Conspiraţia

99

Controlorul era rareori încercat de remuşcări, dar ziua care se termi-nase fusese extrem de încărcată şi acum îşi cerea plata. Nimic nu se desfăşurase conform aşteptărilor — descoperirea tragică a puţului de inserţie din gheaţă, dificultatea de a păstra secretă acea informaţie, iar acum lista din ce în ce mai lungă de victime.

"Nimeni nu trebuia să moară… cu excepţia canadianului."

Ca o ironie, partea tehnică, cea mai dificilă a planului, se dovedise cea mai puţin problematică. Completată cu luni de zile înainte, inserţia reuşise fără nici o problemă. Odată ce anomalia fusese inserată, nu rămăsese decât aşteptarea lansării satelitului PODS. Acesta era destinat scanării unor secţiuni enorme ale Cercului Arctic, iar mai devreme sau mai târziu aplicaţia software de detectare a anomaliilor de la bord ar fi detectat meteoritul şi i-ar fi oferit agenţiei o descoperire majoră.

Numai că blestemata de aplicaţie software nu funcţionase.

Aflând că aplicaţia eşuase, cu şanse nule de a fi înlocuită până la alegeri, controlorul îşi dăduse rapid seama că întregul plan era pus în pericol. Fără PODS, meteoritul avea să rămână nedetectat. Controlorul trebuia să găsească o cale de a alerta pe cineva din NASA despre existenţa meteoritului. Soluţia presupunea aranjarea unei transmisii radio de urgenţă din partea unui geolog canadian aflat în vecinătatea inserţiei. Din motive evidente, geologul trebuise eliminat imediat, iar moartea lui trebuia să pară accidentala. Aruncarea unui geolog nevinovat din elicopter însemnase doar începutul. Acum lucrurile evoluau cu repeziciune.

Wailee Ming, Norah Mangor. Două cadavre.

Asasinatul îndrăzneţ care tocmai avusese loc la FDR Memorial.

În curând, pe listă aveau să se adauge şi Rachel Sexton, Michael Tolland şi doctorul Marlinson.

"Nu există altă cale, îşi zise controlorul, luptându-se cu remuşcările tot mai mari. Sunt mult prea multe în joc."