecuvinteze.¹¹ Slava împărăţiei Tale vor spune şi de puterea Ta vor grăi.¹² Ca să se facă fiilor oamenilor cunoscută puterea Ta şi slava măreţiei împărăţiei Tale.¹³ împărăţia Ta este împărăţia tuturor veacurilor, iar stăpînirea Ta din neam în neam. Credincios este Domnul în cuvintele

Sale şi cuvios în toate lucrurile Sale. ¹⁴ Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe toţi cei gîrboviţi. ¹⁵ Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc şi Tu le dai lor hrană la bună vreme. ¹⁶ Deschizi Tu mîna Ta şi de bunăvoinţă saturi pe toţi cei vii.¹⁷ Drept este Domnul în toate căile Lui şi cuvios în toate lucrurile Lui.¹⁸ Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe El, de toţi cei ce-L cheamă pe El întru adevăr. ¹⁹ Voia celor ce se tem de El o va face şi rugăciunea lor o va auzi şi-i va mîntui pe dînşii.²⁰ Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc pe El şi pe toţi păcătoşii îi va pierde. ²¹ Lauda Domnului va grăi gura mea şi să binecuvinteze tot trupul numele cel sfînt al Lui, în veac şi în veacul veacului.

Slavă…

Psalmul 145 Un psalm al lui David şi al lui Zaharia. Aliluia

Fericitul Teodorit susţine că acest psalm ne îndeamnă să-L slăvim pe Domnul. Despre aceasta vorbeşte şi titlul psalmului Aliluia, care înseamnă Lăudaţi pe Domnul.

¹ Laudă, suflete al meu, pe Domnul.² Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cînta-voi Dumnezeului meu cît voi trăi. ³ Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire.⁴ Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pămînt. In ziua aceea vor pieri toate gîndurile lor.⁵ Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob, nădejdea lui, în Domnul Dumnezeul lui,⁶ Cel ce a făcut cerul şi pămîntul, marea şi toate cele din ele; Cel ce păzeşte adevărul în veac: ⁷ Cel ce face judecată celor năpăstuiţi; Cel ce dă hrană celor flămînzi. Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi;⁸ Domnul îndreaptă pe cei gîrboviţi; Domnul înţelepţeşte orbii; Domnul iubeşte pe cei drepţi;⁹ Domnul păzeşte pe cei străini; pe orfani şi pe văduvă va sprijini şi calea păcătoşilor o va pierde. ¹⁰ împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul Tău, Sioane, în neam şi în neam.

Psalmul 146 Un psalm al lui Agheu şi al lui Zaharia. Aliluia

Fericitul Teodorit susţine că acest psalm prevesteşte întoarcerea din Babilon şi construirea Ierusalimului în timpul lui Zorobabel.

¹ Lăudaţi pe Domnul, că bine este a eînta; Dumnezeului nostru plăcută îi este cîntarea.² Cînd va zidi Ierusalimul, Domnul va aduna şi pe cei risipiţi ai lui Israel;³ Cel ce vindecă pe cei zdrobiţi cu inima şi leagă rănile lor,⁴ Cel ce numără mulţimea stelelor şi dă tuturor numele lor. ⁵ Mare este Domnul nostru şi mare este tăria Lui şi priceperea Lui nu are hotar.⁶ Domnul înalţă pe cei blînzi şi smereşte pe cei păcătoşi pînă la pămînt.⁷ Cîntaţi Domnului cu cîntare de laudă; cîntaţi Dumnezeului nostru în alăută;⁸ Celui ce îmbracă cerul cu nori, Celui ce găteşte pămîntului ploaie, Celui ce răsare în munţi iarbă şi verdeaţă spre slujba oamenilor,⁹ Celui ce dă animalelor hrana lor şi puilor de^ corb, care îl cheamă pe El.¹⁰ Nu în puterea calului este voia Lui, nici în cel iute la picior bunăvoinţa Lui. ¹¹ Bunăvoinţa Domnului este în cei ce se tem de El şi în cei ce nădăjduiesc în mila Lui.

Psalmul 147 Un psalm al lui Agheu şi al lui Zaharia. Aliluia

Psalmul prevesteşte că predica Apostolilor se va răspândi fulgerător în lumea întreagă.

¹ Laudă, Ierasalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul Tău, Sioane;² Că a întărit stîlpii porţilor tale, a binecuvântat pe fiii tăi, în tine.³ Cel ce pune la hotarele tale pace şi cu fruntea griului te-a săturat;⁴ Cel ce trimite cuvîntul Său pămîntului; repede aleargă cuvîntul Lui;⁵ Cel ce dă zăpada ca lîna; Cel ce presară negura ca cenuşa;⁶ Cel ce aruncă gheaţa Lui, ca bucăţelele de pîine; gerul Lui cine-1 va suferi? ⁷ Va trimite cuvîntul Lui şi le va topi; va sufla Duhul Lui şi vor curge apele.⁸ Cel ce vesteşte cuvîntul Său lui Iacob, îndreptările şi judecăţile Sale lui Israel. ⁹ N-a făcut aşa oricărui neam şi judecăţile Sale nu le-a arătat lor.

Slavă…

Psalmul 148 Un psalm al lui Agheu şi al lui Zaharia. Aliluia

Psalmii 148,149,150 se numesc psalmi de laudă. Prorocul îndeamnă să-L slăvească pe Domnul întreaga creaţie, toată făptura.

¹ Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cele înalte.² Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui.³ Lăudaţi-L pe El soarele şi luna, lăudaţi-L pe El toate stelele şi lumina. ⁴ Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri⁵ Să laude numele Domnului, că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit.⁶ Pusu-le-ai pe ele în veac şi în veacul veacului; lege le-a pus şi nu o vor trece. ⁷ Lăudaţi pe Domnul toţi cei de pe pămînt, balaurii şi toate adîncu-rile.⁸ Focul, grindina, zăpada, gheaţa, viforul, toate îndepliniţi cuvîntul Lui;⁹ Munţii şi toate dealurile, pomii cei roditori şi toţi cedrii;¹⁰ Fiarele şi toate animalele, tîrî-toarele şi păsările cele zburătoare; ¹¹ împăraţii pămîntului şi toate popoarele, căpeteniile şi toţi judecătorii pămîntului;¹² Tinerii şi fecioarele, bătrînii cu tinerii, ¹³ Să laude numele Domnului, că numai numele Lui s-a înălţat. Lauda Lui pe pămînt şi în cer.¹⁴ Şi va înălţa puterea poporului Lui. Cîntare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.

Psalmul 149 Aliluia

Fericitul Teodorit: "Prorocul îndeamnă ca această

cântare să fie cântată de toţi cei care s-au întors din robie şi au biruit cu ajutorul Domnului multe popoare."

¹ Cîntaţi Domnului cîntare nouă; lauda Lui în adunarea celor cuvioşi.² Să se veselească Israel de Cel ce l-a făcut pe el şi fiii Sionului să se bucure de împăratul lor.³ Să laude numele Lui în horă; în timpane şi în psaltire să-I cînte Lui. ⁴ Că iubeşte Domnul poporul Său şi va învăţa pe cei blînzi şi-i va izbăvi.⁵ Se vor lăuda cuvioşii întru slavă şi se vor bucura în aşternuturile lor.⁶ Laudele Domnului în gura lor şi săbii cu două tăişuri în mîinile lor,⁷ Ca să se răzbune pe neamuri şi să pedepsească pe popoare, ⁸ Ca să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe cei slăviţi ai lor în cătuşe de fier,⁹ Ca să facă între dînşii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Săi.

Psalmul 150 Aliluia

Cartea psalmilor se încheie cu acest psalm de laudă şi mulţumire Domnului. Fericitul Teodorit:.Acesta e un psalm de biruinţă şi care prevesteşte tuturor oamenilor Vederea lui Dumnezeu."

¹ Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. ² Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui; lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.³ Lăudaţi-L pe El în glas de trîmbiţă; lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.⁴ Lăudjaţi-L pe El în timpane şi în horă; lăudaţi-L pe El în strune şi organe.⁵ Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare.⁶ Toată suflarea să laude pe Domnul!

Slavă…

După catisma a douăzecea, se zice: Sfinte

Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul al 6-lea

Plinirea tuturor bunătăţilor Tu eşti, Hristoase al meu. Umple de veselie şi de bucurie sufletul meu şi mă mântuieşte ca un mult milostiv.

Slavă…

De am greşit, Hristoase Mântuitoriul meu, înaintea Ta dar alt Dumnezeu afară de Tine nu ştiu şi nădăjduiesc la milostivirea Ta. Ci mă primeşte pe mine cel ce mă întorc, Milostive Părinte, Fiule Unule-Năs-cut şi Duhule Sfinte, ca pe fiul cel curvar şi mă mântuieşte.

Şi acum…

Altă scăpare şi fierbinte sprijineală afară de tine nu ştiu. Ci ca ceea ce ai îndrăzneală către Cel ce S-a născut din tine, Stăpână, ajută-mi şi mă mântuieşte pe mine robul tău.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, miluieşte-mă pe mine păcătosul şi-mi iartă mie nevrednicului robului Tău câte Ţi-am greşit în toată vremea vieţii mele şi până astăzi. Şi orice am păcătuit ca un om: cele cu voie ale mele păcate şi cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu mintea şi cu gândul, cele din nesocoteală şi din răpire şi din multa mea lenevire şi trândăvire: ori de m-am jurat pe Numele Tău cel Sfânt, ori de m-am jurat strâmb, sau de am hulit în gândul meu, sau de am ocărât pe cineva, sau de am năpăstuit, sau am întristat sau am mâniat întru ceva, sau am furat, sau am curvit, sau am minţit, sau am mâncat întru ascuns, sau vreun prieten a năzuit la mine şi l-am trecut cu vederea, sau pe vreun frate de am necăjit şi l-am amărât, sau stând eu la rugăciune şi la cântare, mintea mea cea rea a umblat la cele viclene, sau de m-am desfătat afară de cuviinţă, sau de am râs nebuneşte, sau de am grăit glume, sau de m-am trufît, sau la măriri deşarte de am gândit, sau la frumuseţe deşartă de am privit şi de dânsa m-am biruit, sau de am bârfit, sau de m-am lenevit la rugăciunea mea, sau de n-am păzit porunca duhovnicescului meu părinte, sau am grăit vorbe deşarte, sau altceva rău de am făcut, pentru că acestea toate şi mai multe decât acestea am lucrat, pe care nici nu le ţin minte, miluieşte-mă, Doamne şi mi le iartă toate, ca un bun şi iubitor de oameni. Ca în pace să adorm şi să dorm, cântând şi binecuvântând şi slăvindu-Te pe Tine, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Preasfântă Fecioară, Maica Domnului, arată asupra mea, a nevrednicului, şi asupra robilor lui Dumnezeu (prenumele) milele Tale dintotdeauna; (rugămintea) şi ne trimite duhul înţelepciunii şi al evlaviei, duhul curăţeniei şi al dreptăţii.

O, Doamnă Preacurată! Fii nouă milostivă aici şi la Straşnica Judecată. Că Tu, Doamnă, eşti slava celor cereşti şi nădejdea pământenilor. Amin.

Psalmul 151

Acest psalm deosebi este scris de David şi afară de numărul celor 150 de Psalmi, când singur s-a bătut cu Goliat

Mic eram întru fraţii mei şi mai tânăr în casa tatălui meu. Păscut-am oile tatălui meu. Mâinile mele au făcut organul şi degetele mele au alcătuit psaltirea. Şi cine va vesti Domnului meu? însuşi Domnul, însuşi va auzi. însuşi au trimis pe îngerul Său şi m-au luat de la oile tatălui meu şi m-au uns cu untuldelemn al ungerii Sale. Fraţii mei buni şi mari şi n-au binevoit întru dânşii Domnul. Ieşit-am întru întâmpinarea celui de alt neam şi m-a blestemat întru idolii săi. Iar eu, zmulgând sabia de la dânsul, i-am tăiat capul lui şi am ridicat ocara dintru fiii lui Israil.

Cuvinese cu adevărat… Slava… Şi acum…

Doamne miluieşte… (de 3 ori) Pentru rugăciunile…