Conspiraţia

79

Aflându-se la etajul patru al studiourilor de televiziune ABC, Gabrielle Ashe stătea singură în biroul cu pereţi de sticlă al Yolandei şi privea în gol spre covor. Întotdeauna se mândrise cu instinctele ei şi cu flerul de a şti în cine să aibă încredere. Pentru prima dată după mulţi ani, Gabrielle se simţea acum singură, neştiind pe ce cale să apuce.

Sunetul telefonului ei mobil o făcu să îşi ia privirea de la covor. Ezitând, îi răspunse.

— Gabrielle Ashe.

— Eu sunt, Gabrielle.

Recunoscu imediat timbrul vocii senatorului, deşi Sexton părea surprinzător de calm având în vedere cele petrecute.

— A fost o noapte a naibii de grea, zise el, aşa că lasă-mă să vorbesc. Sunt convins că ai văzut conferinţa preşedintelui. Isuse, noi am pariat pe cărţile proaste. Mi se face rău doar când mă gândesc la asta. Probabil că te învinovăţeşti singură. N-o face. Cine naiba ar fi putut să ghicească? Nu e vina ta. Oricum, ascultă-mă bine! Cred că există o cale de a recâştiga ce am pierdut.

Gabrielle se ridică. Nu putea să-şi imagine nici măcar la ce se referea Sexton. Nu era deloc reacţia la care se aşteptase.

— În seara asta am avut o întâlnire, continuă senatorul, cu reprezentanţi ai industriei aerospaţiale private, şi…

— Aţi avut? lăsă Gabrielle să-i scape fără voie, uluită să-l audă că re-cunoaşte. Adică… n-am avut nici cea mai vagă idee.

— Mda, nimic important. Te-aş fi rugat să participi, dar tipii ăştia ţin enorm la intimitatea lor. Unii dintre ei donează bani pentru campania mea. Nu e ceva despre care ar vrea ca lumea să afle.

Gabrielle se simţea complet dezarmată:

— Dar… nu e ilegal?

— Ilegal? Pe naiba, nu! Toate donaţiile sunt sub limita de două mii de dolari. Boabe de fasole. Tipii ăştia abia dacă deschid gura, dar eu le ascult smiorcăielile oricum. Să spunem că investesc în viitor. Păstrez discreţia asupra poveştii, deoarece, ca să fiu sincer, aparenţele nu sunt prea benefice. Dacă prind cumva de veste cei de la Casa Albă, se alege praful din toate astea. Oricum, ascultă, nu despre asta voiam să îţi vorbesc. Te-am sunat să îţi spun că, după întâlnirea din seara asta, discutam cu şeful SFF…

Timp de câteva secunde, deşi Sexton continua să vorbească, Gabrielle simţi cum faţa îi ia foc şi că ruşinea o copleşea. Fără nici cea mai mică aluzie din partea ei, senatorul recunoscuse întâlnirea cu directorii companiilor aerospaţiale private. "Perfect legal." Şi când se gândea ce era să facă! Slavă Domnului că o oprise Yolanda la timp. "A fost cât p-aci să sar în barca lui Marjorie Tench!"

— … Aşa că i-am spus şefului SFF, spunea senatorul, că tu ai putea obţine acea informaţie pentru noi.

Gabrielle asculta acum cu atenţie:

— În regulă!

— Contactul de la care ai primit informaţiile confidenţiale despre NASA în ultimele luni… Presupun că mai poţi lua legătura cu el!

"Marjorie Tench." Gabrielle se strâmbă ştiind că nu-i va putea mărturisi niciodată cum fusese manipulată de informatorul ei.

— Mmm… cred că da, minţi ea.

— Bine. Am nevoie de nişte informaţii de la tine. Chiar acum.

În timp ce-l asculta, Gabrielle înţelese cât de mult îl subestimase pe senatorul Sedgewick Sexton în ultima vreme. Poate că omul îşi mai pierduse din strălucire de când începuse ea să fie interesată de cariera lui. În seara asta însă îşi revenise. Ameninţat puternic de o lovitură mortală, Sexton plănuia un contraatac. În plus, n-avea de gând s-o pedepsească pe Gabrielle, chiar dacă ea fusese cea care îl condusese pe această cale nenorocită. În loc de asta, îi oferea ocazia să-şi ispăşească păcatele.

Iar ea voia să-şi ispăşească toate păcatele.

Indiferent care ar fi preţul pe care ar trebui să-l plătească.