Conspiraţia

117

În aripa de vest era, de obicei, linişte la o asemenea oră, dar apariţia neaşteptată a preşedintelui în halat de baie şi papuci pusese pe jar întregul personal şi scosese din pat consilierii care dormeau la Casa Albă.

— N-o găsesc, domnule preşedinte, îi zise un angajat tânăr, alergând după şeful lui către Biroul Oval.

Omul o căutase pretutindeni.

— Domnişoara Tench nu răspunde nici la pager şi nici la telefonul celular.

Preşedintele părea exasperat:

— Aţi căutat în…

— A plecat din clădire, domnule! îl informă un alt angajat.

A semnat de ieşire cu circa o oră în urmă. S-ar putea să se fi dus la NRO. Una dintre centraliste zicea că ea şi Pickering au avut o discuţie în seara asta.

— William Pickering?

Preşedintele părea uluit.

— Tench şi Pickering nu se puteau înghiţi. L-aţi sunat?

— Nici el nu răspunde, domnule. Centrala NRO nu dă de el. Spune că telefonul lui Pickering nici măcar nu sună. De parcă ar fi dispărut de pe faţa pământului.

Herney îşi privi subalternii câteva clipe, apoi se duse la bar şi îşi turnă un pahar cu bourbon. Când vru să-i ducă paharul la buze, în încăpere dădu buzna un om de la Serviciile Secrete.

— Domnule preşedinte? Nu voiam să vă trezesc, dar trebuie să aflaţi că în noaptea asta a avut loc un atentat cu bombă la FDR Memorial.

— Ce???

Herney aproape că scăpă paharul din mână.

— Când?

— Cu o oră în urmă.

Omul era cenuşiu la faţă.

— Iar FBI tocmai a identificat victima…