Conspiraţia

50

Metroul care părăsea staţia Federal Triangle nu se putea îndepărta suficient de repede pentru Gabrielle Ashe. Femeia stătea înţepenită într-un colţ pustiu din tren, în vreme ce siluete întunecate treceau pe lângă ea ca într-o ceaţă. În poală, i se odihnea dosarul roşu pe care i-l dăduse Marjorie Tench. O apăsa de parcă ar fi avut zece tone.

"Trebuie să stau de vorbă cu Sexton!", îşi spuse ea. Trenul mergea oricum în direcţia biroului senatorului. "Chiar acum!"

În lumina slabă şi pâlpâitoare din tren, Gabrielle se simţea ca şi cum trebuia să îndure o călătorie sub efectul halucinogenelor. Lumini tăcute se iveau şi dispăreau deasupra capului ei ca nişte efecte stroboscopice date cu încetinitorul. Tunelul o înconjura din toate părţile ca un canion adânc.

"Să-mi spună cineva că toate astea nu sunt reale!"

Privi dosarul din braţe. Îi desfăcu clema, băgă uşor mâna şi scoase la iveală o fotografie. Luminile trenului clipiră o secundă, timp în care ea apucă să zărească o imagine şocantă — Sedgewick Sexton gol şi întins pe birou, cu faţa satisfăcută întoarsă exact spre camera de luat vederi, în vreme ce forma negricioasă a trupului ei se odihnea goală lângă el.

Gabrielle se scutură înfiorată, băgă poza la loc în dosar şi se luptă să închidă clema la loc.

"S-a terminat."

Imediat ce trenul ieşi din tunel şi se căţără pe una din şinele supraterane din apropierea L'Enfant Piaza, Gabrielle îşi scoase telefonul celular şi apelă numărul personal al senatorului. Îi răspunse vocea lui înregistrată pe serviciul de mesagerie. Nedumerită, sună la biroul lui. Îi răspunse secretara.

— Gabrielle, se recomandă ea. Este înăuntru?

Secretara părea agitată:

— Unde ai fost? Te-a căutat!

— Am avut o întâlnire care s-a prelungit. Trebuie să vorbesc imediat cu el.

— Va trebui să aştepţi până mâine dimineaţă. Este în Westbrooke.

Westbrooke Place Luxury Apartments era casa din D.C. a senatorului.

— Nu răspunde la numărul lui personal, continuă Gabrielle.

— Şi-a anulat tot programul, în agendă e scris P.E., îi aminti secretara. A plecat devreme.

Gabrielle se încruntă. "Personal Event — eveniment personal." Cu toate emoţiile trăite, uitase că Sexton îşi programase o noapte de unul singur, acasă. Refuza categoric să fie deranjat în astfel de ocazii.

"Să baţi la uşă doar dacă clădirea arde, ar fi spus el. Orice altceva poate aştepta până a doua zi."

Gabrielle decise că apartamentul lui Sexton chiar luase foc.

— Trebuie să dai de el pentru mine.

— Imposibil.

— E o chestiune serioasă, chiar că…

— Nu, este absolut imposibil. Şi-a lăsat pagerul pe biroul meu când a plecat şi mi-a spus să nu fie deranjat toată seara. A fost categoric.

Secretara făcu o pauză:

— Mai hotărât ca de obicei.

"La naiba."

— Bine, mulţumesc.

Gabrielle închise.

— L'Enfant Piaza, anunţă o voce înregistrată în difuzoarele trenului. Conexiune cu toate staţiile.

Închizându-şi ochii, Gabrielle încercă să-şi limpezească gândurile, însă imagini devastatoare continuau să i se perinde prin minte… pozele erotice ale ei cu senatorul… stiva de documente care-l acuzau pe senator că lua mită. Gabrielle continua să audă vocea răguşită a lui Tench: "Fă ce trebuie. Semnează declaraţia sub jurământ. Recunoaşte legătura".

În vreme ce trenul se oprea scârţâind în staţie, Gabrielle încercă să-şi imagineze ce ar fi făcut senatorul dacă fotografiile ar fi ajuns în presă. Primul lucru care îi veni în gând o şocă şi o ruşină.

"Sexton va minţi."

Oare chiar credea asta despre senator?

"Da. Va minţi…"

Dacă fotografiile ajungeau în presă fără ca Gabrielle să recunoască legătura, senatorul avea pur şi simplu să pretindă că acele poze erau o făcătură ordinară. Era epoca fotografiei digitale: oricine care avusese vreodată acces la Internet putuse vedea fotografii retuşate ireproşabil cu feţele diferitelor celebrităţi trucate digital pe corpurile altor oameni, adesea ale unor vedete porno implicate în acte obscene. Gabrielle fusese deja martoră a abilităţii senatorului de a privi într-o cameră de televiziune şi de a minţi convingător în legătură cu relaţia lor; n-avea nici o îndoială că el putea convinge întreaga lume că acele fotografii reprezentau doar o tentativă josnică de a-i duce cariera de râpă. Sexton avea să se lanseze într-o diatribă furtunoasă, poate chiar să insinueze că însuşi preşedintele ordonase falsurile.

"Nu-i de mirare că administraţia de la Casa Albă nu a ieşit la rampă." Gabrielle îşi dădea seama că pozele erau o armă cu dublu tăiş. Oricât de şocante, ele erau totuşi complet neconcludente.

Gabrielle simţi brusc un fior de speranţă.

"Casa Albă nu poate dovedi că ar fi vreuna reală!"

Demonstraţia de forţă a lui Tench faţă de Gabrielle fusese nemiloasă prin simplitate: recunoaşte legătura amoroasă sau uită-te Sexton cum ajunge la închisoare. Brusc totul căpăta un sens. Casa Albă avea nevoie ca Gabrielle să recunoască legătura, altfel pozele erau lipsite de valoare. Un licăr de încredere începu să o însenineze.

În vreme ce trenul se opri şi uşile se deschiseră, o altă uşă îndepărtată păru să se deschidă în mintea Gabriellei, scoţând la iveală o posibilitate şocantă: "Poate că tot ce mi-a spus Tench despre mită e o minciună.

În definitiv, ce văzuse Gabrielle cu adevărat? Nimic concludent — câteva extrase bancare fotocopiate, o fotografie cenuşie a lui Sexton într-un garaj. Toate acestea pot fi foarte bine şi contrafăcute. Tench ar fi putut să-i arate cu viclenie înregistrări financiare trucate în acelaşi loc cu pozele cu ei doi, sperând ca Gabrielle să accepte întregul pachet ca adevărat. Era un procedeu intitulat "autentificare prin asociere" şi politicienii îl foloseau tot timpul pentru a vinde concepte dubioase.

"Sexton e nevinovat", îşi spuse Gabrielle. Casa Albă era disperată şi decisese să rişte totul determinând-o pe Gabrielle să facă publică legătura intimă. Aveau nevoie ca Gabrielle să-l părăsească pe Sexton în mod public şi scandalos. "Fugi cât mai poţi, îi spusese Tench. Ai timp până diseară la opt." Ultimul resort de presiune în vânzări. "Totul se potriveşte", gândi ea.

"Cu excepţia unui lucru…"

Singura piesă neclară din acest puzzle erau mesajele contra NASA pe care Tench i le trimisese lui Gabrielle. Acest fapt sugera că NASA chiar voia ca Sexton să îşi consolideze poziţia anti-NASA, astfel încât să se poată folosi de acest lucru împotriva lui. Sau nu voia? Gabrielle îşi dădu seama că până şi mesajelor le putea găsi o explicaţie perfect logică.

"Şi dacă mesajele nu veneau de la Tench?"

Poate că Tench prinsese un trădător din interior care îi trimitea informaţii lui Gabrielle, îl concediase, apoi intervenise şi trimisese ea însăşi ultimul mesaj, chemând-o la întâlnire. "Tench putea să fi pretins că lăsase să se scurgă intenţionat toate informaţiile despre NASA — ca să mă prindă pe mine în cursă."

Mecanismele hidraulice ale metroului şuierară în L'Enfant Piaza, semn uşile erau pe punctul de a se închide.

Gabrielle privi peronul. Mintea îi lucra cu febrilitate. Habar n-avea dacă bănuielile ei aveau sens sau dacă reprezentau doar o dorinţă, dar orice s-ar fi întâmplat trebuia să vorbească cu senatorul imediat — indiferent că era o seară P.E.

Ţinând strâns în braţe dosarul cu fotografii, Gabrielle coborî din tren exact în clipa în care se închiseră uşile. Avea o nouă destinaţie către care să se îndrepte: Westbrooke Place Apartments.