Rendezvous cu Rama

37. RACHETĂ

Racheta se afla de abia la cinci milioane de kilometri depărtare, cînd strălucirea plasmei jeturilor sale de frînare deveni vizibilă în telescopul principal al lui Endeavour. Secretul fusese deja dezvăluit; Norton anunţase fără tragere de inimă cea de-a doua ― şi probabil ultima ― evacuare a lui Rama. Totuşi nu intenţiona să plece pînă ce evenimentele nu-i mai ofereau alternative.

Terminînd manevrele de frînare, musafirul nedorit dinspre Mercur ajunsese la numai cincizeci de kilometri de Rama, şi aparent îl observa prin intermediul camerelor TV. Aparatele respective se distingeau cu claritate, unul la prova şi altul la pupa, ca şi cîteva antene mici şi una disc, direcţională, îndreptată evident spre punctul îndepărtat al lui Mercur. Norton se întrebă ce instrucţiuni şi informaţii se schimbau în ambele sensuri, prin intermediul undelor emise.

Mercurienii nu puteau afla nimic nou. Descoperirile lui Endeavour fuseseră difuzate în întregul Sistem Solar. Racheta, care bătuse toate recordurile de viteză pentru a ajunge pînă la ei, reprezenta doar o extensie a voinţei creatorilor, un instrument al ţelurilor acestora. Scopul urma să fie în scurt timp cunoscut: peste trei ore, ambasadorul Mercurului la Uniunea Planetară avea să se adreseze Adunării Generale.

Oficial, racheta nu exista încă. Nu avea nici un fel desemne de identificare şi nu emitea pe nici o frecvenţă standardizată. Toate constituiau ilegalităţi serioase, dar nici PAZA SPAŢIALĂ nu protestase deocamdată în mod oficial. Cu toţii aşteptau, cu o nerăbdare nervoasă, să vadă ce se va întîmpla în continuare.

Trei zile se scurseseră de la vestea apariţiei (şi a originii) rachetei; în tot acest răstimp, mercurienii tăcuseră cu încăpăţînare. La asta se pricepeau foarte bine, cînd le convenea.

Unii psihologi pretindeau că era aproape imposibil să înţelegi pe deplin mentalitatea unui individ născut şi educat pe Mercur. Exilaţi pentru totdeauna de pe Pămînt datorită gravitaţiei de trei ari mai mari, mercurienii veneau pe Lună să privească, de la o distanţă relativ mică, planeta strămoşilor ― uneori a părinţilor ― însă de vizitat nu aveau s-o viziteze niciodată. De aceea, inevitabil, pretindeau că nici nu doresc aceasta. Afirmau, de asemenea, că dispreţuiesc ploile blînde, cîmpiile întinse, lacurile, mările şi cerul albastru, toate reprezentînd lucruri cunoscute de ei doar din înregistrări. Deoarece planeta lor era practic inundată de energie solară şi temperatura în timpul zilei atingea adesea şase sute de grade, afişau o duritate fudulă, dar care nu rezista la o examinare mai amănunţită. Ba chiar, din punct de vedere fizic, se dovedeau slabi, întrucît nu puteau supravieţui decît complet izolaţi de mediul înconjurător. Dacă, teoretic vorbind, ar fi tolerat gravitaţia, o zi caldă în orice ţară ecuatorială de pe Pămînt ar fi pus neîntîrziat probleme oricărui mercurian.

Totuşi, în problemele cu adevărat importante, erau realmente duri. Presiunile psihologice ale unei stele atît de apropiate, problemele tehnice ale adaptării pe o planetă încăpăţînată şi ale smulgerii din interiorul ei a celor necesare vieţii, toate produseseră o civilizaţie spartană şi, sub multiple aspecte, admirabilă. Te puteai bizui pe mercurieni; dacă promiteau un lucru, se ţineau de cuvînt… dar la preţuri considerabile. Glumeau între ei, spunînd că dacă soarele avea să se transforme cîndva într-o novă, ei l-ar fi contractat la loc, dacă li se oferea preţul cerut. Pe restul planetelor însă, se afirma tot în glumă, că orice copil cu interes în artă, filozofie, sau pură matematică, era azvîrlit fără ezitare în bazinele hidroponice. În privinţa criminalilor şi psihopaţilor, aceasta nu constituia cîtuşi de puţin o glumă. Reprezentau un lux pe care Mercur nu şi-l permitea.

Comandantul Norton vizitase o singură dată planeta, rămăsese extrem de impresionat, ca majoritatea vizitatorilor, şi se împrietenise cu mai mulţi locuitori. În Port Lucifer se îndrăgostise de o fată şi chiar se gîndise să semneze un contract pe trei ani, însă dezaprobarea părintească a tuturor celor de dincolo de orbita lui Venus fusese prea puternică. Nu regreta prea mult.

― Şefule, mesaj Trei A de pe Terra, anunţă puntea. Voce şi imprimantă de la Comandantul General. Sînteţi pregătit?

― Verificaţi şi îndosariaţi textul; mie transmiteţi-mi mesajul vocal.

Glasul amiralului Hendrix suna calm şi normal, de parcă ar fi dat un ordin de rutină şi nu soluţia unei situaţii unice în istoria zborurilor spaţiale. El nu se afla însă la zece kilometri de bombă.

― C. G. către comandantul lui Endeavour. Vă transmit un rezumat scurt al situaţiei, aşa cum o vedem noi. Adunarea Generală se întruneşte la orele 14. 00 şi veţi asculta şedinţa. Este posibil să fie nevoie să acţionaţi imediat fără acordul nostru prealabil, aşa încît, iată despre ce e vorba.

Am analizat fotografiile. Vehiculul este o sondă spaţială standard, modificată pentru impulsuri puternice şi probabil direcţionată prin laser. Dimensiunile şi masa corespund unei bombe cu fuziune, în domeniul 500―1000 megatone. Mercurienii folosesc în mod curent sarcini de cîte 101 de megatone în operaţiunile lor miniere şi de aceea n-au avut dificultăţi la asamblarea ei.

Experţii noştri apreciază că aceasta reprezintă mărimea minimă pentru distrugerea lui Rama. Dacă va exploda în partea cea mai subţire a blindajului, sub Oceanul Cilindric, acesta va fi străpuns, iar mişcarea de rotaţie va amplifica efectul distructiv.

Presupunem că mercurienii, dacă vor întreprinde aşa ceva, vă vor acorda timp suficient să vă desprindeţi de Rama. Este bine să ştiţi că radiaţiile gama ale detonării unei asemenea bombe sînt periculoase pînă la o mie de kilometri.

Nu acesta este însă pericolul cel mare. Fragmentele lui Rama, cîntărind tone şi rotindu-se cu sute de kilometri pe oră, v-ar distruge indiferent de distanţă. Vă recomandăm, deci, să vă îndepărtaţi pe direcţia axei de rotaţie, ea fiind singura în care nu vor fi azvîrlite fragmente. Limita minimă de siguranţă: zece mii de kilometri.

Mesajul acesta nu poate fi interceptat; este transmis pe canalul aleator multiplu şi de aceea vă vorbesc direct în engleză. Răspunsul vostru s-ar putea să nu fie în aceeaşi siguranţă, prin urmare atenţie şi, dacă-i necesar, folosiţi-vă de cod. Vă voi contacta imediat după închiderea lucrărilor Adunării, Sfîrşitul mesajului. C. G. Terminat.