Conspiraţia

44

Înăuntrul "camerei de pregătire" a habisferei, Rachel Sexton se simţea ca un astronaut, în timp ce se strecura într-unui dintre costumele NASA de supravieţuire în orice climat. Costumul negru, alcătuit dintr-o singură piesă, cu glugă, semăna cu unul gonflabil de scafandru. Materialul dublu, confecţionat din spumă inteligentă, era prevăzut cu mici canale prin care se putea pompa un gel dens, cu proprietatea de a regla temperatura corpului atât în medii fierbinţi, cât şi în cele foarte reci.

În timp ce îşi trăgea gluga pe cap, Rachel se uită la directorul administrativ al NASA. Arăta ca un paznic tăcut la uşă, în mod clar nemulţumit de necesitatea acestei neînsemnate misiuni.

Norah Mangor bombănea tot felul de obscenităţi, în vreme ce se îngrijea ca toată lumea să fie bine echipată:

— Uite unul extraândesat, zise ea, aruncându-i lui Corky costumul potrivit.

Tolland se îmbrăcase deja pe jumătate cu echipamentul lui.

De îndată ce Rachel se echipă complet, Norah găsi valva dintr-o parte şi o conectă pe Rachel la un tub care ieşea dintr-o canistră argintie semănând cu un tub mare de oxigen pentru scafandri.

— Inhalează, zise Norah, deschizând valva.

Rachel auzi un şuierat şi simţi gelul injectat în costum. Spuma inteligentă se întinse, iar costumul se strânse în jurul trupului, apăsând pe hainele interioare. Senzaţia îi amintea de momentele când îşi introducea sub apă mâna pe care purta o mănuşă de cauciuc. Când se umflă în jurul capului, gluga îi apăsă pe urechi, estompând orice sunete din exterior. "Parcă sunt într-un cocon."

— Cel mai bun lucru la costumul Mark IX, zise Norah, este amortizarea. Poţi să cazi drept în fund şi nu simţi nimic.

Rachel era de acord. Se simţea de parcă ar fi fost încastrată într-o saltea.

Norah îi dădu o serie de unelte — un topor de gheaţă şi cleme de prindere, pe care le ataşă de centura prinsă de mijlocul ei.

— Toate astea? întrebă Rachel, privind echipamentele. Ca să mergem două sute de metri?

Ochii lui Norah se îngustară:

— Vreţi să veniţi sau nu?

Tolland îi făcu încurajator din cap lui Rachel:

— Norah este doar foarte grijulie.

Corky se conectă la tubul cu gel şi îşi umflă costumul, părând amuzat.

— Mă simt ca şi cum aş purta un prezervativ uriaş.

Norah gemu, dezgustată:

— Ca şi cum ai ştii ce e ăla, nef…

Tolland se aşeză chiar lângă Rachel. Îi zâmbi, în vreme ce ea îşi punea cizmele grele şi crampoanele:

— Eşti sigură că vrei să vii?

În ochii lui se citea o îngrijorare care o mişca.

Rachel speră ca încuviinţarea energică din cap o să-i ascundă teama care sporea în fiecare clipă. "Două sute de metri… nu e deloc departe."

— Şi tu care credeai că poţi găsi emoţii doar în adâncurile apelor.

Tolland chicoti şi îşi ataşă propriile crampoane:

— Am hotărât că îmi place mult mai mult apa lichidă decât chestia asta îngheţată.

— Mie nu-mi place nici una, nici cealaltă, îi răspunse Rachel. Când eram copil am căzut într-o copcă făcută în gheaţă. De atunci mi-e frică de apă.

Tolland o privi cu simpatie:

— Îmi pare rău să aud aşa ceva. După ce terminăm aici, va trebui să-mi faci o vizită pe Goya. O să-ţi schimb părerea în legătură cu apa. Îţi promit.

Invitaţia o surprinse. Goya era nava de cercetare a lui Tolland, renumită atât pentru rolul pe care îl avea în Amazing Seas, cât şi pentru reputaţia de a fi una dintre navele cu cel mai bizar aspect. Rachel ştia că îi va fi greu să refuze o asemenea invitaţie, deşi o neliniştea profund.

— Acum e ancorată la douăzeci de kilometri de New Jersey, continuă Tolland, luptându-se cu crampoanele.

— Pare un loc neplăcut.

— Nicidecum. Atlanticul e un loc incredibil. Tocmai ne pregăteam să filmăm un nou documentar când am fost întrerupt într-un mod atât de brutal de preşedinte.

Rachel izbucni în râs:

— Să filmezi un documentar despre ce?

— Sphyma mokarran şi megafisuri oceanice.

Rachel se strâmbă:

— Mă bucur că am întrebat.

Tolland isprăvi de montat crampoanele şi îşi ridică privirea:

— Serios, voi filma în zonă câteva săptămâni. Washingtonul nu e foarte departe de coasta din Jersey. Vino când te întorci acasă. N-are rost să te temi de apă pentru tot restul vieţii. Echipajul meu o să întindă covorul roşu pentru tine.

Îl întrerupse vocea mânioasă a lui Norah Mangor:

— Mergem afară sau mă duc să vă aduc vouă nişte lumânări şi şampanie?