Conspiraţia

15

Delta Force este singura echipă de asalt americană ale cărei acţiuni se bucură de imunitate prezidenţială completă faţă de lege.

Ordinul Prezidenţial 25 (OP 25) le acordă soldaţilor din Delta Force "libertate faţă de orice acţiune legală", incluzând aici excepţia din Posse Comitatus Act, emis în 1876, o lege care impunea pedepse penale tuturor celor care foloseau forţa militară în scopuri personale, impunere a legii interne sau efectuarea de operaţiuni sub acoperire. Membrii echipei Delta Force sunt aleşi pe sprânceană din cadrul Combat Applications Group⁵ (CAG), o organizaţie secretă ce activează în cadrul Centrului de Operaţiuni Speciale din Fort Bragg, Carolina de Nord. Soldaţii Delta Force sunt, în esenţă, ucigaşi profesionişti — experţi în operaţii antitero, eliberări de ostatici, asalturi şi eliminarea forţelor inamice secrete.

Deoarece misiunile Delta Force implică, de obicei, un grad sporit de confidenţialitate, lanţul clasic de comandă pe mai multe niveluri este adesea înlocuit de aşa-zisa comandă "monocaput" — un singur manager, care are autoritatea să controleze unitatea din subordine, după cum îi convine. Acest manager este, de obicei, un militar sau un factor de decizie politică, cu un grad sau cu o influenţă suficient de mare încât să conducă misiunea. Indiferent de identitatea managerului, misiunile Delta Force sunt secretizate la cel mai înalt nivel, iar odată ce misiunea ia sfârşit, soldaţii Delta Force nu o mai menţionează niciodată — nici în discuţiile dintre ei şi nici în discuţiile cu ofiţerii din cadrul Operaţiunilor Speciale.

"Zboară. Luptă. Uită."

Echipa Delta care staţiona acum deasupra Paralelei 82 nu zbura şi nici nu se lupta. Doar observa.

Delta One trebuia să recunoască faptul că misiunea fusese cu totul neobişnuită până acum, dar învăţase de mult să nu se mai mire de ceea ce i se cerea să execute. În ultimii cinci ani, fusese implicat în eliberări de ostatici din Orientul Mijlociu, în depistarea şi eliminarea celulelor teroriste care acţionau din interiorul Statelor Unite şi chiar în suprimarea discretă a unor personaje periculoase, bărbaţi şi femei, din diverse zone ale lumii.

Cu numai o lună în urmă, echipa lui folosise un microbot zburător pentru a provoca un atac de cord care îi fusese fatal unui cap al lumii interlope din America de Sud. Folosind un microbot echipat cu un ac de titaniu, cât un fir de păr, ce conţinea o puternică substanţă vasoconstrictoare, Delta Two introdusese dispozitivul în casa omului printr-o fereastră deschisă de la etajul doi, găsise dormitorul, după care îl înţepase pe individ în umăr, în timp ce acesta dormea. Microbotul zburase înapoi pe fereastră, cu încărcătura golită, înainte ca omul să se trezească şi să acuze dureri atroce în piept. Când nevasta personajului în cauză chema ambulanţa, echipa Delta făcea deja drum întors spre casă.

Fără forţare de uşi şi scandal.

Moarte survenită din cauze naturale.

O adevărată operă de artă.

Mai recent, un alt microbot staţionase în interiorul biroului unui senator de marcă pentru a monitoriza voluptuoasele întâlniri amoroase, discrete ale acestuia. Echipa Delta făcea în glumă referire la acea misiune ca la "inserare în spatele liniilor inamice".

Acum, după ce fusese prins cu operaţiunea de supraveghere în acel cort mizer de zece zile, Delta One era gata să pună capăt misiunii.

"Rămâi ascuns."

"Supraveghează construcţia — înăuntru şi pe afară."

"Raportează controlorului orice eveniment neaşteptat."

Delta One fusese instruit să nu simtă niciodată emoţii, indiferent de sarcina primită. La primul instructaj legat de această misiune însă, lui şi echipei sale li se accelerase pulsul. Întâlnirea fusese "oarbă" — fiecare fază a misiunii fiind explicată prin intermediul unor canale electronice de comunicaţii securizate. Delta One nu se întâlnise niciodată faţă în faţă cu managerul responsabil de aceasta misiune.

Tocmai pregătea ceva de mâncare din conserve de proteine deshidratate, când ceasul lui scoase un sunet, la unison cu ceasurile celorlalţi doi. În câteva secunde, dispozitivul CrypTalk de comunicaţii de lângă el începu să clipească în chip de alertă. Delta One se opri din ceea ce făcea şi apucă echipamentul de comunicaţii. Ceilalţi doi îl priviră în tăcere:

— Delta One, rosti el în emiţător.

Aplicaţia software de recunoaştere a amprentei vocale identifică instantaneu cele două cuvinte. Aplicaţia atribuia fiecărui cuvânt un număr referenţial, care era apoi criptat şi trimis prin satelit celui aflat la capătul opus al convorbirii. Interlocutorul dispunea de un dispozitiv similar, prin care numerele erau decriptate şi traduse înapoi în cuvinte prin folosirea unui dicţionar anume. După aceea cuvintele erau rostite tare de o voce robotizată. Întârzierea totală a semnalului nu depăşea opt milisecunde.

— Aici controlorul, îi zise personajul care conducea misiunea Tonul de robot al maşinăriei era extrem de bizar — androgin şi metalic. Cum staţi cu operaţiunea?

— Totul decurge conform planului, îi răspunse Delta One.

— Excelent. Am actualizat secvenţa de timp. Informaţia devine publică la ora opt seara. Meridian estic.

Delta One îşi verifică cronograful. "Doar opt ore au mai rămas." Misiunea lui avea să se sfârşească în curând. Era un lucru încurajator.

— Încă un amănunt, rosti controlorul.În arenă a intrat un nou jucător.

— Ce jucător?

Delta One ascultă. "Interesant joc de noroc." Cuiva îi plăcea tare mult să deţină toate atuurile.

— Credeţi că se poate avea încredere în ea?

— Trebuie supravegheata îndeaproape.

— Şi dacă apar probleme?

— Ordinele rămân valabile, rosti vocea fără nici un fel de ezitare.