Conspiraţia

69

Marjorie Tench se rupse, lividă la faţă, de mulţimea încântată din Sala de briefing şi porni în goană înapoi spre biroul ei din aripa de vest. N-avea chef de sărbătoare. Telefonul primit de la Rachel Sexton avusese darul de a o şoca.

Extrem de iritant.

Tench trânti uşa camerei, se duse la birou şi formă interiorul centralistei de la Casa Albă.

— William Pickering. NRO.

Îşi aprinse o ţigară şi începu să se plimbe prin cameră aşteptând ca să i se facă legătura cu Pickering. În mod normal, Pickering ar fi fost la acea oră de mult plecat de la birou, însă cu toată agitaţia legată de conferinţa de presă de la Casa Albă, Tench bănuia că Pickering rămăsese la birou toată seara, cu privirea lipită de ecranul televizorului, întrebându-se ce naiba se putea petrece în lume fără ca directorul NRO să afle dinainte.

Tench se blestema că nu avusese încredere în propriile instincte atunci când preşedintele o informase că vrea să o trimită pe Rachel Sexton în Arctica. Îşi exprimase îngrijorarea, spunând că este un risc inutil. Însă preşedintele ştiuse să fie foarte convingător, argumentând că personalul Casei Albe devenise tot mai cinic în ultimele săptămâni şi putea ridica semne de întrebare în legătură cu descoperirea NASA dacă vestea le venea din interior. Aşa cum promisese Herney, certificarea efectuată de Rachel Sexton le îndepărtase bănuielile, prevenise orice discuţie în interior şi îi determinase pe toţi angajaţii să se comporte ca un singur individ. Tench trebuia să admită că mutarea fusese una genială. Şi totuşi, Rachel Sexton îşi schimbase atitudinea.

"Nemernica m-a sunat pe o linie nesecurizată."

Era clar că Rachel Sexton voia să distrugă credibilitatea acestei descoperiri, şi singura mângâiere a lui Tench era că preşedintele reuşise să obţină dinainte mărturia lui Rachel pe bandă video. "Slavă Domnului." Cel puţin lui Herney îi trecuse prin cap să obţină acea asigurare. Tench începea să se teamă că vor avea nevoie de ea.

Pe moment însă, Tench încerca să agite apele în alte direcţii. Rachel Sexton era o femeie inteligentă, şi dacă într-adevăr avea de gând să se ia de Casa Albă şi de NASA, atunci avea nevoie de aliaţi puternici. Iar prima alegere pe care ar fi făcut-o ar fi fost William Pickering. Tench cunoştea deja sentimentele lui Pickering faţă de NASA. Trebuia să ajungă la el înaintea lui Rachel.

— Domnişoara Tench? rosti vocea de la celălalt capăt al firului. Aici e William Pickering. Cărui fapt datorez această onoare?

Tench auzea televizorul pe fundal — comentariul NASA. Îşi dădu seama din tonul lui că încă nu-şi revenise din şocul conferinţei de presă.

— Aveţi câteva clipe libere, domnule director?

— Mă aşteptam să fiţi ocupată cu sărbătorirea. E o noapte mare pentru dumneavoastră. Se pare că NASA şi preşedintele au revenit în ring.

Tench auzea uluiala din vocea lui, cuplată cu o nuanţă de dispreţ — ultimul provenind, fără îndoială, din legendara neplăcere a individului de a afla veştile laolaltă cu restul lumii.

— Îmi cer scuze, rosti Tench, încercând să construiască o punte de legătură, că NASA şi Casa Albă au fost forţate să nu vă ţină la curent cu aceste informaţii.

— Sunteţi conştientă, replică Pickering, că NRO a detectat activitate NASA în zonă cu câteva săptămâni în urmă şi a pornit o anchetă.

Tench se încruntă. "E ofticat."

— Da, ştiu. Şi totuşi…

— NASA ne-a asigurat că nu se întâmplă nimic. Au spus că desfăşoară nişte exerciţii în condiţii extreme de mediu. Testarea echipamentului şi genul ăsta de exerciţii.

Pickering făcu o pauză:

— Iar noi am crezut acea minciună.

— Haideţi să nu o numim minciună, ripostă Tench. Mai degrabă o deviere de la adevăr făcută din necesitate. Dacă luăm în consideraţie impor-tanţa descoperirii, cred că înţelegeţi de ce NASA a trebuit să fie atât de discretă în această privinţă.

— Poate doar în ceea ce priveşte marele public.

Joaca de-a ofensatul nu intra în repertoriul unor oameni ca William Pickering^ţ iar Tench simţi că mai mult de atât nu se putea realiza.

— Am doar un minut la dispoziţie, reluă ea, încercând să îşi recâştige poziţia dominantă, dar mi-am zis că e mai bine să vă sun şi să vă avertizez.

— Să mă avertizaţi?

Pickering păru surprins.

— A decis Zach Herney să numească un nou director NRO, neprietenos cu NASA?

— Bineînţeles că nu. Preşedintele înţelege că multe dintre criticile pe care dumneavoastră le-aţi făcut la adresa NASA izvorăsc din raţiuni de securitate şi el caută din răsputeri să pună capăt unor astfel de probleme. De fapt, vă sun în legătură cu una dintre angajatele dumneavoastră.

Făcu o pauză:

— Rachel Sexton. Aţi primit vreo veste de la ea în seara asta?

— Nu. Am trimis-o azi-dimineaţă la Casa Albă, la cererea preşedintelui. E clar că aţi ţinut-o ocupată. Nu s-a întors încă la birou.

Ce uşurare pentru Tench să afle că ajunsese prima la Pickering! Trase cu sete din ţigară şi continuă cât putea de calmă:

— Bănuiesc că veţi primi în curând un telefon din partea domnişoarei Sexton!

— Foarte bine. Chiar aşteptam unul. Trebuie să vă spun că atunci când a început conferinţa de presă a preşedintelui m-am temut ca nu cumva Zach Herney să nu o fi convins pe domnişoara Sexton să participe şi ea. Mă bucur să constat că a rezistat tentaţiei.

— Zach Herney este un om decent, îi răspunse Tench, lucru care nu se poate spune şi despre Rachel Sexton.

Se aşternu o lungă tăcere.

— Sper că am auzit eu greşit.

Tench oftă:

— Nu, domnule, mă tem că aţi auzit bine! Prefer să nu intru în detalii la telefon, dar se pare că Rachel Sexton a decis să submineze credibilitatea anunţului făcut de NASA. Habar n-am de ce, dar după ce după-amiază a revăzut şi certificat datele NASA, acum şi-a schimbat radical poziţia şi aruncă acuzaţii dintre cele mai incredibile de trădare şi fraudă împotriva agenţiei spaţiale.

— Mă iertaţi? ripostă Pickering, pe un ton mai ridicat.

— E stânjenitor, ştiu. Urăsc să fiu eu cea care vă pune la curent cu acest lucru, dar domnişoara Sexton m-a contactat cu două minute înainte de conferinţă şi mi-a pus în vedere să anulez tot evenimentul.

— Pe ce temei?

— Ca să fiu cinstită, pe un temei absurd. Pretinde că a descoperit greşeli majore în informaţiile pe care le are preşedintele.

Tăcerea care urmă o îngrijoră pe Tench.

— Greşeli? rosti directorul într-un târziu.

— E ridicol, domnule, după două săptămâni în care au avut loc nenumărate experimente NASA şi…

— Îmi vine foarte greu să cred că cineva precum Rachel Sexton poate cere amânarea conferinţei de presă a preşedintelui fără să aibă un motiv al naibii de bun.

Pickering părea tulburat:

— Poate că ar fi trebuit să o ascultaţi.

— Oh, vă rog! izbucni Tench, tuşind. Aţi urmărit şi dumneavoastră conferinţa de presă. Informaţiile despre meteorit au fost confirmate şi reconfirmate de nenumăraţi specialişti. Inclusiv de unii civili. Nu vi se pare ciudat că Rachel Sexton, fata singurului om pe care acest anunţ prezidenţial îl loveşte serios, îşi schimbă brusc poziţia?

— Da, mi se pare ciudat, domnişoară Tench, dar pentru că se întâmplă să ştiu foarte bine relaţiile extrem de încordate dintre domnişoara Sexton şi tatăl ei. Nu îmi pot imagina de ce, după ani de zile în serviciul preşedintelui, Rachel Sexton ar decide, dintr-odată, să schimbe taberele şi să susţină nişte minciuni în sprijinul tatălui ei.

— Poate din ambiţie? Zău că nu ştiu. Poate oportunitatea de a se trezi în calitate de primă fiică a…

Tench lăsă cuvintele să se piardă în aer.

Tonul lui Pickering deveni brusc unul dur:

— Mergeţi pe o gheaţă foarte subţire, domnişoară Tench. Foarte, foarte subţire.

Tench se strâmbă. La ce naiba se aşteptase? În fond, acuza un membru important din echipa lui Pickering de trădare împotriva preşedintelui. Omul era normal să ia poziţie.

— Daţi-mi-o la telefon, ceru Pickering. Aş vrea să discut eu însumi cu domnişoara Sexton.

— Mă tem că e imposibil, îi răspunse Tench. Nu se află la Casa Albă.

— Dar unde e?

— Preşedintele a trimis-o pe gheţarul Milne azi-dimineaţă ca să examineze personal datele. Nu s-a întors încă.

Pickering păru cuprins de spaimă:

— N-am fost informat că…

— Nu am timp de orgolii rănite, domnule director! V-am sunat din simplă curtoazie. Am vrut să vă avertizez că Rachel Sexton a decis să îşi urmeze propriile interese în privinţa anunţului din seara asta. Îşi va căuta aliaţi. În caz că vă contactează, ar fi bine să ştiţi că administraţia de la Casa Albă este în posesia unei benzi pe care am înregistrat-o mai devreme şi în care ea certifică datele despre meteorit în faţa preşedintelui, a cabinetului său şi a întregului personal administrativ. Dacă acum, din cine ştie ce motive personale, Rachel Sexton încearcă să păteze bunul renume al lui Zach Herney sau al NASA, vă jur că administraţia va avea grijă ca ea să cadă şi să se lovească rău de tot.

Tench aşteptă o clipă, pentru a se asigura că fusese bine înţeleasă:

— Mă aştept să-mi răspundeţi la fel, informându-mă de îndată ce Rachel Sexton vă va contacta. Atacul ei este îndreptat împotriva preşedintelui, iar Casa Albă intenţionează să o reţină pentru anchetă înainte ca ea să ne provoace nişte prejudicii majore. Aştept telefonul dumneavoastră, domnule director! Asta-i tot! Noapte bună!

Marjorie Tench închise, ferm convinsă că lui William Pickering nu i se mai vorbise niciodată pe un asemenea ton. Cel puţin, acum aflase cât de serioasă era ea.