Conspiraţia

84

La fel ca mulţi mulţi alţi preşedinţi dinaintea lui, Zach Herney supravieţuia cu doar patru sau cinci ore de somn pe noapte. În ultimele săptămâni însă, supravieţuise odihnindu-se cu mult mai puţin. În vreme ce emoţiile serii începeau să se domolească, Herney simţea ora târzie turnându-i plumb în picioare.

Alături de câţiva membri de vârf ai personalului care se ocupa de campanie, preşedintele se găsea în Sala Roosevelt, savurând şampanie şi bucurându-se de reluarea la nesfârşit a discursului ţinut la conferinţa de presă, a secvenţelor din documentarul lui Tolland şi a analizelor experţilor de televiziune. În acel moment, pe ecran, o corespondentă de televiziune foarte entuziasmată stătea în faţa Casei Albe şi strângea cu putere microfonul în mâini.

— Dincolo de repercusiunile ameţitoare asupra omenirii ca specie, zicea corespondenta, această descoperire NASA are câteva efecte extrem de neplăcute, aici în Washington. Decopertarea acestor fosile meteoritice nu se putea petrece într-un moment mai potrivit pentru preşedinte.

Vocea femeii deveni mai sobră:

— Şi nici într-un moment mai prost pentru senatorul Sexton.

Transmisia se axă pe o reluare a dezbaterii CNN din acea după-amiază:

— După treizeci şi cinci de ani, zise Sexton, cred că e evident că nu vom găsi viaţă extraterestră!

— Şi dacă vă înşelaţi? îi răspunse Tench.

Sexton îşi dădu ochii peste cap:

— Oh, pentru numele lui Dumnezeu, domnişoară Tench, dacă mă înşel, o să-mi mănânc pălăria.

Toată lumea din Sala Roosevelt izbucni în râs. Privind lucrurile retrospectiv, jocul lui Tench de a-l încolţi pe senator părea extrem de crud, însă telespectatorii nu păruseră să observe; Sexton îi răspunsese cu atâta încredere, încât păruse că primeşte exact ce merita.

Preşedintele se uită prin încăpere după Tench. Nu o văzuse de când începuse conferinţa de presă, iar acum nu era acolo. "Ciudat, îşi spuse el. E victoria ei în aceeaşi măsură cât este şi a mea."

Reportajul de la televizor se pregătea de încheiere, subliniind încă o dată uriaşul salt înainte înregistrat de Casa Albă şi prăbuşirea dezastruoasă a senatorului Sexton.

"Cât de mult poate însemna o zi, îşi zise preşedintele. În politică, lumea se poate schimba într-o secundă."

Până în zori, avea să realizeze cât adevăr puteau să conţină aceste cuvinte.