Conspiraţia

67

Centrala telefonică a Casei Albe era situată la nivelul inferior al aripii de est. La datorie se găseau, în permanenţă, trei centraliste. Pe moment, doar două dintre ele stăteau la comanda butoanelor. Cea de-a treia alerga cât putea către Sala de briefing. Ducea în mână un telefon fără fir. Încercase să facă legătura cu Biroul Oval, dar preşedintele plecase deja către conferinţa de presă. Atunci încercase să îi sune pe adjuncţii lui pe celulare, numai că toate celularele din jurul Sălii de briefing se închideau înaintea transmisiunilor televizate, pentru a nu întrerupe transmisia în direct.

A ajunge cu un telefon fără fir direct la preşedinte într-un astfel de moment însemna o posibilitate cel mult discutabilă, şi totuşi, când ofiţerul NRO de legătură cu Casa Albă sunase pretinzând că deţine informaţii urgente pe care preşedintele trebuia să le afle înainte de a intra în direct, centralista îşi dăduse seama că trebuie să o ia la fugă. Întrebarea era acum dacă va ajunge la destinaţie la timp.

Aflată într-o cabină medicală mică la bordul U.S.S. Charlotte, Rachel Sexton stătea cu receptorul lipit de ureche şi aştepta să discute cu preşedintele. Tolland şi Corky se aflau în apropiere, părând încă puternic afectaţi. Obrazul lui Corky fusese cusut cu cinci copci şi prezenta încă o vânătaie urâtă. Toţi trei fuseseră ajutaţi să se îmbrace în lenjerie cu protecţie termică, costume grele de pilot de aviaţie marină, ciorapi de lână şi bocanci. Cu o ceaşcă de cafea călduţă în mână, Rachel începea să se simtă din nou aproape ca o fiinţă umană.

— De ce durează atât? vru Tolland să ştie. Mai sunt doar patru minute până la ora opt!

Rachel nu-i putea răspunde. Ajunsese la una dintre centralistele Ca-sei Albe, îi explicase cine era şi că era o urgenţă. Centralista păruse că o înţelege, o pusese pe linie în aşteptare şi acum făcea, probabil, toate demersurile necesare pentru a o pune pe Rachel în legătură cu preşedintele.

"Patru minute, gândi Rachel. Grăbeşte-te!"

Închizându-şi ochii, Rachel încercă să-şi adune gândurile. Fusese o zi a naibii de lungă. "Sunt pe un submarin nuclear", rosti ea în gând, ştiind că avusese noroc. Aşa cum afirmase căpitanul, Charlotte se găsise într-o misiune de patrulare de rutină în Marea Bering cu două zile în urmă şi detectase unele zgomote subacvatice anormale dinspre gheţarul Milne — foraje, zgomote de avion, o mulţime de mesaje radio criptate. Submarinul fusese redirecţionat, cu misiunea de a asculta în tăcere. Cu o oră şi ceva înainte auziseră o explozie pe gheţar şi se duseseră să verifice. Aşa auziseră chemarea de ajutor a lui Rachel.

— Trei minute!

Tolland părea tot mai nerăbdător şi se uita mereu la ceas.

Rachel era nervoasă! De ce dura atât? De ce nu preluase preşedintele apelul? Dacă Zach Herney se prezenta în faţa publicului cu datele pe care le avea…

Rachel îşi alungă acest gând din minte şi scutură receptorul. "Ridică-l odată!"

Gonind spre intrarea în Sala de briefing, centralista se lovi de adevărată adunare a personalului Casei Albe. Toţi discutau emoţionaţi, făcând ultimele pregătiri. Îl văzu pe preşedinte la douăzeci de metri distanţă, aşteptând la intrare. Machiorii îşi terminau ultimele retuşuri.

— Faceţi loc! rosti centralista, încercând să străbată mulţime. Apel pentru preşedinte! Faceţi loc!

— În direct în două minute! strigă un regizor de platou.

Strângând telefonul la piept, centralista se apropie de preşedinte.

— Apel pentru preşedinte! icni ea. Faceţi loc!

O siluetă masivă îi blocă accesul: Marjorie Tench. Consilierul principal al preşedintelui o privi dezaprobator pe femeie:

— Ce se întâmplă?

— Am o urgenţă!

Centralista abia mai respira:

— … Un apel telefonic pentru preşedinte.

Tench părea că nu o crede:

— Acum nu se poate!

— E Rachel Sexton. Spune că e urgent!

Marjorie se strâmbă mai degrabă de surpriză decât de mânie. Tench se uită la telefon:

— Este o linie publică. Nu e securizată.

— Nu, doamnă. Dar la capătul celălalt linia este deschisă. Este un radiofon. Trebuie să vorbească imediat cu preşedintele.

— În direct, în nouăzeci de secunde!

Tench se uită la telefon şi întinse o mână ca de păianjen.

— Dă-mi receptorul!

Centralista ezită.

— Domnişoara Sexton vrea să vorbească doar cu preşedintele Herney. Mi-a spus să amân conferinţa de presă dacă e nevoie până vorbeşte cu el. Am asigurat-o…

Tench făcu un pas înspre femeie şi vorbi cu o voce ajunsă o şoaptă ameninţătoare:

— Hai să-ţi explic cum stă treaba. Tu nu primeşti ordine de la fata adversarului preşedintelui, ci de la mine. Te asigur că mai aproape de preşedinte nu vei ajunge până ce nu aflu ce naiba se întâmplă.

Centralista se uită spre preşedinte, care era acum înconjurat de tehnicieni cu microfoane, stilişti şi mai mulţi membri ai personalului care treceau în revista cu el ultimele detalii ale discursului.

— Şaizeci de secunde! ţipă regizorul.

La bordul submarinului, Rachel Sexton se plimba nervoasă prin încăperea strâmtă, când, în sfârşit, auzi un păcănit la celălalt capăt al liniei.

O voce răguşită i se adresă:

— Alo?

— Preşedintele Herney? izbucni Rachel.

— Marjorie Tench, o corectă vocea. Sunt principalul consilier al preşedintelui. Oricine ai fi, trebuie să te avertizez că telefoanele în glumă adresate Casei Albe violează…

"Pentru numele lui Dumnezeu!"

— Nu e o glumă! Aici e Rachel Sexton. Sunt ofiţerul de legătură cu NRO şi…

— Ştiu foarte bine cine este Rachel Sexton, cucoană! Mă îndoiesc că eşti dumneata aceea. Ai sunat la Casa Albă pe o linie nesecurizată, pretinzându-mi să întrerup o transmisie prezidenţială importantă. Ăsta cu greu poate fi numit un mod de operare corect pentru cineva care…

— Ascultă, se înfurie Rachel, ţi-am instruit întregul personal despre un meteorit cu câteva ore în urmă. Stăteai în primul rând. M-ai văzut pe un ecran de pe biroul preşedintelui! Mai ai vreo întrebare?

Tench tăcu o clipă:

— Ce înseamnă toate astea, domnişoară Sexton?

— Înseamnă că trebuie să-l opreşti pe preşedinte! Informaţiile lui despre meteorit sunt eronate! Tocmai am aflat că meteoritul a fost inserat pe sub gheţar! Nu ştiu de către cine şi nu ştiu de ce! Dar lucrurile nu sunt ceea ce par! Preşedintele va face un anunţ complet eronat, şi eu vă sfătuiesc din toată inima…

— Ia stai o clipă!

Tench îşi coborî vocea:

— Îţi dai seama ce spui?

— Da! Cred că directorul administrativ al NASA a regizat un soi de fraudă la scară mare, iar preşedintele Herney va fi prins în cursă. Trebuie măcar să amâni totul cu zece minute, ca să-i pot explica ce se întâmplă aici. Cineva a încercat să mă ucidă, pentru numele lui Dumnezeu!

Vocea lui Tench deveni de gheaţă:

— Domnişoară Sexton, am să-ţi dau un avertisment. Dacă te-ai răzgândit în privinţa rolului tău în ajutorul dat Casei Albe în această campanie, ar fi trebuit să meditezi mai bine cu mult înainte de a certifica datele despre meteorit pentru preşedinte.

— Cee???

"Oare măcar mă ascultă?"

— Sunt revoltată de atitudinea dumitale. Folosirea unei linii nesecurizate este o cascadorie ieftină. Sugerezi că datele despre meteorit au fost trucate? Ce fel de ofiţer de informaţii foloseşte un radiofon pentru a apela Casa Albă şi a discuta despre informaţii secrete? E clar că dumneata speri ca acest mesaj să fie interceptat de cineva.

— Norah Mangor a plătit cu viaţa pentru asta! Doctorul Ming este şi el mort. Trebuie să-l avertizezi…

— Opreşte-te acum! Nu vreau să ştiu care ţi-e jocul, dar îţi reamintesc — şi oricui se întâmplă să intercepteze acest apel — că suntem în posesia unor depoziţii înregistrate pe bandă video ale unor oameni de ştiinţă de vârf ai NASA, ale câtorva oameni de ştiinţă civili de renume şi a dumitale înseţi, domnişoară Sexton, toate certificând că datele despre meteorit sunt corecte. Nu pot decât să-mi imaginez de ce îţi schimbi acum depoziţia. Oricare ar fi motivul, consideră-te eliberată din slujba de la Casa Albă chiar din această clipă, iar dacă vei încerca să mânjeşti această descoperire cu alte acuzaţii de fraudă, te asigur că NASA şi Casa Albă te vor da în judecată pentru defăimare atât de repede, încât nici măcar nu vei apuca să-ţi faci bagajul înainte de a intra la închisoare.

Rachel deschise gura, dar nu reuşi să scoată o vorbă:

— Zach Herney a fost generos cu tine, izbucni Tench. Ca să fiu cinstită, chestia asta miroase a cascadorie publicitară ieftină de tip Sexton. Las-o moartă chiar acum, sau te dăm în judecată! Ţi-o jur!

Legătura telefonică se întrerupse.

Rachel continua să stea cu gura căscată atunci când căpitanul bătu în uşă.

— Domnişoară Sexton? rosti el, băgându-şi capul pe uşă. Recepţionăm un semnal slab de la Radioul Naţional Canadian. Preşedintele Zach Herney tocmai şi-a început conferinţa de presă.