Conspiraţia

94

Întrebându-se la ce anume îşi dăduse ea mai precis acordul, Rachel stătea lângă intrarea în carlinga avionului G4 şi întindea un cablu de transceiver radio în interior, astfel încât să poată apela persoane fără ca pilotul să audă conversaţia. Corky şi Tolland o supravegheau. Deşi Rachel şi William Pickering plănuiseră să menţină tăcerea până la aterizarea ei la baza aeriană Bollings de lângă Washington, Rachel dispunea acum de informaţii pe care Pickering ar fi vrut cu siguranţă să le audă imediat. Tocmai îl sunase pe telefonul lui celular, pe care directorul îl purta întotdeauna la el.

Pickering răspunse la apel cu o voce lipsită de inflexiuni:

— Vorbeşte cu grijă, te rog. Nu pot garanta această conexiune.

Rachel înţelese. Ca majoritatea telefoanelor de teren NRO, celularul lui Pickering dispunea de un indicator care detecta apelurile nesecurizate. Deoarece Rachel vorbea de la un radiofon, una dintre cele mai nesecurizate căi de comunicaţii, detectorul îl avertizase pe director. Conversaţia trebuia să fie una la modul general. Fără nume. Fără locaţii.

— Vocea mea este identitatea mea, zise Rachel, folosind formula standard de salut în astfel de situaţii.

Se aşteptase la o reacţie nu prea bună din partea şefului ei din cauza riscurilor pe care şi le asuma prin contactarea pe o asemenea cale, dar răspunsul lui Pickering nu părea deloc cel aşteptat:

— Da, tocmai voiam eu să te contactez. Trebuie să vă schimbăm destinaţia. Sunt îngrijorat că s-ar putea să ai parte de o petrecere de bun venit.

Rachel simţi un fior. "Cineva ne urmăreşte." Simţea pericolul din vocea directorului. "Să schimbăm destinaţia." Probabil că şeful ei ar fi fost mulţumit să afle că ea sunase cu exact acelaşi scop, chiar dacă din motive cu totul diferite.

— Povestea aia cu autenticitatea, rosti Rachel. Am discutat despre ea. S-ar putea să existe o cale de a o confirma sau nega în mod categoric.

— Excelent. Lucrurile au evoluat şi cel puţin atunci aş avea un teren solid pe care să acţionez.

— Dovada implică oprirea noastră undeva pentru o scurtă perioadă. Unul dintre noi are acces la un laborator din…

— Fără locaţii exacte, te rog. Pentru siguranţa ta.

Rachel n-avea nici o intenţie să îşi transmită planurile printr-o asemenea linie de comunicaţii.

— Ne puteţi acorda permisiunea de a ateriza la GAS-AC?

Pickering rămase tăcut câteva clipe. Rachel îşi dădu seama că încerca să proceseze informaţia. GAS-AC reprezenta o prescurtare NRO obscură pentru Staţia Aeriană a Grupului de Pază de Coastă din Atlantic City. Rachel spera ca directorul să o cunoască.

— Da, rosti el într-un târziu. Pot face aranjamente. Este destinaţia voastră finală?

— Nu. De acolo avem nevoie de un elicopter.

— Vă va aştepta o aeronavă.

— Mulţumesc.

— Îţi recomand prudenţă extremă până ce vom afla mai multe. Nu vorbi cu nimeni. Bănuielile tale au atras îngrijorarea profundă a unor persoane puternice.

"Tench", îşi spuse Rachel, dorindu-şi să fi reuşit contactul direct cu preşedintele.

— Acum mă aflu în maşina mea, în drum spre întâlnirea cu femeia în discuţie. Mi-a cerut o întâlnire privată într-o locaţie neutră. Multe ar trebui să se lămurească.

"Pickering se duce să se întâlnească undeva cu Tench?" Dacă femeia refuzase să discute cu el la telefon însemna că era vorba de ceva foarte important.

Pickering reluă:

— Nu discuta cu nimeni coordonatele finale. Şi fără contacte radio. S-a înţeles?

— Da, domnule. Vom ajunge la GAS-AC peste o oră.

— Transportul va fi asigurat. Când ajungi la destinaţia finală, mă poţi contacta pe canale mai sigure.

Făcu o pauză.

— Nu pot sublinia îndeajuns importanţa confidenţialităţii pentru securitatea ta. În seara asta, te-ai ales cu duşmani puternici. Fii foarte prudentă!

Pickering închise.

Întorcându-se spre Tolland şi spre Corky, Rachel se simţi extrem de încordată.

— Vreo schimbare de destinaţie? întrebă Tolland, aşteptând cu nerăbdare răspunsul.

Rachel dădu ezitând din cap:

— Spre Goya.

Corky oftă şi se uită la mostra de meteorit din palmă.

— Eu tot nu-mi pot imagina că NASA putea să…

Lăsă vorbele să se piardă în aer, părând tot mai îngrijorat cu fiecare clipă.

"Vom afla destul de curând", îi explică Rachel în gând.

Se duse în cabină şi înapoie dispozitivul de comunicaţii radio. Privind prin parbriz în jos la plafonul de nori luminaţi de razele lunii, o cuprinse brusc sentimentul neliniştitor că n-avea să le placă ce vor descoperi la bordul vasului lui Tolland.