Deşi încă mai purta halatul de baie, Zach Herney se aşeză la biroul lui din Biroul Oval. Îl durea cumplit capul. Tocmai aflase ultima noutate din puzzle.
"Marjorie Tench e moartă."
Subalternii preşedintelui îi spuseseră că deţineau informaţii conform cărora Tench se dusese la FDR Memorial pentru o întâlnire cu William Pickering. Acum, că Pickering lipsea, toată lumea se temea că murise şi el.
Preşedintele şi Pickering purtaseră destule bătălii în ultima vreme. Cu mai multe luni în urmă, Herney aflase că directorul NRO se angajase în tot felul de activităţi ilegale, în numele preşedintelui, pentru a-i salva acestuia campania electorală.
Pickering obţinuse pe căi obscure diverse informaţii, de natură să distrugă campania lui Sexton — fotografii scandalos de obscene ale senatorului cu Gabrielle Ashe, dosare financiare incriminatoare care dovedeau că Sexton lua mită de la companii aerospaţiale private. Pickering îi trimisese toate dovezile lui Marjorie Tench, sub rezerva anonimatului, presupunând că administraţia de la Casa Albă va folosi acele informaţii cu înţelepciune. Numai că, după ce văzuse datele, Herney îi interzisese lui Tench să le folosească. Scandalurile sexuale şi cele financiare reprezentau nişte cancere în Washington, aşa că adăugarea unora noi nu ar fi făcut decât să distrugă şi mai tare credibilitatea guvernului în ochii cetăţenilor.
"Cinismul ucide această ţară", îşi zisese mereu Herney.
Cu toate că ştia prea bine că îl poate distruge pe Sexton folosind scandalul, Herney socotise că preţul plătit avea să fie ruinarea demnităţii Senatului Statelor Unite, iar preşedintele nu putea accepta plata unui asemenea preţ.
"Fără campanii negative." Herney voia să-l bată pe Sexton în luptă dreaptă.
Înfuriat de refuzul Casei Albe de a folosi dovezile furnizate, Pickering încercase să provoace el însuşi scandalul, generând zvonul că Sexton se culcase cu Gabrielle Ashe. Din nefericire, Sexton îşi proclamase nevinovăţia cu o asemenea indignare şi atât de convingător, încât preşedintele fusese nevoit să-şi ceară el însuşi scuze pentru un asemenea zvon. În cele din urmă Pickering făcuse mai mult rău decât bine. Herney îl ameninţase pe Pickering că îl va elibera din funcţie dacă se va mai amesteca în campania lui electorală. Marea ironie în toată povestea asta consta în faptul că Pickering nici măcar nu îl plăcea pe preşedinte. Tentativele directorului NRO de a-l ajuta pe Herney erau cauzate de frica pentru soarta agenţiei spaţiale americane. Zach Herney era răul cel mai mic dintre cele două posibile.
"Şi acum cineva îl ucisese pe Pickering?"
Herney nu-şi putea imagina cine.
— Domnule preşedinte? îl întrerupse un angajat. Aşa cum aţi cerut, l-am sunat pe Lawrence Ekstrom şi i-am spus despre Marjorie Tench.
— Mulţumesc.
— Ar vrea să discute cu dumneavoastră, domnule!
Herney continua să fie supărat pe directorul administrativ pentru că-l minţise în legătură cu PODS.
— Spune-i că o să discut cu el de dimineaţă.
— Domnul Ekstrom vrea să vorbească cu dumneavoastră chiar acum, domnule!
Angajatul părea tulburat:
— E foarte supărat.
"El e supărat?" Herney simţi că mai are puţin şi explodează.
Plecând să discute cu Ekstrom, preşedintele se întrebă dacă a mai rămas ceva rău pe lumea asta care să nu se fi întâmplat în acea noapte.