Conspiraţia

74

Uriaşul elicopter SeaHawk plecase într-o aşa-zisă misiune specială de la Baza Aeriană Thule din nordul Groenlandei. Aeronava zbura la joasă înălţime, sub raza de acoperire a radarului, înfruntând rafalele turbate de vânt pe o distanţă de şaptezeci de mile de mare deschisă. După ce parcurseră aceasta distanţă şi executară bizarele ordine care le fuseseră date, piloţii se luptară cu vântul şi aduseră elicopterul în poziţie de stand-by deasupra unui set prestabilit de coordonate, peste apele pustii ale oceanului.

— Cu cine ne întâlnim? ţipă copilotul, nedumerit.

Li se spusese să aducă acolo elicopterul dotat cu un vinci de salvare, aşa că omul anticipa o misiune de căutare şi de salvare.

— Eşti sigur că acestea sunt coordonatele corecte?

Cercetă marea învolburată cu un far de căutare, dar dedesubtul lor nu se afla nimic, cu excepţia…

— Sfinte Sisoe!

Pilotul trase înapoi de manşă, ridicând brusc aeronava.

Muntele negru de oţel răsări în faţa lor dintre valuri fără nici un fel de avertisment. Imensul submarin fără semne de identificare eliberă balastul şi se înălţă într-un nor de bule.

Piloţii izbucniră într-un râs nervos:

— Cred că ei sunt!

Aşa cum li se ordonase, tranzacţia se desfăşură fără nici un fel de comunicaţii radio. Poarta dublă din vârful catargului se deschise şi un marinar începu să semnalizeze folosind luminile. Elicopterul se poziţionă deasupra submarinului şi dădu drumul unui hamac de prindere pentru trei persoane, mai precis trei bucle din frânghie cauciucată, prinse de un cablu retractabil. În mai puţin de un minut, cele trei "balasturi" necunoscute atârnau sub elicopter, urcând încet înspre pântecele aeronavei.

După ce copilotul îi ajută pe cei trei, doi bărbaţi şi o femeie, să urce la bord, pilotul făcu semn înspre submarin că totul este în regulă. În doar câteva secunde, uriaşa navă dispăru sub valurile agitate ale oceanului, fără a lăsa în urmă vreun indiciu al prezenţei sale în acea zonă.

Odată ce pasagerii ajunseră în siguranţă la bord, pilotul elicopterului repoziţionă botul aeronavei şi acceleră spre sud, pentru a-şi duce la bun sfârşit misiunea. Furtuna se apropia cu repeziciune, iar cei trei necunoscuţi trebuiau duşi în siguranţă înapoi la baza Thule, de unde avea să-i preia un supersonic. Pilotul habar n-avea încotro se îndreptau. Nu ştia decât că ordinele veniseră de foarte sus, iar marfa era extrem de preţioasă.