Mâna stângă a întunericului

11 Monologuri în Mishnory

MISHNORY. STRETH SUSMY. Nu sunt încrezător, deşi tot ceea ce s-a petrecut până acum oferă motive de optimism. Obsle se tocmeşte şi se târguieşte cu tovarăşii săi Comensuali, Yegey foloseşte linguşelile, Slose caută prozeliţi, şi puterea grupului lor sporeşte. Sunt bărbaţi ageri, care-şi conduc facţiunea cu mână sigură. Numai şapte din Cei Treizeci-şi-Trei sunt Comercianţi Liberi de nădejde. Din restul, Obsle crede că zece îl vor sprijini cu siguranţă, obţinând o minimă majoritate.

Unul dintre aceştia pare să se intereseze în mod serios de Trimis: Csl. Ithepen din Districtul Eynyen. Curiozitatea lui faţă de misiunea extragetheniană datează de pe vremea în care, lucrând pentru Sarf, răspundea de cenzurarea programelor emise de noi din Erhenrang. Lăsa impresia că povara acelor acţiuni îi apasă conştiinţa. I-a propus lui Obsle ca Treizeci-şi-Treii să anunţe invitaţia lor către Nava Stelară nu numai cetăţenilor de aici, ci şi celor din Karhide, solicitându-l pe Argaven să li se alăture. Un plan nobil, dar care nu va fi urmat. Nu vor cere karhidenilor nici un fel de cooperare.

Bineînţeles, printre Cei Treizeci-şi-Trei, oamenii Sarfului se opun absolut oricăror discuţii referitoare la prezenţa şi misiunea Trimisului. Iar în privinţa independenţilor moderaţi, pe care Obsle speră să-i convertească, cred că aceştia se tem de Trimis la fel de mult ca Argaven şi majoritatea Curţii. Cu singura diferenţă că regele îl consideră nebun ca pe sine însuşi, în vreme ce ei îl cred un mincinos, asemenea lor. Se tem să nu se facă de râs în public, acceptând o mistificare de proporţii, o mistificare refuzată deja de Karhide, poate inventată chiar acolo. Dacă vor face o invitaţie publică, ce se va întâmpla cu shifgrethorul lor atunci când nu va apărea nici o Navă Stelară?

Într-adevăr, Genly Ai ne cere o încredere nemăsurată.

Evident, pentru el nu-i nemăsurată.

Obsle şi Yegey consideră că majoritatea Celor Treizeci-şi-Trei vor fi convinşi să se încreadă în el. Nu ştiu de ce, dar sunt mai puţin optimist. Poate că de fapt nu doresc ca Orgoreynul să se dovedească mai luminat decât Karhide, să-şi asume riscul, să obţină gloria şi s-o lase pe Karhide în umbră. Dacă această invidie este patriotică, ea vine prea târziu. De îndată ce simţisem că Tibe mă va izgoni, am făcut tot ce am putut să mă asigur că Trimisul va veni în Orgoreyn şi, exilat aici, m-am străduit să-i câştig pe orgota de partea lui.

Mulţumită banilor de la Ashe, acum pot trăi din nou ca o „unitate", nu ca un „dependent". Nu mai particip la banchete, nu mă afişez în public cu Obsle sau cu alţi partizani ai Trimisului, şi nici chiar pe el nu l-am văzut de peste o jumătate de lună — de a doua zi după sosirea în Mishnory.

Mi-a înmânat banii lui Ashe aşa cum îi plăteşti onorariul unui asasin. Rareori am fost atât de mânios şi l-am jignit în mod deliberat. A înţeles că sunt furios, dar nu cred că a priceput insulta. Părea că acceptă sfatul meu în ciuda modului în care fusese oferit. Când m-am calmat şi mi-am dat seama de acest lucru, m-am temut. E posibil ca în Erhenrang el să-mi fi căutat permanent povaţa, fără să ştie cum să mă facă să pricep. În acest caz, a înţeles greşit cel puţin jumătate din spusele mele, în noaptea în care am cinat împreună, după ceremonia cheii de boltă. Probabil că shifgrethorul lui există, că este definit şi solid, dar cu totul diferit de al nostru, şi, de aceea, când mă credeam mai direct şi deschis, el mă considera ambiguu şi neclar.

Mărginirea şi trufia lui se datorează ignoranţei. El nu ne cunoaşte, nici noi pe el. Ne este infinit de străin, iar eu sunt nebun lăsându-mi umbra să acopere lumina speranţei pe care ne-o aduce. Îmi înăbuş trufia de muritor. Mă feresc din calea lui, deoarece e limpede că asta doreşte. Are dreptate. Un trădător karhidish exilat nu poate sluji cauzei sale.

Conformându-mă legii orgota după care fiecare „unitate" trebuie să fie angajată, lucrez de la ora opt până la amiază într-o uzină de mase plastice. O treabă uşoară: folosesc o maşină care asamblează piese din plastic, sudându-le termic, pentru a obţine cutii. Nu ştiu la ce sunt folosite.

După-amiezile, plictisindu-mă, am reluat vechile discipline învăţate în Rotherer. M-am bucurat să constat că n-am pierdut nimic din arta concentrării forţei dothe sau din intrarea în ne-transă. Totuşi n-am obţinut mare lucru din ea, iar în privinţa tehnicilor nemişcării şi iuţelii, parcă nu le-aş fi învăţat niciodată. Am fost nevoit să reiau totul, aidoma unui copil. Am postit o singură zi şi stomacul meu protestează: „O săptămână! O lună!"

Nopţile au început să fie geroase. În seara asta, un vânt tăios a adus lapoviţă. Toată seara m-am gândit numai la Estre, iar vaietul de afară părea chiar vântul de acolo. I-am scris fiului meu o scrisoare lungă. În vreme ce scriam, am avut permanent impresia că Arek era aici, că dacă m-aş întoarce l-aş putea zări.

De ce fac însemnările acestea? Să le citească fiul meu? Nu l-ar ajuta prea mult. Poate că o fac doar pentru ca să scriu în propria mea limbă.

Harhahad Susmy. Nici acum postul de radio nu suflă un cuvânt despre Trimis. Mă întreb dacă Genly Ai îşi dă seama că în Orgoreyn, în ciuda uriaşului şi vizibilului aparat guvernamental, nimic nu se face la vedere, nimic nu este rostit cu glas tare. Maşina ascunde maşinaţiunile.

Tibe doreşte să-i înveţe pe karhideni să mintă. Ia lecţii de la orgota, o şcoală bună. Cred însă că vom avea necazuri învăţând cum să minţim, după ce am practicat de atâta vreme arta de-a ocoli întruna adevărul, fără a minţi, dar fără a spune lucrurilor pe nume.

Ieri a avut toc o acţiune de proporţii în Valea Ey. Râul a fost trecut şi s-au incendiat hambarele din Tekember. Exact ceea ce doresc Sarful şi Tibe. Oare unde se vor opri lucrurile?

Slose, care analizează declaraţiile Trimisului folosind misticismul Yomesh, interpretează venirea Ecumenului pe pământ ca începutul domniei lui Meshe printre oameni şi pierde din vedere realitatea. „Trebuie să punem capăt acestei rivalităţi cu Karhide înainte de venirea Noilor Oameni", spune el. „Trebuie să ne curăţăm sufletele. Trebuie să ne sacrificăm shifgrethorul, să interzicem orice fel de răzbunări şi să ne unim laolaltă, fără invidii, ca fraţi ai unei singure Vetre.

Dar cum putem face asta înainte de venirea Navei Stelare? Cum putem ieşi din acest cerc vicios?

Guyrny Susmy. Slose e preşedintele unui comitet care-şi propune să suspende piesele obscene jucate în casele-kemmer, similare probabil cu huhuth din Karhide. Le consideră triviale, obscene şi blasfemiatoare.

A te opune unui lucru înseamnă a-l susţine.

Aici se spune: „Toate drumurile duc la Mishnory." La urma urmei, dacă întorci spatele spre Mishnory şi te îndepărtezi de oraş, te afli tot pe drumul lui. A te opune vulgarităţii înseamnă, inevitabil, să fii vulgar. Trebuie să mergi altundeva. Trebuie să ai un alt ţel. Atunci parcurgi un drum diferit.

Azi, în Consiliul Celor Treizeci-şi-Trei, Yegey a declarat: „Sunt cu totul împotriva unei blocade a exportului de cereale spre Karhide şi a spiritului de competiţie ce o motivează."

Are dreptate, însă nu în acest fel va părăsi drumul Mishnory. Trebuie să ofere o alternativă. Atât Orgoreynul cât şi Karhide trebuie să abandoneze calea pe care se află, indiferent care ar fi fost direcţia lor, trebuie să meargă altundeva, să iasă din cerc. Cred că Yegey ar trebui să vorbească numai despre Trimis, şi despre nimic altceva.

A fi ateu înseamnă a susţine implicit ideea de Dumnezeu. Pe planul dovezilor, existenţa sau non-existenţa lui ocupă aproape aceeaşi poziţie. De aceea, dovadă este un cuvânt rar folosit printre handdarata, care au ales să nu-l trateze pe Dumnezeu ca pe ceva ce poate fi pus la îndoială sau adulat. Ei au spart cercul şi-au devenit liberi.

A şti care sunt întrebările la care nu se poate răspunde şi a nu răspunde la ele. Această ştiinţă este extrem de utilă în vremi de urgie şi întuneric.

Tormenbod Susmy. Tulburarea mea sporeşte. În continuare, nici un cuvânt despre Trimis din partea postului de radio central. În Orgoreyn n-a fost autorizată nici una dintre emisiunile realizate în Erhenrang despre Genly Ai, iar zvonurile stârnite de interceptările neautorizate ale emisiunilor sau de istorisirile comercianţilor şi călătorilor nu s-au răspândit prea mult. Controlul Sarfului asupra comunicaţiilor este mult mai complet decât ştiusem sau bănuisem. Posibilităţile sunt uluitoare. În Karhide, puterea regelui şi a Kyorremyei e de aşa natură încât oamenii nu pot face tot ce doresc, însă sunt liberi să asculte destule, iar de vorbit o pot face după pofta inimii. Aici guvernul poate verifica nu doar fapta, ci şi gândul. În mod clar, nici un om nu trebuie să aibă o asemenea putere asupra altora.

Shusgis şi alţii îl însoţesc în mod public pe Genly Ai prin oraş. Mă întreb dacă Trimisul îşi dă seama că această francheţe ascunde propria-i tăinuire. Nimeni nu ştie că e aici. I-am întrebat pe tovarăşii de muncă de la fabrica, dar ei nu ştiu nimic şi cred că e vorba de vreun sectant Yomesh. Nici o informaţie, nimic care să trezească interesul, nimic care să poată susţine cauza lui Ai sau care să-i protejeze viaţa.

Păcat că este atât de asemănător nouă. Deseori, în Erhenrang, oamenii îl recunoşteau pe stradă, deoarece ştiau câte ceva, adevăr sau zvon, şi mai ştiau că el era acolo. Aici, unde prezenţa lui e ţinuta în secret, nu este remarcat. Fără îndoială, lumea îl vede aşa cum l-am văzut şi eu prima dată: un tânăr neobişnuit de înalt, voinic şi brunet, pe punctul de a intra în kemmer. Anul trecut am studiat rapoartele medicilor despre fiziologia lui. Diferenţele dintre noi sunt însemnate, nu superficiale. Trebuie să-l cunoşti, ca să ştii că e străin de planetă.

Atunci, de ce-l ascund? De ce nici un Comensual nu forţează lucrurile, vorbind despre el la radio, în direct? De ce tace chiar şi Obsle? De frică.

Regele meu se temea de Trimis, cei de aici se tem unul de celălalt.

Fiind străin de Orgoreyn, sunt singurul în care se încrede Obsle. E încântat de tovărăşia mea (un sentiment reciproc) şi de câteva ori şi-a abandonat shifgrethorul şi mi-a cerut în mod deschis sfatul. Totuşi, când îl îndemn sa dea o declaraţie, să folosească interesul public ca apărare împotriva intrigilor politice, nu mă aude. „Dacă toată Comensualitatea ar fi cu ochii pe Trimis, Sarful n-ar cuteza să-l atingă, îi spun, şi n-ar îndrăzni să-ţi facă vreun rău."

„Aşa-i, oftează Obsle, dar n-o putem face, Estraven. Radioul, presa scrisă, revistele de ştiinţă, toate sunt în mâinile Sarfului. Ce să fac, să ţin discursuri la colţurile străzilor, ca un preot fanatic?" „Ai putea discuta cu oamenii şi ai putea răspândi zvonuri. Anul trecut, eu am fost nevoit sa fac aşa ceva în Erhenrang. I-am stârnit pe oameni să pună întrebări la care aveam răspunsul, adică îl aveam pe Trimis." „Măcar dacă şi-ar fi coborât blestemata de navă aici, ca să avem ce arăta mulţimii! Dar aşa…" „N-o va coborî până nu ştie că eşti de bună credinţă." „Şi nu sunt? strigă Obsle, umflându-e ca un uriaş peşte-lună. Toată luna trecută ce-am făcut?! Bună credinţă! El se aşteaptă să credem orice ne spune, dar la rândul lui n-are încredere în noi!" „De ce ar avea?" Obsle pufneşte şi nu răspunde. Dintre toate oficialităţile orgota pe care le cunosc, el se apropie cel mai mult de onestitate.

Odgetheny Susmy. Se pare că pentru a face parte din Sarf, trebuie să deţii o anumită formă complexă de stupiditate. Gaum o exemplifică cel mai bine. El vede în mine un agent karhidish care încearcă să-i împingă pe orgota într-o catastrofală pierdere de prestigiu, convingându-i să creadă minciuna Trimisului ecumenic. Bănuieşte că am pregătit toată înscenarea pe timpul când eram prim-ministru. Dumnezeule, am lucruri mai bune de făcut decât să-mi opun shifgrethorul unor oameni de nimic! El însă nu are capacitatea de a pricepe un lucru aşa simplu. Acum, când se pare că Yegey m-a alungat, Gaum crede că pot fi cumpărat şi se pregăteşte s-o facă în felul lui personal. M-a urmărit ori a pus să fiu urmărit îndeajuns de aproape ca să ştie că în Posthe sau în Tormenbod trebuie să intru în kemmer, iar aseară a apărut în plin kemmer, fără îndoială indus hormonal, gata să mă seducă. O întâlnire „întâmplătoare" pe strada Pyenefen. „Harth! Nu te-am mai văzut de-o jumătate de lună. Pe unde te-ai ascuns în ultimul timp? Hai să bem o bere!"

A ales o berărie lângă una dintre casele-kemmer ale Comensualilor. N-a comandat însă bere, ci apa-vieţii. Nu voia să piardă timpul. După un pahar, şi-a lăsat mâna peste a mea şi, apropiindu-se, a şoptit: „Nu ne-am întâlnit întâmplător, te-am aşteptat. Te doresc pentru kemmering la noapte."

Mi-a rostit prenumele. Nu i-am tăiat limba, deoarece, de când plecasem din Estre, nu mai purtam cuţit. I-am spus că intenţionam să fiu abstinent pe durata exilului. A încuviinţat, murmurând, dar nu mi-a eliberat mâna. Atinsese rapid faza integrală de femeie. Gaum este foarte frumos în kemmer şi contase pe frumuseţea şi pe insistenţele sale. Mai ştia că eu eram din Handdara, care se opune folosirii medicamentelor pentru anularea kemmerului, singurul lucru ce putea reprezenta cu adevărat un motiv neaşteptat de abstinenţă. Uitase că antipatia are acelaşi efect ca orice inhibitor. I-am oprit pipăielile, care desigur mă aţâţau, şi l-am părăsit, sugerându-i să încerce casa-kemmer de alături. M-a privit atunci cu o ură jalnică, fiindcă, oricât de false i-ar fi fost intenţiile, intrase totuşi în kemmer şi era puternic excitat.

Chiar crezuse că aveam să mă vând pentru un preţ atât de meschin? Probabil că mă considera extrem de stingheritor, ceea ce, cu adevărat, mă făcea să mă simt stânjenit.

Blestemaţi să fie aceşti bărbaţi impuri! Nu există nici unul curat printre ei.

Odsordny Susmy. Azi după-amiază, Genly Ai a vorbit în faţa Celor Treizeci-şi-Trei. Accesul public n-a fost permis, şi nu s-a făcut nici o transmisiune, dar după aceea Obsle m-a chemat să ascult înregistrarea făcută de el. Trimisul a vorbit bine, cu o candoare emoţionantă şi cu patos. Există în el o inocenţă care mi se pare stupidă şi străină mentalităţii noastre. Totuşi, în unele momente, această aparentă inocenţă dezvăluie o disciplină a cunoaşterii şi o profunzime a scopului care mă uluiesc. Prin el se face auzit un popor înţelept şi darnic, un popor care a contopit laolaltă experienţe de viaţă profunde, străvechi şi incredibil de diverse, rezultând o înţelepciune absolut unică. Trimisul însă este încă tânăr, nerăbdător şi lipsit de experienţă. Se ridică deasupra noastră şi vede mai departe, fără ca el însuşi să fie mai înalt de un stat de om.

Acum vorbeşte mai bine decât o făcea în Erhenrang, mai simplu şi totuşi mai rafinat. Aidoma nouă, a învăţat subtilităţile meseriei sale pe măsură ce a practicat-o.

Discursul i-a fost adesea întrerupt de membri ai Facţiunii Hegemoniste, cerându-i preşedintelui să-l oprească pe acest nebun, să-l îndepărteze şi să se continue cu ordinea de zi. Csl. Yemenbey a fost cel mai gălăgios şi probabil sincer. „Înghiţi tot gichy-michy ăsta?" răcnea mereu spre Obsle.

Multe din întreruperile care îngreunau urmărirea înregistrării îi aparţinuseră, după spusele lui Obsle, lui Kaharosile. Reproduc din memorie:

"Alshel (preşedintele): Domnule Trimis, apreciem aceste informaţii, ca şi propunerile domnilor Obsle, Slose, Ithepen, Yegey şi alţii, extrem de interesante… de stimulatoare. Totuşi, ca să putem continua, ne trebuie ceva mai substanţial. (Râsete.) Deoarece regele Karhidei v-a confiscat… vehiculul cu care aţi venit, ţinându-l într-un loc inaccesibil nouă, n-ar fi posibil, cum de altfel s-a mai sugerat, să vă coborâţi… Nava Stelară? Cum o numiţi?

Ai: Nava Stelară este un nume potrivit.

Alshel: Da? De fapt cum o numiţi?

Ai: Conform documentaţiei tehnice, este un NAFAL-20 interstelar pentru pasageri, proiectat de cetieni.

Un glas: Eşti sigur că nu-i sania lui Sf. Pethethe?

(Râsete.)

Alshel: Vă rog! Da… Bine, dacă aţi putea coborî această navă pe sol — pe un teren solid, să spun aşa — atunci am putea avea nişte dovezi substanţiale…

Un glas: Substanţiale, pe dracu'!

Ai: Doresc foarte mult să cobor nava respectivă, domnule Alshel, ca dovadă şi mărturie a încrederii noastre reciproce. Aştept doar din partea dumneavoastră anunţarea publică a evenimentului.

Kaharosile: Domnilor Comensuali, nu-nţelegeţi despre ce-i vorba? Nu-i doar o glumă proastă. Se intenţionează batjocorirea publică a credulităţii noastre, a naivităţii noastre, a prostiei noastre, pusă la cale, cu o incredibilă neruşinare, de acest individ. Ştiţi că vine din Karhide. Ştiţi că este un agent karhidish. Vizibila lui aberaţie sexuală este specifică unei categorii care în Karhide, datorită influenţei Cultului Negru, nu este vindecată, ba uneori este creată în mod artificial pentru orgiile Prezicătorilor. Cu toate acestea, când el zice: «Sunt de pe altă planetă», unii dintre dumneavoastră închid pur şi simplu ochii, îşi umilesc inteligenţa şi cred! Niciodată n-aş fi considerat posibil aşa ceva etc, etc."

Judecând după bandă, Ai rezistase răbdător batjocurilor şi atacurilor. Obsle spunea că s-a descurcat bine. Eu mă învârteam pe lângă sala de consiliu, pentru a-i vedea când ies după întrunire. Ai avea o privire încruntată, gânditoare. Era firesc.

Neputinţa mea este intolerabilă. Eu am pus în mişcare această maşinărie şi nu-i mai pot controla evoluţia. Mă furişez pe străzi, cu gluga trasă pe ochi, pentru a-l zări pe Trimis. Pentru ca să duc genul acesta de existentă, am renunţat la putere, la bani şi la prieteni. Ce imbecil eşti, Therem!

De ce întotdeauna mă entuziasmez doar în faţa himerelor?

Odeps Susmy. Transmiţătorul pe care Genly Ai l-a înmânat Celor Treizeci-şi-Trei, lăsându-l în grija lui Obsle, nu va schimba prea multe opinii. Fără îndoială că funcţionează impecabil, dar dacă Matematicianul Regal Shorts a spus doar: „Nu înţeleg principiul", atunci nici un inginer sau matematician orgota nu va încerca altceva, şi nimic nu va fi dovedit sau infirmat. Ar fi fost perfect dacă această planetă nu era decât o unică Cetăţuie Handdara, dar, vai! Trebuie să păşim mai departe, întinând neaua proaspătă, dovedind şi infirmând, întrebând şi răspunzând.

I-am reamintit lui Obsle posibilitatea ca Ai să vorbească prin radio cu Nava Stelară, să trezească echipajul ei şi să-i ceară să discute cu Cei Treizeci-şi-Trei prin intermediul transmiţătorului. De data asta, Obsle avea pregătită o obiecţie: „Dragă Estraven, ar trebui să ştii deja că Sarful controlează toate transmisiunile radio. Nici chiar eu n-am habar care dintre indivizii de la Comunicaţii sunt oameni lui. Fără îndoială, cei mai mulţi, deoarece ştiu precis că ei operează emiţătoarele şi receptoarele la toate nivelurile, până la tehnicieni şi muncitori. Ar putea, fără ezitări, să bruieze sau să falsifice orice transmisiune am recepţiona, dacă într-adevăr am recepţiona ceva! Îţi poţi imagina o asemenea scenă în sala de consiliu? Noi, Extraplanetarii, victimele propriei noastre farse, ascultând cu răsuflarea oprită un val de paraziţi, şi nimic altceva — nici un răspuns, nici un Mesaj". „Şi nu puteţi angaja nişte oameni credincioşi sau să-i cumpăraţi pe unii din Sarf?" l-am întrebat, dar în zadar. Se teme pentru propriul său prestigiu. Deja comportarea lui faţă de mine s-a schimbat. Dacă contramandează recepţia de diseară, în cinstea Trimisului, situaţia este gravă.

Odarhad Susmy. A contramandat recepţia.

De dimineaţă, l-am contactat pe Trimis în stilul orgota. Nu în mod deschis, în casa lui Shusgis, unde personalul este probabil împânzit de agenţii Sarfului, însuşi Shusgis fiind unul dintre ei, ci pe stradă, întâmplător, precum Gaum, furişat şi tiptil.

— Domnule Ai, putem discuta câteva clipe?

A întors capul surprins, apoi, recunoscându-mă, s-a alarmat. După un moment, a izbucnit:

— La ce bun, domnule Harth? Ştii că nu mă pot bizui pe ce spui… Încă din Erhenrang…

Era o declaraţie sinceră, deşi lipsită de perspicacitate, cu toate că el era perspicace. Ştia ca doream să-l sfătuiesc, nu să-i solicit ceva, şi vorbise în felul acela ca să-mi cruţe mândria.

— Aici te afli în Mishnory, am rostit, nu în Erhenrang, însă pericolul este acelaşi. Dacă nu-i poţi convinge pe Obsle sau pe Yegey să te lase să iei legătura prin radio cu nava ta, pentru ca echipajul să-ţi poată susţine afirmaţiile, rămânând totuşi în siguranţă, atunci sunt de părere că ar trebui să-ţi foloseşti propriul aparat, ansiblul, şi să soliciţi neîntârziat asolizarea navei. Aşa, rişti mult mai puţin decât dacă ai acţiona pe cont propriu.

— Dezbaterile Comensualilor privind mesajele mele au fost secrete. Cum de cunoşti „afirmaţiile" mele, domnule Harth?

— Pentru că meseria mea de-o viaţă a fost să aflu…

— Nu şi aici, domnule. Aici a devenit problema Comensualilor din drgoreyn.

— Domnule Ai, îţi repet că te găseşti în pericol de moarte, i-am zis. Nu mi-a răspuns şi l-am părăsit.

Ar fi trebuit să-i vorbesc cu zile în urmă. E prea târziu. Din nou, teama distruge misiunea lui şi speranţele mele. Nu teama de un străin de planetă, aici nu e vorba de aşa ceva. Orgota n-au nici inteligenţa, nici dezvoltarea spirituală ca să se înfricoşeze de ceva cu adevărat straniu, ba chiar copleşitor de straniu. De fapt, ei nici nu pot distinge adevărul. Examinează un om de pe o altă lume şi ce văd? Un spion din Karhide, un pervers, un agent, o jalnică şi infimă unitate politică… după chipul şi asemănarea lor.

Dacă nu va anunţa imediat nava, va fi prea târziu. S-ar putea să fie deja prea târziu.

Vina îmi aparţine numai mie. N-am făcut nimic aşa cum trebuie.