Vremea se schimba.
Ca un vestitor îndurerat al unui conflict major, vântul scoase un urlet plângăreţ şi izbi puternic în adăpostul echipei Delta Force. Delta One termină de fixat copertina de protecţie contra furtunii şi duse înăuntru, alăturându-se celor doi parteneri ai săi. Mai trecuseră prin aşa ceva şi înainte. Furtuna avea să înceteze curând.
Delta Two privea imaginile video primite de la microbot.
— Mai bine te-ai uita aici, rosti el.
Delta One veni lângă el. Interiorul habisferei era complet în întuneric, cu excepţia zonei extrem de luminate din nordul domului. Restul habisferei părea doar o carcasă abia conturată.
— Nu-i nimic, zise el. Testează luminile de studio pentru diseară.
— Nu lumina e problema.
Delta Two arătă spre pata întunecată din mijlocul gheţii — gaura plină cu apă prin care fusese extras meteoritul:
— Aia e problema.
Delta One privi gaura. Continua să fie înconjurată de piloni, iar suprafaţa apei părea calmă.
— Nu văd nimic.
— Mai uită-te odată cu atenţie!
Manevră joystick-ul astfel încât microbotul coborî în spirală către suprafaţa găurii.
Studiind mai îndeaproape bazinul întunecat cu gheaţă topită, Delta One zări ceva ce îl făcu să tresară.
— Ce naiba…?
Delta Three veni şi el să vadă. Şi el părea şocat:
— Doamne! Ăla e puţul de extracţie? E normal ca apa să facă aşa?
— Nu, răspunse Delta One. Cu siguranţă că nu.