Plutonia - читать бесплатно онлайн полную версию книги автора Vladimir Obrucev (SCRISOAREA LUI TRUHANOV) #16

SCRISOAREA LUI TRUHANOV

Discutarea itinerariului îi făcu să cadă de acord că pînă acum Țara lui Nansen oferise expediției nu numai mult material nou, dar și o sumedenie de lucruri inexplicabile și că pe zi ce trece fenomenele neobișnuite se înmulțeau.

Explorările din ziua aceea arătaseră că dincolo de tundră încep păduri care nu pot fi străbătute cu săniile și cîinii; urmau, deci, să lase aici săniile, schiurile, o parte din lucruri și cîinii și să pornească mai departe pe jos, luînd cu ei numai cele strict necesare.

Și totuși, nu aveau cum să știe cît de întinse sînt pădurile acestea și ce se află dincolo de ele. Era de presupus că numai în fundul marii depresiuni din Țara lui Nansen există această climă călduroasă, vegetație și animale, și că mai departe, pe versantul opus, vor întîlni din nou zăpezi și ghețuri, prin urmare ar fi avut iarăși nevoie de sănii, schiuri și cîini.

De aceea, ținînd seama de această eventualitate, era valabil și un alt plan de acțiune: să înainteze prin tundră cu săniile de-a lungul marginii ghețurilor, ca să exploreze circumferința întregii depresiuni, făcînd din cînd în cînd cîte o incursiune în adîncime, fără a lua cu ei decît cele de trebuință. În acest caz însă ar fi rămas neexplorată partea centrală a depresiunii, cea mai interesantă, probabil, în ceea ce privește flora, fauna și poate chiar materialul geologic. Judecînd după faptul că de la marginea ghețurilor curgeau spre inima depresiunii nenumărate rîulețe, acolo ar fi trebuit să se afle cîteva lacuri mari sau un singur lac foarte întins.

Fiecare din aceste planuri avea avantajele și dezavantajele sale. Pe care să-l pună în aplicare? Borovoi, Igolkin și Makșeev stăruiau să se înainteze de-a lungul marginii ghețurilor, în timp ce naturaliștii preferau, firește, să meargă spre centrul depresiunii, unde se așteptau să găsească mai mult material din domeniul lor.

La urma urmelor se puteau împărți în două grupuri, din care unul să pornească încărcat cu bagajele de-a lungul marginii depresiunii, iar celălalt, ducînd doar strictul necesar, să taie depresiunea de-a curmezișul, urmînd să se întîlnească cu toții în partea opusă. Dar cine putea ști cît se întinde depresiunea spre răsărit și spre apus și dacă putea fi ocolită? Nu aveau oare să întîlnească piedici de netrecut și nu riscau ambele grupuri sau măcar unul dintre ele să se afle într-o situație desperată? Această împărțire pe grupuri n-ar fi dus oare la pieirea întregii expediții?

Așadar, era foarte greu să se decidă, căci orice hotărîre putea avea urmări grave.

După ce cumpăni toate posibilitățile, Kaștanov spuse tovarășilor săi, care discutau înfierbîntați, apărîndu-și fiecare punctul de vedere:

— Vă amintesc că avem un plic sigilat, pe care ni l-a dat organizatorul expediției pentru eventualitatea că ne vom afla la mare strîmtoare. Ne-a îngăduit să-l deschidem cînd nu vom ști unde ne găsim și ce să facem. Nu credeți că ne aflăm într-o asemenea situație? În ultima vreme am văzut o sumedenie de lucruri inexplicabile, neobișnuite, iar acum nici nu știm încotro s-o luăm!

Ceilalți uitaseră de plicul dat de Truhanov și propunerea lui Kaștanov fu primită cu bucurie. Scoaseră deci plicul din lădița unde păstrau banii și aparatele cele mai valoroase și Kaștanov citi scrisoarea cu glas tare:

Dragi prieteni,

S-ar putea ca atunci cînd veți citi aceste rînduri să treceți prin clipe de grea cumpănă. Vreau să cred însă că veți găsi în cele ce urmează un sfat ori o explicație.

În primul rînd, trebuie să recunosc că v-am atras într-o aventură atît de primejdioasă și de neobișnuită, încît dacă ați fi știut unde vă propun să plecați, m-ați fi socotit nebun și ați fi refuzat să luați parte la expediție. Am mai împărtășit o dată planul meu unui savant, pe care l-am rugat să organizeze o expediție finanțată de mine. El însă a refuzat cu hotărîre, socotindu-mă un om cu capul în nori.

Și astfel, ca să organizez totuși expediția menită să verifice ipotezele mele, nu-mi rămînea decît să trec sub tăcere țelul ei final, obiectivele ei. M-am gîndit să trimit această expediție sub pretextul explorării unei regiuni necercetate încă din Arctica. Pînă la urmă se putea întîmpla totuși ca ipotezele mele să se dovedească a fi neîntemeiate și expediția să nu găsească decît insule sau un continent încătușat.de ghețuri și, mărginindu-se la explorarea lor, să se întoarcă cu bine. Dar și în acest caz cheltuielile făcute nu ar fi fost inutile, deoarece astfel m-aș fi convins, o. dată pentru totdeauna, că ipoteza mea e greșită, și totodată ar fi dispărut și ultima mea mare pată albă de pe harta Arcticii.

Dar să trec la fondul chestiunii. O serie întreagă de constatări făcute la observatoarele de pe Mont Blanc și Munku-Sardîk, datele cuprinse în literatura de specialitate, precum și cele furnizate de numeroase stațiuni seismice, studierea repartiției și abaterilor valorilor forței de gravitație [13]m-au făcut să ajung la concluzia că nucleul planetei noastre se prezintă cu totul altfel decît au pretins pînă acum geologii și geografii. Sînt încredințat că în interiorul Pămîntului se află o cavitate mai mult sau mai puțin vastă, un gol, avînd probabil un astru central, mic, stins poate. E posibil ca această cavitate să aibă legătura cu suprafața globului printr-una sau două guri, de dimensiuni greu de precizat, care ne-ar îngădui să pătrundem în interiorul acestui glob gol.

Numai o expediție specială, trimisă să caute una din aceste guri, care nu pot exista, firește, decît pe întinderile neexplorate ale celor două regiuni arctice, ar putea confirma sau infirma ipotezele mele. Pentru început, am ales regiunea nordică, mai accesibilă unei expediții ruse.

Dacă ați reușit să găsiți această gură, încercați să pătrundeți în ea. Se prea poate să și fi intrat pe nesimțite înăuntru, crezînd că coborîți într-o depresiune adîncă a continentului. Dacă așa stau lucrurile și dacă mai aveți puterile și mijloacele necesare, încercați să pătrundeți mai adînc și să explorați cît vă stă în putință această cavitate internă, fără a vă expune inutil viața.

Dacă, dintr-un motiv oarecare, această expediție vă depășește forțele, faceți calea întoarsă, căci găsirea intrării în cavitatea interioară a Pămîntului este ea însăși o descoperire extraordinară, iar explorarea cavității poate ți încredințată unei alte expediții, care va fi echipată ținîndu-se seama de experiența dobîndită. Sînt convins că, dumneavoastră, ca adevărați oameni de știință, nu veți pregeta să vă continuați drumul, cînd vă veți afla în pragul unor mărețe și extraordinare descoperiri. Vă rog însă din tot sufletul să examinați bine situația, să cumpăniți toate argumentele pro și contra și să procedați cu cea mai mare chibzuință, ca să nu riscați pierderea realizărilor de pînă acum.

Vă veți împărți, poate, în două grupuri, din care unul va porni spre adîncul cavității, iar celălalt va rămîne la intrare, pentru ca la nevoie să poată veni în ajutorul primului grup sau să aducă științei vestea minunatei descoperiri.

Sînt adînc mîhnit că soarta nu mi-a îngăduit să împart cu dumneavoastră truda, lipsurile și gloria descoperirilor și că sînt nevoit să mă mărginesc la această scrisoare. Dacă ea nu vă va aduce nici o rază de lumină, n-o luați în seamă. Oricum, vă urez din toată inima izbîndă.

N. I. TRUHANOV

Steaua Polară

14 iunie 1914