Conspiraţia

71

Rachel Sexton îi prezentă pe Corky Marlinson şi pe Michael Tolland lui Pickering. După aceea, preluă discuţia şi îl puse pe şeful ei la curent, în mod succint, cu incredibilul lanţ de evenimente care s-a petrecut în acea zi.

Directorul NRO asculta nemişcat.

Rachel îi povesti despre planctonul bioluminiscent din puţul de extracţie, despre călătoria lor pe platforma de gheaţă şi despre descoperirea unui puţ de inserţie sub meteorit, apoi despre atacul brusc îndreptat împotriva lor de către o echipă de soldaţi despre care ea bănuia că aparţine trupelor speciale.

William Pickering era recunoscut pentru capacitatea lui de a asculta informaţii tulburătoare fără să clipească. Cu toate astea, privirea îi devenea tot mai şocată, pe măsură ce Rachel îşi continua relatarea. Aceasta citi în ochii lui mai întâi neîncrederea, apoi furia când îi povesti despre asasinarea lui Norah Mangor şi despre fuga lor la mustaţă din faţa morţii. Deşi ar fi vrut să dea frâu liber suspiciunilor legate de implicarea directorului administrativ al NASA, Rachel îl cunoştea suficient de bine pe Pickering ca să nu arate cu degetul în vreo direcţie, fără să aibă dovezi. Îi oferi directorului doar faptele clare. După ce Rachel termină, Pickering rămase tăcut mai multe secunde.

— Domnişoară Sexton, rosti el în cele din urmă, cu toţii…

Îşi mută privirea de la unul la celălalt.

— Dacă este adevărat ceea ce spui, şi nu-mi pot imagina de ce aţi minţi toţi trei în această privinţă, atunci aveţi mare noroc că mai sunteţi încă în viaţă.

Toţi trei dădură din cap. Preşedintele apelase la patru oameni de ştiinţă civili… şi acum doi dintre ei erau morţi.

Pickering oftă greu, de parcă nu ştia ce să le spună, nu-şi găsea cuvintele. Evenimentele petrecute nu aveau nici o logică.

— Este posibil în vreun fel, întrebă el, ca puţul de inserţie care se vede pe această hârtie să fie un fenomen natural?

Rachel clatină din cap:

— Este în stare bună.

Desfăcu hârtia mototolită şi o ţinu drept în faţa camerei video:

— N-are nici o asperitate.

Pickering studie imaginea şi o sfătui încruntat:

— Să nu pierzi aia din mână!

— Am sunat-o pe Marjorie Tench ca s-o avertizez să îl oprească pe preşedinte, continuă Rachel. Dar mi-a închis.

— Ştiu. Mi-a povestit.

Rachel se uită la el, uimită:

— V-a sunat Marjorie Tench?

"Asta da rapiditate".

— Tocmai am vorbit cu ea. E foarte îngrijorată. Crede că încercaţi un soi de cascadorie pentru a-l discredita pe preşedinte şi NASA. Poate cu scopul de a-l ajuta pe senator.

Rachel se ridică. Îi flutură hârtia prin faţa camerei şi făcu semn înspre cei doi tovarăşi ai ei.

— Aproape că am fost ucişi! Asta vi se pare a fi o cascadorie? Şi de ce aş…

Pickering îşi ridică braţele în semn de apărare:

— Uşurel. Ce a uitat domnişoara Tench să îmi spună este că aţi fost trei persoane implicate în tragedie.

Rachel nu îşi aminti dacă Tench îi lăsase timp la dispoziţie ca să aducă vorba despre Corky şi Tolland.

— După cum a uitat să menţioneze şi că dispuneţi de dovezi concrete. Eram sceptic în privinţa pretenţiilor ei înainte să vorbesc cu tine, dar acum sunt convins că s-a înşelat. Nu mă îndoiesc de veridicitatea poveştii voastre. Întrebarea care se pune este ce înseamnă toate astea!

Se lăsă o lungă tăcere.

William Pickering arăta rareori confuz, dar acum clătina din cap, pierdut de-a binelea:

— Haideţi să presupunem deocamdată că cineva a inserat cu adevărat acest meteorit sub gheaţă. Fireşte că ne întrebăm de ce. Dacă NASA ar dispune de un meteorit cu fosile în el, de ce i-ar mai păsa cuiva unde este acesta descoperit?

— Se pare, rosti Rachel, că această inserţie a fost în aşa fel efectuată, încât sateliţii să facă descoperirea şi meteoritul să aibă legătură cu un eveniment cunoscut.

— Meteoritul Jungersol, interveni Corky.

— Dar ce valoare are asocierea meteoritului cu un eveniment arhicunoscut? ceru Pickering să afle, părând de-a dreptul înnebunit. Aceste fosile nu reprezintă o descoperire uluitoare în orice condiţii şi oricând? Nu mai contează aşa mult cu apariţia cărui meteorit sunt asociate!

Toţi trei dădură din cap.

Pickering ezită, părând nemulţumit:

— Numai dacă… bineînţeles…

Rachel aproape că văzu cum se învârteau rotiţele în capul directorului. Găsise cea mai simplă explicaţie pentru asocierea dintre meteorit şi evenimentul Jungersol, dar această explicaţie era şi cea mai tulburătoare.

— Doar dacă nu cumva inserţia a fost efectuată cu intenţia de a con-feri credibilitate unor date complet false.

Oftă şi se întoarse spre Corky:

— Doctore Marlinson, care este posibilitatea ca acest meteorit să fie doar o făcătură?

— O făcătură, domnule?

— Da. Un fals. Fabricat de cineva.

— Un meteorit fals?

Corky izbucni într-un râs nervos:

— Absolut imposibil! Acel meteorit a fost examinat de profesionişti. Inclusiv de mine. Scanări chimice, spectrografie, datare temporală cu rubidiu-stronţiu. Nu seamănă cu nici o rocă terestră. Meteoritul este autentic. Orice astrogeolog ar fi de acord cu asta.

Pickering păru să mediteze la cele aflate, mângâindu-şi încet cravata:

— Şi totuşi, dacă ţinem cont de cât are de câştigat NASA de pe urma acestei descoperiri realizate chiar acum, indiciile clare de falsificare a dovezilor şi atacul asupra voastră… prima şi singura concluzie logică pe care pot să o trag este că acest meteorit e doar un fals foarte bine executat.

— Imposibil!

Corky părea că-şi ieşise din fire:

— Cu tot respectul, vă spun, domnule, că meteoriţii nu sunt un soi de efecte speciale ca la Hollywood, fabricate într-un laborator pentru a induce în eroare o mână de astrofizicieni naivi. Sunt obiecte chimice complexe, cu structuri cristaline unice şi proporţii aparte între elemente!

— Nu vă contest părerea doctore, Marlinson! Pur şi simplu, urmăresc o înşiruire logică a unei analize. Luând în consideraţie că s-a vrut asasinarea dumneavoastră cu scopul de a împiedica dezvăluirea amănuntului că obiectul a fost inserat în gheaţă, mă determină să elaborez tot felul de scenarii nebuneşti. Ce anume va convinge că această rocă este cu adevărat un meteorit?

— Ce anume? O crustă de fuziune perfectă, prezenţa condrulelor, un procentaj care indică prezenţa nichelului deosebit de oricare altul terestru. Dacă sugeraţi că am fost păcăliţi de cineva care a produs acest meteorit în laborator, atunci tot ce pot spune este că acest laborator trebuie să fi avut vreo 190 de milioane de ani vechime. Corky scoase din buzunar o piatră care semăna cu un CD, pe care o aduse în faţa camerei. Noi am datat pe cale chimică mostre precum aceasta prin numeroase metode. Datarea prin rubidiu-stronţiu nu se poate falsifica!

Pickering păru surprins:

— Aveţi o mostră?

Corky ridică din umeri:

— Pe-acolo se găseau împrăştiate zeci de astfel de mostre.

— Vreţi să spuneţi, reluă Pickering, adresându-i-se de această dată lui Rachel, că NASA a descoperit un meteorit despre care spune că ar conţine urme de viaţă şi lasă oamenii să plece de acolo cu mostre?

— Ideea e că mostra din mâna mea chiar este autentică, insistă Corky apropiind roca de cameră. O puteţi da oricărui petrolog sau geolog sau astronom de pe planetă ca să o testeze. Cu toţii vă vor spune două lucruri: primul, că e veche de 190 de milioane de ani, al doilea, că nu seamănă din punct de vedere chimic cu rocile terestre.

Pickering se aplecă şi studie fosila încastrată în rocă. Păru, pe moment, ţintuit locului. În cele din urmă, oftă:

— Nu sunt om de ştiinţă. Tot ce pot spune este că, dacă acel meteorit este autentic, aşa cum pare, aş vrea să ştiu de ce NASA nu l-a predat lumii întregi aşa cum l-a găsit? De ce l-a plasat cineva cu grijă sub gheaţă, ca şi cum ar fi vrut să ne convingă de autenticitatea lui?

În acelaşi moment, în Casa Albă, un ofiţer de securitate forma numărul lui Marjorie Tench.

Consilierul principal răspunse de la primul apel:

— Da?

— Domnişoară Tench, rosti ofiţerul, am informaţiile pe care mi le-aţi cerut mai devreme. Despre apelul radiofonic efectuat de Rachel Sexton ceva mai devreme în seara asta. Am descoperit de unde provine.

— Spune-mi!

— Cei de la Serviciile Secrete spun că semnalul îşi avea originea la bordul submarinului U.S.S. Charlotte.

— Ce???

— Nu dispun de coordonatele exacte, dom'şoară, dar sunt siguri în privinţa codului navei.

— Oh, pentru numele lui Dumnezeu!

Tench trânti receptorul fără să mai scoată o vorbă.