Conspiraţia

109

Inima lui Gabrielle bătea cu putere, în vreme ce fata traversa biroul întunecat al senatorului Sexton. Camera era mare şi elegantă, cu pereţi lambrisaţi în lemn, picturi în ulei, covoare persane, scaune din piele şi cu un imens birou din mahon. Încăperea era luminată doar de ciudata lumină a ecranului aprins al calculatorului senatorului.

Gabrielle se duse la birou.

Senatorul Sexton îmbrăţişase cauza "biroului digital" ca un maniac, evitând masivitatea fişierelor cu dosare în favoarea simplităţii unui computer personal, în care introducea cantităţi monumentale de informaţii — articole şi discursuri scanate, rezultate ale şedinţelor de lucru. Computerul lui Sexton era altarul lui sfânt, iar senatorul îşi păstra biroul închis în permanenţa pentru a-l proteja. Omul refuza chiar să se conecteze la Internet de teama hackerilor care i-ar fi putut sparge sacrul seif digital.

Cu un an în urmă, Gabrielle n-ar fi fost în stare să creadă că vreun politician putea fi atât de idiot, încât să depoziteze copii ale documentelor care îl puteau incrimina, însă viaţa la Washington o ânvăţase multe. "In-formaţia înseamnă putere." Gabrielle aflase cu stupoare că era o practică obişnuită pentru politicienii care acceptau contribuţii financiare discutabile să menţină o dovadă a acestor donaţii — scrisori, conturi bancare, chitanţe, jurnale — ascunse într-un loc sigur. O astfel de tactică de contraşantaj, eufemistic cunoscută la Washington cu numele de "asigurarea siameză", proteja candidaţii de donatorii care aveau sentimentul că generozitatea lor îi autoriza cumva să exercite presiune politică asupra candidatului. Dacă un "sponsor" începea să pretindă prea multe, candidatul putea scoate, pur şi simplu, dovezile donaţiilor ilegale, reamintindu-i donatorului că ambele părţi încălcaseră legea. Dovezile întăreau legătura dintre candidat şi sponsor, făcându-i să semene cu doi gemeni siamezi.

Gabrielle se strecură la biroul senatorului şi se aşeză. Inspiră adânc şi privi ecranul computerului. "Dacă senatorul acceptă mită de la SFF, dovezile trebuie să se găsească aici."

Screensaver-ul prezenta un potpuriu curgător de imagini ale Casei Albe. Fundalul fusese creat de un membru al echipei senatoriale, mare specialist în vizualizări şi gândire pozitivă. În jurul imaginilor se rotea un banner sub formă de dungă pe care se putea citi: "Preşedintele Statelor Unite Sedgewick Sexton… Preşedintele Statelor Unite Sedgewick Sexton… Preşedintele…"

Gabrielle apucă mouse-ul şi o casetă de dialog de securitate se ivi imediat pe ecran:

"ENTER PASSWORD".

Se aştepta la asta. N-avea să fie o problemă. Săptămâna trecută, Gabrielle intrase în biroul senatorului exact în clipa în care Sexton se aşeza la calculator şi îşi introducea parola. Îl văzuse apăsând scurt trei taste în succesiune rapidă.

— Asta e parolă? îl luase ea la rost intrând în încăpere.

Sexton ridicase privirea.

— Ce?

— Şi eu care credeam că vă preocupă securitatea, se prefăcuse Gabrielle supărată. Parola dumneavoastră are doar trei caractere? Credeam că tipii de la tehnic ne-au spus să folosim cel puţin şase.

— Tipii de la sectorul tehnic sunt adolescenţi. Ar trebui să încerce să-şi amintească trei caractere aleatorii când trec de patruzeci de ani. În plus, uşa dispune de alarmă. Nimeni nu poate intra aici.

Gabrielle venise lângă el, zâmbind:

— Şi dacă intră cineva în vreme ce sunteţi la toaletă?

— Şi să încerce toate combinaţiile posibile?

Senatorul o privise cu scepticism:

— Oi fi eu încet la baie, dar nici chiar aşa.

— Pe o cină la Davide că vă ghicesc parola în zece secunde!

Sexton păruse amuzat şi intrigat de provocare:

— Nu-ţi permiţi o cină la Davide, Gabrielle.

— Adică n-aveţi curaj?

Sexton aproape că păruse că-i pare rău pentru ea că a acceptat pariul.

— Zece secunde?

Se deconectase şi îi făcuse semn lui Gabrielle să se aşeze şi să încerce.

— Ştii că la Davide comand doar saltimbocca. Şi nu e deloc ieftină.

Ea ridicase din umeri, în vreme ce se aşeza.

— Sunt banii dumneavoastră!

"ENTER PASSWORD"

— Zece secunde, îi reamintise Sexton.

Lui Gabrielle îi venea să râdă. Avea nevoie doar de două. Chiar din uşă reuşise să vadă că Sexton îşi introdusese parola de trei caractere într-o succesiune extrem de rapidă, folosind doar indexul. "Evident, aceeaşi tastă. Nu prea inteligent." Îşi dădu seama că mâna lui stătuse poziţionată la capătul din stânga al tastaturii, reducând astfel literele posibile ale alfabetului la doar nouă. Alegerea literei nu constituise o problemă; lui Sexton îi plăcuse dintotdeauna tripla aliteraţie a numelui său. Senatorul Sedgewick Sexton.

"Niciodată nu subestima ego-ul unui politician".

Tastase SSS şi ecranul cu căsuţa de dialog se evaporase.

Sexton căscase gura mare de uimire.

Asta se petrecea cu o săptămână în urmă. Acum, că Gabrielle se confrunta din nou cu computerul lui, era sigură că Sexton nu avusese timp să introducă o parolă nouă. "De ce ar fi făcut-o? În mine are o încredere oarbă."

Tastă SSS.

"INVALID PASSWORD — ACCESS DENIED²⁷"

Gabrielle se holbă la ecran, şocată.

Probabil că supraestimase încrederea pe care o avea senatorul în ea.