Conspiraţia

57

Senatorul Sedgewick Sexton îşi aşeză sonda cu Courvoisier pe tejgheaua căminului din apartament şi înteţi focul câteva clipe, adunându-şi gândurile. Cei şase oameni din birou stăteau acum tăcuţi… aşteptau. Discuţiile de complezenţă luaseră sfârşit. Sosise vremea ca senatorul Sexton să aleagă. Ei o ştiau. O ştia şi el.

Politica însemna vânzare.

"Fă-i să aibă încredere! Arată-le că le înţelegi problemele!"

— Aşa cum poate ştiţi deja, rosti Sexton, întorcându-se spre oaspeţi, în ultimele luni m-am întâlnit cu mulţi oameni aflaţi în poziţii similare cu cele pe care le deţineţi dumneavoastră.

Zâmbi şi se aşeză, ca să fie la acelaşi nivel cu ei.

— Însă dumneavoastră sunteţi singurii pe care i-am invitat vreodată la mine acasă. Sunteţi nişte oameni extraordinari şi sunt onorat să vă întâlnesc.

Sexton îşi încrucişă braţele şi îşi roti privirea prin încăpere, luând contact personal cu fiecare dintre oaspeţi. Apoi se concentră asupra primei ţinte — bărbatul voinic cu pălărie de cowboy.

— Space Industries din Houston, continuă Sexton. Mă bucur că aţi venit!

Texanul se încruntă:

— Urăsc oraşul ăsta.

— Nu vă învinuiesc. Washingtonul a fost nedrept cu dumneavoastră.

Texanul se uită pe sub borul pălăriei, dar nu scoase nici o vorbă.

— Acum doisprezece ani, reluă Sexton, i-aţi făcut o ofertă guvernului american. Aţi propus construirea unei staţii spaţiale americane pentru doar cinci miliarde de dolari.

— Mda, aşa a fost. Mai am şi acum proiectul.

— Şi totuşi NASA a convins guvernul că o staţie spaţială americană trebuie să fie un proiect NASA.

— Corect. NASA a început construcţia cu un deceniu în urmă.

— Un deceniu. Şi nu numai că staţia NASA nu este încă operaţională, dar proiectul ei a costat până acum de douăzeci de ori mai mult decât proiectul dumneavoastră. În calitate de cetăţean care-şi plăteşte impozitul, mi se face rău!

Un mormăit general de aprobare răsună în încăpere. Sexton îşi mută privirea de la unul la altul, păstrând legătura cu întregul grup.

— Sunt perfect conştient, rosti el, adresându-se tuturor de această dată, că mai mulţi dintre dumneavoastră s-au oferit să lanseze navete spaţiale private pentru o sumă de doar cincizeci de milioane de dolari per zbor.

Alte încuviinţări.

— Şi totuşi NASA vă sapă pretinzând doar treizeci şi opt de milioane de dolari pe zbor… chiar dacă tariful lor real pentru fiecare zbor este de peste o sută şi cincizeci de milioane de dolari!

— E modul lor de a ne ţine departe de spaţiul cosmic, rosti unul dintre musafiri. Sectorul privat nu are cum să intre în competiţie cu o companie care îşi permite zboruri cu naveta spaţială având pierderi de patru sute la sută şi continuând să rămână în afacere.

— Nici n-ar trebui, accentuă Sexton.

Încuviinţări din toate părţile.

Sexton se întoarse acum spre întreprinzătorul cu aspect sever de lângă el, un om al cărui dosar îl citise cu interes. La fel ca mulţi întreprinzători care îi finanţau campania, omul era un fost inginer militar care devenise extrem de dezamăgit de salariile mici şi de birocraţia guvernamentală şi îşi abandonase funcţia pentru a-şi căuta norocul în industria aerospaţială.

— Kistler Aerospace, rosti Sexton, clătinând din cap deznădăjduit. Compania dumneavoastră a proiectat şi a produs o rachetă capabilă să lanseze încărcături cu doar patru mii de dolari pe kilogram, în vreme ce la NASA costă douăzeci de mii de dolari pe kilogram. Făcu o pauză pentru a spori efectul dramatic. Şi totuşi nu aveţi clienţi?!

— Cum aş putea avea vreun client? îi răspunse omul. Anul trecut NASA ne-a săpat taxând Motorola cu doar o mie şase sute douăzeci şi patru de dolari pe kilogram pentru lansarea unui satelit de telecomunicaţii. Guvernul a lansat acel satelit cu o pierdere de nouă sute la sută!

Sexton dădu din cap. Contribuabilii subvenţionau fără voia lor a agenţie de zece ori mai ineficientă decât concurenţa din sectorul privat.

— A devenit dureros de evident, zise el, că NASA face tot posibilul să pună căluş posibilei competiţii în spaţiul cosmic. Loveşte în afacerile aerospaţiale private prin tarifarea serviciilor cu mult sub valoarea celor de pe piaţă.

— Este un Wal-Mart al spaţiului, interveni texanul.

"O analogie a naibii de bună, îşi spuse Sexton. Va trebui să o ţin minte." Lanţul de magazine Wal-Mart era faimos pentru mutările în teritorii noi, vânzarea produselor sub preţul pieţei şi înlăturarea întregii competiţii locale.

— M-am săturat al dracului de tare şi am obosit, continuă texanul, să plătesc milioane de dolari în taxe şi impozite doar ca Unchiul Sam să folosească aceşti bani ca să îmi fure clienţii!

— V-am auzit, îi zise Sexton. Înţeleg.

— Lipsa sponsorizărilor corporatiste omoară Rotary Rocket, interveni un bărbat îmbrăcat elegant. Legile împotriva sponsorizării sunt de-a dreptul criminale!

— Sunt întru totul de acord.

Sexton aflase cu uimire că o altă cale prin care NASA îşi accentua monopolul asupra spaţiului cosmic era aceea de a determina trecerea unor ordonanţe federale prin care se interziceau reclamele pe vehiculele spaţiale. În loc să le permită companiilor private să îşi asigure finanţări prin intermediul sponsorizărilor corporatiste şi al logo-urilor publicitare — în modul în care se desfăşurau lucrurile, de pildă, în cursele profesioniste de maşini — vehiculele spaţiale puteau afişa doar cuvintele USA şi numele companiei. Într-o ţară în care se cheltuiau 185 de miliarde de dolari pe publicitate, nici un dolar din reclamă nu îşi găsea drumul către sipetele companiilor aerospaţiale private.

— E jaf la drumul mare! comentă un alt musafir. Compania mea speră să rămână în afaceri suficient de mult ca să lanseze, în mai, anul viitor, primul prototip al unei navete spaţiale turistice. Ne aşteptăm la un impact extraordinar. Corporaţia Nike tocmai ne-a oferit şapte milioane de dolari sub formă de sponsorizare pentru a picta emblema Nike şi logo-ul Just do it! pe partea laterală a navetei. Pepsi ne-a oferit de două ori mai mult pentru Pepsi: The choice of a new generation. Numai că, în conformitate cu legea federala, dacă pe naveta noastră apar reclame, ni se interzice să o lansăm!

— Aveţi dreptate, rosti Sexton. Iar dacă voi fi ales, voi face tot ce îmi stă în puteri pentru abolirea legislaţiei antisponsorizare. Asta este o promisiune. Spaţiul cosmic ar trebui deschis reclamelor la fel ca fiecare centimetru de sol terestru.

Sexton îşi sorbi din priviri audienţa. Vocea îi deveni solemnă:

— Cu toţii trebuie să fim însă conştienţi că obstacolul cel mai mare în calea privatizării NASA nu e dat de lege, ci de percepţia publică. Cei mai mulţi americani au încă o imagine romanţată a programului spaţial american. Ei continuă să creadă că NASA este o agenţie guvernamentală necesară.

— De vină sunt blestematele alea de filme hollywoodiene! rosti cu năduf un alt musafir. Câte filme de genul NASA-salvează-omenirea-de-un-asteroid-ucigaş poate crea Hollywood-ul, pentru numele lui Dumnezeu? E propagandă pură!

Sexton ştia că mulţimea de filme despre NASA produse de Hollywood aveau un substrat pur economic. Urmând moda generată de popularul film Top Gun - un lung-metraj de acţiune, cu un superpilot interpretat de Tom Cruise, care fusese realizat ca o reclamă lungă de două ore pentru Marina Statelor Unite -, NASA îşi dăduse seama de adevăratul potenţial al Hollywood-ului ca unealtă folosită în relaţiile publice. Cu discreţie, NASA începuse să le ofere caselor de producţie acces gratuit pentru filmare şi toate facilităţile secrete ale agenţiei — turnuri de lansare, spaţii de control al misiunilor, zone de antrenament. Obişnuiţi să plătească sume exorbitante de licenţă atunci când filmau în alte locuri similare, producătorii săriseră imediat când aflaseră de posibilitatea de a economisi milioane de dolari din bugetul unui film prin montarea unor filme de suspans despre NASA în locaţiile "gratuite" ale acesteia. Bineînţeles, respectivele case de producţie primeau accesul numai dacă agenţia aproba scenariul.

— Astfel se spală creierul publicului, se plânse un musafir care părea să fie hispanic. Filmele nu sunt nici pe jumătate la fel de proaste precum reclamele. Să trimiţi un cetăţean de frunte în spaţiu? Iar acum NASA are de gând să trimită o navetă cu echipaj complet feminin? Toate astea pentru publicitate!

Sexton oftă şi vocea îi deveni tragică:

— E adevărat, şi ştiu că nu trebuie să vă mai amintesc ce s-a întâmplat în anii optzeci, când Departamentul de Educaţie a falimentat şi a citat NASA ca irosind milioane de dolari ce puteau fi folosiţi în educaţie. Atunci NASA a încropit o cascadorie de relaţii publice prin care să demonstreze că e prietena sistemului educaţional. Au trimis un profesor de şcoală publică în spaţiu.

Făcu o pauză:

— V-o amintiţi cu toţii pe Christa McAuliffe.

În încăpere se lăsă tăcerea:

— Domnilor, reluă Sexton, oprindu-se dramatic în faţa focului din cămin. Cred că a sosit vremea ca americanii să afle adevărul, pentru binele tuturor. Este vremea ca americanii să înţeleagă că NASA nu ne conduce spre cer, ci mai degrabă împiedică explorarea spaţiului cosmic. Spaţiul cosmic este la fel ca orice altă industrie, iar menţinerea sectorului privat la pământ este un act vecin cu crima. Gândiţi-vă la industria computerelor, unde suntem martorii unei explozii căreia cu greu îi putem face faţă de la o săptămână la alta! De ce? Pentru că această industrie este un sistem de piaţă liberă. Recompensează eficienţa şi vizionarismul cu profituri. Ce-ar fi fost dacă industria computerelor ar fi fost condusă de guvern? Am continua să ne zbatem în Evul Mediu. În spaţiul cosmic batem pasul pe loc. Ar trebui să încredinţăm explorarea spaţiului cosmic în mâinile celor din sectorul privat. Americanii ar fi uluiţi de creştere, de slujbele create şi de visele îndeplinite. Eu cred că ar trebui să lăsăm sistemul de piaţă liberă să ne conducă spre noi culmi spaţiale. Dacă voi fi ales, voi transforma lupta de deschidere largă a uşilor către ultima frontieră într-o misiune personală.

Sexton îşi ridică paharul pentru a toasta:

— Prieteni, în seara asta aţi venit aici ca să vă hotărâţi dacă merit încrederea voastră. Sper că sunt pe cale să v-o câştig. Investitorii trebuie să construiască un preşedinte la fel cum construiesc o companie. Aşa cum acţionarii se aşteaptă la venituri din investiţii, la fel investitorii politici aşteaptă profituri. Mesajul meu din seara asta către dumneavoastră este unul simplu: investiţi în mine şi nu vă voi uita niciodată. Niciodată. Misiunile noastre sunt absolut identice.

Sexton întinse paharul către musafiri într-un gest de toastare.

— Cu ajutorul dumneavoastră, prieteni, în curând voi fi la Casa Albă… şi voi vă veţi putea "lansa" visele.

La doar câţiva metri mai încolo, Gabrielle Ashe înţepenise în întuneric. Din birou răsuna clinchetul armonios al paharelor de cristal şi trosnetul lemnelor în foc.