Conspiraţia

93

— Meteoritul ăsta a fost descoperit mai întâi de un geolog canadian?

Gabrielle Ashe îl privea uluită pe tânărul programator:

— Iar acest canadian este acum mort?

Harper dădu trist din cap:

— De cât timp ştiţi?

— De câteva săptămâni. După ce Marjorie Tench şi Ekstrom m-au forţat să depun mărturie falsă în conferinţa de presă, şi-au dat seama că nu pot reveni asupra vorbelor rostite. Atunci, mi-au povestit modul real în care a fost descoperit meteoritul.

"PODS n-are nici o legătură cu descoperirea meteoritului!" Gabrielle habar n-avea ce puteau declanşa aceste informaţii, dar ele erau, desigur, scandaloase. Veşti proaste pentru Tench, însă grozave pentru senator.

— Aşa cum am mai spus, reluă Harper, părând cât se poate de sobru acum, meteoritul a fost descoperit într-adevăr prin intermediul unei transmisii radio interceptate. Aveţi idee despre un program intitulat INSPIRE? Interactive NASA Space Physics Ionosphere Radio Experiment.²³

Gabrielle auzise undeva denumirea.

— În esenţă, începu Harper să îi explice, este vorba despre un şir de receptoare radio de foarte joasă frecvenţă aflate în apropierea Polului Nord, care ascultă sunetele Pământului — emisii de unde plasmatice ale aurorelor boreale, pulsurile de bandă largă emise de furtunile cu trăsnete, genul ăsta de lucruri.

— Bine.

— Cu câteva săptămâni în urmă, unul dintre receptoarele radio INSPIRE a interceptat o transmisie ciudată din insula Ellesmere. Un geolog canadian cerea ajutor pe o frecvenţă excepţional de joasă.

Harper făcu o pauză.

— De fapt, frecvenţa era atât de joasă încât nimeni cu excepţia receptoarelor de frecvenţă foarte joasă ale NASA nu ar fi putut-o auzi. Am presupus că acel canadian semnaliza pe lungime.

— Pardon?

— Transmitea cu cea mai joasă frecvenţă posibilă ca să poată fi auzit pe o distanţă maximală. Amintiţi-vă că se găsea în plină pustietate; o transmisie pe frecvenţă standard nu s-ar fi propagat suficient de departe pentru a fi auzită.

— Ce spunea mesajul lui?

— Transmisia a fost scurtă. Canadianul spunea că lua mostre din gheaţa gheţarului Milne, că detectase o anomalie superdensă îngropată în gheaţă, că bănuia că era vorba de un meteorit gigant şi că fusese prins în vârtejul unei furtuni în vreme ce lua mostre. Îşi dădea coordonatele şi cerea ajutor. După aceea a închis transmisia. Postul de ascultare NASA a trimis un avion de la baza Thule pentru a-l salva. Căutările au durat ore în şir. În cele din urmă, omul a fost găsit mort, la kilometri distanţă de locul anunţat, în fundul unei crevase, împreună cu sania şi cu câinii lui. Se pare că încercase să fugă din calea furtunii, fusese orbit, ieşise de pe traseu şi căzuse în crevasă.

Gabrielle medită, intrigată, la informaţiile primite:

— Aşa că brusc NASA a aflat despre un meteorit despre care n-avea nimeni habar?

— Exact. Ca o ironie, dacă aplicaţia mea software ar fi funcţionat cum trebuie, satelitul PODS ar fi detectat acelaşi meteorit, cu o săptămână înaintea canadianului.

Coincidenţa o determină pe Gabrielle să facă o pauză:

— Un meteorit îngropat timp de trei sute de ani aproape că a fost descoperit de două ori în aceeaşi săptămână?

— Da, ştiu. Sună cam bizar, dar ştiinţa poate genera aşa ceva. Ospăţ sau foamete. Important aici este faptul că Ekstrom a simţit că meteoritul ar fi trebuit să reprezinte descoperirea noastră oricum, dacă eu mi-aş fi îndeplinit îndatoririle cum trebuie. Mi-a spus că, deoarece acel canadian murise, nimeni nu s-ar fi supărat dacă eu aş fi redirecţionat pur şi simplu satelitul pe coordonatele transmise de canadian în mesajul S.O.S. Apoi puteam pretinde că eu descoperisem meteoritul şi astfel recâştigam ceva respect după eşecurile anunţate.

— Şi dumneavoastră exact asta aţi făcut.

— Aşa cum am mai spus, n-am avut de ales. Dezamăgisem pe toată lumea implicată în misiune.

Harper făcu o pauză.

— Cu toate astea, în seara asta, când am auzit conferinţa de presă a preşedintelui şi am aflat că meteoritul presupus a fi fost descoperit de mine conţinea fosile…

— Aţi fost şocat.

— Mai exact, ţintuit locului!

— Credeţi că directorul administrativ al NASA ştia de fosilele din meteorit înainte de a vă cere să pretindeţi că PODS l-a descoperit?

— Nu-mi pot imagina cum. Acel meteorit a fost îngropat şi a rămas neatins până la sosirea primei echipe NASA la faţa locului. Bănuiala mea este că NASA habar n-a avut peste ce a dat până ce nu a trimis o echipă acolo care să ia mostre şi să radiografieze roca. Mi-au cerut să mint în privinţa PODS, gândindu-se că vor repurta o victorie moderată cu un meteorit gigant. Când au ajuns la faţa locului însă, şi-au dat seama cât de importantă era victoria.

De emoţie, Gabrielle respira sacadat.

— Doctore Harper, veţi depune mărturie că NASA şi Casa Albă v-au forţat să minţiţi în legătură cu aplicaţia software PODS?

— Nu ştiu.

Harper părea înspăimântat:

— Nu-mi imaginez ce dezastru ar provoca asta agenţiei… — şi descoperirii.

— Doctore Harper, ştiţi la fel de bine ca mine că această descoperire rămâne extraordinară, indiferent de modul în care a fost făcută. Ideea aici este că dumneavoastră aţi minţit poporul american. Acesta are dreptul să afle că PODS nu este în întregime ceea ce susţine NASA că este.

— Nu ştiu. Îl dispreţuiesc pe directorul administrativ, dar colegii mei … sunt oameni buni.

— Şi tocmai de aceea merită să afle că au fost înşelaţi.

— Şi dovezile împotriva mea despre care mi-aţi vorbit mai devreme?

— Le puteţi şterge dintre preocupări, rosti Gabrielle, aproape uitând ceea ce spusese la început. Îi voi spune senatorului că nu ştiţi nimic despre vreo deturnare de fonduri. E pur şi simplu vorba de o înscenare — o poliţă de asigurare pusă la cale de directorul administrativ ca să vă facă să vă ţineţi gura închisă în legătură cu PODS.

— Mă poate proteja senatorul?

— În întregime. N-aţi comis nici o ilegalitate. Aţi urmat pur şi simplu ordinele. În plus, cu informaţiile pe care tocmai mi le-aţi dat despre acest geolog canadian, nu-mi imaginez de ce senatorul ar mai vrea să aducă în discuţie chestiunea deturnării de fonduri. Ne putem concentra în întregime asupra dezinformării NASA legate de PODS şi de meteorit. După ce senatorul va face publică informaţia despre canadian, administratorul nu va mai putea să încerce discreditarea dumneavoastră folosind minciuna.

Harper continua să pară indecis. Tăcu, părând să-şi calculeze opţiunile. Gabrielle îl lăsă în pace câteva clipe. Ceva mai devreme realizase că povestea mai conţinea un amănunt tulburător. N-avea de gând să vorbească despre asta, dar vedea cu ochii ei că doctorul Harper avea nevoie de un ultim imbold.

— Aveţi câini, doctore Harper?

Harper înălţă privirea:

— Ce-aţi spus?

— Tocmai mi-am spus că e ciudat. Mi-aţi povestit că la scurtă vreme după ce acest geolog canadian a transmis coordonatele sale radio, sania lui trasă de câini a căzut orbeşte într-o crevasă?

— Era furtuna. Au ieşit de pe traseu.

Gabrielle înălţă din umeri, lăsând să i se vadă scepticismul

— Mda… În regulă.

Harper sesiză ezitarea ei:

— Ce vreţi să spuneţi?

— Nu ştiu. Pur şi simplu sunt prea multe coincidenţe în jurul acestei descoperiri. Un geolog canadian transmite coordonatele meteoritului pe o frecvenţă pe care doar NASA o poate auzi… câinii lui de sanie se aruncă orbeşte într-o prăpastie…

Făcu o pauză.

— Sunt convinsă că înţelegeţi foarte bine că moartea acestui geolog a pavat drumul către tot acest triumf NASA.

Harper se albi la faţă:

— Dumneavoastră credeţi că Ekstrom ar fi în stare să ucidă pentru acest meteorit.

"Politică la nivel înalt. Mulţi bani în joc", îşi spuse Gabrielle.

— Lăsaţi-mă să discut cu senatorul şi ţinem legătura. Există vreo ieşire de rezervă de aici?

Gabrielle Ashe îl lăsă pe Chris Harper livid la faţă şi cobori pe o scară de incendiu într-o alee pustie din spatele NASA. Făcu semn unui taxi care tocmai adusese alţi angajaţi NASA dornici să sărbătorească.

— Westbrooke Place Luxury Apartments, îi ceru ea taximetristului.

Era pe punctul de a-l face pe senator un om fericit.