Conspiraţia

110

Atacul fu lansat fără nici un fel de avertisment. Pe cer, în partea de sud-vest, deasupra navei, silueta aducătoare de moarte a unui elicopter înarmat coborî în picaj ca o viespe. Rachel n-avea nici un dubiu ce era acel elicopter sau ce căuta el acolo.

Un răpăit ţâşni din botul elicopterului, sfâşie întunericul şi trimise un torent de gloanţe peste cabina de comanda din fibră de sticlă, trăgând o linie de găuri în carenă. Rachel se aruncă prea târziu în căutarea unui adăpost şi simţi tăietura usturătoare a unui glonţ care-i scrijeli braţul. Căzu pe suprafaţa navei, apoi se rostogoli, încercând să ajungă în spatele domului transparent şi bulbucat al submersibilului Triton.

Un tunet le explodă deasupra capetelor când elicopterul trecu pe deasupra vasului. Zgomotul se pierdu într-un sfârâit bizar când elicopterul se îndepărtă spre ocean şi începu manevrele de întoarcere pentru o a doua raită.

Tremurând pe punte, Rachel îşi prinse braţul rănit şi se uită înapoi după Tolland şi Corky. După ce se aruncaseră la adăpost în spatele unui depozit, cei doi se ridicau acum împleticindu-se şi cercetând, îngroziţi, cerul cu privirea. Rachel se ridică în genunchi. Întregul univers părea să se mişte brusc cu încetinitorul.

Ghemuită în spatele bilei transparente a Triton-ului, Rachel se uita înfricoşată spre singurul lor mijloc de scăpare — elicopterul Pazei de Coastă. Xavia se urca deja în cabină, gesticulând frenetic spre toată lumea să urce la bord. Rachel îl zări pe pilot întinzându-se în carlingă şi manevrând frenetic comutatoare şi manete. Elicea începu să se răsucească… extrem de încet.

Mult prea încet.

"Grăbeşte-te!"

Rachel se ridică cu greu în picioare, pregătindu-se să o rupă la fugă şi întrebându-se dacă va reuşi să traverseze puntea înainte ca atacatorii să revină. Îi auzi în spatele ei pe Tolland şi pe Corky venind spre ea şi spre elicopter. "Da! Grăbiţi-vă!"

De-abia atunci văzu.

La o sută de metri depărtare, ivindu-se din beznă, un fascicul de lumină roşie, subţire ca un fir de păr, sfâşie noaptea, măturând puntea vasului. După ce îşi găsi ţinta, fasciculul se opri pe partea laterală a elicopterului Pazei de Coastă.

Rachel avu nevoie doar de o fracţiune de secundă ca să înţeleagă ce se petrecea în faţa ochilor ei. În aceeaşi clipă, ea simţi toată acţiunea de pe puntea vasului transformându-se într-o ceaţă de sunete şi forme: Tolland şi Corky alergând spre ea, Xavia agitându-se înnebunită în elicopter, laserul roşu ca focul sfâşiind cerul nopţii.

Prea târziu.

Rachel se răsuci spre Tolland şi spre Corky, care alergau cât îi ţineau picioarele să se adăpostească în elicopter. Se postă în calea lor, cu braţele ridicate pentru a-i opri. Se ciocniră zdravăn şi toţi trei se prăbuşiră pe punte într-o învălmăşeală de braţe şi picioare.

Undeva, la distanţă, apăru sclipirea unei lumini albe. Rachel urmări terorizată cum o linie perfect dreaptă de gaze de emisie urmează calea fasciculului laser direct spre elicopter.

Când racheta Hellfire se izbi de fuzelaj, elicopterul se făcu bucăţi ca o jucărie stricată. Puntea fu inundată de un val de căldură şi de zgomote. De sus, începu să plouă cu bucăţi de metal încins ca nişte şrapnele de foc. Scheletul elicopterului în flăcări se ridică pe coada făcută bucăţi, se clătină o clipă, apoi căzu de pe vas, direct în apele oceanului, unde se scufundă într-un nor şuierător de aburi.

Rachel îşi închise ochii, cu respiraţia tăiată. Auzea epava elicopterului bolborosind, în vreme ce se scufunda, trasă de lângă Goya de curenţii rapizi. În tot acel haos, Michael Tolland urla. Rachel îi simţi braţele care încercau să o ridice în picioare. Numai că ea nu se putea mişca.

"Pilotul Pazei de Coastă şi Xavia sunt morţi."

"Urmăm noi."