Conspiraţia

111

Stihiile se opriră pentru moment pe gheţarul Milne, astfel încât în habisferă era linişte. Nici măcar în astfel de condiţii, Lawrence Ekstrom nu încercase să tragă un pui de somn. Petrecuse acele ore în singurătate, plimbându-se prin dom, privind în gol în puţul de extracţie, plimbându-şi palmele peste golurile din imensa rocă înnegrită.

În cele din urmă, se hotărâse.

Acum stătea în faţa videofonului din cabina de transmisii a habisferei şi privea în ochii obosiţi ai preşedintelui Statelor Unite. Zach Herney purta un halat de baie şi nu părea deloc amuzat. Ekstrom ştia că va fi şi mai puţin amuzat când va afla ceea ce avea el să-i spună.

După ce directorul administrativ al NASA termină de vorbit, pe chipul lui Herney se citea neplăcerea — ca şi cum ar fi crezut că e prea adormit ca să fi înţeles corect cele aflate.

— Stai aşa, zise Herney. Probabil că legătura e proastă şi nu aud bine. Mi-ai spus cumva că NASA a interceptat coordonatele acestui meteorit dintr-o transmisie radio de urgenţă, după care a pretins că PODS a efectuat descoperirea?

Ekstrom tăcea, singur în întuneric, dorindu-şi să se trezească cumva din acel coşmar.

Era clar că tăcerea lui nu-i convenea preşedintelui:

— Pentru numele lui Dumnezeu, Larry, spune-mi că nu e adevărat ce am auzit!

Ekstrom îşi simţi gura uscată:

— – Meteoritul a fost descoperit, domnule preşedinte! Asta e tot ce contează.

— Ţi-am cerut să-mi spui că nu e adevărat!

Tăcerea provocată de surpriză se transformă în tunet în urechile lui Ekstrom. "Trebuia să-l informez, îşi spuse el. O să fie tot mai rău."

— Domnule preşedinte, eşecul PODS vă ruina în sondaje. Când am interceptat o transmisie radio care menţiona un meteorit mare încastrat în gheaţă, am întrezărit şansa de a vă arunca înapoi în luptă.

Herney părea uluit:

— Mimând o descoperire PODS?

— PODS urma să devină operaţional în curând, dar nu îndeajuns de repede pentru alegeri. Sondajele vă arătau în scădere vertiginoasă, Sexton dădea cu NASA de toţi pereţii, aşa că…

— Eşti nebun! M-ai minţit, Larry!

— Oportunitatea asta ni s-a ivit din senin, domnule! Am decis să profit de ea. Am interceptat transmisiunea radio a canadianului care a descoperit meteoritul. Omul a murit într-o furtună. Nimeni altcineva nu ştia de meteorit. PODS se afla deasupra zonei. NASA avea nevoie de o victorie, şi noi aveam coordonatele.

— Şi de ce îmi spui toate astea acum?

— Credeam că ar trebui să ştiţi.

— Ai idee ce ar face Sexton cu aceste informaţii dacă ar afla de ele?

Ekstrom prefera să nu se gândească la această ipoteză.

— Ar povesti lumii întregi că NASA şi Casa Albă au minţit poporul american! Şi ştii ce, ar avea dreptate!

— Nu dumneavoastră aţi minţit, domnule, ci eu. Şi îmi voi da demisia dacă…

— Larry, nu asta e problema. Eu am încercat să-mi îndeplinesc funcţia bazându-mă pe adevăr şi decenţă! Fir-ar să fie! Seara asta era minunată. Plină de demnitate. Acum aflu că am minţit o lume întreagă?!?

— A fost doar o minciună nevinovată, domnule.

— Nu există aşa ceva, Larry, ripostă Herney, fumegând de furie.

Ekstrom simţi cum spaţiul strâmt al cabinei se prăbuşeşte peste el. Mai erau atât de multe de mărturisit preşedintelui… Ekstrom îşi spuse însă că era mai înţelept să aştepte până dimineaţă.

— Îmi pare rău că v-am trezit, domnule! Am crezut de cuviinţă că ar trebui să ştiţi.

În partea cealaltă a oraşului, Sedgewick Sexton trase o nouă duşcă de coniac şi se plimba de colo-colo prin apartament, cu o iritare crescândă.

"Unde naiba e Gabrielle?"