Rama II

2. TESTARE ȘI ANTRENAMENT

Bizara creatură metalică înainta puțin câte puțin de-a lungul zidului, târându-se spre adăpost. Semăna cu un armadillo slăbănog, cu trupul articulat ca de șarpe, protejat de o carapace subțire spiralată, situată deasupra și în jurul unei mase compacte de gadget-uri electronice dispuse de-a curmezișul celor trei secțiuni longitudinale. Un elicopter plana cam la doi metri de zid. Un braț flexibil, lung, cu clești la capăt, ieși din botul elicopterului și rată cu puțin înhățarea ciudatei creaturi.

— Drace, mormăi Janos Tabori, este aproape imposibil cu elicopterul ăsta bâțâindu-se încolo și-ncoace. Chiar și în condiții perfecte e greu să faci o treabă de precizie cu cleștii în extensie totală. Se uită spre pilot. Și mă rog de ce nu-și poate menține această fantastică mașină de zbor altitudinea și poziția constante?

— Mișcă elicopterul mai aproape de zid, ordonă doctorul David Brown.

Hiro Yamanaka îi aruncă o privire inexpresivă lui Brown și introduse o comandă în consolă. Ecranul din fața sa clipi în roșu și afișă COMANDĂ INACCEPTABILĂ. TOLERANȚA INSUFICIENTĂ. Yamanaka nu spuse nimic. Elicopterul continuă să se rotească asupra aceluiași punct.

— Cincizeci de centimetri, poate șaptezeci și cinci între rotor și zid, socoti Brown cu glas tare. Încă două, trei minute și biotul va fi în siguranță. Trecem pe manual. Acum! Și fără greșeli de data asta, Tabori.

Pentru o clipă, un Hiro Yamanaka sceptic privi la savantul chel și cu ochelari, așezat pe locul din spatele său. Apoi pilotul se răsuci, introduse o altă comandă în consolă și mută levierul mare, negru, spre stânga. Pe monitor apăru clipind ACȚIONARE MANUALĂ. PROTECȚIA AUTOMATĂ DECUPLATĂ. Yamanaka apropie ușor elicopterul de zid.

Inginerul Janos Tabori stătea gata de acțiune. Își introduse mâinile în mănușile-instrument și exersă deschiderea și închiderea cleștilor de la capătul brațului flexibil. Din nou, brațul se întinse și cele două mandibule mecanice cuprinseră cu abilitate corpul articulat și cochilia lui. Circuitele feed-back ale senzorilor de pe clești îi transmiseră lui Tabori, prin mănuși, că își capturase prada.

— L-am prins! strigă el jubilând și începu operațiunea înceată de aducere a vânatului la bord.

O pală bruscă, de vânt răsuci elicopterul spre stânga și brațul se lovi de zid. Tabori simți cum strânsoarea slăbește.

— Îndreaptă-l! țipă el, continuând să retragă brațul. Luptându-se să anihileze mișcarea de răsucire a elicopterului, Yamanaka coborî necugetat botul aparatului doar extrem de puțin. Cei trei membri ai echipajului auziră sunetul cumplit al elicei zdrobindu-se de zid.

Pilotul japonez apăsă imediat butonul de alarmă, trecând pe control automat. În mai puțin de o secundă, o sirenă țiui, iar monitorul afișă pe roșu avarie masivă, probabilitate maximă de prăbușire, catapultați echipajul. Yamanaka nu ezită. În câteva clipe fu afară din cabină, cu parașuta deschisă. Tabori și Brown îl urmară. De îndată ce inginerul ungur își scoase mâinile din mănușile speciale, cleștii de la capătul brațului mecanic se desfăcură și creatura-armadillo căzu de la o sută de metri pe câmpia de dedesubt, fărâmându-se în sute de bucăți.

Elicopterul nepilotat cobora în vrie spre sol. Deși algoritmul automat de aterizare fusese activat și preluase controlul, aparatul se clătină pe tălpice când atinse pământul, răsturnându-se apoi pe o parte. Nu departe de locul de aterizare al elicopterului, un bărbat cu prestanță, într-o uniformă militară plină de decorații, ieși dintr-un lift. Tocmai coborâse din centrul de control al misiunii și se îndrepta spre o camionetă, vizibil agitat. Îl urma o blondă mlădioasă în combinezon de zbor ASI, cu echipament de filmare agățat pe ambii umeri. Militarul era generalul Valerii Borzov, comandant suprem al Proiectului Newton.

— E cineva rănit? îl întrebă pe ocupantul camionetei, inginerul electronist Wakefield.

— Janos se pare că s-a lovit destul de rău la umăr când s-a catapultat. Nicole ne-a spus însă prin radio că nu are fracturi sau luxații, ci doar o mulțime de vânătăi.

Generalul Borzov urcă în față lângă Wakefield, aflat la tabloul de comandă al vehiculului. Femeia blondă, reportera Francesca Sabatini, opri înregistrarea și dădu să deschidă portiera din spate a mașinii. Borzov îi făcu brusc semn să se îndepărteze.

— Du-te și vezi ce-i cu des Jardins și Tabori, spuse el arătând de-a curmezișul câmpiei netede. Probabil că Wilson se găsește deja acolo.

Borzov și Wakefield se îndreptară eu camioneta în direcția opusă. Parcurseră cam patru sute de metri până să ajungă la David Brown, un om zvelt, cam la cincizeci de ani, îmbrăcat într-un costum nou de zbor. Bărbatul se îndeletnicea cu împăturirea parașutei. Generalul Borzov ieși din camionetă și se apropie de savantul american.

— Ești teafăr, doctore Brown? întrebă evident nerăbdător să termine cât mai repede cu preliminariile de complezență.

Brown dădu din cap, dar nu vorbi.

— În acest caz, continuă generalul Borzov pe un ton măsurat, îmi poți explica la ce te gândeai când i-ai ordonat lui Yamanaka să treacă pe comandă manuală? Ar fi mai bine să discutăm despre asta aici, departe de restul echipajului.

Doctorul David Brown rămase tăcut.

— Nu ai văzut luminile de avertizare? urmă Borzov după o scurtă pauză. Ai luat în considerație, măcar o secundă, că manevra ar putea periclita securitatea celorlalți?

Brown îi aruncă în cele din urmă lui Borzov o privire tristă și posacă. Când deschise în sfârșit gura, vocea îi era sacadată și încordată, trădând o emoție înăbușită.

— Părea rezonabil să mișcăm elicopterul mai aproape de țintă. Mai aveam ceva loc și era singura posibilitate de a captura biotul. Misiunea noastră, la urma urmei, ne cerea să-l aducem acasă…

— Nu-i nevoie să-mi spui care era misiunea, îl întrerupse Borzov aprins. Amintește-ți că eu însumi am ajutat la stabilirea regulamentului. Îți atrag din nou atenția că prioritatea numărul unu — întotdeauna — este securitatea echipajului. Mai ales în timpul acestor simulări… Îți mărturisesc că sunt total surprins de impulsul dumitale nebunesc. Elicopterul este avariat, Tabori rănit; noroc că n-a murit nimeni!

David Brown nu-i mai acorda atenție generalului. Se răsucise pentru a termina de introdus parașuta în ambalajul transparent. După poziția umerilor și energia consumată cu această operație de rutină, era evident foarte nervos.

Borzov se întorsese la camionetă. După ce așteptă puțin, se oferi să-l ducă pe Brown înapoi la bază. Americanul scutură din cap fără a răspunde, își săltă ranița în spate și porni pe jos în direcția elicopterului și a liftului.