Conspiraţia

20

Studioul CNN de lângă Washington, D.C., este unul dintre cele 212 răspândite în întreaga lume şi conectate prin satelit cu sediul general al Turner Broadcasting System din Atlanta.

La ora 13.45 limuzina senatorului Sedgewick Sexton fusese parcată în spaţiul special. În timp ce cobora din vehicul şi se îndrepta în pas vioi către intrare, Sexton se simţea extrem de mândru. El şi Gabrielle fură întâmpinaţi de un producător CNN cu o burtă imensă, care avea faţa toată lăţită într-un zâmbet.

— Domnule senator Sexton, rosti producătorul. Bine aţi venit! Am ştiri importante. Tocmai am aflat pe cine trimite Casa Albă să vă fie adversar în această misiune.

Omul rânji iar:

— Sper că sunteţi într-o dispoziţie de zile mari.

Făcu semn prin geamul despărţitor către studio.

Sexton privi prin geam şi fu cât p-aci să leşine. Dintr-un nor de fum provenind de la ţigară se holba la el cel mai urât chip din politica americană:

— Marjorie Tench? izbucni Gabrielle. Ce naiba caută ea aici?

Sexton n-avea nici cea mai vagă idee, însă, indiferent de motiv, prezenţa ei aici reprezenta o veste extraordinară, un indiciu clar al disperării preşedintelui. Din ce alt motiv şi-ar fi trimis preşedintele principalul consilier în prima linie a bătăliei? Casa Albă trecuse la atacul cu armele grele, iar Sexton nu putea decât să se bucure de această oportunitate.

"Cu cât mai sus e duşmanul, cu atât mai amară îi e căderea."

Sexton nu se îndoia că Tench e un oponent viclean, însă, privind-o pe acea femeie, nu se putea gândi la altceva decât la faptul că preşedintele comisese o gravă eroare de judecată. Marjorie Tench arăta înfiorător. Aşa cum stătea tolănită pe fotoliu, cu ţigara în gură, cu braţul drept mişcându-se lent înainte şi înapoi către buzele subţiri, semăna cu o imensă călugăriţă care alăpta.

"Isuse, îşi spuse Sexton, uite un exemplu clar de persoană care ar trebui să iasă în public doar la emisiuni radio."

De câteva ori Sedgewick Sexton o zărise pe consiliera principală a Casei Albe în reviste, şi de fiecare dată nu-i venise să-şi creadă ochilor că aceea era una din cele mai puternice persoane din Washington.

— Nu-mi place chestia asta, îi şopti Gabrielle.

Sexton abia dacă o auzi. Cu cât se gândea mai mult la ocazie, cu atât îi plăcea mai mult. Mai importantă decât chipul respingător din mass-media al lui Marjorie era reputaţia ei legată de un aspect-cheie: Marjorie Tench era extrem de vehementă când vorbea despre rolul conducătorului Americii în viitor — acesta nu putea fi asigurat decât prin superioritate tehnologică. Era o suporteră înfocată a programelor de cercetare-dezvoltare guvernamentale din sectorul de înaltă tehnologie şi, mai important, al NASA. Mulţi credeau că tocmai presiunea din spatele uşilor închise exercitată de Tench fusese ingredientul care îl determinase pe preşedinte să susţină atât de puternic agenţia spaţială aflată în degringoladă.

Sexton se întrebă dacă nu cumva preşedintele nu o pedepsea acum pe Tench pentru toate sfaturile proaste pe care i le-a dat pentru sprijinirea NASA. "Oare să fi hotărât el să-şi arunce principalul consilier în gura lupilor?"

Gabrielle Ashe o studie pe Marjorie Tench prin geam şi se simţi din ce în ce mai neliniştită. Femeia era din cale afară de deşteaptă şi însemna o lovitură neaşteptată. Cele două fapte aveau darul de a-i alerta toate simţurile. Dacă se lua în consideraţie poziţia ei faţă de NASA, trimiterea la bătaie contra senatorului Sexton părea o greşeală. Însă era clar că preşedintele nu era un prost. Ceva îi spunea lui Gabrielle că acea confruntare avea să se sfârşească rău pentru ei.

Observase deja cum senatorului îi sticliseră ochii de bucurie, un fapt care nu îi diminua nicicum îngrijorarea. Sexton avea obiceiul de a depăşi limitele când se simţea prea sigur de sine. Problema NASA adusese un bine venit salt în sondaje, dar Sexton împinsese prea mult chestiunea către limite în ultima vreme. Multe campanii fuseseră pierdute de candidaţii care voiau un knockout, când tot ce le-ar fi trebuit ar fi fost să termine runda.

Producătorul părea nerăbdător să urmărească vărsarea de sânge:

— Haideţi să vă pregătim, domnule senator!

Când Sexton trecu pe lângă ea, îndreptându-se către studio, Gabrielle îl prinse de mânecă.

— Ştiu la ce vă gândiţi, şopti ea. Fiţi mai inteligent decât ea, dar nu întreceţi măsura.

— Să întrec măsura? Eu?

Sexton zâmbi:

— Amintiţi-vă că această femeie e foarte pricepută în ceea ce face.

Senatorul îi rânji cu subînţeles:

— Şi eu.