Conspiraţia

73

Senatorul Sexton se aruncă pe canapea. Chiar dacă stătea în propria casă, se simţea ca un refugiat. Apartamentul plin cu doar o oră în urmă de prieteni şi sprijinitori părea acum uitat de toţi, părăsit de oamenii care se îmbulziseră să iasă pe uşă; peste tot se vedeau pahare goale şi cărţi de vizită.

Sexton se cuibărise singur în faţa televizorului, vrând mai mult decât orice să îl stingă şi totuşi fiind incapabil să se sustragă analizelor mass-media care curgeau încontinuu. Se găsea în Washington şi analiştilor nu le trebuia prea mult ca să se înghesuie cu opiniile lor pseudoştiinţifice şi filozofice, agăţându-se imediat de chestiunile urâte — politica. Ca nişte maeştri ai torturii care turnau acid peste rănile lui Sexton, canalele de ştiri afirmau şi reafirmau ceea ce era deja evident.

— Cu doar câteva ore în urmă, campania lui Sexton era pe culmi, spuse un analist. Acum, odată cu descoperirea făcută de NASA, această campanie s-a dus de râpă.

Sexton se strâmbă şi întinse mâna după sticla de Courvoisier ca să tragă o duşcă. Ştia că noaptea aceea avea să fie cea mai lungă şi cea mai pustie din toată viaţa lui. O dispreţuia pe Marjorie Tench pentru cursa pe care i-o întinsese. O dispreţuia pe Gabrielle Ashe pentru că ea îi propuse NASA ca subiect de campanie. Îl dispreţuia pe preşedinte pentru că era atât de norocos. Şi mai dispreţuia întreaga lume pentru că acum râdea de el.

— Evident, acest eveniment are un efect devastator asupra campaniei senatorului, zicea analistul. Preşedintele şi NASA au înregistrat un triumf uriaş prin această descoperire. O astfel de veste ar fi revigorat oricum campania electorală a preşedintelui, indiferent de poziţia lui Sexton în privinţa NASA, dar faptul că senatorul a recunoscut astăzi că ar merge până acolo încât să anuleze finanţarea NASA dacă ar fi nevoie… ei bine, acest anunţ prezidenţial reprezintă o dublă lovitură, din care senatorul nu îşi va mai reveni.

"Am fost indus în eroare, îşi zise Sexton. Casa Albă mi-a întins o nenorocită de capcană."

Analistul zâmbea acum:

— Credibilitatea pe care NASA o pierduse în faţa americanilor a fost recâştigată chiar mai mult decât se putea prevedea, iar ceea ce se întâmplă acum în stradă demonstrează clar că oamenii manifestă un sentiment au-tentic de mândrie naţională.

— Aşa şi trebuie, interveni moderatorul. Oamenii îl iubesc pe Herney, dar îşi pierduseră încrederea în el. Trebuie să recunoşti că preşedintele era în cădere liberă în sondaje în ultima vreme şi că a încasat mai multe lovi-turi serioase, dar le-a făcut faţă.

Sexton se gândi la dezbaterea de la CNN din acea după-amiază şi dădu din cap. Îi venea rău de la stomac. Toată acea lipsă de reacţie din partea NASA, pe care el o exploatase cu abilitate în ultima vreme, ajunsese acum o piatră de moară atârnată de gâtul lui. Practic, senatorul arăta acum ca un idiot. Fusese jucat pe degete cu măiestrie de către Casa Albă. Ura deja toate caricaturile care aveau să apară în ziarele de a doua zi. Numele lui avea să fie pomenit în toate bancurile. Evident, întreaga finanţare discretă din partea SFF avea să dispară. Situaţia se schimbase drastic. Toţi acei bărbaţi care fuseseră în apartamentul lui îşi văzuseră brusc visele spulberate. Privatizarea spaţiului cosmic tocmai se lovise de un zid de neclintit.

Luând o nouă duşcă de coniac, senatorul se ridică şi se îndreptă clătinându-se spre birou. Privi spre receptorul scos din furcă. Ştiind că era un act masochist, puse receptorul înapoi la locul lui şi începu să numere secundele.

"Una… două…" Telefonul sună. Sexton lăsă robotul să răspundă.

— Domnule senator, sunt Judy Oliver de la CNN. Aş vrea să vă ofer ocazia de a comenta descoperirea NASA din această seară. Vă rog să mă sunaţi.

Clic.

Sexton începu să numere din nou. "Unu…" Telefonul începu să sune. Sexton îl ignoră, lăsând din nou robotul să îşi facă treaba. Un alt reporter.

Luând sticla de coniac cu el, senatorul se aventură către uşa glisantă a balconului. O trase şi păşi afară în noaptea rece. Sprijinindu-se de balustradă, privi dincolo de oraş spre faţada iluminată a Casei Albe. Luminile păreau că tremură bucuroase în vânt.

"Ticăloşii, îşi zise el. De secole căutăm dovezi ale vieţii în ceruri. Le găsim acum, în acelaşi an nenorocit în care sunt alegeri?" Asta nu mai era o potrivire perfectă, ci clarviziune de-a dreptul. Din câte putea observa Sexton, în fiecare fereastră de apartament se reflectau luminile televizoarelor. Se întreba unde era Gabrielle Ashe în seara asta. Totul se întâmplase din vina ei. Ea îl "hrănise" cu eşecurile agenţiei spaţiale, servindu-i-le unul câte unul.

Ridică sticla ca să tragă o altă duşcă.

"Blestemata de Gabrielle… ea e motivul pentru care sunt acum în rahat.

În cealaltă parte a oraşului, în timp ce stătea în mijlocul haosului studioului de producţie a postului ABC, Gabrielle se simţea complet amorţită. Anunţul preşedintelui venise ca o lovitură de măciucă, lăsând-o să cadă într-o stare semi-catalitică. Stătea în picioare, cu genunchii înţepeniţi, în mijlocul camerei de producţie holbându-se la unul dintre monitoare, în vreme ce iadul se dezlănţuise în jurul ei.

Primele secunde ale anunţului aduseseră o tăcere de mormânt în sala de ştiri. Peste câteva clipe însă, toată încăperea se transformase într-un vulcan de reporteri agitaţi. Oamenii erau profesionişti. N-au timp pentru meditaţii. Aveau să o facă şi pe asta după terminarea treburilor pentru care erau plătiţi. Pe moment, publicul voia să afle mai multe, şi ABC trebuia să furnizeze informaţiile. Povestea asta avea toate ingredientele — ştiinţă, istorie, dramă politică — pentru a deveni un eveniment cu un impact uriaş asupra publicului. Nimeni din mass-media nu avea să doarmă în acea noapte.

— Gabs? se auzi vocea Yolandei. Hai să mergem înapoi în biroul meu înainte ca să-şi dea seama cineva cine eşti şi să înceapă să te descoase ca să afle ce înseamnă toate acestea pentru campania lui Sexton.

Gabrielle se lăsă condusă printr-un labirint către biroul cu pereţi de sticlă al prietenei ei. Yolanda o aşeză pe un scaun şi îi dădu un pahar cu apă. Încercă chiar să îi zâmbească.

— Hai să privim partea bună a lucrurilor, Gabs. Campania candidatului tău s-a dus naibii, dar tu stai încă bine mersi pe picioare.

— Mersi. Ce încurajări minunate!

Vocea Yolandei deveni serioasă:

— Gabrielle, ştiu că acum te simţi ca dracu'. Candidatul tău tocmai a fost izbit în plin de un camion, şi, dacă vrei părerea mea, nu cred că se mai poate ridica de jos. Cel puţin, nu la timp ca să întoarcă situaţia în favoarea lui. Dar poţi sta liniştită pentru că nimeni nu îţi arată poza pe ecranele televizoarelor. Vorbesc serios. Asta e o veste bună. Herney nu are nevoie de un scandal sexual acum. Are de câştigat mult prea mult în aceste momente ca să se apuce să vorbească despre sex.

Această consolare i se părea lui Gabrielle nesemnificativă.

— Cât despre acuzaţiile lui Tench legate de finanţarea ilegală a campaniei lui Sexton…

Yolanda clătină din cap:

— Am dubiile mele. În mod sigur, Herney este cât se poate de serios în privinţa dorinţei de a nu se ajunge la campanie negativă. Iar o anchetă legată de corupţie ar însemna ceva rău pentru ţară. Este însă Herney într-atât de patriot, încât să treacă cu vederea o şansă de a zdrobi opoziţia, doar ca să protejeze moralitatea acestei naţiuni? Eu cred că Tench a exagerat povestea cu finanţarea campaniei ca să te sperie. A mizat pe asta, sperând că tu o să cedezi şi o să-i oferi preşedintelui un scandal sexual pe gratis. Trebuie să recunoşti, Gabs, că seara asta ar fi fost o seară a naibii de bună pentru a-l ataca pe Sexton!

Gabrielle dădu uşor din cap. Un scandal sexual ar fi însemnat o lovitură decisivă din care cariera lui Sexton nu şi-ar mai revenit… niciodată.

— Ai fost mai tare ca ea, Gabs! Tench a vrut să te "pescuiască", dar tu n-ai muşcat momeala. Eşti liberă ca pasărea cerului. Vor mai fi şi alte alegeri.

Gabrielle dădu din nou uşor din cap, neştiind ce să mai creadă.

— Trebuie să recunoşti, continuă Yolanda, că administraţia l-a jucat pe Sexton pe degete într-un mod strălucit — mai întâi l-au atras în capcana NASA, l-au forţat să îşi ia angajamente şi apoi l-au păcălit să parieze totul pe distrugerea agenţiei spaţiale.

"Este numai vina mea ", îşi zise Gabrielle.

— Iar anunţul ăsta pe care tocmai l-am urmărit, Doamne, a fost genial! Lăsând deoparte importanţa descoperirii, montajul întregii scene a fost o capodoperă. Transmisii în direct din Arctica? Un documentar al lui Michael Tolland? Dumnezeule, cum să concurezi cu aşa ceva? Zach Herney a marcat în stil mare în seara asta. Există un motiv bun pentru care tipul e preşedinte.

"Şi va mai fi pentru încă patru ani."

— Trebuie să mă întorc la lucru, Gabs, îi spuse Yolanda. Stai aici cât vrei! Pune-ţi picioarele sub tine.

Femeia porni spre uşă:

— Vin să te văd iarăşi peste câteva minute, draga mea!

Rămasă singură, Gabrielle luă o gură de apă, care însă avea un gust amar. Totul avea un gust amar acum. "E numai vina mea", îşi spuse ea, încercând să îşi uşureze conştiinţa amintindu-şi de toate conferinţele de presă ale NASA din ultimul an — amânările proiectului staţiei spaţiale, amânarea proiectului X-33, probele trimise pe Marte şi eşuate, depăşirile constante de buget. Gabrielle se întrebă ce ar fi putut să facă altfel şi n-a făcut.

"Nimic, se asigură ea singură. Ai făcut totul cum trebuie."

Numai că acum s-a întors roata.