Mâna stângă a întunericului

7 Probleme sexuale

Însemnări făcute de Ong Tot Oppong, Investigator. Prima expediţie ecumenică pe Gethen/Iarnă, Ciclul 93 a.e. 1448

1448, ZIUA 81. Pare foarte probabil că au reprezentat un experiment. Ipoteza este neplăcută, dar posibilitatea nu poate fi ignorată. Acum există dovezi că această colonie terestră a fost o încercare de implantare a unui grup de hainishi normali pe o planetă cu propriii ei autohtoni proto-hominizi. Cu siguranţă, manipularea genetică umană era practicată de colonişti. E singura explicaţie a existentei hilfilor de pe S sau a degeneraţilor hominizi înaripaţi de pe kokanan. Ar putea altceva să justifice fiziologia sexuala getheniană? Poate hazardul, dar în nici un caz selecţia naturală. Valoarea de adaptare a bisexualităţii lor este nulă sau foarte redusă.

Nu există un răspuns la întrebarea: „De ce s-a ales o planetă atât de neospitalieră?" Tinibossol consideră că începutul colonizării s-a petrecut în decursul unei interglaciaţii. Pe durata primilor patruzeci-cincizeci de mii de ani, condiţiile puteau fi destul de blânde. Înainte ca gheţarii să-şi reînceapă avansarea, hainishii s-au retras complet şi coloniştii au rămas pe cont propriu: un experiment abandonat.

Desigur, toate acestea sunt simple teorii. Nu se cunosc multe lucruri despre originea fiziologiei sexuale getheniene. Raportul lui Otie Nim făcut în regiunea Orgoreyn a clarificat unele dintre erorile mele iniţiale. Întâi voi rezuma ceea ce cunosc, apoi îmi voi prezenta teoriile, faptele primează.

În medie, ciclul sexual durează între 26 şi 28 de zile (când vorbesc despre el, băştinaşii obişnuiesc să-l considere de 26 de zile, aproximându-l ciclului lunii). Timp de 21-22 de zile, individul este în somer, inactiv sexual, latent. Începând cu a 18-a zi, controlul pituitar iniţiază modificări hormonale, iar din a 22-a sau a 23-a zi, individul intră în kemmer, echivalentul rutului la animale. În această primă fază de kemmer (secher în Karh.), el rămâne complet hermafrodit. Sexul şi potenţa nu se pot obţine în stare de izolare. Dacă unul este singur sau cu gethenieni care nu sunt în kemmer, nu e capabil de acuplare în secher. Totuşi în această etapă, impulsul sexual devine extrem de puternic, controlând întreaga personalitate şi sacrificând totul cerinţei sale. Când individul găseşte un partener în kemmer, secreţia hormonală este stimulată suplimentar (prin atingere? secreţii? mirosuri?) până ce într-unul dintre parteneri se stabileşte o dominantă hormonală, fie masculină, fie feminină. În funcţie de aceasta, aparatul genital se măreşte sau se atrofiază corespunzător, preludiile sexuale se intensifică şi partenerul, impulsionat de transformare, adoptă celălalt rol sexual. Fără excepţie? Dacă există excepţii, rezultând în parteneri de acelaşi sex, ele sunt atât de rare încât pot fi ignorate. Această fază secundară de kemmer (thorharmen în Karh.), procesul mutual de stabilire a sexului şi potenţei apare într-un interval cuprins între două şi douăzeci de ore. Dacă unul dintre parteneri se află deja în kemmer complet, transformarea celuilalt durează destul de puţin. Dacă cei doi intră simultan în kemmer, este posibil să dureze mai mult. Indivizii normali nu au o predispoziţie pentru un anume rol sexual în kemmer. Ei nu ştiu dacă vor fi mascul sau femelă şi nici nu au de ales în această privinţă. (Otie Nim a constatat ca în Orgoreyn este destul de uzuală folosirea derivaţilor hormonali pentru a stabili o sexualitate preferată. N-am întâlnit încă aşa ceva în satele Karhidei.) O dată ce a fost determinat, sexul nu se mai poate modifica în decursul perioadei de kemmer. Faza culminantă a acestuia (thokemmer în Karh.) durează de la două la cinci zile, iar pornirile şi capacitatea sexuală sunt maxime. Ea se încheie destul de brusc şi, dacă n-a avut loc concepţia, individul revine la faza somer după câteva ore (obs.: Otie Nim consideră că „a patra fază" este echivalentă ciclului menstrual), şi ciclul reîncepe. Dacă individul aflat în rolul femelei a fost fecundat, activitatea hormonală continuă şi el rămâne femelă atât în perioada de gestaţie, de 4-8 luni, cât şi în cea de alăptat, cuprinsă între 6 şi 8 luni. Organele sexuale masculine sunt atrofiate (ca în somer), sânii cresc, iar centura pelviană se lărgeşte. O dată cu încetarea alăptării, femela revine în somer şi devine iarăşi un hermafrodit perfect. Nu se stabileşte o deprindere fiziologică. Mama unor copii poate fi tatăl altora.

Observaţii sociale (deocamdată superficiale, deoarece am umblat prea mult şi timpul nu mi-a permis să le grupez într-un ansamblu coerent):

Nu întotdeauna kemmerul este efectuat de un cuplu. Împerecherea pare să fie obiceiul cel mai răspândit, dar în casele-kemmer publice se pot forma şi grupuri, ai căror membri, masculi şi femele, să practice relaţii sexuale promiscue. Opusul extrem al acestei practici este jurământul kemmering (oskyommer în Karh.), o căsătorie monogamă atât ca intenţii cât şi ca scopuri. Nu are un statut legal, dar din punct de vedere social şi etic reprezintă o instituţie străveche şi puternică. Fără îndoială, întreaga structură a Vetrelor de clan şi a Domeniilor karhidish se bazează pe instituţia căsătoriei monogame. Nu sunt sigur asupra divorţului. Aici, în Osnoriner, el există, dar exclude recăsătorirea ulterioară sau după decesul partenerului. Kemme-ringul se jură o singură dată.

Bineînţeles, pe întregul Gethen, descendenţa este maternă, adică dinspre „părintele trupesc" (amha, în Karh.).

Incestul este acceptat, cu diverse restricţii, între copii ai aceloraşi părinţi, chiar şi între cei provenind dintr-o pereche legată kemmering. Fraţilor nu li se permite totuşi să jure kemmering, nici să păstreze kemmeringul după naşterea unui copil aparţinând unui membru al perechii. Incestul între generaţii e strict interzis în Karhide şi Orgoreyn, dar se spune că e permis între membrii triburilor din Perunter, Continentul Antarctic. (S-ar putea să fie o simplă calomnie.)

Ce alte lucruri sigure mai cunosc? Se pare că asta ar fi totul.

Această situaţie anormală prezintă o trăsătură ce ar putea avea valoare adaptativă. Deoarece acuplarea sexuală se petrece numai în timpul perioadei de fertilitate, şansa concepţiei este mare, ca la toate mamiferele cu ciclu de rut. În condiţii dificile, cu mortalitate infantilă ridicată, şansele de supravieţuire a rasei pot fi îmbunătăţite. În prezent, nici mortalitatea infantilă, nici natalitatea nu ating valori însemnate în regiunile civilizate ale Gethenului. (Tinibossol estimează populaţia la maximum o sută de milioane pe cele trei continente şi o consideră stabilă de cel puţin un mileniu. Abstinenta rituală şi etică, precum şi utilizarea anticoncepţionalelor au jucat probabil principalul rol în menţinerea acestei stabilităţi.).

Există aspecte ale bisexualităţii pe care noi abia le-am întrevăzut sau bănuit, şi pe care s-ar putea să nu le înţelegem niciodată complet. Desigur, fenomenul kemmer ne fascinează pe noi, Investigatorii, însă pe gethenieni îi conduce, îi domină. Structurile lor sociale, organizarea industriei, a agriculturii, a comerţului, mărimea aşezărilor, temele legendelor — totul este de aşa natură încât să se potrivească ciclului somer-kemmer. Fiecare are vacanţa lui. Lunar, nimeni, indiferent de funcţie, nu este obligat sau silit să muncească atunci când e în kemmer. Nimănui, fie el sărac sau străin, nu i se interzice accesul în casele-kemmer. Periodic, totul cedează în faţa supliciilor şi extazurilor pasionale. Aşa ceva e uşor de înţeles pentru noi. Mai greu este să acceptăm că patru cincimi din timp, aceşti indivizi nu sunt câtuşi de puţin motivaţi sexual. Există preocupare pentru sexualitate, chiar suficientă, dar este o preocupare aparte. În funcţionarea şi continuitatea ei zilnică, societatea de pe Gethen e lipsită de sex.

De reţinut: Oricine poate încerca orice. Pare foarte simplu, însă efectele psihologice sunt incalculabile. Faptul că orice persoană între şaptesprezece şi treizeci şi cinci de ani, sau cam aşa ceva, este (după expresia lui Nim) „pasibilă de a-şi asuma o naştere" subînţelege că aici nimeni nu-i chiar atât de strict „legat" ca femelele din alte părţi — psihologic sau fizic. Datoriile şi privilegiile se împart aproape egal. Toţi îşi asumă acelaşi risc sau au de făcut aceeaşi alegere. Din acest motiv, nimeni dintre cei de aici nu-i chiar atât de liber cum ar fi oriunde altundeva un mascul independent.

De reţinut: Un copil nu are nici o relaţie psihosexuală cu mama şi cu tatăl lui. Pe Iarnă nu există mitul lui Oedip.

De reţinut: Nu există acte sexuale neconsimţite, nici violuri. Ca la majoritatea mamiferelor, cu excepţia omului, acuplarea se poate face doar prin invitaţie şi consens mutual, altfel este imposibilă. Desigur, există seducere, însă trebuie să fie extrem de precis programată.

De reţinut: Nu există o împărţire a indivizilor în jumătatea puternică şi cea slabă, în protectori / protejaţi, dominatori / supuşi, stăpâni / sclavi, activi / pasivi. De fapt, pe Iarnă, întreaga tendinţă spre dualism ce predomină în gândirea omenească este atenuată ori schimbată.

De introdus în recomandările finale: Când întâlneşti un gethenian, nu poţi şi nu trebuie să procedezi ca un bisexual: să-i atribui rolul Bărbatului sau al Femeii şi să adopţi faţă de el poziţia corespunzătoare (conformă cu opiniile personale despre interacţiunile tipice sau posibile între persoane de acelaşi sex sau de sexe diferite). Întregul nostru şablon de interacţiuni socio-sexuale este inexistent aici. Ei nu cunosc jocul acesta. Nu se văd unul pe celălalt ca bărbat sau femeie. Pentru imaginaţia noastră, aşa ceva e aproape imposibil de acceptat. Care este primul lucru pe care îl întrebăm despre un nou-născut?

Totuşi, gethenienii nu pot fi consideraţi ca fiind de gen „neutru”. Ei nu sunt fiinţe neutre, ci integrale sau potenţiale. Lipsindu-mi „pronumele uman" karhidish utilizat pentru persoanele în somer, trebuie să spun „el", din aceleaşi motive pentru care folosim prenumele masculin când ne referim la un zeu transcendent. Este mai puţin definit, mai puţin specific decât neutrul sau femininul. Dar chiar utilizarea pronumelui în gândurile mele mă face să uit că acest karhidean lângă care stau nu este un bărbat, ci un bărbat-femeie.

Primul Mobil, dacă va fi trimis, trebuie avertizat că orgoliul îi va fi serios afectat, dacă nu este foarte stăpân pe sine sau senil. Un bărbat doreşte să i se accepte virilitatea, o femeie vrea să-i fie recunoscută frumuseţea, indiferent cât de subtile şi indirecte ar fi dovezile de apreciere şi recunoaştere. Pe Iarnă, ele nu vor exista. Eşti respectat şi judecat doar ca fiinţă omenească. Este o experienţă teribilă.

Revin la teoria mea. Analizând motivele unui asemenea experiment, dacă a existat cu adevărat, şi încercând poate să-i absolv pe strămoşii noştri hainishi de crima barbară de a trata fiinţele umane ca pe cobai, am emis câteva ipoteze referitoare la scopurile lor.

Ciclul somer-kemmer şochează ca fiind degradant, o întoarcere la ciclul astral al mamiferelor inferioare, o subjugare a fiinţelor umane faţă de mecanismul tiranic al perioadelor de împerechere. Poate că cercetătorii au dorit să vadă dacă fiinţele umane lipsite de potenţial sexual permanent pot rămâne inteligente şi capabile de cultură.

Pe de altă parte, limitarea impulsurilor sexuale la un segment temporal discontinuu şi „egalarea" lor prin hermafroditism trebuie să prevină, în mare măsură, atât exploatarea cât şi frustrarea dorinţelor. Frustrarea sexuală există, deşi societatea i se împotriveşte (atât timp cât colectivitatea e îndeajuns de mare pentru ca mai mult de o singură persoană să fie în kemmer la un moment dat, satisfacţia sexuală este aproape sigură), dar cel puţin nu se poate acumula, ia sfârşit o dată cu kemmerul. În felul acesta se evită trauma psihică şi uzura mentală, dar ce mai rămâne în somer? Ce se poate sublima? Ce ar putea realiza o societate de eunuci…? Bineînţeles, în somer gethenienii nu sunt eunuci, ci pot fi mai degrabă comparaţi cu preadolescenţii: necastraţi, dar latenţi.

Altă teorie asupra scopului ipoteticului experiment: eliminarea războiului. N-au postulat oare vechii hainishi că permanenta capacitate sexuală şi agresiunea socială organizată (ambele fiind atributele unui singur mamifer-omul) sunt cauză şi efect? Sau, ca Tumass Song Angot, ei au considerat războiul o activitate de substituţie pur masculină, un uriaş Viol. Dar, în experimentul lor, au eliminat ei astfel masculinitatea care violează şi feminitatea care este violată? Dumnezeu ştie… Realitatea este că gethenienii, deşi extrem de competitivi (fapt dovedit prin complicatele filiere sociale existente pentru competiţie, prestigiu etc.), nu sunt foarte agresivi şi, cel puţin aparent, nu cunosc încă războiul. Se ucid cu uşurinţă între ei, câte unul sau câte doi, rareori cu zecile şi niciodată cu sutele sau miile. De ce?

În cele din urmă, s-ar putea descoperi că nu există nici o legătură cu psihologia lor hermafrodită, căci nu sunt foarte mulţi. Se mai pune şi problema climatului. Pe Iarnă, vremea este atât de aspră, atât de apropiată de limita suportabilului chiar şi pentru ei, cu toată adaptarea la frig, încât poate că-şi consumă combativitatea luptându-se cu gerul. Popoarele mici, cele care de abia supravieţuiesc, sunt rareori războinice. De fapt, factorul dominant al vieţii gethenienilor nu este sexul sau altă caracteristică umană, ci mediul lor, planeta cea rece. Aici, omul întâlneşte un duşman mai nemilos chiar decât el.

Eu sunt o femeie de pe paşnica Chiffewar, prea puţin expertă în tentaţiile violenţei sau în natura războiului. Altcineva va trebui să se gândească la toate acestea. Nu ştiu însă cum te-ar mai bucura victoria sau gloria după ce ai petrecut o iarnă pe Gethen şi ai văzut Chipul Gheţii.